TUMORI MALIGNE (2)

CARCINOMUL GASTRIC
Definiție: tumoră epitelială malignă cu
diferenţiere glandulară

Frecvenţă: locul doi în întreaga lume

Incidenţacea mai mare: Asia de Est,

America de Sud şi în estul Europei
 CARCINOMUL GASTRIC
Etiologie:
 dieta – aport alimentar de substanţe carcinogenetice şi lipsa substanţelor protectoare
◦ nitriţii – provin din nitraţii folosiţi pentru conservarea alimentelor; în condiţiile unui pH
crescut (hipoclorhidrie) se pot dezvolta bacterii care să reducă nitraţii la nitriţi şi ulterior să
nitrozeze aminele, determinând apariţia de compuşi N-nitrozo, cu puternică acţiune
carcinogenetică
◦ alimentele afumate
◦ absenţa de fructe şi legume proaspete (cu rol antioxidant) din alimentaţie
 factori genetici – predispoziţie pentru grupa de sânge AII
 factori personali
◦ hipoclorhidria
◦ gastrita cronică atrofică
◦ prezenţa de Helicobacter pylori
◦ gastrectomie în antecedente (riscul de carcinom gastric creşte la 5-10 ani după
gastrectomie)
◦ boală Menetrier
◦ polipoze gastrice
◦ refluxul biliar
CARCINOMUL GASTRIC
Manifestări clinice:
Cancerul gastric precoce nu produce simptome specifice,
 50% dintre pacienți se pot prezenta cu dispepsie.
În cancerul avansat, apar simptome precum:
 durerea abdominală persistentă și neameliorată de
ingestia de alimente,
 hematemeză și
 sȃngerări oculte.
În stadiile tardive, apar simptomele sistemice- anorexia
și pierderea în greutate.
CARCINOMUL GASTRIC- Macroscopie

Localizare:
 stomacul distal, regiunea antro – pilorică
(cel mai frecvent)
 corpul stomacului, de-a lungul uneia dintre
curburi
 în aproape un sfert din cazuri tumora este
mult prea extinsă pentru a putea aprecia
localizarea.
CARCINOMUL GASTRIC- Macroscopie

1. Cancer gastric precoce (early gastric cancer)

(limitat la mucoasă și submucoasă, fără să invadeze
musculara proprie)- în funcție de aspectul endoscopic
I protruziv
II superficial
 elevat
 plan
 deprimat
III excavat
CARCINOMUL
GASTRIC- Macroscopie

2. Cancer gastric avansat extensie

dincolo de musculara proprie)-
clasificarea Borrmann:
Borrmann 1 – polipoid (nodular,
neulcerat, cu bază largă de implantare)
Borrmann 2 – fungiform (protruziv
în lumen, cu extensii papilifere, ulcerat
în suprafaţă)
Borrmann 3 – ulcerat (excavat, margini neregulate, cu mici
nodularităţi pe suprafaţă, întreruperea pliurilor mucoasei care nu
converg către nişă, fundul ulcerului acoperit de detritus necrotic)
Borrmann 4 – difuz infiltrativ (perete gastric dur, transformat într-
un tub rigid – linită plastică)
CARCINOMUL GASTRIC- Microscopie
alcătuit din structuri tubulare, acinare sau papilare sau din celule
izolate, discoezive, uneori asociate cu structuri glandulare,
trabeculare sau alveolare.

au fost descries 4 tipuri de adenocarcinom gastric (conform OMS):

 papilar- alcătuit din proiecții epitelale dispuse pe un ax
fibrovascular;
 tubular- proliferare de tubi cu forme și mărimi variabile,
anastomozați, ramificați, alcătuiți din celule columnare sau
cuboidale și grade variate de atipii nucleare;
 mucinos- >50% din tumoră este alcătuită din lacuri de mucus
extracelular;
 cu celule “în inel cu pecete”- > 50% din tumoră este alcătuită
din celule cu citoplasmă destinsă prin prezența de mucus
intracitoplasmatic și nucleu comprimat, împins la periferie).
CARCINOMUL GASTRIC- Microscopie
Clasificarea Lauren:
1. Carcinomul gastric tip intestinal
-incidenţa creşte cu vârsta
-mai frecvent la bărbaţi
- asemănător celui colonic;
- frecvent, aceste adenocarcinoame sunt bine sau moderat diferențiate;

2. Carcinomul gastric tip difuz

-indivizi tineri, în special femei
-caracter ereditar
-alcătuit din celule neoplazice izolate sau dispuse în trabecule scurte,
ce infltrează difuz peretele gastric; structurile glandulare sunt rare
sau absente.

Clasificare Goseki:
-clasifică adenocarcinoamele gastrice în funcție de prezența sau absența structurilor
glandulare și/sau a secreției de mucus.
 CARCINOMUL GASTRIC- Microscopie

Alte variante rare de carcinom gastric:

carcinomul adenoscuamos- combină elemente de
adenocarcinom cu elemente de carcinom scuamocelular;
carcinomul scuamocelular;
altele: carcinomul cu celule mici, cu celule parietale,
choriocarcinomul, adenocarcinomul bogat în celule
Paneth, adenocarcinomul hepatoid.
!!! Diseminarea carcinoamelor gastrice se face prin extensie
directă la nivelul organelor adiacente, disemnare
peritoneală, invazie limfatică (la nivelul limfoganglionilor)
sau invazie vasculară (metastaze la distanță- ficat, ovare).
ADENOCARCINOMUL COLONIC
Adenocarcinomul reprezintă 85-90% din tumorile maligne de la nivelul colonului,
avȃnd ca punct de plecare epiteliile glandulare şi de acoperire ale mucoasei colonice.
Factori de risc:
 vȃrsta (>50 ani),
 antecedente personale de cancer colorectal,
 rectocolita ulcero-hemoragică și boala Crohn,
 factorii genetici (antecedente de cancer colorectal la rudele de gradul I sau II,
polipoza familial etc.),
 dieta (bogată în grăsimi animale și carbohidrați rafinați și săracă în fibre).
Manifestări clinice:
 mult timp asimptomatic
 hematochezie și anemie ocultă.
 modificări ale scaunului- diaree în cazul cancerului de colon drept sau constipație
pentru colonul stȃng, tenesme rectale,
 distensie și dureri abdominale,
 scădere în greutate.
 Uneori, prima manifestare poate fi o complicație- perforație sau obstrucție
intestinală.
 ADENOCARCINOMUL COLONIC-
Macroscopie
Se descriu următoarele forme macroscopice de
adenocarcinom colonic:
-forma vegetantă/polpoidă (exofitică)- frecvent
întȃlnită la nivelul cecului și colonului ascendent;
-forma ulcerată sau infiltrativă (endofitică)- tumora
prezintă arie centrală ulcerată, excavată și margini
elevate, neregulate;
-forma stenozantă (dezvoltare circumferențială)-
frecvent la nivelul colonului transvers și descendent;
- forma difuză (rară)- corespunde linitei plastice a
stomacului; peretele colonic apare îngroșat și
aplatizat.
ADENOCARCINOMUL COLONIC-
Microscopie
 mucoasa colonică normală este înlocuită de o proliferare tumorală care
invadează straturile peretelui
 Arhitectură: tubuliformă, glanduliformă, papilară sau alveolar-cribriformă;
 Glandele neoplazice nu prezintă membrană bazală și sunt alcătuite din
celule înalte și columnare în formele bine diferențiate, ce pot deveni
cuboidale sau poligonale pe măsură ce scade gradul de diferențiere
tumorală.
 Celulele neoplazice prezintă
 raport nucleo-citoplasmatic inversat,
 nuclei mari, tahicromi, pleomorfi, ce se pot dispune pe unul sau mai
multe straturi.
 monstruozităţile nucleare şi celulare şi mitozele atipice sunt prezente în
număr variabil.
 Frecvent, lumenele glandular sunt ocupate de mucus și detritus nuclear și
celular.
ADENOCARCINOMUL COLONIC- Microscopie

Unele adenocarcinoame pot păstra capacitatea secretantă,

uneori chiar exagerată a celulelor de origine- cel mai
frecvent se întâlneşte secreţia de mucus, care este în
cantităţi diferite și poate fi:
 intracelulară (celule neoplazice capătă o formă
caracteristică în “inel cu pecete” dată de prezența
intracitoplasmatică a unei vacuole de mucus ce
împinge nucleul la periferie) sau
 extracelulară (formare de lacuri de mucus în care
plutesc liber celule izolate sau grupuri de celule
neoplazice).
ADENOCARCINOMUL COLONIC-
Metastazele limfoganglionare
Metastazarea adenocarcinoamelor se poate face prin extensie
directă la nivelul organelor și structurilor adiacente, pe cale
seroasei, pe cale sangvină sau, cel mai frecvent, pe cale
limfatică la nivelul limfoganglionilor loco-regionali.
Macroscopic, limfoganglionul este mărit de volum, de
consistență crescută, cenușiu-rozat cu arii albicioase sau pestrițe
pe secțiune.
Microscopie
 Structura normal a ganglionului este parțial sau total înlocuită
de proliferări tumorale cu aspect de adenocarcinom (structuri
glandulare alcătuite din celule cilindrice cu nuclei mari,
tahicromi, pleomorfi, nucleoli proeminenți, mitoze atipice).
 Inițial, metastaza este localizată subcapsular (embolul tumoral
pătrunde prin intermediul vaselor limfatice la nivelul sinusului
subcapsular).
CARCINOMUL HEPATOCELULAR
tumora malignă a hepatocitelor
este cea mai frecventă tumoră malignă
primitivă hepatică
apare mai frecvent pe ficat cirotic, mai ales în
ciroza hepatică macronodulară, fără însă ca
aceasta să fie regula.
leziuni particulare precanceroase:
 displazia hepatocitară cu celule mici
nodulii macroregenerativi.
 CARCINOMUL HEPATOCELULAR-
Macroscopie
Se descriu trei forme macroscopice:
Nodul solitar (cea mai frecventă) - nodul unic
de dimensiuni variabile, alb-gălbui, friabil, cu
zone de necroză
Multinodular - mai mulţi noduli izolaţi sau
confluenţi, cu aspect similar, răspândiţi în
întreg parenchimul
Forma difuză - cuprinde un lob în întregime
sau chiar întreg ficatul; nu se mai recunoaşte
macroscopic parenchim normal
CARCINOMUL HEPATOCELULAR-
Microscopie
 Nodul hepatocitar în structura căruia nu se mai recunosc
spaţii porte

 Tipuri histopatologice
1. trabecular (cel mai frecvent)
2. pseudoglandular (necroza centrală a trabeculelor)
3. pelioid (cu lacuri sangvine intratumorale)
4. anaplazic (numeroase atipii şi monstruozităţi)
5. cu celule clare (similar ca aspect histopatologic carcinomului renal
cu celule clare)
6. sclerozant (cu marcată reacţie desmoplazica - fibroză intratumorală)
7. fibrolamelar (proliferarea tumorală este dispusă în trabecule separate
de benzi de fibroză cu dispoziţie lamelară caracteristică; celulele
tumorale sunt mult mai mari decât hepatocitele normale;
prognosticul tumorii este mai bun).
CARCINOMUL HEPATOCELULAR-
Microscopie
Carcinomul hepatocelular trabecular:
cordoanele hepatocitare sunt alcătuite din mai mult
de trei rânduri de celule grosime
Hepatocitele tumorale prezintă
◦ atipii celulare (inversarea raportului nucleocitoplasmatic,
nucleoli mari, evidenţi, mitoze atipice)
◦ citoplasma este eozinofilă
◦ incluzii de bilă, alfa feto proteină, fibrinogen etc.
CARCINOMUL RENAL CU CELULE CLARE

Cea mai frecventă tumoră malignă epitelială

renală
Sinonime: tumoră Grawitz, hipernefrom etc.
Este mai frecvent la bărbaţi, în a şasea decadă
de vârstă.
Factori de risc: scleroză tuberoasă, sindrom
von Hippel-Lindau, transplant renal, dializă,
boală chistică renală, fumat, HTA
Manifestări clinice: durere, hematurie şi/sau
masă tumorală lombară palpabilă
 CARCINOMUL RENAL CU CELULE CLARE-
Macroscopie

Tumora este de obicei unică, dezvoltată la orice nivel al

parenchimului cu distorsionarea arhitecturii (compresia
parenchimului normal de vecinătate, deformarea capsulei,
deformarea calicelor sau a bazinetului), putând chiar înlocui
complet parenchimul normal.
Poate avea orice dimensiuni (de la ordinul a 1-2 cm până la
diametre de peste 15 cm);
pe suprafaţa de secţiune aspectul este polimorf: zone galben
portocalii (caracteristice), zone gălbui de necroză, zone
albicioase de hialinizare, zone hemoragice, dilataţii chistice etc.
mare atenţie acordată examinării capsulei şi ţesutului adipos
perirenal (invazia acestor elemente schimbă stadiul tumorii) şi a
elementelor vasculare din pelvisul renal (chiar tumori cu grad
jos de anaplazie pot da emboli vasculari).
CARCINOMUL RENAL CU CELULE CLARE- Microscopie

Tumora este alcătuită din celule clare dispuse

în trabecule separate de sinusoide, unele
dilatate, ce pot îmbraca aspectul de lacuri
sanguine.
Celulele tumorale sunt rotunde sau
poligonale, au nucleu mic, central, cu nucleol
mic, unic; gradul de anizocarie şi anizocromie
este în general mic.
Se pot observa celule cu citoplasmă întunecată,
cu un grad mai mare de atipii nucleare.
Stroma tumorală este puţin reprezentată, pe
alocuri poate prezenta arii de hialinizare.
CARCINOMUL BRONHOPULMONAR

cea mai frecventă formă de cancer pe plan

mondial (1 milion de cazuri noi / decese
anual)
De 3 ori mai frecvent la bărbaţi
99% sunt carcinoame
44% carcinom scuamocelular
Tendinţa curentă: ↑% adenocarcinom
CARCINOMUL BRONHOPULMONAR

Etiologie:
Fumatul
◦ risc relativ ♂8-15, ♀3-10
◦ Lăsatul de fumat: riscul scade în 5 ani, normal 20
ani
◦ Fumatul pasiv: risc crescut cu 25%
Risc ocupaţional:
◦ Expunere la azbest, silicaţi, hidrocarburi aromatice,
metale grele
◦ Meserii cu risc crescut: sudori şi vopsitori
CARCINOMUL BRONHOPULMONAR

1. Carcinomul scuamocelular
Sinonime: carcinom epidermoid
Apare pe zone de metaplazie pavimentoasă
Cauze: fumatul, expunerea la arsenic
Localizare: bronhii mari, foarte rar periferic
(legătură cu cicatrici, totuşi tendinţă la ↑)
CARCINOMUL BRONHOPULMONAR

1. Carcinomul scuamocelular
Macroscopic:
culoare albicios-cenuşie, eventual zone negricioase,
consistenţă crescută,
dimensiuni mari (tumoră + ganglioni),
cavitaţie
pneumonie lobară

Microscopic:
Plaje, trabecule de celule spinoase
Atipii citonucleare şi mitoze atipice
Fomare de globi keratozici, celule diskeratozice sau prezenţă de
punţi intercelulare
Invazie
CARCINOMUL BRONHOPULMONAR
2. Adenocarcinomul pulmonar
frecvent la nefumători și la femei
localizare în periferie (frecvent pe cicatrici)
Macroscopie:
 noduli tumorali de dimensiuni variabile
situați la periferia plămânilor
 pe secțiune- alb/cenușiu-gălbui
 retracție pleurală
CARCINOMUL BRONHOPULMONAR

2. Adenocarcinomul pulmonar
Microscopie:
 tipuri histopatologice: ADK bronhiolo-alveolar;
ADK acinar; ADK papilar; ADK solid
 ADK bronhiolo-alveolar: bine diferențiat,
dezvoltat în parenchimul pulmonar periferic,
alcătuit din celule tumorale ce tapetează
alveolele.
CARCINOMUL BRONHOPULMONAR

3. Carcinomul microcelular
Sinonime: carcinom cu celule “în bob de
ovăz”
Identificat prin metastaze
Sindroame paraneoplazice
Localizare centrală sau periferică
CARCINOMUL BRONHOPULMONAR

3. Carcinomul microcelular
Macroscopic
tumoră perihilară albicios mată, consistenţă scăzută, cu
zone întinse de necroză
intrapulmonar: îngroşare a peretelui bronşic cu creştere
submucoasă şi circumferenţială
Microscopic:
Proliferare în plaje de celule de talie mică (20μ –
maximum 3 limfocite mici)
Citoplasmă puţină, bazofilă
Nuclei alungiţi cu cromatină fin pulverulentă, nuleoli mici
sau absenţi
Numeroase mitoze
CARCINOMUL BRONHOPULMONAR

4. Carcinomul nediferențiat cu celule mari

Dg se stabilește prin excludere
Microscopie:
 celule mari, pleomorfe, cu nuclei mari și
nucleoli proeminenți
 monstruozități nucleare
 dispoziție compactă, în plaje întinse separate
de stromă conjunctivă
LIMFOAME MALIGNE
 proliferări tumorale maligne ale ţesutului limfoid
◦ limfoganglion,
◦ splina,
◦ timus,
◦ ţesutul limfoid asociat mucoaselor - MALT
 Ţesutul limfoid conţine
◦ celule care participa la elaborarea răspunsului imun (limfocite mici B sau T,
centrocite, centroblaste, limfoblaste B, T, imunoblaste B, T)
◦ celule imunoasociate (celule foliculare dendritice, celule reticulate dendritice,
histiocite, macrofage).
 Toate aceste celule pot prolifera tumoral, dar întotdeauna între celulele
tumorale propriu-zise se găsesc celule netumorale din parenchimul
restant, uneori în numar mare, creând dificultăţi în stabilirea tipului de
tumoră.
limfoamele maligne (LM) pot fi
◦ limfoame Hodgkin (LMH)
◦ limfoame NonHodgkin (LMnH)- cu celule B sau T, mari sau mici,
malignitate joasă sau înaltă
LIMFOAME MALIGNE- Limfomul Hodgkin

prezenţa de celule numite Reed -Sternberg aşezate într-o

masa de celule limfoide reactive polimorfe cu grade variabile
de scleroză.
Etiologia- virusul Epstein-Barr.
În funcţie de numărul de grupuri ganglionare sau viscere
afectate de o parte sau de alta a diafragmului, se stabileşte
stadializarea clinică cu semnificaţie prognostică importantă
Variante:
forma cu predominanţă limfocitară,
forma cu scleroză nodulară,
forma cu celularitate mixtă
forma cu depleţie limfocitară.
LIMFOAME MALIGNE- Limfomul Hodgkin

Celula Reed-Sternberg
 20-50 microni
 citoplasmă abundentă acidofilă, omogenă sau fin granulară
 nucleu mare palid sau clar cu membrana nucleară evidentă şi
nucleol acidofil mare de obicei central
◦ Clasic: nucleu bilobat (cu lobi aşezaţi faţă în faţă, fiecare lob cu câte un
nucleol monstruos dând aspect de imagine în oglindă sau ochi de pasăre)
◦ polilobat (cu aspect în coşuleţ cu ouă, care dă numele de celulă Hodgkin
acestei variante celulare)
 Imunofenotip: pozitive pentru CD 30, CD 15 cu formare de
granulă paranucleară.
LIMFOAME MALIGNE- Limfomul Hodgkin

Limfomul Hodgkin cu scleroză nodulară

Clinic: vârste tinere, adolescenţi şi adulţi tineri,
preponderent fiind sexul feminin.
Localizarea poate fi ganglionară, mediastinală sau
extraganglionară;frecvent diagnosticată în stadii
avansate; moderat agresivă, dar vindecabilă.
Macroscopic: Limfoganglionii sunt de obicei mult
măriţi de volum, aderenţi între ei, deseori cu benzi
de scleroză vizibile şi cu mici zone de necroză.
LIMFOAME MALIGNE- Limfomul Hodgkin
Limfomul Hodgkin cu scleroză nodulară
Microscopie:
 Structura limfoganglionilor este stearşă prin infiltrate polimorfă cu
celule inflamatorii: limfocite mici B sau T, eozinofile, plasmocite,
histiocite
 pe fondul infiltratului inflamator apar celule mari de tip Reed-
Sternberg;
◦ uneori apar celule binucleate sau polinucleate cu aceleaşi
caractere.
◦ Uneori celulele Reed-Sternberg devin picnotice, cu citoplasma
intens colorată şi nucleul hipercrom, fără detalii cromatiniene –
celulă mumificată.
◦ Frecvent apar celule Reed-Sternberg modificate în sensul
apariţiei unui halou clar perinuclear prin retracţia citoplasmei –
celula lacunară.
 Proliferarea celulară este separată în noduli printr-o proliferare
marcată de ţesut fibros dens, uneori hialinizat.