Sunteți pe pagina 1din 43

ASISTENŢA PRIMARĂ

A STĂRII DE SĂNĂTATE
Asistenţa stării de sănătate (după I.S.Bocşan)

M.S

Institute
Asistenţa terţiară naţionale
şi specializate
secundară
Spitale clinice
universitare

Servicii regionale de sănătate

Servicii districtuale de sănătate


şi spitale
(primul nivel de referinţă)

Asistenţa primară Centre de sănătate


(nivel intermediar)

Cabinete medicale teritoriale


STRATEGII ÎN APSS

z Implicarea socială prin :


– Creşterea calităţii vieţii
– Asigurarea la nivel maxim a îngrijirilor privind: sănătatea copilului;
sănătatea reproducerii; aprovizionarea cu apă şi alimente; controlul
condiţiilor de mediu.

z Controlul bolilor infecţioase şi neinfecţioase


– Cunoaşterea potenţialului BT şi BNT (procesului epidemiologic)
– Asigurarea măsurilor de prevenţie (treptele prevenţiei)
– Asigurarea monitorizării stării de sănătate (dispensarizarea)
– Identificarea şi neutralizarea riscurilor (studii epidemiologice;
screening, supraveghere )
– Planificarea şi evaluarea acţiunilor de sănătate comunitară
(programe de sanatate : internaţionale, naţionale, regionale)
Curs 1 : Generalităţi, definiţii
ASISTENŢA PRIMARĂ A STĂRII DE SĂNĂTATE ŞI
EPIDEMIOLOGIA

Curs 2: Elementele istoriei naturale a bolilor


STRUCTURA PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC
FORMELE DE MANIFESTARE

Curs 3 : Identificarea riscurilor în APSS


CAUZALITATEA ÎN EPIDEMIOLOGIE

Curs 4: Neutralizarea riscurilor în APSS:


SCREENING-UL
PREVENŢIA ŞI DISPENSARIZAREA

Curs 5: Aspecte operaţionale în Asistenţa Primară a Stării de Sănătate


SUPRAVEGHERE EPIDEMIOLOGICĂ
REGULAMENTUL SANITAR INTERNATIONAL
Curs 1.
ASISTENŢA PRIMARĂ A STĂRII DE
SĂNĂTATE ŞI EPIDEMIOLOGIA
Medicina preventivă (MOS)
- domeniu specializat al practicii medicale pentru asigurarea:
• sănătatii grupurilor populaţionale
• promovarea şi protecţia sănătăţii
• starii de bine fizic şi mental
• prevenţia: îmbolnăvirilor, incapacităţilor şi decesului prematur

Epidemiologia
• ştiinţa de bază a MOS
• ştiinţa medicală care se ocupă cu:
- identificarea şi neutralizarea factorilor de agresiune pt. sănătate;
- depistarea şi lichidarea factorilor constitutivi ai PE;
- elaborarea şi aplicarea programelor de protecţie globală a sănătăţii.

EPI = peste
DEMOS = popor, colectivitate
z Conceptul tranziţiei epidemiologice
z Etapele istorice ale APSS şi epidemiologiei
z Obiectivelesi compartimentele
epidemiologiei
z Metode de lucru în APSS şi epidemiologie
CONCEPTUL TRANZIŢIEI
EPIDEMIOLOGICE ÎN MEDICINA
COMUNITARĂ
Ilustrare optimistă
privind controlul bolilor
transmisibile
( reproducere după: Buffalo
Evening News, Special
Edition, April, 13, 1955:1)

A.L. Reinglod : Infectious


disease epidemiology in the
21st Century: Will it be
eradicated or will it
reemerge? Epidemiologic
Reviews, 2000, 22,1, 57-62
z boli “ale civilizaţiei “

z risc generat de stilul de viaţă

BCV, diabet, cancer, boli mentale etc….


z Declinul bolilor
cardio şi
60 Accidente vasculare cerebrovasculare
Boala coronariana
Toate BCV în SUA,
Alte cauze
50 consecinţă a
extinderii
40
studiilor cu
privire la factorii
30
de risc
20 (ex. Framingham) şi
introducerea
10 programelor de
prevenţie;
0
dezvoltarea
1968
1969
1970
1971
1972
1973
1974
1975
1976
1977
1978
1979
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
ani
tehnologiilor
medicale “de
vârf”
z îmbătrânirea populaţiei;

z modificarea stilului de viaţă;

z emergenţa/ reemergenţa unor boli infecţioase;

z etiologie: intricarea cauzelor infecţioase şi neinfecţioase.


CONTEXTUL ACTUAL ÎN
ASISTENŢA STĂRII DE SĂNĂTATE
z explozie informaţională
z necesitatea datelor valide privind:
• diagnosticul,
• prognosticul,
• terapia,
• strategiile prevenţionale.

z eficienţa clinică apreciată prin valoarea deciziei medicale -


este determinată de calitatea vieţii pacientului.

z eficienţa asistenţei comunitare apreciată prin accesibilitatea,


acceptabilitatea, aplicabilitatea acţiunilor prevenţionale -
este determinată de calitatea vieţii unui grup populaţional.
ETAPELE ISTORICE ALE EPIDEMIOLOGIEI
¾ PREHIPOCRATICĂ:
- observaţională
- încercări → relaţii de cauzalitate în anumite boli şi incapacităţi
- explicaţii empirice

¾ HIPOCRATICĂ: 460-377 î.e.n.


• observaţională
• descriptivă
• comparativă
• relaţii de cauzalitate (aer, apă, sol, alimente)
• prevenţională (dictonul...)
• primele lucrări epidemiologice: “Despre epidemii”;
“Despre aer, apă şi locuri”.
z PREPASTEURIANĂ: sec. XVII-XVIII
• JENNER
• GRAUNT
• numeroşi epidemiologi: Franţa, Anglia, Germania

z PASTEURIANĂ: sec. XVIII-XIX


• 1850: LONDRA ⇒ “I-a Conferinţă Internaţională a Societăţii de
Epidemiologie”
• 1870 şi anii următori – cercetările: Pasteur, Koch, Roux, Yersin,
Calmette, Ramon etc.

z FROSTIANĂ:
• W.H. FROST, profesor de epidemiologie “Univ. John Hopkins”
• “modernizarea epidemiologiei → numeroase descoperiri ştiinţifice
• 1928: Frost → modele mecanice şi matematice de transmitere a
agenţilor patogeni în populaţie prin variate surse (bolnavi,
purtători)
ETAPELE EPIDEMIOLOGIEI MODERNE

dependente de evoluţia cunoştinţelor medicale şi tehnologiei

¾ etapa preindustrială
• observaţională, descriptivă, analitică (relaţia de
cauzalitate);
• descrierea epidemiilor şi pandemiilor (holera, variola,
pesta, gripa, lepra ş.a.);
• orientări prevenţionale şi de combatere: depistare,
izolare;
• primele experimente de laborator (vaccinuri, substanţe
decontaminante).
¾ etapa industrial-ştiinţifică şi tehnologică
• 1680 – DENIS PAPIN: forţa elastică a vaporilor de apă;
• 1784 – JAMES WATT: maşina cu aburi;

• numeroase descoperiri → variate domenii;


• epidemiologia → ştiinţă complexă: observaţia, descrierea,
analiza, exprimentul (laborator, populaţional: vaccinuri,
seruri, decontaminanţi)

¾ etapa revoluţiei tehnico-ştiinţifice


• a doua jumătate a sec. XIX- sec. XX;
• dezvoltarea: informatizării, biotehnologiilor etc.;

• epidemiologia → multidisciplinară, cu numeroase metode de


lucru, preocupări pentru BT şi BNT → statut de ştiinţă de
bază a medicinii preventive (MOS);
• contribuţii la înţelegerea: emergenţei şi reemergenţei BT şi
a pandemizării BNT (”dublului impact“ BT – BNT la nivel
global)
SINTEZA MOMENTELOR IMPORTANTE DIN
EVOLUTIA EPIDEMIOLOGIEI ŞI APSS

z Hippocrat (500 i.c): apariţia bolii poate fi in relaţie cu


factorilor mediului extern dar şi cu cei individuali.

z John Graunt (1662): primele înregistrări şi raportări ale


datelor legate de patologia umană care pot contribui la
studiul bolilor (“La nature et les observations politiques
concernant les registres mortuaires”).

z William Farr (1839): definirea populaţiei expuse la risc;


alegerea unor grupuri de comparare; primele asocieri cauzale
care pot contribui la studiul bolilor umane.

z John Snow (1849): enunţarea ipotezelor şi verificarea


analitică a relaţiilor dintre variabile.
Evolutia epidemiologiei
HIPPOCRAT
2000 ani

GRAUNT
200 ani

FARR
20 ani

SNOW
Obiectivele şi compartimentele
epidemiologiei
OBIECTIVE

1. Promovarea sănătăţii populaţionale prin:


- evitarea fenomenelor morbide cu tendinţa de răspandire
- acţiuni programate de prevenţie sau combatere
- cunoaşterea şi neutralizarea FR
- protecţia prin dispensarizare a grupurilor cu risc.

2. Realizarea acţiunilor tip screening, pentru evaluarea la nivel


populaţional a factorilor sanogeni (promovare) şi nesanogeni
(neutralizare)

3. Organizarea cercetărilor pentru cunoaşterea modificărilor


înregistrate la nivelul ecosistemului uman şi înţelegerea
efectelor acestora asupra sănătăţii.
4. Urmărirea istoriei naturale şi evoluţiei manifestărilor clinice
ale BT şi BNT prin evaluări specifice.

5. Elaborarea programelor prevenţionale cu impact pe termen


lung asupra stării de sănătate la nivel individual şi la nivelul
comunităţii.

6. Elaborarea şi adaptarea programelor de supraveghere


epidemiologică a BT şi BNT la schimbările medicale si socio-
economice ale societăţii.

7. Evaluarea necesarului de asistenţă prevenţională, a


costurilor, eficienţei prestaţiilor şi programelor pentru
promovarea sănătăţii dar şi a serviciilor de sănătate în
general (managementul serviciilor medicale).
COMPARTIMENTE

EPIDEMIOLOGIA …
z Generală (PE)
z Specială (BT/BNT)
z Geografică
z Ecosocioepidemiologia
z Seroepidemiologia
z Moleculară şi genetică
z Epidemiologia clinică
(descriptivă şi analitică)
z Farmacoepidemiologia
ECOSOCIOEPIDEMIOLOGIA (I)

z ECOLOGIA
“ studiul interrelaţiilor dintre organism si mediu”
( E. Haeckel, 1866)

ECOSOCIOEPIDEMIOLOGIA

“abordarea integrativă a celor trei componenete ale


ecosistemului uman global (natura, societate, oameni)
prin folosirea asociativă a metodelor şi metodologiilor de
care dispun ecologia, sociologia şi epidemiologia”
ECOSOCIOEPIDEMIOLOGIA (II)

z SCOPUL ECOSOCIOEPIDEMIOLOGIEI

… să asigure identificarea şi valorificarea factorilor care


pot contribui la promovarea sănătăţii, concomitent cu
depistarea şi neutralizarea factorilor proveniţi din
structurile ecosistemului uman (natura, societate, oameni).

z OBIECTIVELE ECOSOCIOEPIDEMIOLOGIEI
1. stabilirea tipurilor de sisteme sanogene
2. evidenţierea riscurilor
3. studierea conexiunilor prin metodele oferite de ecologie,
sociologie şi epidemiologie
4. prevenirea şi combaterea bolilor generate de condiţiile
de mediu şi cele sociale
EPIDEMIOLOGIA CLINICĂ (I)

DEFINIŢII

“ …reprezintă utilizarea metodelor


epidemiologice de către clinicieni”
( D.I. Sackett, 1969)
EPIDEMIOLOGIA CLINICĂ (II)

“disciplina care se adresează creatorilor de studii


ştiinţifice, cercetătorilor, învăţandu-i metodologia ce
trebuie aplicată astfel încât rezultatele studiului să fie
valide “

( Cristian Băicuş – Dicţionar de Epidemiologie Clinică


şi Medicină Bazată pe Dovezi, Edit. Medicală, Bucureşti, 2002)
EPIDEMIOLOGIA CLINICĂ (III)

z SCOPUL EPIDEMIOLOGIEI CLINICE

- dezvoltarea şi aplicarea metodelor observaţiei clinice care să


conducă la concluzii valide, evitându-se apariţia rezultatelor
distorsionate influenţate de erorile care pot apare în mod aleator
sau sistematic.

z OBIECTIVELE EPIDEMIOLOGIEI CLINICE


1. colectarea, măsurarea şi clasificarea datelor;
2. evaluarea riscului;
3. identificarea indivizilor cu particularităţi;
4. aprecierea prognosticului;
5. cercetarea asociaţiilor cauzale;
6. cercetarea celei mai bune intervenţii terapeutice;
7. evaluarea eficacităţii tratamentelor sau îngrijirilor;
8. stabilirea prognosticului în funcţie de rezultatul terapeutic obţinut.
EPIEMIOLOGIA GENETICĂ ŞI MOLECULARĂ

z DEFINIŢII
Epidemiologia genetică
… “disciplina care caută să clarifice rolul factorilor genetici
şi interactiunea lor cu factorii de mediu în etiologia
bolilor, folosind studiile familiale şi populaţionale”
(Khoury, 1993)

Epidemiologia moleculară (termen introdus de Perrara şi


Weinstein – 1995)
“… combină progresele biologiei şi geneticii cu epidemiologia pentru a
intelege doza moleculară a agenţilor specifici, efectele lor preclinice,
factorii biologici care modeleaza receptivitatea “
- include conceptul de biomarkeri pentru: diagnostic, evoluţie şi
tratament.
EPIEMIOLOGIA GENETICĂ ŞI MOLECULARĂ (I)

z SCOPUL EPIDEMIOLOGIEI GENETICE


“ o bună inţelegere a etiologiei genetice a bolilor care poate
facilita depistarea ei precoce la subiecţii cu risc crescut şi
proiectarea unor strategii de intervenţie şi prevenţie mai
eficace”

z OBIECTIVELE EPIDEMIOLOGIEI
GENETICE
- să răspundă, prin studiul familiilor, la întrebările legate
de implicarea factorului genetic în producerea bolilor
multicauzale.
Metode de lucru în epidemiologie
ƒ Epidemiologia a elaborat sau adaptat metode din cadrul a numeroase ştiinţe
medicale şi nemedicale.

ƒ Metodele utilizate: raţionamentul epidemiologic şi metoda


clinică sunt aplicate pentru a se realiza :
- ancheta epidemiologică în BT sau BNT
- supravegherea epidemiologică
- investigaţia epidemiologică a unei probleme de sănătate (acută/cronică)
- analiza epidemiologică a datelor/fenomenelor
- evaluarea epidemiologică a problemelor de sănătate/boala bine definite

1. Rationamentul epidemiologic foloseşte ca mijloace: interviul (anamneza


epidemiologică); observaţia (accidentală, spontan-asociativă sau
organizată, planificată); descrierea (particularităţile procesului
epidemiologic); comparatia (istorică, geografică, populaţională); analiza
(factorilor procesului epidemiologic sau a factorilor de risc după lansarea
unei ipotezei), experimentul (natural sau provocat); screening-ul
populaţional (hematologic, serologic al factorilor de risc, al morbidităţii,
mortalităţii); deducţia, prognoza, calculul statistico-matematic sau
informatizat (indicatori, riscuri, costuri).

2. Metoda clinică include: anamneza şi examenul clinic obiectiv, investigaţii de


laborator şi paraclinice care completează raţionamentul epidemiologic.
Colectivitatea şi serviciile sale
pentru sănătate

Informaţii asupra Acţiune


stării de sănătate

Tehnici epidemiologice Interpretarea şi


de prelucrare comunicarea concluziilor

Informaţii Sprijin

Alte eşaloane ale îngrijirilor pentru sănătate

Utilizarea epidemiologiei la nivelul serviciilor pentru sănătate


¾ OMS – viitorul medic – pregătit pentru a realiza:
– descrierea diferitelor aspecte ale sănătăţii populaţionale
(comunitare);
– definirea factorilor biologici care condiţionează sănătatea;
– evaluarea rolului stilului de viaţă în menţinerea sănătăţii;
– caracterizarea particularităţilor mediului psihologic, natural şi
social şi a mecanismelor care influenţează sănătatea individuală
şi populaţională (comunitară);
– cunoaşterea celor mai eficiente mijloace şi metode pentru
protecţia sănătăţii şi asigurarea unei largi accesibilităţi la
prestaţiile medico-sanitare prevenţionale şi terapeutice;
– îmbunătăţirea programelor pentru sănătate, a planificării,
gestionării şi evaluării strategiei pentru sănătatea comunitară.
¾ UE – formarea viitorilor medici – trebuie să se asigure că aceştia:

– gândesc şi acţionează mai ales în termeni de sănătate decât de


boală;

– aplică tehnicile prevenirii bolilor şi a promovării sănătăţii, nu


doar pe cele ale terapiei şi recuperării;

– gândesc ca aparţinători la o echipă, incluzând şi specialişti din


domenii nemedicale;

– gândesc şi acţionează pentru utilizarea optimă a resurselor


financiare şi materiale disponibile;

– gândesc şi acţionează în funcţie de particularitaţile stării de


sănătate a populaţiei (cauzele de îmbolnăvire sau deces) în ţările
lor şi a priorităţilor care decurg din acestea.