Aranjare PowerPoint: Antonel-Aurel Ilieș

LISTA COLABORATORILOR

Catedra de Microbiologie, U.M.F. „Gr. T. Popa” Iaşi

DANIELA BOSNEA Şef de lucrări universitar, doctor medic
DUMITRU BUIUC Profesor universitar, doctor medic
GABRIELA COMAN Profesor universitar, doctor medic
MARIA DAN Preparator universitar, medic
OLIVIA DORNEANU Şef de lucrări universitar, doctor medic
ROXANA FILIP Şef de lucrări universitar, doctor medic
DRAGOŞ FLOREA Asistent universitar, medic
LUMINIŢA SMARANDA IANCU Conferenţiar universitar, doctor medic
CARMEN PÂNZARU Conferenţiar universitar, doctor medic
IRINA POPOVICI Preparator universitar, medic
ANA VORNICU Preparator universitar, medic
Fig. 2-1:
Coloraţia Gram
Principiu: După colorare cu violet de metil şi mordanţare cu
soluţie iodo-iodurată (Lugol) unele bacterii rezistă la
decolorarea cu alcool şi rămân violete (sunt gram–pozitive),
altele se decolorează şi le putem recolora în roşu cu fucsină
(sunt gram–negative). Comportamentul diferit al bacteriilor în
coloraţia Gram îl numim afinitate tinctorială.
Indicaţii: aspectul morfotinctorial al bacteriilor în coloraţia
diferenţială Gram este caracter taxonomic primar util pentru
clasificarea preliminară a bacteriilor urmăriţi partea dreaptă a
figurii).
Procedura (urmăriţi partea stângă a figurii):
A. Colorare un minut cu soluţie 0,2% violet de metil. Spălare cu
apă de robinet.
B. Mordanţare 2 minute cu soluţie Lugol.
C. Decolorarea cu alcool-acetonă este timpul cheie al coloraţiei.
Alcoolul decolorează rapid. Adaosul de acetonă în proporţie de
1/3 face reactivul mai uşor de manipulat şi permite
decolorarea (diferenţierea) optimă în 5 secunde pentru
frotiurile subţiri (e.g. din culturi) şi 10-15 secunde pentru cele
mai groase (e.g. din prelevate patologice).
D. Recolorare cu fucsină fenicată Ziehl diluată 1/10.
 Fig. 2-2:

Controlul de calitate
al coloraţiei Gram

Utilizăm un frotiu efectuat

dintr-o suspensie cu densi-
tatea 3 Mc Farland din
cultura peste noapte pe
agar nutritiv a Escherichia
coli ATCC 25922 şi Bacillus
megaterium.

a. Frotiu martor corect diferenţiat: bacilli gram-negativi şi gram-pozitivi.

b. Frotiu martor insuficient diferenţiat: numai bacilli gram-pozitivi (subdecolorat).
c. Frotiu martor supradecolorat: numai bacili gram–negativi.
d. Frotiu din produs patologic corect diferenţiat: leucocite roşii şi coci gram-pozitivi.
 Fig. 2-3: Coloraţia Ziehl-Neelsen
Principiu: bacilii al căror perete are asociat peptido-
glicanului acizi micolici cu catenă lungă şi micozide se
colorează numai în condiţii speciale (la cald cu soluţie
concentrată de fucsină fenicată) şi rezistă la decolorarea cu
soluţii de acizi minerali şi alcool. Ca atare, îi numim bacilli
acido-alcoolo-rezistenţi (baar).
Indicaţii: diferenţierea baar de bacteriile neacido-rezisten-
te (urmăriţi partea dreaptă a figurii).
Procedura (urmăriţi partea stângă a figurii).
A. Colorare cu fucsină fenicată Ziehl, la cald. La sfârşitul
acestui timp toate bacteriile apar colorate în roşu.
B. Diferenţierea cu soluţie 3% acid clorhidric în alcool de
960, evidenţiază bacilii acido-alcoolo-rezistenţi, care
rămân coloraţi în roşu. Bacteriile neacido-alcoolo-
rezistente nu rezistă la decolorarea cu acest amestec
acid-alcool.
C. Recolorarea cu albastru de metilen evidenţiază bacte-
riile neacido-alcoolo-rezistente.
La sfârşitul acestui timp, bacilii acido-alcoolo-rezistenţi
apar coloraţi în roşu, iar celelalte bacterii şi celulele în
albastru.
 Haemophilus influenzae

Fig. 3-1: Haemophilus influenzae: colonii satelite striului de Staphylococcus aureus pe

agar sânge (2x). H. influenzae formează colonii transparente de aproximativ 2 mm
lângă stria de stafilococ şi din ce în ce mai mici până la punctiforme pe măsură ce se
distanţează de S. aureus care sintetizează factor V.
 Controlul de calitate
Pentru controlul de calitate al
Fig. 7-1 sterilizării la autoclav folosim un
test bilogic.
Fiole cu spori de Bacillus stearo-
termophilus, în concentraţie de
106/ml bulion nutritiv glucozat şi
cu un indicator de pH, sunt folosite
în ambalajele de la diferite nivele
ale incintei de sterilizare. După
sterilizare, fiolele sunt incubate 48
ore la 570 C.
Dacă sterilizarea a fost eficientă
sporii sunt omorâţi. Fiola cu mediul
virat în galben semnifică steri-
lizarea ineficientă, sporii rămân
viabili, germinează şi generează o
cultură care fermentează glucoza,
acidifică şi virează mediul de
cultură în galben.
 Testul cromogen cu nitrocefin

Fig. 7-2: Detectarea rapidă a beta-lactamazelor prin testul cromogen cu

nitrocefin: rondelele impregnate cu nitrocefin (cefalosporină colorată în
galben) îşi modifică culoarea în roşu dacă tulpina testată este producătoare de
enzimă.
 Staphylococcus aureus
Fig. 8-1: Staphylococcus aureus - în probă de puroi
de la un copil cu osteomielită. Frotiu colorat Gram
(1000x).
Coci sferici gram-pozitivi (0,5-1,0 micrometri),
câţiva gram la limită, aşezaţi izolaţi, în perechi şi
predominant în grămezi neregulate, dispuşi
extracelular, dar şi în polimorfonucleare.

Fig. 8-2: Staphylococcus aureus.

Frotiu din cultură de 24 ore în me-
diu lichid. Coloraţia Gram (1000x).
Coci sferici gram-pozitivi, câţiva
gram la limită, aşezaţi izolaţi, în
diplo şi predominant în grămezi
neregulate asemănătoare ciorchi-
nilor de strugure.
 Stafilococi

Fig. 8-3: Stafilococi în cultură de 24 ore pe agar cu 5% sânge de berbec (2x).

Coloniile mari netede, cremoase, pigmentate în galben citrin şi β-hemolitice
aparţin Staphylococcus aureus; coloniile pitice, opace, nepigmentate,
nehemolitice aparţin Staphylococcus epidermidis.
Fig. 8-4:
Furuncul al cefei.
 Sindromul Ritter

Fig. 8-5: Sindromul pielii opărite (Ritter). Epidermoliză necrotică.

Rash-ul tegumentar generalizat şi descuamarea pe zone întinse realizează
aspectul de "piele opărită".
Fig. 9-1: Cultură de 24 ore pe agar cu 5% sânge de berbec a unei tulpini de streptococ
β -hemolitic, Streptococcus pyogenes (1/1). Acest coc gram-pozitiv formează
colonii mici cu diametrul de 1 mm, nepigmentate, opace, înconjurate de o zonă largă
de hemoliză clară, completă.
Fig. 9-1bis: Streptococcus
pyogenes - tipurile de colonii:

a. Tulpinile capsulate
formează colonii mucoide cu
tendinţă la confluare.

b. Prin liza acidului hialuronic

capsular coloniile încep să se
turtească.

c. Colonii turtite, cu
suprafaţa mamelonată, contur
neregulat (matt).

d. Tulpinile necapsulate
formează colonii mici,
rotunde, opace (glossy).
Fig. 9-2: Cultura pe agar cu
5% sânge de berbec (1/1) a
unui streptococ α-hemolitic:
streptococ viridans ce culti-
vă sub forma coloniilor mici
(aprox. 1mm), nepigmenta-
te, opace, înconjurate de o
zonă de liză parţială a he-
matiilor ce determină
"înverzirea" mediului (α-
hemoliză).
Fig. 9-3: Frotiu din cultura de
24 ore în bulion glucozat a
unei tulpini de Streptococcus
pyogenes. Coloraţia Gram:
coci sferici gram-pozitivi
aşezaţi în lanţuri lungi.
Fig. 9-4: Impetigo contagiosa.
Faţa este unul din sediile de
elecţie.
La acest copil observăm prezenţa
leziunilor multiple aflate în
diferite stadii evolutive: vezicule,
pustule, cruste
galbene,"melicerice".
Denumirea populară a bolii este
aceea de "bube dulci".
Fig. 9-5: Streptococcus pyogenes. Frotiu din puroi obţinut după
detaşarea unei cruste melicerice. Coloraţia Gram (1000x). Sunt
prezente celule inflamatorii şi coci sferici gram-pozitivi ce formează o
pereche şi trei lanţuri.
Fig. 9-6: Testul sensibilităţii la
bacitracină şi sulfametoxazol-
trimetoprim: tulpina de strep-
tococ β-hemolitic prezentată
este sensibilă la bacitracină
(B) şi rezistentă la sulfame-
toxazol-trimetoprim (SXT),
deci este streptococ de grup
A.

Fig. 9-7: Testul sensibilităţii la

bacitracină şi sulfametoxazol-
trimetopriml: tulpina de strep-
tococ β-hemolitic testată este
rezistentă la bacitracină şi
sensibilă la sulfametoxazol-
trimetoprim. Este un strepto-
coc beta-hemolitic non-grup A.
Fig. 9-8: Testul CAMP pentru identificarea prezumtivă a streptococului de grup B,
Streptococcus agalactiae. Activitatea β-hemolizinei produsă de Staphylococcus
aureus este potenţată de proteina extracelulară (factor CAMP) produsă de
streptococul de grup B. Această zonă este uşor observată pe agar cu 5% sânge de
berbec, după incubare peste noapte (aspect în "vârf de săgeată").
Fig. Streptococcus
9-9:
pneumoniae, cultură pe
agar cu 5% sânge de berbec
(1/1): α-hemoliză după 24
ore de incubare în
atmosferă cu 5% bioxid de
carbon. Coloniile sunt gri-
opace, foarte mici (0,5
mm), alfa-hemolitice cu
deprimare centrală.
Fig. 9-10: Streptococcus pneumoniae, cultură pe agar sânge cu
5% sânge de berbec, după 24 ore de incubare în atmosferă cu 5%
bioxid de carbon (3x).
În această imagine de detaliu observăm foarte bine aspectul
caracteristic al coloniei de pneumococ, respectiv de colonie
crateriformă datorită autolizei enzimatice.
Fig. 9-11: Frotiu din spută. Coloraţia Gram (100x).
Observăm foarte numeroase polimorfonucleare, fibrină şi două celule
bronşice tinere. Scorul Q de calitate pentru această probă este +3.
Fig. 9-12: Frotiu din sputa aceluiaşi bolnav cu pneumonie pneumococică.
Coloraţie Gram (1000x). Observăm că singurele bacterii prezente, numeroşi
diplococi ovali gram-pozitivi (mai mult de 10 perechi/câmp), sunt asociate cu
polimorfonucleare şi fibrină, "mesagerii leziunii". Sputocultura cantitativă a
izolat, în concentraţie de peste 106 UFC/ml, o tulpină de Streptococcus
pneumoniae.
Fig. 9-13: Frotiu din sputa unui pacient cu pneumonie.
Coloraţie Gram (100x).
Observăm numeroase celule epiteliale scuamoase (mai mult de 25)
şi polimorfonucleare (mai mult de 25), absenţa fibrinei. Scorul Q
de calitate este zero.
Fig. 9-14: Probă de spută incorect prelevată. Coloraţie Gram (1000x).
Scorul Q de calitate mai mic decât unu. Observaţi foarte numeroşi coci
gram-pozitivi în lanţuri şi perechi asociaţi unei celule epiteliale scuamoase.
Sunt bacterii de contaminare orofaringiană.
Fig. 9-15: Streptococcus
pneumoniae, testul sensibili-
tăţii la optochin.
Sensibilitatea la etilhidro-
cupreină (optochin) diferen-
ţiază pneumococul de alţi
streptococi viridans. Prezenţa
unei zone de inhibiţie mai
mari sau egală cu 14 mm în
jurul discului cu 5 micrograme
de optochin identifică
prezumtiv pneumococul.
Fig. 9-16: Streptococcus pneumoniae, depistarea polizaharidului
capsular prin latexaglutinare în LCR: proba pozitivă (stânga), proba negativă
(dreapta).
Fig. 10-1: Frotiu din puroi uretral. Coloraţia cu albastru de
metilen (1000x). Gonococi: coci de 0,6-1micrometri dispuşi în
perechi cu feţele adiacente aplatizate ("boabe de cafea"), situaţi
intra şi extracelular.
Fig. 10-2: Frotiu din sedimentul unui LCR. Coloraţia
Gram(1000x). Meningococi: coci gram-negativi aşezaţi în diplo cu
aspectul "boabelor de cafea" asociaţi polimorfonuclearelor.
Fig. 10-3: Copil, în vârstă de 1 an şi 2 luni cu meningită meningococică,
aflat în a 12-a zi de boală. Stare generală gravă; observăm privirea "în apus de
soare". Sunt vizibile arii largi de necroză şi gangrenă, cât şi leziuni mici peteşiale.
Fig. 10-4: Meningococcemie cu meningită la un copil de 8 ani.
Erupţie hemoragică generalizată.
Fig. 11-1: Enterobacteriaceae. Frotiu din cultură colorat Gram (1000x).
Bacili gram-negativi drepţi, cu capete rotunjite, fără aşezare caracteristică.
Fig. 11-2: Klebsiella pneumoniae. Frotiu din amprenta splinei unui
şoarece injectat experimental. Coloraţia Gram (1000x).
Printre celulele splenice sunt prezenţi bacili gram-negativi capsulaţi.
Fig. 11-3: Aspectul mucoid
al culturii de Klebsiella
pneumoniae pe mediul
MacConkey.
Fig. 11-4: Aspectul invaziv al unei culturi de Proteus mirabilis. Inocul depus în
centrul plăcii Petri. Observaţi vălurile concentrice de invadare a suprafeţei
mediului de cultură.
Fig. 11-5: Aspectul diferenţiat al
coloniilor de bacili gram-negativi
pe mediul diferenţial MacConkey:
coloniile lactozo-pozitive apar
colorate în roz–roşu, coloniile
lactozo-negative apar necolorate.
Fig. 11-6: Coprocultură pe mediul
Hektoen: coloniile lactozo-pozitive
(coliformi) sunt inhibate la locul de
depunere a produsului; coloniile
lactozo-negative, favorizate în
dezvoltare, se diferenţiază în
producătoare sau neproducătoare
de hidrogen sulfurat (respectiv cu
sau fără centru de culoare neagră).
Fig. 11-7: Tipul diferenţiat de adezivitate pe culturi de celule HEp-2 a trei
patotipuri diareigene de Escherichia coli. Aderenţa de tip localizat la tulpinile
ECEP.
Fig. 11-8: Tipul diferenţiat de adezivitate pe culturi de celule HEp-2 a
trei patotipuri diareigene de Escherichia coli. Aderenţa de tip
agregativ la tulpinile ECEAg.
Fig. 11-9: Tipul diferenţiat de adezivitate pe culturi de celule
HEp-2 a trei patotipuri diareigene de Escherichia coli. Aderenţa
de tip difuz la tulpinile ECAD.
Fig. 11-10: Bubon pestos: ganglioni inghinali măriţi de volum.
 Fig. 11-11: Yersinia pestis.
Coloraţia Leishman (cu albastru de
toluidină) (1000x). Aspirat din
bubon. Numeroşi bacili coloraţi
caracteristic bipolar, ceea ce îi
face uşor de confundat cu un bacil
sporulat, alături de numeroase
limfocite.

Fig. 11-11bis: Yersinia pestis. Coloraţia Gram

(x1250). Aspirat din bubon. Numeroşi bacili gram-
negativi, pleomorfi, de 0,5-0,8 microni/1-3 microni şi
coloraţi bipolar şi limfocite.
Fig. 11-12: Fenomenul Dienes
folosit în studii epidemiologice:
prezenţa unei delimitări lineare
în cazul unor tulpini diferite de
Proteus mirabilis cu creştere
invazivă.
Urmăriţi săgeţile.
Fig. 12-1: Campylobacter jejuni, frotiu din scaun diareic colorat cu
albastru de metilen: polimorfonucleare, câţiva coci, bacili mici palid
coloraţi în albastru, în formă de virgulă şi sub forma "aripilor de
pescăruş în zbor".
Fig. 12-2: Helicobacter pylori în fragment de biopsie gastrică.
Coloraţia Gram (1000x). Aspect caracteristic de bacterie spiralată.
Fig. 12-3: Testul ureazei. Detectarea prezenţei ureazei produsă de Helicobacter
pylori prin plasarea fragmentului biopsic într-un mediu tamponat cu 2% uree şi roşu
fenol drept indicator de pH. Test pozitiv (stânga): ureaza scindează ureea cu
producere de ioni de amoniu care alcalinizează mediul. Roşul fenol în mediu alcalin
virează în roz-roşu. Test negativ dreapta, culoarea mediului neschimbată (galben).
 Pseudomonas
aeruginosa

Fig. 13-1: Pseudomonas aeruginosa,

frotiu din cultura de 24 ore pe agar
sânge. Coloraţia Gram (1000x). Bacili
gram-negativi fini (0,3 -
0,5micrometrii/1,5 - 3 micrometri)
dispuşi izolaţi sau în perechi.

Fig. 13-2: Pseudomonas aeruginosa:

cultura de 48 ore pe agar nutritiv (1/1)
evidenţiază pigmentogeneza, respectiv
eliberarea de pigmenţi difuzibili,
piocianina şi pioverdina ce dau culturii şi
progresiv mediului culoarea verde
strălucitoare.
Fig. 13-3: Pseudomonas
aeruginosa, cultura de 24
ore pe agar cu 5% sânge de
berbec (1/1). Colonii mari cu
diametrul de 3 mm, rotunde,
netede şi hemolitice.
14-1: Frotiu din sputa unui pacient cu pneumonie. Coloraţia Gram
(1000x). Haemophilus influenzae: cocobacili şi bacili gram-negativi
fini, scurţi, drepţi asociaţi semnificativ cu polimorfonucleare.
Fig. 14-2: Frotiu din spută (în casetă
1000x). Haemophilus influenzae.
Celule inflamatorii, fibrină, cocobacili
numeroşi cu tendinţa de a se aşeza "în
bancuri de peşti".
Fig. 16-1: Corynebacterium diphtheriae. Frotiu de cultură de 24 ore
pe mediul Lőeffler. Coloraţia Gram, cu prelungirea decolorării (1000x).
Bacili gram-pozitivi la limită, cu incluzii de volutină dispuse bipolar, violete
pe fondul roşu al citoplasmei bacilului; dispuşi în litere chinezeşti şi
palisade.
Fig. 16-2: Corynebacterium diphtheriae, cultură de 48 ore pe mediul Tinsdale
(1/1): colonii mici, negru-cenuşii, cu halou cafeniu bine delimitat. Acest mediu
selectiv care conţine telurit de potasiu şi cistină, diferenţiază grupul Corynebacterium
diphtheriae de alte specii ale genului care sunt inhibate cantitativ sau dacă apar, sunt
lipsite de halou.
Fig. 16-3: Difterie. Aspectul faringelui: falsă membrană la
nivelul amigdalelor congestive.
Fig. 16-4: Producerea crupului difteric:
falsele membrane coboară de la nivelul
faringelui până la laringe.
Fig. 16-5: Difterie: edem masiv al gâtului („gât proconsular”)
şi scurgere nasală sero-sanguinolentă.
Fig. 16-6: Listeria monocytogenes. Frotiu din cultură de 24 ore în bulion
tripticază soia. Coloraţie Gram (1000x). Se observă bacilii gram-pozitivi (0,4-
0,8 micrometri/0,5 -2 micrometri) scurţi, drepţi, cu capetele rotunjite,
dispuşi izolaţi, în litere unghiulare şi în palisade.
16-7: Listeria monocytogenes:
cultură de 72 ore pe agar cu 5%
sânge de berbec (1/1): colonii mici
de 1 mm, rotunde, transparente,
cu aspectul picăturilor de rouă,
înconjurate de β-hemoliză difuză.
Fig. 16-8: Lsteria monocytogenes. Cultură de 72 ore pe agar
cu 5% sânge de berbec (x3). În această imagine de detaliu
observăm mai bine caracterul difuz al zonei înguste de beta-
hemoliză.
Fig. 16-9: Listeria monocytogenes. Cultură de 24 ore pe mediul
selectiv PALCAM (1/1). Selectivitatea este dată de polimixină,
acroflavină, clorură de litiu, ceftazidim, esculină, manitol. Coloniile
sunt negre sau cenuşii inconjurate de un halou brun-închis.
Fig. 17-1: Bacillus anthracis. Frotiu din amprenta de splină a şoarecelui
decedat după 48 ore de la inocularea suspensiei bacteriene. Coloraţie cu
albastru de metilen policrom (1000x). Bacillus anthracis şi celulele splenice
apar coloraţi în albastru, iar capsula colorată metacromatic în roz.
Fig. 17-2: Bacillus anthracis. Frotiu din cultura de 48 ore pe agar
nutritiv. coloraţie Gram (1000x). Bacili gram-pozitivi mari (0,9
micrometri/3-8micrometri) aşezaţi în lanţuri arcuite, sporulaţi, cu
spor oval situat central şi care nu deformează corpul bacteriei.
 Fig. 17-3: Bacillus anthracis.
Cultură de 24 ore pe agar nutritiv
(1/1): colonii mari de 3 mm,
aplatizate, de tip R.

Fig. 17-4: Bacillus anthracis, detaliu al unei

culturi de 24 ore pe agar nutritiv (x3). Aspectul de
"cap de meduză": periferia coloniei examinată cu
lupa apare înconjurată de prelungiri laterale
ondulate precum şuviţele de păr.
Fig. 17-5: Cultură de 24 ore pe
agar cu 5% sânge de berbec(1/1).
Coloniile mari, rugoase, alb-
cenuşii, turtite, nehemolitice
aparţin Bacillus anthracis (jos);
coloniile cu morfologie asemănă-
toare, dar înconjurate de o zonă
largă de beta-hemoliză aparţin
Bacillus cereus (sus).
Fig. 17-6: Bacillus anthracis - cultură de 24 ore pe agar cu 5%
sânge de berbec (x3). În această imagine de detaliu observăm
coloniile mari cu diametrul de 5 mm, alb-cenuşii, rugoase, cu aspect
de "sticlă pisată".
 Antraxul

Fig. 17-7: Cărbune cutanat: forma buloasă.

Fig. 17-8: Cărbune cutanat: în regiunea cervico-

laterală pe o zonă congestivă şi edemaţiată este
prezentă o leziune necrotică acoperită de o crustă
neagră.
Fig. 17-9: Bacillus cereus. Cultura de 24 ore pe mediul
Nagler. Sub acţiunea lecitinazei produsă de Bacillus cereus
mediul cu gălbenuş de ou (lecitovitelina) este opacifiat.
 Fig. 17-10: Clostridium spp. Frotiu
din cultura de 96 ore în bulion VF.
Coloraţia Gram (1000x): bacili gram-
pozitivi cu dimensiunea de 0,5 micro-
metri / 1,3 micrometri cu spor oval
subterminal şi care deformează corpul
bacteriei.

Fig. 17-11: Clostridium tetani.

Frotiu din cultura de 96 ore în mediul
VF. Coloraţia Gram (1000x): bacili
gram-pozitivi (la limită) cu dimensiuni
de 1,5 micrometri/2 micrometri, sporu-
laţi, cu sporul sferic situat terminal.
Fig. 17-12: Clostridium perfringens.
Frotiu din cultura de 24 ore pe mediul
VF. Coloraţia Gram (1000x). Bacili gram
pozitivi mari (5 micrometri/1 microme-
tru), drepţi, cu capete rotunjite şi care
nu sporulează pe mediile şi în condiţiile
uzuale de laborator.
Fig. 17-13: Clostridium tetani - cultura de 72 ore
pe agar cu 5% sânge de berbec (x3): colonii rizoide,
turtite, cenuşiu-transparente, margini neregulate cu
tendinţă invazivă.
Fig. 17-14: Clostridium perfringens. Cultura de 48 ore pe agar cu 5% sânge de
berbec (1/1). Observăm colonii rotunde cu margini regulate, înconjurate de o zonă
internă de hemoliză completă datorată θ-toxinei şi o zonă externă mai largă de
hemoliză incompletă datorată α-toxinei.
Fig. 17-15: Coloană de geloză moale în tuburi
Weinberg cu evidenţierea unei clostridii mobile ce
formează colonii cu aspect pufos şi a unei clostridii
imobile (Clostridium perfringens) ce formează
colonii lenticulare (urmăriţi săgeţile).
Fig. 17-16: Clostridium
perfringens - testul de
neutralizare a α-toxinei.
Utilizăm agar nutritiv cu 5%
gălbenuş de ou. Linia albastră
divide placa în 2 sectoare: în
jumătatea dreaptă epuizăm
antitoxina Clostridium perfrin-
gens. Depunem în 2 striuri
martorul pozitiv şi tulpina de
testat. Observăm că în jumă-
tatea dreaptă pentru ambele
tulpini, α-toxina a fost neutra-
lizată.
Fig. 18-1: Actinomicoză: "granule de sulf" prezente în lichidul pleural
într-un caz de actinomicoză pulmonară". Puroi fluid cu grunji galbeni
de 0,2/1mm, ce reprezintă colonii ale actinomicetului infectant.
Fig. 18-2: Actynomices. Frotiu din cultura în anaerobioză a unor
"granule de sulf". Coloraţie Gram (x1000). Observăm bacilii gram-
pozitivi ramificaţi ce se fragmentează în forme cocoide şi bacilare.
Fig. 18-3: Cultură de 5 zile pe mediul Wilkins-Chalgren cu 5%
sânge de berbec (4x): Prevotella intermedia – colonia neagră,
Bacteroides ureolyticus – cooloniile gălbui, Fusobacterium
nucleatum – coloniile alb-cenuşii opalescente.
Fig. 18-4: Asociaţia fuso-spirochetozică.
Angina Vincent. Coloraţia Gram (1000x):
numeroşi baciligram-negativi fusiformi
(Fusobacterium), spirochete (Treponema
vincenti) şi polinucleare.
 Mycobacterium tuberculosis

Fig. 19-1: Mycobacterium tuberculosis - frotiu din probă de spută concentrată şi

decontaminată. Coloraţia Ziehl-Neelsen (1000x): bacili fini (0,2 - 0,6/1 – 10
micrometri), drepţi sau uşor încurbaţi, cu aspect de litere unghiulare, coloraţi în
roşu. Celulele inflamatorii şi bacteriile neacido-rezistente sunt colorate în
albastru.
 Mycobacterium tuberculosis

Fig. 19-2: Frotiu din cultura de Mycobacterium tuberculosis în mediul lichid

(Middlebrooke). Coloraţia Ziehl-Neelsen (1000x): observăm dispoziţia bacilului
acido-rezistent în corzi flexuoase datorată cordfactorului.
 Mycobacterium tuberculosis

Fig. 19-3: Mycobacterium tuberculosis, cultură de 4 săptămâni pe mediul

Lőwestein-Jensen: creştere eugonică, colonii rugoase uscate, conopidiforme,
de culoare bej.
Micobacterii atipice

Fig. 19-4: Micobacterii fotocromogene,

de la stânga la dreapta:
• M. marinum;
• M. kansasii;
• M. simiae.
Cultura de 3 săptămâni pe mediul
Lőwestein-Jensen: colonii gălbui,
rotunde, "S", cu tendinţă la creştere
rugoasă (centru).
Micobacterii atipice

Fig. 19-5: Micobacterii scotocromogene (M.

gordonae, M. flavescens).
Cultura de 14 zile pe mediul Lőwestein-
Jensen: colonii galben-portocalii, "S", cu
aspect untos în eprubeta stângă (M.
gordonae).
Micobacterii atipice

Fig. 19-6: Micobaterii cu creştere rapidă,

cultură pe mediul Lőwestein-Jensen.
Primele colonii observate după 6 zile.
Fotografiile culturilor în vârstă de 8 zile:
• Mycobacterium chelonae (stânga)
colonii "R" gălbui, creştere luxuriantă în
subcultură;
• Mycobacterium fortuitum (dreapta)
colonii "S" gălbui şi creştere eugonică în
subcultură.
 Mycobacterium leprae

Fig. 19-7: În partea stângă desen: Mycobacterium leprae, bacil acido-rezistent

dispus în aglomerări compacte de bacili aliniaţi paralel şi cap la cap, numite
"globi".
În dreapta: frotiu din raclatul unei leziuni ulcerate de lepră lepromatoasă;
coloraţia Ziehl-Neelsen modificată (1000x): bacili acido-rezistenţi intra şi extra
celulari dispuşi în "globi leproşi".
 Mycobacterium leprae

Fig. 19-8: Lepra tuberculoidă:

• stânga: maculă la nivelul obrazului stâng;
• dreapta: zone depigmentate la nivelul toracelui.
În aceste zone, sărace în bacili, neulcerate şi puţin contagioase, sunt prezente
tulburări de tip nevritic (anestezii).
 Mycobacterium leprae

Fig. 19-9: Lepra lepromatoasă: Fig. 19-9bis: Lepra lepromatoasă: facies

leziuni granulomatoase distructive leonin.
ce invadează tegumentul.
 Treponema pallidum

Fig. 20-1: Treponema pallidum. Examen microscopic pe fond negru din

exsudatul unui şancru sifilitic (x1000). Sunt prezente în câmp şase
treponeme delicate, hematii şi în partea dreapta jos un leucocit.
 Șancru sifilitic

Fig. 20-2: Şancru sifilitic al penisului: ulceraţie delimitată net, cu

suprafaţa lucioasă şi baza indurată (şancru tare).
 Sifilis secundar

Fig. 20-3: Leziuni eruptive ale sifilisului secundar.

Fif. 20-4: Sifilis terţiar: gome sifilitice.

Fig. 20-5: Pian: şancru de inoculare.

Fig. 20-6: Borrelia recurrentis pe frotiu din
sânge în cursul unui puseu febril la un
pacient cu febră recurentă. Printre
hematii, alături de un limfocit, observăm 3
spirochete groase (diametrul 0,2-0,5
micrometri şi 8-30 micrometri lungime) cu
3-10 spire laxe. Celelalte specii ale genului
prezintă aceeaşi morfologie.
Fig. 20-7: Leptospira icterrohae-
morrhagiae: examenul microscopic
pe fond negru al preparatului
efectuat din mediul Stuart eviden-
ţiază o spirochetă fină cu diametrul
de 0,1microni şi lungimea 15
microni, cu spire regulate, strânse şi
capete” în cârlig”.
 Mycoplasma pneumoniae

Fig. 21-1: Mycoplasma pneumoniae.

Electronomicrografie: mucoasa bron-
şică şi corpi de forma unei rachete de
tenis ce au porţiunea terminală
asemănătoare unei trompe, care
reprezintă un bacil eloctronodens. O
micoplasmă ce aderă la suprafaţa
mucoasei.

Fig. 21-1bis: Mycoplasma pneumoniae,

proteina P1 şi funcţia de adezină.
Electronomicrofotografie:
Mycoplasma pneumoniae aderă la
suprafaţa unei celule epiteliale
(136.000x).
 Rujeolă

Fig. 28-1: Aspectul erupţiei în

rujeolă. Observaţi erupţia maculo-
papulară generalizată şi aspectul
faciesului „plângăreţ”.
 Herpes labial

Fig. 32-1: Herpes labial în stadiul

eruptiv veziculos: vezicule situate
peribucal pe o zonă de eritem
cutanat, unele aglomerate „în
buchet”.
 Herpes genital

Fig. 32-2: Herpes genital. Observaţi la

veziculele situate pe prepuţ, pe un pat
eritematos.
 Varicela

Fig. 32-3: Aspectul erupţiei în

varicelă. Copil în a 3-a zi de la
debut , aspect polimorf, cu ele-
mentele eruptive în diferite stadii
evolutive: papule, vezicule
(„picături de rouă”), cruste.
 Herpes zoster

Fig. 32-4: Herpes zoster; erupţia veziculară pe

fond eritematos corespunde unui dermatom.
În imagine dermatomul unui nerv spinal.
 Variolă

Fig. 33-1: Aspectul erupţiei în variolă.

Observaţi dispoziţia centrifugă a ele-
mentelor eruptive aflate în stadiul de
pustulă. În cavitatea bucală, la nivelul
bolţii palatine observăm 3 pustule.
Fig. 40-1: Hemocultură în mediu difazic.
Urmăriţi panta agarizată la nivelul căreia sunt
prezente numeroase colonii şi liza hematiilor în
mediu lichid, semn al multiplicării bacteriene.