HEMOCULTURA ÎN DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECŢIEI

- bacteriemia = prezenţa bacteriilor în sânge

- sepsis = sindrom inflamator sistemic de etiologie microbiană
- sepsis sever = sepsis asociat cu hipotensiune arterială, conducând la instalarea
tulburărilor de irigaţie la nivelul organelor vitale, cu posibilitatea evoluţiei spre
şoc septic
- şoc septic = sepsis asociat cu sindromul disfuncţiilor organice multiple
Particularităţile hemoculturii:
- numărul de bacterii prezente în sânge, chiar în condiţiile unui sepsis sever, este
mic din cauza efectului bactericid al sângelui (leucocite, anticorpi, complement)
→ se recolteaza 20 ml la adult si 1-3 ml la copil
- descărcările bacteriene în sânge sunt intermitente → se recolteza 2/3 seturi

Tehnica hemoculturii:
- prelevarea hemoculturii:
o medii de cultură:
 preîncălzite la 37ºC
 medii lichide cu valoare nutritivă mare, adecvate pentru creşterea
unei game largi de bacterii: bulion infuzie cord-creier, bulion
tripticază soia – pot conţine „liquoid” – polianetol sulfonat de
sodiu – efect anticoagulant şi de neutralizare a elementelor
bactericide din sânge
 pentru anaerobi: bulion Columbia cu cisteină sau bulion cu
tioglicolat
 medii difazice: pantă de geloză nutritivă + bulion infuzie cord-
creier
 medii pentru sistemele automate de urmărire a hemoculturilor
o volumul şi numărul prelevărilor
 la adult cca 20 ml per probă
 nou-născuţi, sugari şi copii mici – 1-3 ml – concentraţia bacteriilor
în sânge este semnificativ mai mare decât la adult
 în bacteriemii continue – 2 prelevări
 în bacteriemii intermitente – 3 prelevări în 24 ore, în caz de
urgenţă la interval de 30-60 minute
o momentul prelevării
 înaintea instituirii antibioticoterapiei
 cât mai aproape de debutul bolii
 în momentul apariţiei frisoanelor sau în cursul evoluţiei ascendente
a curbei febrile
 în bacteriemii continue (endocardita infecţioasă) – oricând în
cursul zilei
o tehnica prelevării
 cele 2-3 prelevări trebuie făcute din vene diferite şi de fiecare dată
în cel puţin 2 flacoane diferite
 decontaminarea mâinilor şi antiseptizarea cu alcool iodat
 decontaminarea zonei de puncţie cu apă şi săpun lichid, apoi cu
alcool iodat, apoi cu eter – importanţa uscării tegumentului
 pregătirea flacoanelor cu medii de cultură
 recoltăm până la indicatorul de pe flacon / realizăm o diluţie a
sângelui în mediul de cultură de aprox. 1/10 pentru a reduce efectul
bactericid al sângelui
  agitarea blândă a flaconului şi transportul cât mai rapid la laborator
- incubarea hemoculturilor şi urmărirea lor
o un flacon va fi incubat aerob, iar celălalt anaerob
o urmărire timp de 7 zile cu examinare macroscopică, microscopică şi prin
subcultivare
o endocardite infecţioase, pacienţi trataţi cu antibiotice, suspectarea unor
microorganisme pretenţioase nutritiv – urmărire timp de 14-21 de zile
o examenul macroscopic - de 2 ori pe zi în primele 3 zile, apoi zilnic, cu
aprecierea semnelor creşterii:
 prezenţa coloniilor sau a unui depozit pe stratul de hematii
 tulburarea mediului sau prezenţa unei pelicule
 hemoliza
 coagularea mediului
 prezenţa bulelor de gaz
 colonii pe stratul de geloză al mediilor difazice
o examenul microscopic - frotiuri efectuate din mediul de cultură din
flacoane, colorate Gram
o subcultivarea
 hemoculturi fără creştere evidentă macroscopic sau microscopic –
zilnic epuizăm o ansă pe o placă cu geloză-sânge / chocolat
incubată aerob şi pe o placă ce va fi incubată în anerobioză
 hemocultură cu creştere evidentă – subcultivare pe medii adecvate
bacteriei observate la examenul microscopic, în atmosferă adecvată
funcţie de flaconul în care a apărut creşterea
 eventual efectuarea testelor de identificare pe cultură
primară şi a antibiogramei pe cultură primară, care va
trebui obligatoriu confirmată prin antibiograma
standardizată a subculturii
- interpretarea şi comunicarea etapizată a rezultatelor
o argumentarea semnificaţiei clinice a bacteriei izolate
o argumentele bacteriologului:
 are semnificaţie clinică izolarea aceleiaşi bacterii în mai multe
flacoane ale unui set de hemocultură sau în hemoculturi repetate
din sedii venoase diferite
 contaminare = izolarea unor bacterii diferite din flacoanele
hemoculturilor de la acelaşi pacient
 izolarea a ≥ 2 specii bacteriene din hemoculturi de la acelaşi
pacient de cel puţin 2 ori în 24 ore argumentează bacteriemia
polimicrobiană
o argumentele clinicianului
 vârsta şi statusul imun al pacientului
 particularităţile focarului septic primar
o comunicarea etapizată a rezultatelor
 comunicăm categoria microscopică imediat ce am observat-o
 buletinul de analiză consemnează: categoria microscopică,
identitatea probabilă, antibiograma nestandardizată, rezultatele
finale după testările standardizate ale subculturilor pure
 absenţa cultivării după perioada maximă de observaţie se
consemnează: „Absenţa creşterii după 7 zile de incubare”.
 EXAMENUL LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN ÎN DIAGNOSTICUL
INFECŢIILOR SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

LCR (lichidul cefalorahidian) normal este un fluid steril, incolor şi clar. Conţine:
o ≤ 3 limfocite / mm3 (≤ 10 limfocite la nou – născut);
o 50 – 70 mg glucoză / dl (raportul glicorahie/glicemie <0,31);
o 15 – 40 mg proteine / dl;
o 680 – 730 mg cloruri / dl.

Infectarea SNC se poate produce:

 pe cale hematogenă;
 din nasofaringe;
 din focare juxtameningiene (mastoidite, otite);
 din exterior (fracturi craniene, chirurgie pe nevrax, puncţii rahidiene).

Agenţi etiologici:

 virusuri;  fungi;
 bacterii;  protozoare.

Prelevare LCR
Tehnică:
- rahicenteză, uzual lombară;
- puncţie ventriculară.
Cantitate: 5 – 10 ml, fragmentată în 2 tuburi de centrifugă cu capac înşurubat.
Transport: imediat la laborator (nu se refrigerează).

Tubul 1:
 Examen macroscopic:
 transparenţa;
 culoarea;
 fluiditatea.
 Examen citologic cantitativ: nr. elemente nucleate în camera de numărat Fuchs –
Rosenthal.
 Centrifugare:

Sediment:
o examen citologic calitativ si bacterioscopic pe frotiu colorat:
 albastru de metilen
 Gram
 Ziehl – Neelsen (frotiu de rezervă)
o examen umed între lamă – lamelă pentru fungi şi protozoare, dacă există acestă
suspiciune;
o Însămânţare pe medii de cultura, in functie de categoria microscopica: columbia cu sange
de berbec, agar chocolat, MacConkey, mediu de imbogatire bulion infuzie cord creier.
Supernatant:
o examenul biochimic al LCR: proteinorahia, glicorahia, clorurorahia, acidul lactic;
o detectarea de antigene solubile (latexaglutinare).
 Tubul 2 se foloseşte pentru însămânţarea pe medii lichide în situaţii particulare (meningită
tuberculoasă, leptospirotică, fungică etc.)
 Antibiograma se poate face pe cultură primară (când densitatea bacteriană este
suficientă) şi se confirmă prin antibiogramă standardizată, dupa izolarea in cultura pura.

Testul Valori normale Tipul de meningită

Bacteriană Tuberculoasă Virală Fungică
Glicorahie 50 – 70 mg/dl ↓ ↓ normală ↓
Proteinorahie 15 – 40 mg/dl
↑ ≥ 100 mg/dl ↑ ≥ 100 mg/dl ↑ ≤ 100 mg / dl ↑
Clorurorahie 680–730mg/dl
↓ normală
Acid lactic 35mg/dl
↑ ↑ normal
Tip şi număr limfocite PMN Limfocite Limfocite Limfocite
(sute–mii) (25 -100) (50 – 1000) (100–500)
celule ≤3
 EXAMENUL MICROBIOLOGIC AL PUROIULUI

Puroiul = exsudat fibrinos, uneori sangvinolent, care conţine leucocite şi

microorganismul implicat
Supuraţie = formarea puroiului

1. Supuraţii superficiale = infecţiile plăgilor şi arsurilor

a) - contaminarea ţesutului denudat cu bacterii din microbiota cutanată
b) - colonizare – iniţial stimulantă pentru procesul de granulare (prima etapă a vindecării)
c) - infecţia plăgii:
 bacteriile patogene (Streptococcus pyogenes) iniţiază infecţia chiar când
contaminează plaga în cantităţi minime;
 concentraţia critică a bacteriilor condiţionat patogene (determinată de acumularea
în ţesut a enzimelor, citotoxinelor bacteriene) este de 105 UFC/g ţesut
 concentraţia bacteriană peste 105 UFC/g ţesut = infecţie
 107UFC/g tesut = risc de diseminare hematogenă.
Zonele ţesutului denudat:
- spaţiul mort – contaminat cu diverse microorganisme, format din ţesut necrotic,
exsudat stagnant; eradicarea spaţiului mort se realizează numai chirurgical, cât
mai precoce
- ţesutul viabil subiacent pe baza căruia are loc cicatrizarea – acest tesut răspunde
prin inflamaţie la contaminarea, colonizarea, invazia bacteriană

2. Infecţii ganglionare, ale parenchimelor şi seroaselor, supuraţii articulare (frecvent

sunt colecţii închise – prelevare prin punctie)
- apar ca urmare a propagării pe cale hematogenă sau limfatică a infecţiei din focare
cutanate sau mucoase

PRELEVAREA ŞI TRANSPORTUL PROBELOR DE PUROI

Puroiul = prelevat unic şi irepetabil

- prelevăm prin: puncţie-aspiraţie, chiuretaj, biopsie
- pe tampon prelevăm numai din colecţii foarte mici, când celelalte modalităţi sunt
imposibile
- pentru anaerobi – în lipsa containerelor speciale se poate recolta prin puncţie cu
seringa, urmată de eliminarea aerului si obturarea acului („seringa anaerobă”) – le
asigură supravieţuirea timp de 30 minute
Prelevarea din supuraţiile superficiale:
- cu tamponul
 dezavantaje: recoltăm şi bacterii contaminante, desicarea rapidă a
prelevatului afectează supravieţuirea bacteriilor fragile
 recoltăm dintr-o zonă lipsită de ţesut necrotic
 spălăm cu soluţie salină izotonă pentru îndepărtarea exsudatului stagnant sau
a agenţilor topici antimicrobieni
 învârtim 5 secunde vârful tamponului umectat cu ser fiziologic steril, pe o
arie de 1 cm2, ferm, până la o sângerare uşoară
- prelevări biopsice
Prelevarea din colecţii purulente
- din zonele accesibile puncţiei (abcese superficiale, cavităţi seroase) aspirăm
puroiul cu un ac suficient de gros
- prelevare în cursul intervenţiei chirurgicale
Transportul la laborator
- imediat, în maxim 1-2 ore
- utilizarea unui mediu de transport, a containerelor anaerobe, permite
supravieţuirea bacteriilor fragile sau a anaerobilor

EXAMENUL DE LABORATOR AL PUROIULUI

1. Examen macroscopic.
a. Consistenţa – cremos (infecţii stafilococice), fluid (infecţii streptococice), cazeos
(infecţia tuberculoasă)
b. Culoarea – galben – roşu – brun (prezenţa sângelui / hemoglobinei), albastru-verzui
(bacil piocianic)
c. Mirosul – fetid, fecaloid (anaerobi)

2. Examen microscopic
a. Probe uzuale de puroi – frotiuri subţiri efectuate cu ansa, colorate Gram si cu
albastru de metilen; frotiu de rezerva pentru coloratia Ziehl-Neelsen
b. Prelevate pe tampon – frotiu efectuat prin rularea tamponului pe o lamă de
microscop
c. Examinarea frotiului colorat Gram si albastru de metilen:
i. Citologia – urmărim prezenţa leucocitelor si diferentierea acestora (PMN,
macrofage, limfocite)
ii. Bacterioscopia – apreciem categoria microscopică
3. Cultivare
a. Medii utilizate – geloză-sânge, medii lactozate cu selectivitate joasa (MacConkey)
pentru bacilii gram-negativi, Sabouraud pentru Candida
b. Probele de puroi articular – însămânţare suplimentara pe geloză-chocolat (pentru
hemofili) sau Thayer-Martin (pentru gonococi, meningococi)
c. Incubare – la 37ºC, mediile cu sange în atmosferă cu 5-10% CO2 timp de 24-48 ore;
pentru urmărirea neisseriilor prelungim incubarea până la 5 zile
d. Bacterii anaerobe – cultivare pe geloză-sânge pentru anaerobi, incubare în
atmosferă anaerobă; cultivare în bulion tioglicolat – numai pentru probele
necontaminate; incubare la 37ºC în anaerobioză timp de 7 zile
4. Identificare
5. Criterii de semnificatie clinica pentru bacteriile oportuniste izolate din infectii
superficiale si colectii deschise
- observarea pe frotiu a categoriei morfotinctoriale predominante in asociere cu
celule inflamatorii
- aprecierea semicantitativa a coloniilor pana in sectorul 3-4 de epuizare
- izolarea repetata a aceleiasi tulpini bacteriene
6. Antibiogramă
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL FARINGO – AMIGDALITELOR ACUTE

Microbiota cǎilor aeriene superioare:

1. nǎrile gǎzduiesc în special stafilococi şi difterimorfi;
2. nasofaringele cuprinde o microbiotǎ complexǎ, dominatǎ de streptococi
şi de difterimorfi, stafilococi coagulazǎ – negativi;
3. orofaringele: peste 200 microrganisme diferite, cu predominenţa
bacteriilor anaerobe (100:1);
4. sinusurile paranazale şi urechea medie: ocazional contaminate dar
necolonizate.
Microorganisme implicate
- Angine roşii (eritematoase): cel mai frecvent virale, dar si Streptococcus pyogenes,
Mycoplasma pneumoniae, Chlamydophila pneumoniae
- Angine albe (purulente): streptococi beta-hemolitici de grup A (Streptococcus
pyogenes), C, G; C. diphtheriae; rar Candida albicans.
- Angine ulceroase: virusuri, S. pyogenes
- Angina ulcero-necrotica: asociaţie fuso - spirochetozicǎ (anaerobi).

Prelevarea probelor:
1. Exudat faringian – indicaţii:
 diagosticul faringitelor streptococice;
 confirmarea suspiciunii de difterie;
 depistarea portajului de S. pyogenes, C. diphtheriae.
- se recolteazǎ înainte sau dupǎ 3 ore de la ingestia de alimente, ori toaleta gurii.
Prelucrarea tamponului faringian:
 în maxim 3 ore de la prelevare; temporizarea însǎmânţarii necesitǎ:
 utilizare mediu de transport: Stuart;

Metode rapide:
 latexaglutinare pentru detectarea S. pyogenes;
 imunofluorescenta;
 ELISA.
Cultivare – medii utilizate:
 gelozǎ cu 5% sânge de berbec;
 medii selective: gelozǎ sânge cu cristal violet, gelozǎ sânge cu 3,5% NaCl;
Însǎmânţare: se descarcǎ tamponul şi apoi se epuizeazǎ inoculul cu ansa în cele 3
cadrane.
Incubare: aerob 24 ore la 37° C, cu prelungire la 48 ore pentru mediile selective.
Citirea culturilor: urmǎrirea coloniilor β hemolitice (colonii mici, înconjurate de o zonǎ
largǎ de hemolizǎ completǎ: β hemolizǎ).
Identificare:
 de gen: frotiu colorat Gram, testul catalazei;
 de specie: testul de sensibilitate la bacitracinǎ;
 identificarea serologicǎ (truse de aglutinare).
Antibiograma:
 S. pyogenes şi-a pǎstrat nemodificatǎ sensibilitatea la penicilinǎ;
 Antibiograma se face in cazul alergiei la penicilina sau pentru supraveherea
epidemiologicǎ a rezistenţei la macrolide.
Comunicarea rezultatului se poate prezenta astfel:
 prezent streptococ β hemolitic grup A sau non grup A;
 culturǎ negativǎ pentru streptococi β hemolitici.
 EXAMENUL CITOBACTERIOLOGIC AL EXSUDATELOR DE LA
NIVELUL TRACTULUI RESPIRATOR INFERIOR

Infectiile tractusului respirator inferior intereseaza:

 bronsiile: bronsite acute;
 parenchimul pulmonar: bronsiolite, pneumonii lobare acute, bronhopneumonii,
pneumonii interstitiale, abcese.
Spectru etiologic
Bronsite acute:
 virusuri (aprox. 90%)
 Mycoplasma pneumoniae
 Chlamydophila pneumoniae
 Bordetella pertussis
Acutizari ale bronsitei cronice:
 Haemophilus influenzae
 Streptococcus pneumoniae
 Moraxella (Branhamella) catarrhalis
 Staphylococcus aureus
Pneumonii:
 Streptococcus pneumoniae
 H. influenzae
 S. aureus
 S. pyogenes
 Neisseria meningitidis
 Moraxella catarrhalis
 Chlamydia trachomatis
 Mycoplasma pneumoniae
 v. respirator sincitial
 adenovirusus
 v. gripale A, B si paragripale
 v. gripal A, B

Prelevare si transport:
Probe contaminate pe traiectul de eliminare:
- sputa obtinuta prin tuse spontana, profunda si supravegheata, dupa toaleta cavitatii
bucale
- aspirat hipofaringian
- aspirat naso-faringian
- spalatura bronho-alveolara
Probe care sunteaza contaminarea orofaringiana:
- aspirat pe cateter protejat (prin bronhoscopie)
- aspirat transtraheal
- aspirat pleural
- hemoculturi
 Examenul bacteriologic al sputei in infectii cu microorganisme oportuniste

Probele de sputa, prelevate intr-un recipient steril, cu gura larga si capac ermetic, sunt
expediate imediat laboratorului pentru a fi examinate in cel mult o ora de la prelevare.
Este interzisa refrigerarea probelor.

Examen macroscopic:
- vascoasa, purulenta de culoare galbena, verzuie, ruginie sau cu striuri de sange;
- probe cu aspect spumos, apoase sunt calitativ necorespunzatoare.

Examen microscopic: din fragmente mucopurulente, spalate in 3 bai succesive de ser

fiziologic, se realizeaza frotiuri etalate in strat cat mai subtire si uniform colorate Gram
(si eventual Giemsa).

Examinarea frotiului colorat Gram:

1. Triaj citologic de calitate - putere de marire 100 X

Numar celule per camp Calificative pentru Calificative pentru

(media pe 5-10 campuri) CI CES
1-9 0 0
10-24 +1 -1
≥ 25 +2 -2

Scorul de calitate Q = suma algebrica a calificativelor pentru CI si CES +1 (calificativ

acordat pentru prezenta fibrinei)
 produs reprezentativ → Q ≥ 1
 produs nereprezentativ → Q < 1

Alte criterii de apreciere a unui produs reprezentativ:

 ≥ 25 CI, ≤ 10 CES, prezenta fibrinei
 raportul CI / CES ≥ 5

2. Numai pentru produsele reprezentative se procedeaza la examen microscopic cu

imersie;
 se urmaresc campuri la distanta de cel putin 3 diametre de CES, cu celule
inflamatorii (≥ 3 / camp) asociate cu ≥ 10 bacterii de aceeasi categorie /
camp ►criteriul asociatiei semnificative a bacteriilor cu celule
inflamatorii;
 ≥ 10 bacterii/camp semnifica ≥ 106 bacterii/ml proba ( corespunzator
concentratiei din focarul de infectie) ► criteriul cantitativ.

Cultivarea probelor
 medii: agar-sange, agar-sange socolat (mediu MacConkey numai in raport
cu examenul microscopic)
 izolare semicantitativa: se epuizeaza in 4 cadrane cate o ansa din proba; au
semnificatie clinica izolatele din cadranele 3 si 4.
Identificare
Antibiograma
 DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECŢIILOR URINARE

Condiţia microbiologicǎ a tractului urinar:

- rinichii + ureterele = normal sterile;

- vezica = ocazional contaminată de bacterii din uretră, prin ascensiune;
- uretra = normal colonizată.

Microbiota uretrei distale:

- stafilococi coagulazo – negativi; - micoplasme;

- difterimorfi; - micobacterii saprofite;
- enterococi; - bacterii anaerobe;
- enterobacteriacee; - levuri.

Definiţie: ITU = prezenţa microorganismelor la nivelul zonelor normal sterile, urmate de

colonizare şi de invazia mucoasei tractului urinar, respectiv a ţesutului renal.

ITU se realizează pe:

- cale ascendentă (cu bacterii care colonizează uretra distală, în raport de factorii care ţin de
bacterie şi de gazdă = bacterii oportuniste);
- cale sanguină, cu bacterii cu patogenitate primarǎ;
- cale limfaticǎ.

Etiopatogenia ITU:
- bacterii oportuniste (flora intestinală, regiunea perineală, vagin, uretra distalǎ);
- bacterii cu patogentate primarǎ;

ITU pe cale ascendentă:

Bacili gram negativi:
- E. coli; Coci gram pozitivi:
- Proteus mirabilis; - Staphylococcus saprophyticus;
- Enterobacter cloacae; - Enterococcus faecalis;
- Klebsiella pneumoniae - Streptococcus agalactiae;
- Citrobacter freundii; Bacili gram pozitivi:
- Serratia marcescens; - Corynebacterium urealyticum.
- Pseudomonas aeruginosa.

ITU pe cale hematogenă - patogeni primari:

- Mycobacterium tuberculosis;
- Brucella melitensis;
- Leptospira interrogans;
- Staphylococcus aureus.
- Haemophilus influenzae

Agenţi virali: adenovirus, serotipurile 11, 21, cu tropism pentru aparatul urinar (cistita
hemoragică la copil).

Alţi agenţi cauzali: specii Candida.

Prelevate utile diagnosticului de ITU:

- urina pentru sumar de urinǎ şi pentru examen bacteriologic al urinei;

- sânge la pacienţii cu pielonefritǎ, pentru hemoculturǎ;

Prelevarea urinei pentru examenul cito – bacteriologic:

 Prelevǎri uzuale: proba curatǎ prinsǎ în zbor din jetul mijlociu;
 Prelevǎri speciale: aspiraţia suprapubianǎ, prelevǎri prin cateter.
 Proba curatǎ prinsǎ în zbor din jetul mijlociu:
o Toaleta localǎ cu apǎ şi sǎpun, urmatǎ de uscarea zonei decontaminate;
o Momentul prelevǎrii: prima urinǎ de dimineaţǎ sau dupǎ cel puţin 3 ore de la
micţiunea anterioarǎ;
o Volumul prelevat: 20 ml pentru izolarea cantitativǎ a microorganismelor condiţionat
patogene şi 50 ml pentru izolarea patogenilor primari;

Transportul probelor la laborator nu trebuie sǎ depǎşeascǎ mai mult de o orǎ.

Diagnosticul de laborator al ITU cu microorganisme oportuniste:

Examen macroscopic: un aspect tulbure al urinei poate sugera o ITU sau prezenţa de
sǎruri.
Examen microscopic al preparatului umed (în camera hemocitometricǎ):
 > 10 leucocite / mm3 = PIURIE;
 < 3 leucocite / mm3 = lipsa piuriei;
 între 3 şi 10 leucocite / mm3 = zonǎ incertǎ.
Examen microscopic al preparatului uscat:
 examen citologic:
 frotiu colorat Gram: leucocite, celule vezicale, celule bazinetale;
 prezenţa PMN pledeazǎ pentru ITU;
 CES (celule epiteliale scuamoase) = markerii contaminǎrii vaginale.

 examen bacterioscopic:
 1 – 2 bacterii/câmp microscopic = BACTERIURIE SEMNIFICATIVǍ ( >
105UFC/ml);
 prezenţa a mai mult de 3 categorii morfologice = marker de contaminare.

UROCULTURA CANTITATIVǍ

- metoda ansei calibrate: însǎmânţarea pe gelozǎ sânge şi pe MacConkey cu ansa calibrata

de 10ul
Bacteriuria se calculeazǎ dupǎ formula: Nr. UFC / ml = N x 100

- însǎmânţarea pe gelozǎ sânge şi pe MacConkey a unui volum fix de 0,1 ml din diluţia
10-2 a urinii agitate, urmatǎ de dispersia cu o pipetǎ Pasteur închisǎ, incubare şi
aprecierea numericǎ a coloniilor dezvoltate.
Bacteriuria se calculeazǎ dupǎ formula: Nr. UFC / ml = N x D x 1/volumul însǎmânţat
N = numǎrul coloniilor de pe placǎ;
D = inversul diluţiei.
 Interpretarea rezultatelor:
Piurie +
 un singur izolat care depǎşeşte concentraţia de 105 UFC/ml urinǎ = ITU
 douǎ tipuri de izolate, fiecare cu o concentraţie > 105 UFC/ml urinǎ = ITU
daca se izoleaza din mai multe probe; cel mai frecvent este vorba de o
contaminare
 mai multe izolate, fiecare cu o concentraţie > 105 UFC/ml urinǎ = contaminare
 un singur izolat cu o concentraţie între 104 - 105 UFC/ml urinǎ = au
semnificatie stafilococii, levurile, bacilii coliformi la femei simptomatice (in 2
probe) si bacilii coliformi la barbati
 bacteriurie < 103 sau absentǎ. = absenta ITU

ITU = PIURIE + BACTERIURIE SEMNIFICATIVǍ

Diagnosticul de laborator al infectiilor tractusului genital

Conditia microbiologica a tractusului genital masculin:

- uretra distala - normal colonizata cu bacterii de pe tegument si colon:
 stafilococi coagulaza negativi
 difterimorfi
 enterobacteriaceae
 neisserii nepretentioase
 anaerobi
 stafilococi coagulaza pozitivi
- uretra proximala - necolonizata, ocazional contaminata
- prostata, canalele ejaculatoare, veziculele seminale, canalele deferente, epididim - normal sterile

Infectiile tractusului genital masculin:

- la varsta tanara- exogene
- peste 35 ani- endogene

1. Infectii ale organelor genitale externe:

 Leziuni ulcerative: Treponema pallidum, v. Herpes simplex 2
 Leziuni verucoase : Papillomavirus
T. pallidum
2. Uretrite acute:
 Gonococice (incubatie aprox. 4 zile): Neisseria gonorrhoeae
 Nongonococice (incubatie 7-14 zile): C. trachomatis
U. urealyticum
M. genitalium
v. Herpes simplex
 Postgonococice: infectie dubla, esec terapeutic, reinfectie

3. Prostatite: reprezentanti ai fam. Enterobacteriaceae, C. trachomatis, U. urealyticum

 Diagnosticul de laborator al uretritelor acute

Se investigheaza, cu predilectie, uretrita gonococica (diagnosticul de uretrita nongonococica se pune

prin excluderea celei gonococice).

1. Prelevare si transport:
 secretie uretrala
 dimineata sau la minim 4 ore de la ultima mictiune
 dupa toaleta locala
 3 tampoane ( realizate din dacron sau vata atoxica)
 primul tampon: 2 frotiuri realizate extemporaneu
 al 2-lea tampon: insamantare imediata sau includere in mediu de transport Amies
sau Stuart
 al 3-lea tampon (facultativ): pentru izolarea agentilor etiologici nongonococici
2. Examen microscopic: frotiuri colorate cu albastru de metilen si Gram
 celule epiteliale scuamoase
 ≥ 5 PMN /camp = uretrita acuta
 diplococi gram negativi „in boaba de cafea” asezati predominant intracelular =
aspect caracteristic pentru uretrita acuta gonococica la barbat (in infectia cronica
dispozitia este extracelulara, situatie in care nu-i putem diferentia de neisseriile
nepretentioase).
3. Cultivarea:
 se realizeaza in infectia cronica si in caz de esec terapeutic
 pe mediul Thayer-Martin sau pe mediu cu extract HYL, neselective si selective
prin adaos de antibiotice
 dupa 24 - 48 ore la 37°C, in atmosfera cu CO2, se observa colonii de tip S,
translucide, mici, stralucitoare, nepigmentate
4. Identificare:
 biochimica
 antigenica
5. Decelarea rapida a tulpinilor producatoare de beta lactamaze si antibiograma

Dupa diagnosticarea uretritei gonococice se vizeaza si diagnosticarea altor boli cu transmitere

sexuala: sifilis, HIV infectia, virusurile hepatitice B, C.

Conditia microbiologica a tractusului genital feminin:

- vulva, vagin, exocol- normal colonizate

1. primele saptamani de viata: lactobacili
2. prepubertar: bacterii de pe tegumentul perineal
a. stafilococi coagulaza negativi
b. difterimorfi
c. enterobacteriaceae
d. neisserii nepretentioase
e. anaerobi
3. de la pubertate si pana la menopauza: lactobacili predominant, anaerobi, stafilococi
coagulaza negativi, streptococi, Gardnerella vaginalis, Candida
4. postmenopauza: bacterii de pe tegumentul perineal
- uter, trompe – sterile
 Infectiile tractusului genital feminin:

1. Vaginite
 la fetite: Neisseria gonorrhoeae
Streptococcus pyogenes
Enterobius vermicularis
 la femeie: Candida albicans
Trichomonas vaginalis

2. Leziuni ulcerative ( vulva, vagin, exocol): Treponema pallidum

v. Herpes simplex 2
3. Leziuni verucoase ( vulva, vagin, exocol): Papillomavirus
T. pallidum

4. Endocervicite: Neisseria gonorrhoeae

Chlamydia trachomatis ( serotipurile D-K )
v. Herpes simplex 2

Diagnosticul de laborator al vaginitelor

1. Prelevare si transport
 Se preleva 3 tampoane din secretia vaginala
 primul tampon: se descarca in ser fiziologic (preparat umed lama-lamela pentru
Trichomonas vaginalis)
 al 2-lea tampon: 2 frotiuri realizate extemporaneu
 al 3-lea tampon: insamantare pe medii de cultura
2. Examen microscopic:
 reactie inflamatorie (raportul PMN/CES >1)
 evidentierea Candida, T. vaginalis
3. Cultivare pe medii speciale pentru specii Candida (mediu Sabouraud)

Diagnosticul de laborator al vaginozelor

Vaginoza = disbioza (modificare a ecosistemului normal vaginal)

! Nu este o infectie
– flora lactobacilara este inlocuita de Gardnerella vaginalis si anaerobi
(Mobiluncus, Bacteroides) si micoplasme genitale

Diagnostic
 In cabinet
– pH-ul secretiei vaginale > 4,5
– la adaugarea KOH 10% se degaja miros de peste alterat (testul aminelor
volatile)
 In laborator
– frotiu – lipsesc celulele inflamatorii si flora lactobacilara
– numeroase celule epiteliale vaginale superficiale in placarde; peste 20%
dintre ele au pe suprafata lor o abundenta flora cocobacilara care le mascheaza
conturul („clue cells”)
– insamantarea este fara valoare diagnostica
Diagnosticul de laborator al endocervicitelor (se vizeaza de predilectie etiologia gonococica)
1. Prelevare si transport
 se sterge suprafata exocolului cu 2-3 comprese sterile
 se introduc succesiv 3 tampoane in endocol, rotind usor
 primul tampon: 2 frotiuri realizate extemporaneu
 al 2-lea tampon: insamantare imediata sau includere in mediu de transport Amies
sau Stuart
 al 3-lea tampon (facultativ): pentru izolarea altor agenti etiologici ( C. trachomatis,
VHS)
2. Examen microscopic: frotiuri colorate cu albastru de metilen si Gram
 reactie inflamatorie ( peste 10 PMN/camp)
 diplococi gram negativi „in boaba de cafea” predominant extracelulari ( aceeasi
morfologie o pot avea si alte bacterii din microbiota indigena)
3. Cultivare
4. Identificare
5. Antibiograma

Diagnostic de laborator in suspiciunea de sifilis

1. Microscopie optica pe fond intunecat

- serozitate exprimata prin comprimarea bazei sancrului
- aspirat din punctia ganglionilor afectati
- raclat din elemente eruptive cutanate sau mucoase
- preparat umed lama – lamela
- treponeme stralucitoare, subtiri, spiralate, cu capete efilate, mobile

2. IFD – specificitate mare

3. Impregnare argentica- pe sectiuni histologice
4. Teste serologice nespecifice (de triaj):
– VDRL (Venereal Disease Research Laboratory)si RPR (Rapid Plasma Reagin)
– depisteaza Ac tip reagine fata de Ag cardiolipinic
– sunt rapide si ieftine
– utilizate pentru urmarirea eficientei terapiei
– reactii fals pozitive: boli acute febrile, vaccinare recenta, sarcina, boli
autoimune sau de colagen, infectii hepatice cu distructie tisulara, pacienti in varsta
– testele pozitive se confirma prin teste specifice
– numai VDRL poate fi utilizat pentru testarea LCR la pacienti suspectati de
neurosifilis

5. Teste serologice specifice:

- evidentiaza anticorpi specifici (specificitate 97-99%)
- se pozitiveaza inaintea celor nespecifice si raman pozitive cand cele nespecifice sunt
negative (sifilis tertiar)
- sunt mai putin influentate de terapie
- FTA-ABS (Fluorescent treponemal antibody absorption)
– IF indirecta cu seruri adsorbite cu suspensii de t. Reitter;
– departajeaza Ac IgM de cei IgG
- TPHA (Treponema pallidum hemagglutation) – hemaglutinare pasiva; este o reactie
calitativa; testele pozitive persista uneori dupa vindecare
- Western blot
 EXAMENUL MICROBIOLOGIC ÎN SINDROMUL DIAREIC INFECŢIOS

1. Definiţie BDA: > 3 scaune/ zi, semiconsistente sau apoase, care durează de cel mult 2
săptămâni; conduce la pierderi lichidiene cu dezechilibre hidroelectrolitice însoţite,
uneori, de colaps cardio-vascular.

Sindroame şi agenţi etiologici bacterieni:

 Sindrom holeriform: gastroenterită acută cu scaune apoase, abundente, vărsături,
deshidratare acută, febră inconstantă, absenţa leucocitelor în scaun.
o Vibrioni holerigeni
o Vibrioni NAG
o ECET, ECEP, ECEAg, ECAD.
 Sindrom dizenteriform: colită acută cu scaune mucosanguinolent-purulente,
tenesme, febră, deshidratare, reacţie inflamatorie acută intensă în scaun.
o Shigella spp.
o ECEI
o Campylobacter
o Unele tulpini de Salmonella netifoidice
o Yersinia enterocolitica
 Diaree hemoragică
o ECEH
 Febre enterice
o Salmonella enterica serovar Typhi, Paratyphi A, B, C
 Diaree sau enterocolită pseudomembranoasă post-antibiotică
o Clostridium difficile
o Staphylococcus aureus

Agenţi etiologici virali: rotavirusuri, adenovirusuri, calicivirusuri, astrovirusuri,

coronavirusuri, enterovirusuri.
Agenţi etiologici parazitari: Giardia lamblia, Cryptosporidium parvum, Entamoeba
hystolitica etc.

2. Diagnostic de laborator curent în BDA – izolare şi identificare Salmonella, Shigella,

Yersinia în probe de materii fecale ( coprocultura).
Prima zi:
 Prelevare
 din scaun emis spontan
 cât mai aproape de debut şi înaintea antibioticoterapiei
 în coprocultor cu mediu de transport Cary-Blair
 fragmente de mucus, sânge, puroi sau din 4-5 locuri, aproximativ 1 g
 2 probe
 Transport în 1-2 ore ( în absenţa mediului de transport)
 Buletin cerere analiză
 Examen macroscopic – miros, culoare, aspect
 Examen microscopic direct
 Preparat umed lamă – lamelă
 Frotiu colorat cu albastru de metilen
  celule inflamatorii, hematii, enterocite
 agenţi etiologici cu morfologii particulare
 Frotiu colorat Gram
 Cultivare pe:
 Medii cu selectivitate slabă şi medie ( MacConkey şi Hektoen)
 Mediu de îmbogăţire pentru Salmonella ( bulion selenit acid de sodiu)
A doua zi:
 Repicam din mediul de îmbogăţire pe mediu cu selectivitate medie
 Coloniile lactozo-negative cu / fără H2S le repicăm pe mediile TSI, MIU şi pe
un mediu diferenţial lactozat pentru verificarea purităţii culturii.
A treia zi:
 Urmărim repicajul din mediu de îmbogăţire
 Citire triaj biochimic şi identificare antigenică pentru coloniile suspecte de
Salmonella, Shigella, Yersinia; identificare biochimică extinsă.
 Antibiogramă
A patra zi:
 Rezultat

3. Diagnostic de laborator BDA – metode neconvenţionale (moderne):

 imunologice
 imunoenzimatice pentru depistarea enterotoxinelor citotoxice, a
rotavirusurilor;
 latexaglutinare, coaglutinare pentru rotavirusuri;
 imunfluorescenţa pentru depistare tulpinilor enteropatogene de E. coli.
 moleculare: PCR (punerea în evidenţă a genelor ce codifică diferiţi factori de
patogenitate a patotipurilor diareigene de E. coli)

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL TOXIINFECŢIILOR ALIMENTARE

1. TIA: îmbolnăviri acute, cu incubaţie scurtă (1- 72 ore), care apar mai frecvent
epidemic, exploziv, după ingestia unui aliment în care anumite microorganisme s-au
multiplicat şi au elaborat toxine.
Scopul diagnosticului microbiologic:
- confirmarea prezumţiei;
- planificarea acţiunilor de combatere şi profilaxie.

2. Sindrom GI de tip superior

 Bacillus cereus
 Staphylococcus aureus

Sindrom GI de tip inferior

 Clostridium perfringens
 Escherichia coli ( ECET, ECEI, ECEH)
 Salmonella non tifoidice
 Shigella
 Vibrio cholerae
 V. parahaemolyticus
  Yersinia enterocolitica
 Campylobacter

Sindrom neurologic
 Clostridium botulinum
Sindrom faringian
 Streptococi grup A, C, G
 S. zooepidemicus

3. Etape: → prelevare probe

 bolnavi (fecale, vomă, ser sanguin)
 martori, membri ai colectivitaţii care nu s-au îmbolnăvit (fecale)
 cadavru (conţinut intestinal, sânge, ţesut splenic, hepatic)
 alimente
 personal implicat în manipularea şi prepararea alimentelor
 mediu ( suprafeţe de lucru în bucătărie, recipiente, ustensile)
→ cultivare pe medii selective şi de îmbogăţire – criteriu calitativ şi cantitativ
Tulpina izolată de la bolnavi trebuie să fie aceeaşi cu tulpina izolată din aliment.
 IDENTIFICAREA BACILILOR GRAM NEGATIVI DREPŢI
( ENTEROBACTERIACEAE)

Caractere microscopice: bacili gram negativi drepţi, cu extremităţi rotunjite, fară aşezare
particulară.
Caractere de cultură:
 Nepretenţioşi nutritiv: cultivă pe geloză sau bulion nutritiv
 Aspectul culturii: pe mediile agarizate, în special în culturi primare, coloniile sunt de
tip S, cu diametrul de 2-3 mm după 18 ore de incubare la 37ºC, iar în bulion cultura
are aspect tulbure omogen
 caractere particulare:
Klebsiella formează colonii mucoase
Proteus dă cultură invazivă, în “văluri” concentrice
Yersinia se dezvoltă mai lent, coloniile fiind minuscule la 18 ore de incubare.

Izolarea speciilor din familia Enterobacteriaceae poate fi realizată pe medii diferenţiale şi

selective, cu lactoză şi indicator de pH:
- pe medii cu selectivitate redusă (mediul Mac Conkey) bacteriile gram pozitive sunt
inhibate, iar bgn se diferenţiază în lactozo-pozitivi şi lactozo-negativi;
- pe mediile cu selectivitate intermediară (mediul Hektoen) sunt inhibaţi, în plus, bacilii
coliformi (lactozo-pozitivi), lactozo-negativi putând fi diferenţiaţi după cum produc
sau nu H2S – tulpinile care dezvoltă H2S dau colonii cu centrul de culoare neagră.

Caractere biochimice:
- fermentarea unor zaharuri
- evidenţierea unui metabolit
- metabolizarea unui anumit substrat
- utilizarea citratului ca unică sursă de carbon ( mediul Simmons)
- identificarea unor enzime.
Iniţial se realizează un triaj biochimic pe două medii multitest, MIU (mobilitate-indol-urează)
şi TSI (triple sugar iron), urmat de o baterie extinsă de teste biochimice (de preferat,
utilizarea galeriilor de identificare).

Caractere antigenice:
- antigenele O - fac parte din complexul LPS prezent în membrana externă (cu
specificitate de grup)
- antigenele H – sunt prezente la tulpinile mobile (cu specificitate de tip)
- antigenele de înveliş – K la Klebsiella şi E. coli, B la Shigella, Vi la Salmonella
- se utilizeaza truse de aglutinare specifice.
 Ex. microscopic (frotiu Gram)

Bacili gram negativi

Caractere de cultură

Testul OF (oxidare-fermentare)

metabolism fermentativ metabolism oxidativ

testul oxidazei Pseudomonade

negativ pozitiv
fam. Enterobacteriaceae genul Vibrio

Identificarea Pseudomonas aeruginosa

Caractere microscopice: bacili Gram negativi subtiri

Caractere de cultură: colonii de tip S, cu luciu metalic, degaja un miros aromat, produce
pigment dufuzibil in mediu.
Caractere biochimice: metabolism oxidativ, catalaza-pozitivi, oxidaza-pozitiv.

Identificarea Haemophilus influenzae

Caractere microscopice: cocobacil gram negativ, cu extremitati rotunjite, polimorfi, mai

ales in frotiuri din produse patologice (LCR); se coloreaza slab gram negativ (necesita
pelungirea recolorarii cu fucsina)

Conditii de cultivare: cultiva pe medii cu factorii X (hemina) si V (nicotin

amiddinucleotidul NAD), la 37°C, favorizat de 5-10% CO2:
- geloza cu sange berbec ciocolatat
- geloza sange cu striu de Staphylococcus aureus (furnizeaza factorul V- fenomen de
satelitism).
Aspectul coloniilor: mici, rotunde, convexe, translucide.
Caractere biochimice: permite identificarea definitiva si diferentierea in biotipuri
Caractere antigenice: 6 tipuri antigenice capsulare, a-f
 Identificarea stafilococilor

Caractere microscopice:
- coci gram pozitivi dispuşi în perechi, scurte lanţuri, grămezi neregulate,
imobili şi nesporulaţi.
Caractere de cultivare:
- pe geloză nutritivă formează colonii S, mari, rotunde, bombate, de
consistenţă untoasă, pigmentate diferit: portocaliu, galben, alb;
- pigmentogeneza este mai intensă în prezenţa aerului şi la temperatura
camerei;
- pe geloză sânge coloniile sunt frecvent hemolitice;
- cresc pe medii cu sare, ceea ce permite izolarea din produse patologice
contaminate (materii fecale, exsudat nasofaringian).
Testul coagulazei:
- cultura de stafilococ se suspensionează în cca 1 ml de plasmă citratată,
oxalatată sau heparinată de om sau de iepure într-un tub. Coagularea
plasmei după incubarea la 37º C indică test pozitiv.
Testul catalazei:
- cele mai multe specii de stafilococi sunt catalază – pozitive.
Lizotiparea:
- este necesară în investigaţiile epidemiologice.
 Coloraţia Gram

Coci Gram pozitivi

Testul catalazei (+)

Genul Staphylococcus

Testul coagulazei

(+) (-)
S. aureus Stafilococi
coagulază – negativi

Sensibilitatea la
Novobiocină

Sensibil Rezistent
S. epidermidis S. saprophyticus
 Identificarea streptococilor

Caractere microscopice:
- coci gram pozitivi, sferici sau ovali, aşezaţi în perechi sau lanţuri; imobili,
nesporulati;
Caractere de cultivare:
- uzual sunt hemolitici, aspect vizualizat pe geloză sânge:
 streptococii β – hemolitici: colonii înconjurate de o zonă clară de
hemoliză completă;
 streptococii α - hemolitici: colonii înconjurate de o zonă de culoare
verzuie de hemoliză incompletă;
 streptococii nehemolitici.
Clasificarea antigenică (Rebecca Lancefield, 1933):
- este condiţionată de prezenţa polizaharidului C.
 streptococi grupabili (20 grupe serologice notate cu literele A – H şi
K – W) prin reacţii de precipitare, latexaglutinare, coaglutinare;
 streptococi negrupabili, fără antigen de grup (streptococi orali şi S.
pneumoniae).
Clasificare patogenică:
- streptococi piogeni (umani şi animali);
- streptococi condiţionat sau accidental patogeni.
Testul catalazei:
- streptococii sunt catalază negativi.
Testul la bacitracină:
-diferenţiază S. pyogenes (sensibil) de alţi streptococi β – hemolitici (rezistenţi).

Testul la optochin, solubilitatea în bilă şi patogenitatea pentru şoarece, alături de

caracterele microscopice şi de cultivare, identifică S. pneumoniae.
 Identificarea enterococilor

Caractere microscopice:
- coci ovali, gram pozitivi, aşezaţi în diplo şi scurte lanţuri;
Caractere de cultivare:
- pe geloză sânge formează colonii α, β sau nehemolitice;
- cultivǎ pe mediu cu bilǎ esculinǎ;
- cultivă în bulion cu 6,5% NaCl.
Testul catalazei:
- sunt catalază negativi.

Coci gram pozitivi

Testul catalazei (-)

Cultivare pe gelozǎ sânge

Streptococ β hemolitic

BACITRACINĂ

Sensibil Rezistent

BISEPTOL (SXT)

Rezistent Rezistent Sensibil

Grup A CAMP (+) Grup C, G, F

Grup B
 Grup antigenic Lancefield Bacitracină Biseptol (SXT)
Grup A Sensibil Rezistent
Grup B Rezistent Rezistent
Non grup A şi B (C, G, F) Rezistent Sensibil

Streptococ α hemolitic

Hidroliza bilă – esculină Optochin

(+) (-) Sensibil Rezistent

Grup D non grup D pneumococ viridans

(viridans, (sau grup D)
pneumococ)

Bulion sare (6,5%)

(+) (-)
Enterococi Non enterococi