Medicina Tradițională versus

Medicina Homeopată

Pintilie Catalina Diana

AMG III E

1
CUPRINS

1. Noțiuni generale introductive..............................................................p.2

2. Clasificarea medicamentelor...............................................................p.3
3. Medicina tradițională (alopată)............................................................p.5
4. Medicina naturistă (homeopată)..........................................................p.8
5. Concluzii.............................................................................................p.10
6. Bibliografie.........................................................................................p.11

2
 I. Noțiuni introductive

Medicație

Etimologie - latina medicatio,onis = medicație, întrebuințarea doctoriilor,

vindecarea Definiție - utilizarea sistematica a unuia sau mai multor agenți
terapeutici cu indicație bine determinata în scopul ameliorării sau dispariției
unui simptom, unei disfuncții, unei anomalii organice sau biologice sau al
vindecării unei boli.

Tratament

Etimologie - latina tractare (infinitivul prezent de la traheo derivat de la trahere

= a trage cu forță, a tiri) = a acționă împotrivă cuiva, a convinge Definiție -
ansamblul prescripțiilor medicamentoase și igieno-dietetice utilizate pentru
vindecarea, ameliorarea sau scurtarea duratei unei boli sau în general totalitatea
mijloacelor medicamentoase și igienico-sanitare utilizate în vederea combaterii
efectelor unei maladii.

Terapie (terapeutică)

Etimologie - greaca therapeia, therapeuein = a îngriji Definiție - ramură a

medicinii care se ocupă cu studiul mijloacelor de ameliorare sau vindecare a
bolilor și a unor tulburări produse de acestea, în particular cu modul științific de
utilizare a medicamentelor și a metodelor chirurgicale.

Medicament Etimologie - latina medicamentum = leac, medicament, latina

medicamen,inis = leac, medicament, otrava, farmece Substanță sau amestec de
substanțe care prezinta proprietăți curative sau preventive în cazul unor boli
umane sau animale, precum și orice produs care poate fi administrat la om sau
animal în vederea stabilirii unui diagnostic medical sau a restaurării, corectării

3
și modificării funcțiilor organice ale acestora. Medicamentul este rezultatul unui
proces tehnologic complex, în care substanțele medicamentoase sunt
transformate, cu ajutorul substanțelor auxiliare adecvate, prin operații
farmaceutice în forma farmaceutica corespunzătoare care este introdusa într-un
recipient de condiționare și ambalaj specific.

II. Clasificarea medicamentelor

Tratamentul medicamentos are la baza doua concepții terapeutice: alopatia si

homeopatia.

Medicamente alopate: în prezent alopatia este considerată metoda științifică de

tratament care se bazează pe: cunoașterea proprietăților fizico-chimice ale s.m.
relația farmacologica doza-efect, experimentarea biologica, observația clinica.
Ele constituie majoritatea formelor farmaceutice utilizate curent în terapeutica,
și sunt formulate, după concepția lui Hipocrate “contraria contrariis curantur"
(legea contrariilor = ceea ce este contrar vindeca).

Medicamentul acționează asupra bolii în mod antagonic, neutralizandu-i

efectele. Stabilindu-se cauza bolii, se administrează un medicament care
vindeca boala. Tratamentul alopatic poate fi completat cu:

4
- fitoterapia care utilizează plantele medicinale că remediu;

- aromoterapia care utilizează uleiurile volatile;

- opoterapia care utilizează țesuturile și organele animale.

Medicamente homeopate: alegerea medicamentului este efectuată în funcție de

simptomele pe care le prezinta bolnavul tratamentul fiind individualizat; pentru
tratamentul homeopat sunt specifice: administrarea în cantități extreme de mici
(doze infinitezimale), legea similitudinii.

Numite si remedii homeopate, sunt formulate după concepția lui Hipocrate

“similia similibus curantur" (legea similitudinii = ceea ce este asemănător
vindeca). Un medicament este folosit împotriva unei boli, daca provoacă la
omul sanatos aceleasi simptome cu maladia respectiva. Simptomele bolii duc la

5
alegerea medicamentului iar tratamentul este individualizat. Specific pentru
tratamentul homeopat sunt:
-legea similitudinii;
-administrarea în cantități extreme de mici;

-experimentarea pe om (interzis în alopatie).

Folosite rațional medicamentele homeopate pot completa pe cele alopate. Exista
peste 2000 de medicamente homeopate, de origine vegetala, animala siminerala.
Se practica macerarea în alcool a plantelor proaspete pentru extragerea
principiiloractive. Se obține “ tinctura mama” care se concentrează la 10 parti
din masa inițială pentru plante sau la 20 parti pentru produse animale. Ele se
diluiaza la 1/10 . 1/100. Înainte de diluție, flaconul se agita puternic, pentru a-i
creşte puterea terapeutică, operație numita dinamizare.
Formele farmaceutice homeopate care se administrează sunt:
-soluții, prezentate ca picături sau fiole;
-soluții injectabile , pulberi, comprimate, supozitoare, unguente;
-granule;
-globule;
-doze-formă (ex: sunt doze-globule, doze-supozitor).

III. Medicina alopată

Termenul “alopat” a fost inventat de nimeni altul decât inventatorul

homeopatiei, o ramură a pseudomedicinei, Samuel Hahnemann, în 1810.
Conceptul de "medicină alopată" s-a vrut iniţial unul care să ia în derâdere
medicina tradiţională de la acea vreme.

Hahnemann, prin termenul "alopat", a vrut să semnaleze faptul că tipul

tradiţional de medicină funcţiona după principiul "opusul tratează opusul",
6
metodele tradiţionale tratând simptome. În schimb homeopatia funcţionează pe
principiul tratării cu substanţe "similare" cu cele care provoacă boala, diluate.

Hahnemann a observat că practicile utilizate (printre care lipitorile) adesea

cauzau mai multe probleme decât rezolvau, aşa că a hotărât să dezvolte o cale
mai bună şi mai sigură de a echilibra cele patru umori. Corpul ar putea să le
echilibreze singur, s-a gândit el, dacă ar fi impulsionat prin administrarea unei
mici doze din otrava sau toxina considerată responsabilă pentru dezechilibru. A
numit asta legea similarităţii.

Dacă medicina tradiţională a evoluat, a devenit ştiinţifică, homeopatia a

încremenit în proiect, fiind astăzi doar o ramură a complexului de domenii care
compune medicina alternativă. Homeopatia se menţine destul de răspândită,
promovându-şi produsele pe mai toate pieţele lumii.

În concluzie, termenul de medicină alopată se referă la medicina modernă,

vestică, dar denumirea vine dintr-o vreme în care medicina tradițională nu avea
abordarea ştiinţifică de astăzi. De aceea conceptul de "medicină alopată" nu este
acceptat de totalitatea lumii medicale, dat fiind sensul peiorativ iniţial.

Medicina Tradiționala înțelege prin boală simptomul sau totalitatea

simptomelor pentru care pacientul solicită consultația, încadrate într-un
diagnostic şi privește boala ca pe un inamic, pe care încearcă să îl înfrângă prin
intervenții "eroice". Corpul este câmpul de bătălie, armele sunt manevre
agresive și/sau substanțe chimice contrare simptomelor boli. Chiar și numele
lor, prin prefixul anti- sugerează acest lucru (antitermice, antidiareice,
antivomitive etc). Alopatia se ocupă mai mult de corpul fizic, pe care îl privește
ca pe o mașinărie și ne tratează cumva pe bucăți.

Medicina alopată (numita astfel o dată cu apariția medicine homeopate)

reprezintă în țările dezvoltate o majoritate covârșitoare (peste 90%) a sistemului
de sănătate și îngrijiri medicale și se bazează pe administrarea de tratamente

7
standardizate cu substanțe de sinteza în urma unor analize și investigații
efectuate cu ajutorul tehnologilor moderne. Este strâns legata de dezvoltarea
industriala și tehnologica a Europei Occidentale și Statelor Unite (industria
chimica, folosirea razelor X și radioactivității, utilizarea electronicii și
calculatoarelor, a ultrasunetelor, laserului). În pofida multor secole de empirism
(perioada care poate fi privita că o era a acumulărilor cantitative), medicina
alopată moderna este cel mai strâns legata de principiile științei (fizica, chimie,
biologie). Dezvoltarea ei spectaculoasa din ultimul secol este marcata de nume
precum Erlich, Koch, Roentgen, Fleming, etc, dar și aspirina, albastrul de
metilen, fenacetina, sulfanilamida, penicilina, raze X. Circuitele electronice și
mai ales circuitele integrate au deschis calea tehnicilor de investigație moderna
precum tomografia computerizata, rezonanta magnetica nucleara, au crescut
precizia tehnicilor bazate pe trasori radioactivi, PET-CT-ul, etc.

IV. Medicina naturistă

Medicina naturistă este bazată în primul rând pe administrarea de plante sau

extracte naturale are în pofida unei istorii mult mai îndelungate o prezență mult
mai redusă în prezent între îngrijirile medicale acordate în tarile dezvoltate (în
SUA de exemplu din totalul de circa 2000 de miliarde de dolari cheltuiți annual
pe sănătate, mai puțin de 200 miliarde reprezintă tratamente cu substanțe
naturale). E întâlnită pe toate continentele din cele mai vechi timpuri și este
strâns legată de caracteristicile locale ale florei cu ajutorul cărora s-au făcut
tratamente cu diverse extracte prezente în mod natural sau rezultate prin
prelucrări simple (termice, solubilizare, etc). Flora bazinului Mediteranean a
fost utilizată în mod similar în Grecia, Italia, Spania , Orientul Mijlociu așa cum
e menționată în Biblie (uleiul de măsline și vinul, isopul, etc.)

8
În homeopatie tratamentul este personalizat, pentru că se adresează omului
respectiv și nu unei boli abstracte. Homeopatia este cea mai bună prevenție,
deoarece ne poate reechilibra organismul înainte ca lucrurile să se agraveze,
înainte că simptomele să evolueze până la stadiul de boală. E foarte utilă în
toate cazurile acelea în care nu ne simțim bine, deși rezultatele analizelor și
examinărilor clinice sunt normale.

Homeopatia e o medicină blândă și naturală. Remediile sunt preparate din surse

naturale, nu sunt toxice și nu dau dependență. Este una dintre cele mai
importante căi de vindecare ale medicinei holistice, alături de acupunctură,
fitoterapie, aromaterapie, terapie Bowen etc. Ea se bazează pe inteligența
înnăscută a organismului, stimulând puterea lui de vindecare. Pentru că, așa
cum spunea Hipocrate, "natura vindecă, medicul asistă".

Avantajele homeopatiei sunt multiple, începând cu faptul că medicamentele

homeopatice, corect administrate, nu determină reacții adverse, pentru că sunt
realizate din substanțe naturale, după un procedeu bine pus la punct și nu au nici
un grad de toxicitate, întrucât conțin o cantitate foarte mică și diluată
infinitenzimal din substanță de bază. Un alt avantaj este faptul că remediile
homeopatice se găsesc în farmacii la un preț accesibil și semnificativ mai redus
decât majoritatea medicamentelor alopate. În plus, dacă remediul este corect
prescris, asigură o vindecare rapidă și blândă, care se deosebește de abordarea
alopată, care poate fi uneori mai bruscă sau mai brutală pentru organism, în
sensul că poate suprasolicita sau inhiba mecanismele fiziologice de apărare ale
organismului. Nu trebuie să exageram virtuțile homeopatiei, în cazul unor boli
foarte avansate. Cu cât o boală este mai avansată, de durată mai lungă, cu atât
capacitatea organismului de a raspunde la tratamentul homeopatic este mai
scăzută, din cauza epuizării acestuia. De asemenea, se ține cont și de vârstă.
Odată cu înaintarea în vârstă se pot produce unele modificări ale capacității de
răspuns la remediul terapeutic, în sensul că cea mai buna reactivitate o au copii

9
și cu cât organismul este mai în vârstă și afectat de multiple boli cronice,
acestea fac să scadă capacitatea de răspuns la remediu, dar nu înseamnă că nu se
poate încerca. Homeopatia este complementară alopatiei.

V. Concluzii

Medicina este una singură și are o singură misiune, să ne vindece, dar căile prin
care încearcă să o facă diferă. In ultimii 20 ani s-au facut eforturi remarcabile la
nivelul Uniunii Europene de a aduce la un standard comun cele două tipuri de
medicină, prin aplicarea în studiul eficacității și siguranței diverselor tratamente,
a acelorași criterii și tipuri de studii pe care le folosesc companiile farmaceutice
în demonstrarea utilității produselor proprii. Medicina integrativă, reprezinta
din aceasta perspectivă o îmbinare a celor doua tipuri de medicină si poate fi
privită ca un mod optim de tratament al pacientului prin creșterea gamei de
tratamente aflate la dispoziție, aplicarea lor timpurie și cu mai puține efecte
adverse (tratamente naturiste), păstrarea stării de sănătate a organismului la
vârstă a doua și a treia, scăderea necesarului de îngrijiri acute.

10
BIBLIOGRAFIE

1. BLAJENI, C.A. (1985), Homeopatia. Teorie și practică, București, Editura Litera,

394
2. https://www.doarnatural.ro/medicina-alopata-vs-homeopatie/
3. http://kidizi.ro/art_5-51_tratament-homeopat-vs-tratament-alopat_273
4. https://www.revistagalenus.ro/istoria-farmaciei/medicamentul-in-secolul-al-xxi-lea-
alopatie-si-homeopatie-in-ultimii-200-de-ani/
5. https://www.viata-medicala.ro/opinii/terapia-cu-medicamente-se-impun-corecturi-
importante-si-rapide-6842
6. https://www.scientia.ro/blogurile-scientia.html

11