Microbiologie Specială I - Curs

CURS NR. 1

Obiectul, istoricul nicrobiologiei şi clasificarea generală a microorganismelor

În acceptiunea Regulamentului 2073/2005 microorganismele sunt reprezentate de

bacterii, virusuri, drojdii, mucegaiuri, alge, protozoare parazitice, helminti paraziti
microscopici şi toxinele şi metabolitii acestora, sisteme cu organizare complexă,
monocelulare sau pluricelulare, cu metabolism propriu şi continuitate genetică, cu o infinită
diversitate a caracterelor morfologice şi fiziologice.
1.1. Obiectul microbiologiei şi subdiviziunile acesteia
Microbiologia (micros = mic; bios = viată; logos = ştiintă) este o ştiintă fundamentală
care studiază morfologia, fiziologia şi sistematica microorganismelor, originea şi evolutia lor,
fenomenele de ereditate şi variabilitate microbiană.
Ea cuprinde mai multe subdiviziuni şi anume:
Microbiologia medicală şi medicală veterinară - ştiinta complexă care cuprinde
următoarele subdiviziuni: bacteriologia = studiul bacteriilor, virologia = studiul virusurilor,
micologia = studiul ciupercilor inferioare, protozoologia = studiul protozoarelor, fiind o
ramură a parazitologiei etc. Ea include şi Microbiologia farmaceutica care studiază modul în
care intervin microorganismele în procese variate care au loc in cursul fabricării şi/sau
preparării medicamentului.
Microbiologia vegetală - se ocupă cu microorganismele patogene pentru plante, fiind
o ramură a fitopatologiei.
Microbiologia mediului - se ocupă cu studiul microorganismelor adaptate conditiilor
particulare în care trăiesc: microbiologia apei, microbiologia aerului, microbiologia solului,
microbiologia alimentelor. Microbiologia alimentelor - are drept obiect de studiu
microorganismele care pot contamina alimentele pe parcursul întregului lant alimentar, de la
materiile prime la produsele finite, în scopul prevenirii alterării lor şi scăderii valorii
alimentare sau a îmbolnăvirii prin consum de alimente, contaminate cu microorganisme care
pot genera episoade de toxiinfectii alimentare.
Microbiologia industrială
Reprezintă ştiinta de investigare şi control al fermentatiilor, respectiv de folosire a
microorganismelor în calitate de reactivi, în scopul obtinerii industriale a unor produse
alimentare cu valoare economică. Primul patent înregistrat pentru un produs de biosinteză
microbiană datează din 1882 pentru enzime proteolitice folosite la tăbăcirea pieilor. (Internet)
Ea studiază în general bacteriile utile, folosite de om în scopuri practice:
- în industria alimentară, anumite specii de bacterii sau levuri sunt utilizate pentru
prepararea brânzeturilor şi altor preparate lactate ca de ex: iaurt, kefir etc. iar alte
specii de microorganisme sunt utilizate pentru fabricarea pâinii, berii, otetului, vinului
etc.;
- în industria textilă, microorganismele sunt folosite pentru prelucrarea inului, cânepei,
iutei etc.;
- în industria pielăriei, anumite specii microbiene sunt utilizate pentru tăbăcitul pieilor;
- în industria farmaceutică microorganismele sunt folosite pentru producerea prin
biosinteză a numeroase produse ca de exemplu: alcooli, acizi, vitamine, hormoni,
aminoacizi, alcaloizi, antibiotice etc.
1.2. Istoricul microbiologiei
Cele mai vechi celule se pare că au apărut acum 4 miliarde de ani, acestea fiind

1
 Microbiologie Specială I - Curs

reprezentate de bacteriile metanogene. O vechime considerabilă o au şi cele apartinând

genului Clostridium descoperite în lave vulcanice pietrificate care au existat cu cel putin 2
miliarde de ani în urmă. Celulele eucariote s-au transformat de aproximativ 1500 milioane şi
diversificarea ulterioară a acestora, a condus la aparitia într-o lungă perioadă de timp a
strămoşilor plantelor de astăzi.
În contrast cu dimensiunile atât de mici ale acestora, importanta microorganismelor în
natură este extrem de importantă, ele având un rol decisiv în mentinerea ecosistemelor şi în
asigurarea circuitului principalelor elemente care intră în structura organismelor vii.
Încă din antichitate, oamenii de tiin ă credeau că există ni te făpturi mici, ce puteau
cauza maladiile. De aceea, în multe regiuni mai dezvoltate (Roma, Grecia, semi ii), existau
norme igienice foarte stricte. Însă existen a lor a fost demonstrată abia câteva milenii mai
târziu, odată cu inventarea microscopului. Astfel, Robert Hooke a fost primul, ce a sus inut
existen a microorganismelor în 1660 în lucrarea sa Micrografia.
Microbiologia apare ca ştiintă în a doua jumătate a secolului XVII, când explicatia
ştiintifică a proceselor microbiene a cauzelor care le determină, a fost posibilă odată cu
descoperirea microscopului, utilizat pentru prima dată pentru studiul microorganismelor de
către Anthonie van Leeuwenhoek (1674 -1676), motiv pentru care el este considerat
părintele microbiologiei. Negustor olandez, având pasiunea şlefuirii lentilelor, acesta şi-a
construit un microscop propriu cu putere de mărire de aproximativ 150 de ori. Cu ajutorul
acestor lentile el a studiat: apa de râu, urina, tartrul interdentar, în care a observat
microorganisme de diferite forme şi mărimi, pe care le-a denumit “animalicule”. Desi
rezultatele studiilor sale au fost comunicate Societatii Regale de Stiinta din Londra, ele au
constituit subiectul unor aspre polemici cu referire la originea acestor microorganisme. Unii
cercetători, sustineau că acestea iau naştere spontan din materia nevie.
În 1835, Agostino Bassi de Lodi a arătat că o boală a viermelui-de-mătase este
provocată de un microorganism. Aceasta a fost prima oară în istoria biologiei, când s-a
demonstrat că un microorganism poate provoca îmbolnăvirea altui organism. 12 ani mai
târziu, fizicianul maghiar Ignaz Semmelweis a fost primul care a observat că doctorii
spitalelor din Viena răspândeau infec ii puerperale i i-a obligat să- i spele mâinile înainte de
na tere.
Urmează o a doua perioadă în dezvoltarea microbiologiei inaugurată de marele savant,
chimist şi medic, Louis Pasteur (1822-1895), considerat părintele microbiologiei industriale,
care are meritul de a fi reu it, în 1862, să dovedească printr-o serie de teste riguroase că
fermenta ia nu apare spontan, ci este produsă de microorganismele care se dezvoltă în mediile
bogate în nutrien i, în urma expunerii acestora la aer. Pasteur a arătat că fermenta ia poate fi
prevenită dacă aerul care ajunge la mediul de cultură este trecut printr-un filtru sau printr-un
tub lung inut în flacără. Prin aceste experimente, Pasteur nu numai că a infirmat definitiv
teoria genera ie spontane, dar a i pus bazele tehnicilor moderne de sterilizare.
El a studiat conditiile de distrugere ale microorganismelor, stabilind procedee de
sterilizare, bolile microbiene ale vinului şi berii produse de microorganisme – agenti ai
fermentatiei lactice şi butirice, a stabilit modalitatea de tratare a vinului prin încălzire la 60°C,
operatiune care îi asigură conservabilitatea (denumită în prezent pasteurizare). A studiat boli
ca holera găinilor, infectia cărbunoasă, rabia etc. şi a descoperit streptococul, microbul febrei
puerperale (1879), apoi stafilococul (1880), Clostridium septicum (1887), iar mai târziu
agentul cauzator al holerei gainilor.
Pasteur a pus astfel bazele ştiintifice ale vaccinării, demonstrând că proprietătile

2
 Microbiologie Specială I - Curs

biologice ale microbilor nu sunt fixe, ele putând fi modificate sub influenta unor factori din
mediul extern: căldura, uscăciune etc., bacteriile devenind inofensive şi chiar folositoare
pentru om, dovedind că unul şi acelaşi microb este cel care poate produce moartea, în schimb
după un tratament adecvat poate da doar forme uşoare de boală şi concomitent o imunitate
organismului vaccinat.
Pe baza acestei descoperiri el a preparat vaccinurile: carbunos, rabic, holera gainilor,
punând astfel în practică metoda imunizării prin vaccinuri vii şi atenuate, principiu deosebit
de actual şi în prezent. Viorel ORDEANU
Robert Koch (1843-1910), considerat părintele şcolii germane de microbiologie, a
fost cel care a stabilit că microorganismele sunt cauzele bolilor infectioase. El a descoperit
bacilul tuberculozei (1882) făcând totodată studii valoroase asupra infectiei tuberculoase. În
anul 1883 a descoperit vibrionul holeric, studii care îi aduc în 1905 premiul Nobel pentru
fiziologie şi medicină.
Imaginand metoda cultivarii pe medii solide (ser de bou coagulat) el a obtinut pentru
prima oara culturi microbiene in stare pura. Folosirea culturilor pure s-a extins odată cu
realizarea de aparatură destinată sterilizării mediilor necesare pentru cultivare.
În 1884, Robert Koch publică lucrarea sa, „Postulatele lui Koch”, lucrare foarte
importantă pentru microbiologie. Viorel ORDEANU
Joseph Lister (1827-1912) chirurg englez, foloseşte pentru prima dată apa fenolată
(fenol 1-5%), ca antiseptic pentru a preveni contaminarea post-operatorie a plăgilor
chirurgicale. Acest aspect este deosebit de important dacă se ia în considerare faptul că în
acea perioadă infectiile însoteau aproape de fiecare dată orice act operator; amputatiile şi
interventiile pe abdomen erau practic imposibile, iar în maternităti, mortalitatea femeilor prin
infectii puerperale era de aproximativ 25%.
Dimitrie Ivanovski (1867-1920) în anul 1892 a demosnstrat existenta unei alte forme
a materiei vii, aceea a virusurilor filtrabile, pe care le pune în evidentă în mozaicul tutunului,
punând astfel bazele virusologiei (numită initial inframicrobiologie).
Ilia Mecinikov (1845-1916), cercetator rus, a descoperit rolul fagocitelor in procesul
de aparare naturala antiinfectioasa a organismului, creind astfel primele notiuni de
imunologie (imunitate celulara).
Roux si Yersin in anul 1888 au pus in evidenta la unele bacterii prezenta de exotoxine
iar in 1890 Behring si Kitasato au demonstrat valoarea serului imun (seruri terapeutice) in
tratamentul infectiilor toxigene: tetanos, difterie etc.
De asemenea, J. Bordet, Pfeiffer si Isaeff, Ehrlich, Durham, Grabar si altii au aratat rolul
factorilor umorali in imunitate; s-au elaborat primele teorii asupra formarii anticorpilor si s-au
studiat reactiile antigen-anticorp.
Twort (1915) si d’Herelle (1917) au decoperit bacteriofagii, virusuri care paraziteaza
in mod specific bacteriile si care au aplicare in studiile de epidemiologie.
Dupa ce in anul 1909 Ehrlich a preparat primii compusi arsenicali utilizati cu succes
in tratamentul sifilisului, in 1935, Gerhard Domagk a sintetizat o sulfamida (crisoidin-
sulfamida sau prontozilul rosu), primul chimioterapic valoros cu actiune antimicrobiana
selectiva.
In anul 1928 Alexander Fleming a descoperit penicilina, primul antibiotic de
biosinteza (natural), care a fost experimentat si purificat de catre Florey si Chain, fiind pus in
pratica abia in anul 1941, cu rezultate excelente. Decoperirea penicilinei, produs netoxic si cu
activitate selectiva asupra bacteriilor, a modificat mult evolutia si terapeutica bolilor infecto-
contagioase, deschizand era descoperirii unor noi antibiotic, fiind una dintre cele mai
importante realizări ale începutului de secol XX. Omenirea devine astfel posesoarea unei noi
arme împotriva microorganismelor patogene şi sunt intens stimulate cercetările de descoperire
şi aplicare în terapeutică a noi antibiotice cu spectru specific de actiune.

3
 Microbiologie Specială I - Curs

In epoca contemporana s-au facut cercetari aprofundate asupra structurii celulei

bacteriene cu ajutorul microscopiei electronice, apoi studii detailate de biochimie si genetica
bacteriana, care au elucidat unele mecanisme ale actiunii antibioticelor asupra bacteriilor.
In dezvoltarea microbiologiei au avut o contributie importanta si numeorsi cercetatori
romani.
Fondatorul microbiologiei româneşti este Victor Babeş(1854-1926), care a condus
prima catedră de învătământ medical de anatomie patologică şi bacteriologică. Împreună cu
francezul V. Cornil este autorul primului tratat de bacteriologie apărut în lume: „Les
bactéries”, în anul 1885. Victor Babeş a studiat boli ca turbarea, morva, lepra, holera,
tuberculoza, parazitoze şi a introdus pentru prima dată în tara noastră tratamentul prin
seroterapie – imunizare cu serul provenit de la animale în prealabil vaccinate. Babes a fost a
fost astfel primul care a studiat posibilitatea imunizarii pasive, introducand pentru prima oara
la noi in tara, seroterapia in difterie.
Este considerat unul dintre cei mai mari savanti, a rămas în microbiologie prin
numeroasele sale descoperiri.
Ioan Cantacuzino (1863-1934) a creat o şcoală de microbiologie având ca centru
institutul care îi poartă numele, organizând şi dezvoltând activitatea de productie a serurilor şi
vaccinurilor folosite în combaterea bolilor infectioase. El a studiat holera, febra tifoida,
scarlatina si tuberculoza, tara noastra fiind a doua din lume, care, la indemnul lui a folosit
vaccinul BCG, in profilaxia tuberculozei.
Constantin Levaditi (1874-1953), elev al lui Babes si Mecinikov, are peste 750 de
lucrari de bacteriologie (in special in sifilis) apoi in imunologie, chimioterapie si virologie.
Dimitrie Combiescu (1887-1961) si Constantin Ionescu- Mihaeşti (1883-1962) au
adus contributii valoroase la studiul diferitelor infectii: rickettsioze, poliomielita, tuberculoza.
Mihai Ciuca (1883-1968), are lucrari importante in domeniul bacteriofagiei, salmonelozelor,
difteriei si al malariei, contribuind la eradicarea ei. Alexandru Slatineanu (1873- 1939), a
studiat epidemiologia tifosului exantematic, malaria, febra tifoida, tuberculoza, lepra. Petre
Condrea (1888-1967), a adus contributii originale in domeniul imunologiei generale si la
prepararea anatoxinelor (difterică şi tetanică).
Toti şi-au consacrat activitatea ştiintifică, combaterii şi eradicării unor boli, pentru
formarea şi dezvoltarea şcolii contemporane de microbiologie.

1.3. Clasificarea generală a microorganismelor

Variabilitatea extraordinară a microorganismelor şi capacitatea lor de adaptare la cele
mai diferite conditii ale mediului ambiant, fac ca lumea microbiană la nivel planetar să fie
deosebit de numeroasă şi greu de clasificat.
Clasificarea biologică a lumii vii propusă de Whittaker (1969), acceptată de numeroşi
taxonomişti cuprinde un sistem de cinci regnuri în functie de modul de organizare celulară şi
modalităti de nutritie, având următoarea structură:
 regnul Monera include organisme monocelulare de tip procariot cu nutritie de tip
absorbtiv, cu metabolism fotosintetic sau chimiosintetic şi reproducere prin diviziune
asexuată;
 regnul Protista include organisme monocelulare de tip eucariot (inclusiv drojdii).
Modul de nutritie este diferit de la un grup la altul, prin absorbtie sau ingestie şi
reproducere sexuată/asexuată;
 regnul Fungi cuprinde organisme multinucleate de tip eucariot (mucegaiuri) cu nuclei
dispersati în citosolul hifelor adesea septate, lipsite de plastide şi pigmenti
fotosintetici, cu nutritie de tip absorbtiv şi reproducere pe cale sexuată şi asexuată;
 regnul Plantae , cu organisme multicelulare de tip eucariot, cu perete celulozic,
vacuole în citoplasmă şi pigmenti fotosintetici în plasmide. Modul

4
 Microbiologie Specială I - Curs

principal de nutritie este cel fotosintetic şi reproducerea predominant sexuată;

 regnul Animalia , cu organisme multinucleate de tip eucariot fără perete celular, cu
nutritie predominant prin ingestie şi reproducere sexuată.
Celula de tip procariot – este un organism primitiv, apartinând primelor forme de
viată pe Pământ. Se caracterizează prin prezenta în celulă a unui nucleu difuz, lipsit de
membrană nucleară, numit nucleoid; molecula de ADN contine întreaga informatie genetică;
lipsa mitocondriilor şi cloroplastelor; ribozomii au dimensiuni mici; în general prezintă
mobilitate prin cili ; peretele este rigid şi prezintă un complex mucopeptidic, cu aminoacizi
specifici. Reproducerea organismelor procariote se realizează prin diviziune directă. Au un
singur cromozom. Procariotele includ bacteriile şi virusurile. Acestea din urmă sunt mult mai
simple, neavând structura celulară. Toate procariotele sunt grupate in regnul Monera.
Celula de tip eucariot, caracteristică organismelor unicelulare sau pluricelulare
evoluate cât şi protistelor superioare. Organismele eucariote au celule în care nucleul prezintă
membrană nucleară care îl separă de citoplasmă. Ele au mitocondrii şi cloroplaste, iar în unele
cazuri, pe lângă membrana celulară, prezintă un perete celular rigid. Materialul genetic
(ADN) este grupat într-un număr variabil de cromozomi, întotdeauna par. Diviziunea celulară
se face prin mitoză. Eucariotele sunt incluse în regnurile Protista, Fungi, Plantae şi Animalia.

Membrană
Tip de nucleară Mitocondrii Cloroplaste Perete celular
celulă
A P A P A P A P
Procariota x x x necelulozic
Eucariota x x la prezent la
unele unele

A= absent
P= prezent