BACTERIOLOGIE

Notiuni generale

Bacteriile sunt microorganisme unicelulare. D.p.d.v al organizarii interne sunt celule

procariate cu un nucleu primitiv ( cu o singura molecula de ADN fara membrana
proprie). Pe langa aceasta, celula bacteriana nu are in citoplasma mitocondrii, reticul
endoplasmatic si aparat Golgi.

Cele mai multe bacterii poseda un perete propriu, rigid, construit dintr-un
peptidoglicin, un material specific.

Forma si dimensiunile bacteriilor. Mod de grupare.

Formele cele mai des intalnite la bacteriile de interes medical sunt:

1. Forma sferica, intalnita la stafilococi, streptococi, pneumococi, enterococ = 0.5

– 2 microni.
2. Forma cilindrica (de bastonas) = BACILI (bacilul coli, bacilul
dezinteric- la salmonele – 0.5 – 10 microni lungime si 0.3 – 1 micron
grosime).
3. Forma incurbata (de virgula) = VIBRIONI ( vibrionul holeric) – 3 – 5
microni L si 0.5 u grosime.
4. Forma spiralata (SPIRIU si SPIROCHETE)- 0.3 – 0.4 u grosime si - microni
lungime.

Cocii pe langa forma sferica pot fi si ovali (ex: enterococul, lanceolate(pneumococi) ei

pot fi dispusi in perechi = siprococi; poate fi solidar = MICROCUS; in lant –
streptococi; sau sub forma de ciorchine de strugure – la stafilococi ; sau cate 4 –
TETRACOCUS.

Bacilii pot avea forme diferite. Pot fi izolati (bacilul tific). Pot avea forme diferite ( in
forma de litere mari), pot fi asezati si in lanturi (STREPTOBACILI) , mai pot fi
asezati unii peste altii in polisade.

Formele spiralate sunt reprezentate de spirili si spirachete. Spirili sunt filamente

ondulate, cu spirale rigide, iar spirachetele cu forma elicoidala, cu spirili flexibili.

In functie de afinitatea pentru anumiti coloranti intalnim bacterii granpozitive

(ex.stafilococul) si gramnegative (ex:meningococul). Intalnim si bacili
acidoalcoolorezistenti ( bacilul Kocl) produce TBC. In functie de respiratie avem bacterii:
aerobe (ex: bacilul siacionic) si inaerobe ( ex: bacilul tetanic).
Structura celulei bacteriene

Celula bacteriana are o structura complexa care ii permite sa-si realizeze in mod
independent principalele functii vitale.

Deosebiri intre virusi si bacterii.

Principalele formatiuni structurale ale unei bacterii sunt: aparatul nuclear, citoplasma ,
membrana citoplasmatica, peretele celular, formatiunile extraparietale (capsule, cili, flogeli, pili)
si la unele specii, spori.

Aparatul nuclear e denumit astfel deoarece nu are membrana proprie specifica unui
nucleu celular.

Citoplasma bacteriei este un sistem coloidal, alcatuit din proteine, nucleul proteinei,
glucide, lipide, apa si saruri minerale.

Membrana citoplasmatica este o membrana biologica situata sub peretele celular. Este alcaluita
din proteine dispersate in interiorul unui dublu strat de fosfolipide.

Peretele celular este un invelis rigid care asigura protectia si determina forma bacteriei.

Structura particulara a membranei externe permite peretelui bacterian o permeabilitate

selectiva. Aceasta membrana reprezinta o importanta medicala deosebita deoarece contine
endotoxine, e imunogena (prin antigenul 0 ) si antigenica (e sensibila la unele antiseptice si
antibiotice, este locul de actiune, al imunitatii nespecifice si al unor bacteriofogi.

Formatiunile extraparietale:

1. Capsula si stratul mucos. Unele bacterii prezinta la exterior un invelis gelatinos care
la microscop apare ca un ...........cunoscut sub numele de capsula. Capsula protejeaza
bacteria fata de uscaciune , mareste virulenta bacteriei patogene prin imlicarea
fagocitozei. Substantele chimice in capsula sunt antigenice.
2. Cili si flagelii . bacteriile mobile au filamente fine , lungi, de natura proteica = cili si
flageli.
3. Pilii sau fimbriile sunt formatiuni filamentoase dispuse pe suprafata unor bacterii.
Spre deosebire de cili, pilii sunt mai scurti, mai grosi , sunt rigizi si nu participa la
mobilitatea bacteriei. Pilii au rol in fixarea germenilor pe suprafete solide.
4. Sporul bacterian. Unele specii bacteriene dezvolta in anumite conditii forme de
rezistenta
= spori datorita carora pot supravietui ani de zile.
Sporii sunt: sferici sau ovalari, iar pozitia lor in celula poate fi : centrala,
subdeterminala sau terminala)
Fiziologia bacteriei . Bacteriile desfasoara o activitate metabolic neintrerupta, in cursul careia
cresc, se multiplica , isi schimba structura si compozitia chimica etc.
Nutritia bacteriilor

In functie de nutritie: - bacterii autotrofe (care utilizeaza N si C din compusii anorganici);

bacterii heterotrofe (care consuma C si N din substante organice).

Bacteriile patogene sunt heteotrofe si datorita parazitismului si.au pierdut capacitatea de a-

si sintetiza singure toate elementele de care au nevoie.

Respiratia, deci e :

1. Aeroba – utilizeaza 02 – H2O

2. Anaeroba – utilizeaza substante anorganice, fara O2.
3. Fermentatia – utilizeaza un compus

organic. In functie de comportarea fata de

O2 avem:

1. Bacterii strict aerobe , au nevoie de prezenta O2-ului atmosferic (bacilul tuberculozei,

bacilul carbunos).
2. Bacterii strict anaerobe – se dezvolta numai in absenta O2 (bacilul tetanic, bacilul
batulinic)
3. Bacterii facultativ aerobe – au posibilitatea sa-si adapteze metabolismului in functie
de prezenta O2-ului (ex: bacilul coli , stafilococil).
4. Bacterii microaerofile (spirachetele) tolereaza cantitati mici de O2.

Patogenitatea bacteriilor

De la nastere, omul intra in contact cu microbii stabilind diferite relatii cu acestia care pot
imbraca spectre de : Saprofitism , comensalism sau patogenitate.

Saprofismul = relatia in care microorganismul saprofit si omul sunt complet independente

unul fata de altul. Prezenta lor e total inofensiva.

Comensalismul = germenii comensali nu pot trai decat in imediata apropiere a celulelor

umane, acestia se dezvolta pe seama produselor de metabolism a celulei gazde, fara a
produce manifestari patologice gazdei ( ex: flora intestinala, bucala).
Patogenitatea = capacitatea unui microorganism de a provoca gazdei un proces infectios.
Puterea patogena a unei bacterii tine de virulenta si toxigeneza.

Virulenta este capacitatea unui microorganism patogen de a patrunde ( a invada in organism

si de
a multiplica in tesuturile si umorile acestuia.

Invazia microorganismuluise realizeaza in general in 3 etape:

1. Adeziune
2. Colonizarea , urmata de invazia pielii sau mucoaselor.
3. Patrunderea si diseminarea pe cale hematogena catre toate tesuturile.

Toxigeneza este proprietatea anumitor germeni patogeni de a produce anumite substante toxice
pentru organism. Acestea sunt de 3 feluri :
 1. Exatoxine – substante proteice, secretate de unele bacterii ( bacilul tetanic) batulinic,
difteric) care au unele proprietati comune:
a. Sunt de natura proteica . fiind distruse prin incalzire.
b. Sunt f antigenice – introduse in organism produc anticorpi , antitoxine.
c. Actioneaza in cantati foarte mici fiind foarte toxici.
d. Prin incalzire (la temperaturi moderate) sau
tratate cu formol isi pierd toxicitatea dar pastreaza
capacitatea antigenica.
2. Endotoxine – subst din structura peretelui celular, puse in liberatate doar prin
dezintegrarea germenului respectiv. In concentratii mari toate endotoxinele produc febra,
stare de soc, necroza locala.
3. Metabolitii toxici – enzime extracelulare cu capacitatae nociva, pe care germenii le
elibereaza in tesuturile infectate. De ex: hemolizina (distruge hematiile), coagulaza
produce coagularea plasmei, lizina (produce liza celulelor).

Portile de intrare a micoorganismelor in organism:

- Infectii aerogene – poarta de intrare – NAROFARINGELE.

- Infectii digestive – poarta de intrare – tubul digestiv.
- Infectii inaculare pe calea tegumentelor si mucoaselor.

Evolutia infectiilor

Odata patrunsi in organism unii germeni se multiplica la poarta de intrare , altii invadeaza
traseele limgatice, ajungand la organe si tesuturi , unde se multiplica .

Cand sunt descoperiti in sange in mod pasager fara manifestari clinice avem de-a face cu
bacteriemia.

Septicemia este o stare caracterizata printr-un tablou clinic grav in care bacteriemia e
obligatorie.

Perioadele unei boli infectioase :

1. Perioada de incubatie incepe odata cu patrunderea germenului in organism si

dureaza pana la aparitia primei tulburari.
2. Perioada de invazie , de debut – debutul poate fi insiduos sau brusc , cu manifestari
asemanatoare pentru mai toate bolile: indispozitia generala , inapetenta (fara pofta de
mancare ) dureri musculare , cefalee, astenie , febra, etc.
3. Perioada de stare – e perioada caracterizata de semnele clinice specifice fiecarei boli.
4. Perioada finala – perioada in care fie se produce decesul, fie apare o perioada de
covalescenta , cand incepe revenirea la normal a febrei si a starii clinice. Uneori
covalescenta e intrerupta de o ...
5. Vindecarea se poate face : - fara urmari,
 - Cu urmari nedorite (sechele).

Vindecarea poate fi : - totala , clinic si bacteriologic. – numai clinic , bolnavul

putand ramane purtator.
Stafilococul

Stafilocicii sunt bacterii pozitive de forma sferica asezate in ciorchine. ,,staphylos

ciorchine’’ cu diametrul de 0,1 u. Sunt imobili , cei mai frecventi agenti ai infectiilor locale,
purulente, precum si ai celor generalizate. In mod normal exista pe piele, in cavitatea
nazala, bucofaringiana si tubul digestiv.

1. Stafilococus epidermites
2. Stafilococus anreus.

1 . apartine florei fiziologice ai pielii, precum si a tractului respirator si gastrointestinal la

om. In stare normala este inofensiv, dar cand are loc o scadere a imunitatii poate da infectii.

2 . e reprezentantul patogen al stafilococilor si a capatat denumirea datorita culorii pe care

o au coloniile pe mediile de cultura. Produce adesea infectii purulente dificile. Produce o
exoenzima numita coagularea plasmei. Astfel poate fi diferentiat in cadrul diagnosticului
de rutina prin reactia de coagulare a plasmei. Multe tulpini formeaza penicilinaza , o
enzima care distruge penicilina (facandu-i rezistenti la penicilina). Stafilococii pot produce
si unele toxine , ca de ex: enterotoxina care patrunde infectii alimentare. Toxina e relativ
termostabila brusca la 100°C.

Sursele de intoxicatii sunt produse din lapte si patiserie , salata de cartofi cu maioneza,
produsele cu oua, si smantana , carnea de porc (toate acestea tinute in conditii
necorespunzatoare sau preparate in conditiile neigienice.

Dintre consecintele infectiei cu stafilococi amintim: furunculi, sinuzita, infectii ale tractului
respirator, ostocomiclita, endocardita enterocolita. Cei mai temuti sunt stafilococii din
maternitati care dau dermatita exfoliactiva a noilor nascuti , la fel de periculosi sunt si
stafilococii luati in general din spital pentru ca au rezistenta la antibiotice. Acestia pot da
infectii intraspitalicesti , din cauza rezistentei la penicilina , s-a recurs la alte penicilina
stabile la penicilinaza.

Streptococii sunt coci de forma globulara si se coloreaza pozitiv , la microscop se prezinta

sub forma de lanturi sinuoase. Streptococii , datorita substantei C continuta in peretele
celular , au fost grupati in 16 grupe denumite de la A la Q . grupele A,B,C,D,F,G,H,K sunt
patogene si pentru om , iar grupele A si D sunt patogene exclusiv pentru om intalnim si
proteina M, substanta care impiedica fogicitoza germenului si e responsabila de virulenta
acestuia. Sunt germeni pretentiosi , cresc la 37 grade, pe medii imbogatite cu sange.

Dupa proprietatile hemolitice intalnim streptococi viridans, care produc o hemoliza

particulara =
STREPTOCOCUS PNEUMONIAE.

2 . Streptococii cu hemoliza completa fac parte cei din grupa A,B,C,F si G, si fara
hemoliza, la peptococus. Streptococii grupei D (enterococi) cresc la temperaturi mai mari
intre 15-45 gradeC (tulburari digestive). Streptococii pot produce si ei toxine si enzime si
amintim:

a. Hemolizine, datorita careia multi streptococi, pot hemoliza hematiile.

b. Hematilici, pot prode 2 hemolizine : 1. Streptolizina ,,o’’ si 2. Streptolizina ,,s’’.

Organismul reactioneaza cantitativ, la streptolizina ,,o’’, formand antistreptolizina ,,o’’.

Formarea antistreptolizinei , aslo sta la baza determinarii cantitative de anticorpi. Cand aslo
>300 arata o infectie acuta.

Infectii date de streptococi

Locale : nagina streptococica este cea mai fregventa infectie provocata de streptococi din
grupa. La copii mici se manifesta cu Rhinofarinite ( si cu pericolul de a se propaga mai
departe in urechea medie si in meninge).

La tinerii si adulti da imbolnavirii acute (Rhinafaringite), amigdalita, inrosirea mucoaselor

cu exodat purulent. Daca streptococii elibereaza toxina eritrogena si pacientul nu are
imunitate poate face scarlatina. Mai pot da infectii ale tractului respiratos ducand la
pneumonie, infectii ale pielii, infectii ale rinichilor , dandpost streptococica, endocardita,
endocardita subacuta, bacteriana, care poate duce la distrugerea valvulei cardiace (mai ales
cand aparatul valvular prezinta unele defecte.

Streptococii D (enterococii) streptococus phecalis – sunt locuitori normali ai intestinului. Daca

din diferite motive (operatii, lipsa igienei) ajung in alte regiuni, pot da infectii urinare ale
vezicii biliare ale ranilor, si endocaretita.

Streptococii ,,viridans’’ = o componenta a florei bucofaringiene. Pot produce imbolnaviri numai

cand ajung pe o valvula cardiaca anormala sau pe meninge. Unii sunt responsabili de
aparitia cariilor dentare.

Peptostreptococica fac parte din flora normala intestinala si a aparatului genital feminin.
Pot da infectii mixte impreuna cu alti germeni.