PREPARATE MICROSCOPICE

Cap. I: LEZIUNI CELULARE:

1. Hipertrofia fibrelor miocardice

Definiție: reprezintă mărimea de volum a unui țesut/organ pe seama creșterii în volum a celulelor
Încadrare: leziune celulară reversibilă cronică prin adaptări ale creșterii și diferențierii celulare
Etiologie:
- Patologic: HTA, stenoza aortică
- Fiziologic: hipertrofia mușchilot scheletici și a miocardului Vs la sportivi

Aspect microscopic:
 Diametrul transversal al fibrelor musculare striate de tip cardiac este mult crescut;
 Nucleii sunt măriți în volum (nucleomegalie), sunt hipercromi și au contur neregulat;

2. Steatoza hepatică
Definiție: reprezintă acumularea excesivă de TG la nivelul citoplasmei hepatocitelor.
Etiologie:
Încadrare: leziune celulară reversibilă cronică, acumulare intracelulară de lipide
Aspect microscopic:
- Citoplasma hepatocitelor prezintă numeroase vacuole optic goale (cu limite distincte);
- Vacuolele reprezintă locul ocupat de TG (acestea au fost solvite în timpul includerii la parafină a
materialului histologic);
- În funcție de dimensiunea acestor vacuole se distinge:
o Steatoza microveziculară
o Steatoza macroveziculară
o În forme mai avansate, vacuolele mici pot fuziona → vacuole de dimensiuni mari, care
ocupă corpul celular în întregime (celula capătă aspectul unui adipocit);
o În alte forme ale steatozei: membrana citoplasmatică este distrusă, lipidele fuzionează și
formează chisturi lipidice;
- În colorația negru de Sudan, vacuolele lipidice apar ca niște picături de culoare neagră în citoplasma
hepatocitelor;
 Cap. II: INFLAMAȚIA:

3. Pericardita fibrinoasă
Definiție: reprezintă inflamația acută exudativă caracterizată prin prezența unui exudat bogat în
FIBRINĂ, obținut în urma extravazării fibrinogenului și al precipitării lui sub forma unei rețele la
nivelul focarului inflamator. Prezintă un număr redus de PMNneutrofile și eritrocite.

Încadrare: inflamație acută exudativă FIBRINOASĂ

Etiologie: IMA, reumatism cardiac acut, TBC, uremie, iradiere toracică, boli autoimune
Aspect microscopic:
 la suprafața pericardului visceral: depozit intens EOZINOFIL (exudatul fibrinos)
o cu structură amorfă și
o arhitectură viloasă = constituit din filamente groase de fibrină
o (+celule inflamatorii în ochiurile rețelei);
 conținut redus de PMNneutrofile și eritrocite;
 în epicardul subiacent:
o congestie vasculară
o infiltrat inflamator.

4. Leptomeningita purulentă
Definiție: reprezintă inflamația leptomeningelui (format din pia mater și arahnoidă)
Integrare: inflamație acută exudativă PURULENTĂ DIFUZĂ
Etiologie:
- Meningococul
- Pneumococul
- Haemophilus influenzae

Aspect microscopic:
 Leptomeningele este mult îngroșat, din cauza:
o Congestiei vasculare;
o Acumulării – în spațiul subarahnoidian – a exudatului purulent;
 Exudatul purulent este format din:
o Rețea de fibrină, în ochiurile căreia se găsesc:
o PMNneutrofile integre și alterate, dispuse – predominant – perivascular;
o Lichid de edem;
o Detritusuri necrotice;
o Agenți microbieni (vizibili doar prin colorația Gram);
 5. Limfadenita tbc
6. Tesutul de granulaţie – burjon cărnos
7. Trombul organizat conjunctiv – pulmon
Cap. III: NEOPLASME:

NEOPLASMUL = proliferare tisulară anormală, neconcordantă cu țesuturile din jur și persistentă

(proliferarea continuă chiar și după ce agentul care a indus-o nu mai acționează).

Din punct de vedere histogenetic: epiteliale și conjunctive/non-epiteliale (melanocitare, teratoame,

hematopoietice, mezenchimale).

Din punct de vedere clinico-biologic și evolutiv: benigne și maligne.

TUMORI EPITELIALE BENIGNE:

 PAPILOM: denumirea este dată de arhitectură: proliferarea epitelială este dispusă pe axe
conjunctivo-vasculare de aspect papilar (digitiform)
o PAPILOM SCUAMO-CELULAR (sau cutanat)
o Condiloma accuminata
 ADENOM: derivă din glande endocrine, glande exocrine și organe parenchimatoase.

8. Papilomul scuamocelular – piele:

Încadrare: tumoră epitelială benignă – papilom.

Definiție: reprezintă o tumoră epitelială benignă a epiteliului epidermoid (scuamos).

Aspect microscopic:
 Reprezintă proliferarea epitelială
tumorală a epidermului, dispusă
fiind pe axe conjunctivo-vasculare
cu aspect papilar/digitiform– cu rol
de susținere și cu rol nutritiv;
 Epiteliul scuamocelular stratificat
proliferat păstrează structura și
stratificarea normală a epidermului:
o Strat de celule bazale
o Straturi de celule spinoase –
acantoză
o Straturi de celule granuloase
– hipergranuloză
o Strat gros de keratină –
hiperkeratoză
 MB care separă epiteliul
scuamocelular stratificat proliferat
de axul conjunctivo-vascular
digitiform este intactă.
 9. Polipul adenomatos tubulo-vilos colon
Definiție: reprezintă o tumoră epitelială benignă a epiteliului colonului.

Încadrare: tumoră epitelială benignă, adenom dezvoltat în cadrul unui organ cavitar = polip
adenomatos.

Polipul adenomatos tubulo-vilos reprezintă 15% din totalitatea polipilor adenomatoși, pe lângă cei
tubulari (75%) și cei viloși (10%). El însumează caracterele celor 2 tipuri menționate.

Aspect microscopic:
 Polipul adenomatos tubular:
o Este format din proliferarea epiteliului de înveliș a mucoasei colonului; acest epiteliu
se invaginează și formează numeroase elemente tubulare, căptușite de un epiteliu
cilindric (cu secreție redusă de mucus); deci polipii tubulari sunt alcătuiți din
formațiuni tubulare de dimensiuni variate și ramificate într-o stromă fibro-vasculară;
o Această proliferare formează un micronodul, antrenat de către conținutul intestinal,
care formează un pedicul din mucoasa colică normală = aspect de polip;
 Polipul adenomatos vilos:
o Este format din proliferarea epiteliului de înveliș a mucoasei colonului, dar dispus
fiind pe axe conjunctivo-vasculare foarte subțiri; deci polipii viloși sunt alcătuiți din
formațiuni digitiforme, fine, înalte (asemănătoare vilozităților intestinului subțire),
tapetate de celule epiteliale;
 Polipul adenomatos tubulo-vilos:
o Este format din numeroși vili, susținuți de un ax conjunctivo-vascular, cu aspect
ramificat, al cărui rol este de susținere + nutritiv;
o Prezintă numeroase glande proliferate, căptușite de un epiteliu DISPLAZIC (nuclei
hipercromatici, alungiți, stratificați);
 Displazia poate afecta orice varietate histologică de polipi și mai ales pe aceia
care prezintă arii viloase:
 Glande de forme neregulate;
 Glande tapetate de epiteliu pluristratificat;
 Nuclei hipercromatici și pleomorfi;
 Atipii celulare;
 Pierderea polarității bazale nucleare;
 Reducerea secreției de mucus;
o Muscularis mucosae este intactă!!!
 10. Fibroadenomul de glandă mamară
Fibroadenomul de glandă mamară reprezintă cea mai fecventă tumoră benignă a glandei mamare.
Survine în condiții de hiperestrogenism (sensibilitate zonală crescută la hormonii estrogeni).

Încadrare: tumoră epitelială benignă, adenom dezvoltat în glandă parenchimatoasă (leziune nodulară,
încapsulată și inclusă în glandă).
Este o tumoră mixtă: se caracterizează atât prin proliferare epitelială – reactivă, netumorală și
proliferare conjunctivă – monoclonală, deci neoplazică (stroma).

Aspect microscopic:
 Tumoră mixtă: proliferarea epiteliilor canalelor galactofore + proliferare conjunctivă;
 În periferie: capsula fibroasă; tumora este inclusă în parenchimul glandei mamare;
 Prezintă 2 componente:
o Componenta epitelială: rezultă din proliferarea unor conducte, al căror epiteliu este
similar cu epiteliul canalelor galactofore;
o Componenta conjunctivă: rezultă din proliferarea fibroblastelor;
 Ambele componente proliferate sunt caracterizate de absența atipiei cito-nucleare;
 3 varietăți histologice:
o Pericanalicular: țesutul conjunctiv proliferează în jurul conductelor și formează
manșoane pericanaliculare, care păstrează deschis lumenul ductelor;
o Intracanalicular: țesutul conjunctiv proliferează activ și mai mult, comprimă și
deformează structurile ductale, ceea ce va conduce la aspectul colabat și ramificat al
conductelor;
o Mixt: asociază aspectul pericanalicular și cel intracanalicular.
TUMORI EPITELIALE MALIGNE (CARCINOAME): tumoră malignă, cu originea în țesuturile
epiteliale

 CARCINOM SCUAMO-CELULAR (epidermoid)

Origine = epiteliul scuamos pluristratificat
Se dezvoltă din: epiderm, mucoase epidermoide (esofag, laringe, exocol), focare de
metaplazie epidermoidă (a epiteliului cubico-cilindric și tranzițional).
Macroscopic: vegetant și ulcerat

Microscopic:
o Celule tumorale diferențiate – diferențiat: CARCINOM SCUAMO-CELULAR
KERATINIZAT
o Celule tumorale moderat diferențiate
o Celule tumorale slab diferențiate
o Celule tumorale nediferențiate/anaplazice.

 CARCINOM BAZOCELULAR
Formă particulară de carcinom cutanat.
Origine = stratul bazal al epidermului și al glandelor anexe.

 ADENOCARCINOM: tumoră epitelială malignă/neoplasm malign, dezvoltată din epiteliul

glandular al organelor cavitare (stomac, colon) sau din epiteliul organelor parenchimatoase
glandulare endocrine și exocrine
o Organe cavitare (stomac, colon):
 Vegetant
 Ulcerat
 Infiltrativ
o Organe parenchimatoase (glande endocrine, exocrine, ficat, pulmon):
  Nodular
 Difuz/infiltrativ

11. Carcinomul scuamocelular keratinizat – piele

Este o tumoră malignă, rezultată din proliferarea epiteliului epidermoid, prezintă caracter infiltrativ
la nivelul dermului și distruge MB.

Încadrare: tumoră epitelială malignă, carcinom scuamocelular (epidermoid) diferențiat.

Origine: epiteliul scumos pluristratificat al pielii

Aspect microscopic:
 MB întreruptă;
 Caracter infiltrativ (la nivelul țesutului conjunctiv din derm): celulele tumorale vor fi
dispuse sub formă de insule sau cordoane tumorale, la nivelul dermului, unde vor fi separate
de o stromă conjunctivă redusă și infiltrată inflamator (cu limfocite);
 Celulele tumorale din componența insulelor sunt celule poligonale atipice, asemănătoare
celulelor spinoase din epiderm; în cursul diferențierii acestora, acumulează keratină și
formează lamele concentrice centrale;
o Celule poligonale cu pleomorfism cito-nuclear;
o Atipie celulară redusă.
 Marker de diagnostic pentru carcinomul scuamocelular diferențiat: acele lamele concentrice
centrale, numite globi cornoși sau perle keratozice;

! Carcinomul scuamocelular (epidermoid) metastazează pe cale limfatică în ganglionii loco-

regionali.

12. Carcinomul bazocelular – piele

Este o tumoră malignă, rezultată din proliferarea celulelor stratului bazal al epidermului, prezintă
caracter lent infiltrativ la nivelul dermului și distruge MB.

Origine = stratul bazal al epiteliului scuamos pluristratificat al epidermului și glandelor anexe;

Încadrare: tumoră epitelială malignă, tip special de carcinom cutanat.

Aspect microscopic:
 MB întreruptă;
 Caracter lent infiltrativ (la nivelul dermului): celulele tumorale sunt dispuse sub formă de
plaje/insule tumorale, la nivelul dermului, unde sunt separate de stromă conjunctivă redusă și
infiltrată inflamator;
 Aceste celule tumorale din componența insulelor sunt similare celulelor din stratul bazal al
epidermului;
 Acestea prezintă o dispoziție histologică caracteristică, în cadrul insulei tumorale:
o La periferie: celulele tumorale sunt dispuse sub formă de palisadă (ca în stratul bazal
epidermic);
o În centrul insulei: celulele tumorale sunt dispuse dezordonat/haotic, fără a putea fi
diferențiate.
 Nu dă metastaze;
 Este radiosensibilă;
 Nu se diferențiază.

13. Adenocarcinomul moderat diferenţiat – colon

Este o tumoră epitelială malignă, care se dezvoltă de la nivelul epiteliului glandular al colonului.

Încadrare: tumoră epitelială malignă, adenocarcinom de organ cavitar (colon).

Origine: epiteliul glandular al colonului.

Aspect microscopic:
 Este un adenocarcinom moderat diferențiat;
 Arhitectură: glandulară/tubulară;
 Structurile glandulare tubulare au o densitate mare;
o au contur neregulat;
o prezintă lumene multiple;
  Stroma conjunctivă este redusă, iar aceste glande prezintă o dispoziție caracteristică „spate
în spate”;
 Celulele tumorale care alcătuiesc epiteliul glandular atipic multistratificat prezintă:
o Pleomorfism cito-nuclear;
o Activitate mitotică intensă;
o Stratificare.
 Are caracter infiltrativ – la nivelul mucoasei și submucoasei, cu distrugerea muscularei
mucoasei.

Muscularis mucosae este întreruptă.

14. Metastaza de adenocarcinom – ganglion limfatic

Metastaza = implant tumoral, rezultat prin diseminarea la distanță de tumora primară.

Încadrare: tumoră epitelială malignă secundară.

Aspect microscopic:
 Celulele tumorale ajung, la nivelul ganglionului limfatic, prin diseminare pe cale limfatică –
prin intermediul vaselor limfatice aferente;
o Pleomorfism cito-nuclear: raportul nucleu/citoplasmă crește;
o Activitate mitotică intensă;
o Stratificare;
o (Nucleoli evidenți/celule mărite în volum)
 Aceste celule tumorale colonizează sinusul subcapsular;
 Ulterior, formează glande tumorale, delimitate de un epiteliu atipic;
 Apoi invadează toată masa ganglionului limfatic.
 15. Condromul
Este o tumoră conjunctivă (mezechimală) benignă a țesutului cartilaginos hialin.

Încadrare: tumoră conjunctivă benignă, condrom

Origine: țesut cartilaginos hialin (condroblast).

Localizare: oasele mici ale degetelor.

Aspect microscopic:
 Tumoră nodulară;
o Bine circumscrisă;
o Încapsulată;
 Pe secțiune: aspect de țesut cartilaginos hialin
matur:
o Substanță fundamentală bazofilă
(condrină);
o Condroplaste cu condrocite mature;
 Axele conjunctivo-vasculare separă nodulul
tumoral în lobuli;
 DD cu țesutul cartilaginos hialin normal:
o Axele conjunctivo-vasculare (țesutul cartilaginos hialin normal nu este vascularizat; el
este hrănit prin difuziune de către pericondru);
o capsula conjunctivă (pe care țesutul cartilaginos hialin normal nu o prezintă).

16. Hemangiomul cavernos – ficat

17. Nev melanocitar dermic
18. Melanom malign – piele

19. Congestia pasivă – pulmon

20. Congestia pasivă – ficat
 21. Trombul arterial recent
22. Infarctul hemoragic pulmonar

23. Ateroscleroza coronariană – placă fibroasă cu centru ateromatos, placă fibroasă

calcificată
24. Ateroscleroza coronariană cu tromboză

25. Nefroangioscleroza benignă (hialinoscleroza

arteriolei aferente)
Este o hialinoză.
HIALINUL reprezintă un material proteic, cu structură biochimică diferită, care se poate acumula
atât intracelular, cât și extracelular și care – în colorație uzuală HE – este reprezentat ca un material
omogen, fără structură, eozinofil.

Definiție: reprezintă acumularea extracelulară de hialin.

Încadrare: acumulare extracelulară de proteine (=hialin), este o leziune celulară reversibilă cronică
Etiologie: HTA

Aspect microscopic:
- glomerulii se găsesc în diferite stadii evolutive ale hialinizării: de la glomeruli renali normali,
glomeruli parțial hialinizați – până la glomerulii complet hialinizați: structuri sferice, omogen
eozinofile, fără structură și nefuncționale;
- hialinizarea arteriolei aferente cu peretele îngroșat și lumenul stenozat;
- tubii glomerulilor afectați sunt atrofiați/dispar – fiind înlocuiți cu o cicatrice conjunctivă
→aspectul fin granular extern;
- tubii glomerulilor neafectați sunt dilatați și prezintă cilindri hialini în lumen.

DD cu amiloidoza renală.
 26. Fibroza ischemică a miocardului
27. Infarctul miocardic recent
28. Infarctul miocardic în curs de organizare conjunctivă
29. Miocardita interstiţială virală

Cap. VI: RESPIRATOR:

30. Alveolita leucocitară

Definiţie: inflamaţia acută exudativă de origine infecţioasă (frecvent determinată de pneumococ),
localizată în alveolele pulmonare, de obicei în teritoriul unui lob pulmonar. Macroscopic, lobul
pulmonar afectat este mărit de volum.

Încadrare: inflamație acută exudativă

Etiologie: Streptococcus pneumoniae

Stadiile pneumoniei lobare acute (pacient netratat):

4 stadii: macroscopic  microscopic (la pacienţii netrataţi)
 Congestie  alveolită seroasă
 Hepatizaţie roşie  alveolita fibrinoasă
 Hepatizaţie cenuşie  alveolita leucocitară
 Rezoluţie

ALVEOLITA LEUCOCITARĂ: ziua 5-7

Încadrare: inflamație acută exudativă purulentă difuză
Definiție: reprezintă al treilea stadiu microscopic al pneumoniei lobare acute.
Etiologie: Streptococcus pneumoniae

Aspect microscopic:
 Pereții alveolari:
o Sunt îngroșați = congestie capilară;
 Lumenul alveolar:
o Exudat purulent;
o Număr crescut de PMN-uri integre și lizate (și macrofage);
o Detritus necrotic;
o Agenți microbieni;

Evoluție: progresie către stadiul de rezoluție.

Complicații: sepsis, empiem pleural, abces pulmonar.

31. Pneumonia interstiţială

32. Bronhopneumonia
Definiție: inflamaţie acută purulentă localizată în bronşiole și alveolele adiacente, cu formare de
focare de condensare separate prin parenchim pulmonar aerat

Etiologie bacteriană: Staphylococcus aureus, Haemophilus influenzae, Pseudomonas aeruginosa

! Vârste extreme – copii şi vârstnici

! Afectează 1/mai mulţi lobi

Încadrare: inflamație acută exudativă în diverse stadii de evoluție (peribronhiolar) + inflamație

acută exudativă purulentă la nivel bronhiolar.

MO:
  pereţi alveolari: congestie capilară
 focarele inflamatorii se caracterizează prin:
 Bronșiolele, localizate CENTRAL prezintă exudat purulent atât în pereţi, cât şi
în lumen;
 în PERIFERIE: extensie la alveolele din jurul bronhiolelor (dispoziţie
concentrică) exudat inflamator în diferite stadii de evoluţie:
 alveolita leucocitară (purulentă) = peribronșiolar;
 alveolita fibrinoasă = înafara focarului purulent;
 alveolita seroasă = în periferia focarului fibrinos.
 focarele de bronhopneumonie sunt separate de parenchim pulmonar aerat.

Evoluţie: vindecare, progresie către bronhopneumonia în focare confluente/ pneumonia

pseudolobară, complicații (abces , empiem pleural, bacteriemie)

33. Tuberculoza pulmonară

34. Boala membranelor hialine
35. Silicoza pulmonară

Cap. VII: RENAL:

36. Glomerulonefrita rapid progresivă
37. Glomerulonefrita cronică
38. Pielonefrita acută supurată
39. Carcinomul renal cu celule clare
40. Tumora Wilms

Cap. IX: HEMATOPOIETIC:

41. Leucemia limfoidă cronică – ficat

42. Leucemia mieloidă cronică – ficat
43. Limfom Hodgkin - scleroză nodulară

Cap. VIII: DIGESTIV:

44. Ulcerul peptic cronic - stomac

45. Adenocarcinomul de tip intestinal – stomac
46. Carcinom mucinos – colon
47. Apendicita flegmonoasă
48. Hepatita cronică moderată
49. Ciroza hepatică
50. Carcinomul hepatocelular
51. Pancreatita acută cu citosteatonecroză
 Cap. X: GENITAL:

52. Hiperplazia simplă de endometru

Încadrare: leziune celulară reversibilă cronică, adaptare la creșterea și diferențierea celulară

Reprezintă leziunea celulară reversibilă cronică (adaptativă), definită prin creșterea în volum a unui
țesut sau organ, pe baza multiplicării numărului de celule componente.

Cauza: hiperestrogenism/stimulare estrogenică prelungită (endogenă/exogenă)

HIPERPLAZIA ENDOMETRIALĂ:
 Fără atipii: simplă sau complexă
 Cu atipii: simplă sau complexă = hiperplazia endometrială atipică (neoplazia endometrioidă
intraepitelială) – leziune precursoare a ADENOCARCINOMULUI ENDOMETRIAL
ENDOMETRIOID.

Aspect microscopic:
 Glande endometriale proliferate:
o Numeroase;
o De dimensiuni variate;
o Unele prezintă dilatații chistice (aspect de „șvaițer”);
o Tapetate cu epiteliu glandular prismatic sau epiteliu glandular cubico-cilindric;
o Fără atipii celulare;
 Stromă citogenă proliferată;
 Corion bogat celularizat, fără atipii;
 53. Adenocarcinomul de endometru endometrioid
(carcinomul de endometru)

Este o tumoră epitelială malignă, care se dezvoltă la nivelul mucoasei endometriale.

Încadrare: tumoră epitelială malignă, adenocarcinom de tip endometrioid.

Origine: epiteliul mucoasei endometriale.

Factori de risc: hiperestrogenism (stimul estrogenic prelungit).

Aspect microscopic:
 Apare pe fondul unei leziuni PREmaligne: hiperplazia endometrială atipică, caracterizată prin
atipia celulelor componente ale epiteliului proliferat;
 Este un adenocarcinom bine diferențiat;
 Arhitectură: glandulară, cribriformă (perforat ca o sită), solidă.
 Structurile glandulare tubulare au o densitate mare;
o au contur neregulat;
o prezintă lumene multiple;
 Stroma este redusă, iar aceste glande prezintă o dispoziție caracteristică „spate în spate”;
 Structurile tubulare sunt tapetate de un epiteliu atipic multistratificat;
o Celulele tumorale componente au:
 formă prismatică,
 nuclei ovali, măriți de volum,
 cromatină dispersată;
 Are caracter infiltrativ – la nivelul miometrului.
 54. Leiomiomul uterin
LEIOMIOM = tumoră conjunctivă (mezenchimală) benignă a celulelor musculare netede.

Încadrare: tumoră conjunctivă benignă, leiomiom.

Origine: celulele musculare netede ale miometrului (musculaturii uterine – cel mai frecvent).

Factor de risc: hiperestrogenism

Localizare: submucos/intramural/subseros.

Aspect microscopic:
 Leiomiomul uterin reprezintă un nodul tumoral, bine circumscris, dar NEÎNCAPSULAT,
localizat la nivelul miometrului;
o Determină compresiune asupra miometrului, de unde rezultă un spațiu de clivaj, care
asigură limita precisă a nodulului;
 Tumoră alcătuită din celule musculare netede:
o Formă alungită;
o Nuclei centrali;
o Citoplasmă eozinofilă;
o Extremități rotunjite;
 Arhitectură: fasciculată;
 Celulele musculare netede sunt dispuse sub formă de fascicule cu dispoziție variată, a căror
orientare este în toate cele trei planuri:longitudinal, transversal, oblic.