Curs 4.

Neutralizarea riscurilor in APSS

SCREENING

Preventia si dispensarizarea
 SCREENING

 Definiţie:
“Acţiune de profilaxie secundară care vizează
identificarea prezumtivă a persoanelor afectate
de o problemă de sănătate latentă, necunoscută
până în acel moment, prin efectuarea unui test, a
unei examinări sau a unor altor tehnici de
investigaţie, care pot fi aplicate rapid, în masă”.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii

 Definiţie:
“Examinare de masă care constă în aplicarea
unui ansamblu de procedee şi tehnici de
investigaţie asupra unui grup populaţional, în
scopul identificării de prezumţie a unei boli,
anomalii sau factor de risc.”
 SCREENING
Ipotezele care stau la baza efectuării unui screening:

1. Într-o populaţie există boli şi bolnavi necunoscuţi;

2. Identificarea bolii în perioada de latenţă face ca eficacitatea
intervenţiilor să fie mai mare;
3. Tratamentele efectuate în stadiile precoce ale bolii sunt mai
ieftine şi mai eficace – boala nu se agravează, se previn
decesele premature.

SCOPURILE SCREENINGULUI:
1. Menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolii în cazul în care
screening-ul vizează depistarea factorilor de risc – prevenţie
primară;
2. Depistarea precoce a bolilor;
3. Determinarea prevalenţei unei boli sau factori de risc –
instrument de planificare şi programare sanitară;
4. Diagnosticul stării de sănătate a unei colectivităţi;
5. Evaluarea rezultatelor unui program de sănătate;
6. Determinarea prezenţei unei asociaţii.
SCREENING

CRITERII DE ALEGERE A BOLILOR PENTRU SCREENING:

1. Să constituie o problemă de sănătate publică –
prevalenţă mare, gravitate mare prin consecinţe
medicale şi sociale: evoluţie fatală, absenteism,
invaliditate;
2. Boala să fie decelabilă în perioada de latenţă sau în
formele sale asimptomatice;
3. Să existe teste capabile să deceleze boala;
4. Testul să fie accept de populaţie;
5. Istoria naturală a bolii să fie cunoscută şi înţeleasă;
6. Să existe posibilitatea de tratament pentru cei
depistaţi că au boala;
7. Tratamentul să fie acceptat de bolnavi;
8. Costul să nu fie foarte mare;
 SCREENING
MODELUL GENERAL DE REALIZARE A UNUI SCREENING:

POPULAŢIA ŢINTĂ

EŞANTIONARE

APLICAREA TESTULUI

REZULTATE NEGATIVE REZULTATE POZITIVE

PERSOANE PROBABIL PERSOANE PROBABIL
SĂNĂTOASE BOLNAVE

TEST DIAGNOSTIC - CONFIRMARE

FAZĂ TERAPEUTICĂ ŞI
DE SUPRAVEGHERE MEDICALĂ
 “Perioada premergătoare”

Perioada
premergătoare
Timp

Final:
Debutul Efectuarea
biologic al screening-ului - însănătoşire
bolii - incapacitate
- deces
Boala Boala clinic
detectabilă decelabilă
prin
screening
SCREENING

MODALITĂŢI DE REALIZARE A UNUI SCRENING

1. ANCHETE PRIN INTERVIU SAU CHESTIONAR –

completat de către persoana investigată, folosite
pentru screening-ul factorilor de risc comportamentali,
apar erori datorită memoriei celor chestionaţi;

1. ANCHETE MEDICALE – examen clinic, paraclinic;

examenul trebuie să fie standardizat, probele simple şi
ieftine, examenul să vizeze mai multe boli;

1. ANCHETE COMBINATE – examen clinic, paraclinic,

interviu.
SCREENING

COMPARAŢIE TEST SCREENING – TEST DIAGNOSTIC

CRITERII TEST SCREENING TEST DIAGNOSTIC

OBIECTIV PREZUMŢIE CERTITUDINE

PERSOANE APARENT SĂNĂTOŞI CU SEMNE SAU SIMPTOME

VIZATE

ŢINTA GRUPURI INDIVIZI

POPULAŢIONALE

PRECIZIE FRECVENT SENSIBIL SPECIFIC, DAR MAI PUŢIN

DAR PUŢIN SPECIFIC SENSIBIL
COST UNITAR PUŢIN COSTISITOR, FRECVENT COSTISITOR
“SINE QUA NON”
DECIZIE NICIODATĂ CONTRIBUŢIE MAJORĂ
TERAPEUTICĂ
SCREENING

CALITĂŢILE TESTELOR UTILIZATE ÎN SCREENING:

1. Să nu fie nocive;
2. Să poată fi aplicate rapid;
3. Cost redus;
4. Simple;
5. Să fie acceptate de către populaţie;
6. Să aibă o validitate corespunzătoare;
7. Să aibă reproductibilitate = grad de stabilitate
mare;
8. Randament mare;
9. Valoare predictivă bună.
 SCREENING

 VALIDITATEA = frecvenţa cu care rezultatele probei sunt

confirmate prin teste diagnostice; se măsoară prin
Sensibilitate şi Specificitate.
 Sensibilitatea = capacitatea unui test de a identifica corect
pe cei care au boala → un test cu sensibilitate mare va
determina o proporţie a fals-negativilor mică, deci se vor
pierde puţini bolnavi
 Specificitatea = exprimă proporţia rezultatelor negative în
masa non-bolnavilor → un test cu specificitate mare va
determina o proporţie a fals-pozitivilor mică.

 Ideal este ca atât sensibilitatea cât şi specificitatea testului să

fie mari, dar în screening se preferă testele cu specificitate mare
în special în situaţia când, din considerente de costuri, nu
dorim să supraîncărcăm faza de diagnostic.
SCREENING
 REPRODUCTIBILITATEA = gradul de stabilitate al
testului, capacitatea de a obţine rezultate similare
atunci când este aplicat, în acelaşi grup populaţional,
de către persoane diferite.

 ACURATEŢEA = gradul în care măsurătoarea

reprezintă valoarea reală a caracteristicii măsurate.
 Reproductibilitate ↑= test standardizat + personal
instruit + asigurarea controlului

 VALOAREA PREDICTIVĂ A TESTULUI:

1. Valoarea predictivă pozitivă = probabilitatea de a fi
bolnav cu condiţia ca testul să fie pozitiv;
2. Valoarea predictivă negativă = probabilitatea de a nu
fi bolnav cu condiţia ca testul să fie negativ
 SCREENING
BOLI MAJORE ASIMPTOMATICE – SCREENING:
 Boli Hematologice: anemia la sugari şi gravide,
incompatibilitatea Rh;

 Boli Infecţioase: Infecţiile urinare – gravide, DZ; Hepatita B

– gravide, donatori de sânge; Infecţia cu HIV – gravide,
premarital; Rubeolă – gravide; Sifilis; TBC;

 Boli Genetice: Fenilcetonuria, Hipotiroidismul congenital;

 Boli Cardio-Vasculare: HTA, Determinarea nivelului

Colesterolului;

 Boli Neoplazice: Cancer de sân, Cancer de Col Uterin,

Cancer de Colon şi Rect, Cancer Testicular;

 Alte Boli: Glaucom, Osteoporoză.

SCREENING

 DEZAVANTAJE:

1. Rezultate Fals – Pozitive (FP) – tratament în exces a

anomaliilor, anxietate, morbiditate şi eventual
mortalitate la cei cu rezultate fals pozitive;

2. Rezultate Fals Negative (FN) – depistare în stare avansată

cu consecinţe terapeutice şi de cost, falsa “siguranţă”
a persoanei, posibila percepţie populaţională negativă;
SIFILIS CONGENITAL
OSTEOPOROZĂ
 Mortalitatea prin cancer de col uterin în Europa

România este
prima ţară în
Europa ca
mortalitate prin
cancer de col
uterin1
(14.6 %ooo în 2004)

Femeile consultă
medicul când este
prea târziu (>50%
din cazuri sunt în
deja în stadiul II-
IV de cancer) 2

1 http://data.euro.who.int/hfadb/, 2006
2 Ministerul Sănătăţii, România, 2001
Preventia si dispensarizarea
• Prevenţia a fost dominantă în medicina antică (medicina chineză, în urmă cu peste
2000 de ani, aprecia activitatea medicului în raport de eficienţa practicilor de
protecţie a sănătăţii; medicina arabă considera că “scopul medicinei este de a
întreţine şi apăra sănătatea şi, uneori, de a vindeca boala”);

• Prevenţia a devenit un imperativ pentru protecţia sănătăţii. (sec XXI : ideea de

sănătate a omului ca individ a fost înlocuită cu cea a sănătăţii colectivităţilor umane
- sănătatea comunitară);

• Prevenţia (profilaxia) = totalitatea metodelor şi

mijloacelor folosite în scopul cunoaşterii riscurilor
pentru sănătate, a neutralizării acţiunii acestora,
depistării grupurilor populaţionale cu risc crescut,
evitării constituirii proceselor epidemiologice şi
identificarii cât mai precoce a stărilor de preboală şi
boală.
 TREPTELE PREVENŢIEI

• În raport de obiective :
• primară
• secundară
• terţiară
1. Prevenţia primară = totalitatea masurilor care urmaresc prevenirea
unei boli sau a unor fenomene epidemice cat si promovarea
factorilor sanogeni

- preocupare majoră a MOS (MP, MC)

- in absenta starilor de preboala/boala
- ex: actiuni aplicate prenupţial, gravide, copiii, in conditii de
şcolarizare, ocupaţional, armată, cataclisme etc.

Obiective principale:
- depistarea factorilor de agresiune pentru sănătate 
supravegherea epidemiologică comunitară activă, multidisciplinară,
prin screening (triaj);
- depistarea indivizilor/ grupurilor cu risc major faţă de acţiunea
posibila a unor factori de agresiune;
- elaborarea, aplicarea şi evaluarea eficienţei medicale şi social-
economice a unor metode şi mijloace de neutralizare a factorilor de
agresiune la nivelul comunitatii (ex: imunizari).
2. Prevenţia secundară = urmareste depistarea dezechilibrelor si
diagnosticarea precoce a starilor de preboala, inaintea aparitiei
semnelor clinice de debut sau de evolutivitate

- inclusă în preocupările MOS

- se execută concomitent cu actiuni de prevenţie primară.

Obiective principale:
- depistarea indivizilor sau a grupurilor din populatie care au
suferit anumite agresiuni  dezechilibre ale homeostaziei în stadii
reversibile, fără evidenţe clinice = stări de preboală;
- instituirea de programe de reechilibrare, refacere a sănătăţii 
ambulator, dispensarizare
3. Prevenţia terţiară = urmareste limitarii progresiei bolii manifeste,
evitarea recaderilor sau recidivelor si intarzierea instalarii incapacitatii sau
decesului

- parţial  MOS

Obiective principale:
- folosirea concomitenta a acţiunilor de prevenţie primară şi
secundară pentru depistarea “activa” a stări de boală, în
diferite stadii de evoluţie: compensată, atipică, ignorată
(actiuni dependente de entitatea nosologică şi nivelul educaţional al individului/ comunitatii);
- spitalizare (MOB) pentru terapie reparatorie-recuperatorie
- urmarirea ameliorarii indicatorilor de calitate a vietii
DISPENSARIZAREA ŞI TREPTELE SALE
• Dispensarizarea – metoda de supraveghere activă,
complexă de protecţie sau refacere a sănătăţii 
realizată multidisciplinar prin actiuni medicale şi
nemedicale

• asigură inserţia şi reinserţia socială a unor indivizi sau grupuri

populaţionale
• are funcţii: preventive, terapeutice, recuperatorii
• in relaţie cu treptele prevenţiei  treptele dispensarizării:
• de protecţie,
• reechilibrare,
• recuperare
1. Dispensarizarea de protecţie
 caracter prevenţional
 operaţiuni medicale  nemedicale
 durată variabilă
 selectia persoanelor sanatoase incluse in actiuni:
• criteriul varsta (0-1 an, 1-4 ani, adolescenti, tineri, vrastnici)
• criteriul starii fiziologice (gravide, mame in perioade lehuziei/
alaptarii)
• ocupational (noxe)
• indivizi sau grupuri cu risc crescut la acţiunea unor factori de
agresiune pentru sănătate depistaţi cu ocazia acţiunilor de
prevenţie primară
 asigura conditii optime de : dezvoltare somato-psihica;
ocupationale; de mediu
 inserţia socială păstrată
 efectuata exclusiv de medicul de familie
2. Dispensarizarea de reechilibrare

 caracter prevenţional
 dependentă de rezultatul prevenţiei primare şi secundare
 selectia persoanelor aparent sanatoase incluse in actiuni:
• indivizi sau grupuri cunoscute a fi suportat unele agresiuni
asupra sănătăţii
• indivizi cu dezechilibre reversibile (funcţionale, biochimice,
pre-boală) depistati prin screening
 ambulator, programe: examen clinic, laborator, educaţie pentru
comportamente sanogene
 intervenţii medicale în ambulator asociate cu eventuale modificări
ocupaţionale
 efectuata in colaborare de medicul de familie si de alte specialitati
3. Dispensarizarea de recuperare

- parţial  MOS: depistare precoce a bolii

- spitalizare  MOB (relaţii: MOS-MOB)
- realizată în timpul prestaţiilor de prevenţie primară şi secundară
- beneficii pentru MOB
- implicaţii familiale: medicale şi socio-economice

 Dispensarizarea, ca şi prevenţia:
 particularizări pentru diferite structuri demografice: vârstă, sex,
medii, ocupaţional, categorii speciale (armată, sport, detenţie etc.)
 particularizări: BT, BNT şi pe entităţi nosologice
Ecosistemul uman global şi principalii factori “de presiune”

 Industrializarea  Agricultura intensivă

 Urbanizarea  Modificări în structura demografică
 Mecanizarea  Brasajul populaţiei
 Chimizarea  Schimbarea precipitată a modului de viaţă
 Transformarea
brutală a naturii

Mediul Populaţia Mediul

natural umană social
 MOS MOB

Recuperare pentru
TERŢIARĂ reinserţie socială
de echilibrare homeostatică
SECUNDARĂ a cazurilor de preboală

PRIMARĂ
De protecţie a grupurilor
populaţionale cu risc crescut faţă
PREVENŢIE
de FR

DISPENSARIZARE

Treptele prevenţiei şi dispensarizării

Structura sistemului de asistenta a stării de sănătate a unei populaţii

SISTEME DE ÎNGRIIJRE

ambulator spital

Educatia pentru ÎNGRIJIRE în reţea Decese

sănătate cu sistemele evitabile
medico-sociale

Comportimente
Consecinţe
• deficienţe
 Vârstă şi sex • incapacităţi
 Factori genetici Deces
Morbiditate • dezavantaje

Mediu:
 fizico-chimici
 factori sociali
 biologici

Prevenţie primară Prevenţie secundară Prevenţie terţiară