Tumori epiteliale benigne

Sunt de 2 tipuri – papilomul si adenomul

I. Papilomul
- este o tumora epiteliala benigna care formeaza, macroscopic si microscopic, proiectii
digitiforme de epiteliu sustinute de axe conjunctive.
- are originea in epiteliile multistratificate sau unistratificate = denumirea completa fiind de
papilom scuamocelular sau intraductal.
- proliferarea epiteliala este insotita de o dezvoltare corespunzatoare a tesutului conjunctiv de
sustinere,a vaselor sanguine care formeaza proiectiile digitiforme.
1.Veruca vulgaris
- denumita popular NEG este o formatiune exofitica, ferma cu baza larga de implantare.
- poate fi observata la orice varsta, dar mai frecvent la copii si adolescenti.
- cauza este virusul HPV care se transmite prin contact intre persoane sau autoinoculare.
- evolutia lor este autolimitata cu regresie spontata in 6 luni – 2 ani.
2.Condiloma acuminatum
- sau veruci venerice – se dezvolta la nivelul organelor genitale, perineului si rectului.
- sunt tumori exofitice de cativa cm in diametru cu aspect conopidiform si baza larga de
implantare.
- histologic, consta in epiteliu pluristratificat, identic cu cel al pielii, dispus pe axe
conjunctivo-vasculare, cu aspect papilar.

II. Adenomul
- deriva din epiteliul ductelor, glandelor acinoase si din epiteliul mucoaselor. Astfel, ele apar
prin proliferarea epiteliului unor glande exocrine, endocrine sau a parenchimului unor organe ca
ficatul sau rinichiul. In general, adenomul nu prezinta comunicare initiala cu ductul sau acinul de
origine.
Adenoamele au forme diferite in raport cu forma anatomica a organului din care s-au
dezvoltat.
Adenoamele dezvoltate in glandele endocrine, exocrine sau organe parenchimatoase au o
forma nodulara, cu capsula, si sunt incluse in parenchimul respectiv.
Microscopic, au o structura asemanatoare cu a glandelor de origine, deci sunt bine
diferentiate, pastrand si activitatea functionala secretorie.
Adenoamele apar ca noduli rotunzi sau lobulati, solizi, inconjurati de o capsula fibroasa
rezultata prin atrofia de compresiune a tesutului glandular din jur si din condensarea stromei lor.
Ele variaza ca dimensiuni de la cele microscopice la cele peste 10 cm diametru. Similar,
adenoamele glandelor exocrine sunt frecvente si apar in special in glandele salivare, glanda
mamara si prostata.
Unul dintre cele mai frecvente = fibroadenomul glandei mamare
- care este considerat o tumora mixta alcatuita din componenta epiteliala si conjunctiva.
Fibroadenomul mamar are 2 varietati structurale:
1. pericanalicular (cand tesutul conj e dispus in jurul elementelor epiteliale care raman
deschise) si 2. intracanalocular (cand componenta conjunctiva prolifereaza mai mult si comprima
lumenul canalelor, dand impresia generala de prezenta a tesutului conjunctiv in interiorul
elementelor epiteliale.
Uneori, ambele forme histologice se gasesc in acelasi fibroadenom.
 Adenoamele dezvoltate la nivelul mucoaselor in organe cavitare sunt denumite polipi
adenomatosi. Acestia trebuie diferentiati de pseudopolipi care sunt proliferari cu caracter reactiv,
non-neoplazic, care se pot prezenta macroscopic cu aspect similar (polipii inflamatori).
Polipii adenomatosi pot fi unici sau multipli (polipoza) , sesili (cu baza de implantare scurta si
larga) sau pediculati (cu baza de implantare scurta si subtire).

Dpdv histologic, polipii adenomatosi pot fi de 3 tipuri:

1. Polipul de tip tubular – constituit dintr-o proliferare de tubi glandulari, deseori
ramnificati. Epiteliul glandular poate prezenta diferite grade de displazie, iar macroscopic,
polipul are aspect rotund neted, peduncular, cu diametrul de sub 1 cm.
2. Polipul vilos – e denumit astfel datorita proiectiilor digitiforme constituite din axe
conjunctivo-vasculare acoperite de epiteliul de suprafata. Macroscopic, are un aspect vegetant,
este sesil, cu diametrul de peste 2 cm.
3. Polipul adeno-vilos (tubulo-vilos) – reuneste aspectele intrunite la primele 2 entitati.
Localizarea cea mai importanta a polipilor adenomatosi este tractul gastro-intestinal.

Tumori epiteliale maligne – (carcinoame)

Termenul de carcinom poate fi aplicat oricarei tumori maligne cu origine in celulele epiteliale.
Carcinomul se poate dezvolta din leziuni precanceroase sau direct din celula normala
(carcinom de novo).
Stadiile initiale ale leziunilor precanceroase pot fi recunoscute histologic prin modificarile
nucleare precum pleiomorfismul, numarul mare de mitoze, pierderea polaritatii si anomaliile de
diferentiere frecvent asociate cu infiltrate inflamatorii si modificari stromale.

Tulburari preneoplazice: unele situatii clinice sunt cunoscute ca predispozitii pentru

dezvoltarea unor tumori maligne, fiind astfel denumite ca leziuni preneoplazice.
Principalele leziuni preneoplazice sunt:
- Replicarea regenerativa persistenta;
- Proliferarile hiperplazice si displazice;
- Gastrita cronica atrofica cu metaplazie intestinala;
- Rectocolita ulcerata cronica;
- Leucoplazia la nivelul cavitatii orale, la nivel vulvar sau penial;
- Adenoamele tubulare, viloase si tubulo-viloase ale colonului;
- Tumori benigne.

Carcinomul in situ (CIS) - reprezinta un stadiu intermediar in producerea unui cancer, se

prezinta histologic ca un epiteliu (usor de observat in epiteliile unistratificate si in ariile de
metaplazie epitermoida), cu toate atipiile citologice de malignitate, limitate la grosimea sa, fara a
depasi membrana bazala. Acesta poate fi depistat prin citodiagnosticul produselor biologice,
recoltate din tractul respirator, din caile genitale feminine sau prin biopsii de la nivel bronsic si
de la nivelul jonctiunii exo-endocolului uterin.

Carcinomul avansat
– carcinoamele aparute pe suprafete si in organele cavitare, au 3 aspecte macroscopice:
a. Vegetant exofitic – care se prezinta ca o masa de tesut conopidiforma sau polipoida care
proemina in lumen.
 b. Ulcerat – cand tumora apare ca o pierdere de substanta care penetreaza stratul muscular, cu
margini nodulare sau usor reliefate.
c. Infiltrativ - cand se prezinta ca o arie cu stergerea pliurilor mucoasei, ingrosarea marcata a
peretului, mai ales a stratului submucos si a stratului muscular, avand o duritate determinata de
reactia desmoplazica.

Carcinoamele dezvoltate in glande sau organe parenchimatoase pot avea 2 forme

macroscopice de baza:
1. Carcinom nodular unic – care apare ca o masa cu margini relativ bine definite, prin
contrastul intre culoarea normala a parenchimului si culoarea masei tumorale. Aspectul dintat al
marginilor demonstreaza caracterul invaziv al tumorii in tesutul din jur.
2. Carcinomul difuz – cand tumora are forma neregulata, nedefinita, datorita invaziei locale.
In general, pe sectiune, carcinomul este albicios, presarat cu arii rosii de hemoragie si arii
galben-cenusii de necroza.

Varietati de carcinom:
1. Carcinomul scuamo celular - este o tumora maligna a epiteliului pluristratificat scuamos
keratinizat (cum ar fi in cazul pielii) sau nekeratinizat (buze, limba, faringe, esofag, exocol uterin
sau vagin). Carcinomul scuamo-celular se poate dezvolta si pe arii de metaplazie epidermoida
care apar in epitelii unistratificate, dupa actiunea unor factori iritativi cronici (ex: La nivel
bronsic in cazul marilor fumatori, la nivel tractului urinar sau al vezicii biliare sub actiunea
negativa a calculilor). O localizare importanta a carcinomului scuamocelular este jonctiunea
scuamo-cilindrica – exemplul colului uterin.
2. Carcinomul bazo-celular – este o tumora maligna care apare numai la tegumente, mai
frecvent la nivelul fetei sau al buzelor. Debuteaza ca un nodul, care se mareste lent, intr-o
perioada de luni sau ani de zile. In al doilea stadiu, suprafata se ulcereaza, rezultand o pierdere de
substanta cu margini perlate si cu vase capilare congestionate, evidente macroscopic. Tumora
creste lent in directie laterala, tesuturile profunde fiind afectate tardiv.
3. Adenocarcinomul este un neoplasm cu originea in epiteliile unistratificate ductale, in
parenchimele glandulare exocrine, endocrine si alte viscere. Cele mai importante localizari sunt
la nivelul tractului gastro-intestinal (stomac, colon), la nivelul pancreasului exocrin, glandei
mamare si la nivelul prostatei. Bronsiile si uterul pot prezenta atat carcinom scuamos, cat si
adenocarcinom.

Histologic, adenocarcinomul poate fi diferentiat, moderat diferentiat si slab diferentiat.

a. Adenocarcinomul diferentiat - poate avea aspect tubular sau cu formare de structuri
papilare (carcinomul de tiroida), cu formare de acini sau cordoane (carcinomul hepato-celular)
sau de celule atipice.
b. Adenocarcinomul moderat diferentiat - prezinta, alaturi de elemente diferentiate, si mase
sau insule de celule pleiomorfe, nediferentiate, anaplazice, in proportie de 50%.
c. Adenocarcinomul slab diferentiat - prezinta elemente diferentiate sub 25%, celulele
maligne formeaza mase neregulate, fara o arhitectura specifica si cu caracter infiltrativ.

Tipuri speciale de adenocarcinom

1. Carcinomul mucos (sau coloid sau mucinos) – este un adenocarcinom in care secretia de
mucus este marcata si eliberata atat la polul bazal cat si apical, in stroma. De aceea, macroscopic,
aceste tumori au un aspect gelatinos, iar microscopic, se caracterizeaza prin plaje de mucus in
care plutesc celule tumorale.
Localizarile cele mai frecvente: stomacul, colonul si glanda mamara.
2. Carcinomul cu celule „in inel de pecete” – caracterizat prin faptul ca celulele maligne au
capacitatea de a produce mucus pe care insa il retin intracelular, ceea ce va duce la deplasarea
excentrica a nucleului (aspect de inel in pecete). Se poate asocia cu eliberarea partiala a
mucusului in stroma.

Tumorile tesuturilor moi

- sunt definite ca proliferari mezenchimale care apar in tesuturile neepitaliale, extrascheletice
ale corpului cu excluderea viscerelor, invelisurilor creierului si sistemului hematopoietic. Aceste
tumori se clasifica dupa tipul de tesut pe care il reproduc. Ele isi au originea in corespondentele
diferentiate normale.

A. Tumorile tesutului adipos

1. Lipomul – cele mai frecvente tumori ale tesuturilor moi care pot sa apara in oricare parte a
corpului, dar mai ales in tesutul subcutanat, si la adulti mai frecvent. Majoritatea lipoamelor sunt
leziuni sporadice, solitare. Cazuri rare familiale se asociaza cu prezenta de lipoame multiple.
Majoritatea lipoamelor apar ca mase cu dezvoltare lenta, fara afectarea pacientilor.
Macroscopic, este o masa galbena si moale. Leziunile superficiale sunt bine demarcate.
Microscopic, lipoamele sunt alcatuite din tesut adipos matur, identic cu cel normal, dar sunt
delimitate de o capsula conjunctiva.
2. Liposarcomul – sunt corespondentele maligne ale lipoamelor, fiind formate din adipocite
atipice. De obicei apare la adult in al 5-lea sau al 6-lea deceniu de viata, fiind cea mai frecventa
tumora maligna la acest grup de varsta. In contrat cu lipoamele, majoritatea liposarcoamelor apar
in tesuturi profunde (la nivelul coapselor si tesutului retroperitoneal) si in viscere.
Macroscopic, liposarcoamele apar ca mase bine circumscrise.
Microscopic, exista 2 grupuri histologice: un grup cu evolutie lenta si grad redus de
malignitate (liposarcom diferentiat si liposarcom mixoid)si un alt grup de variante agresive si cu
grad mare de malignitate (liposarcom cu celule rotunde si liposarcom pleomorf).

B. Tumori si leziuni tumor-like ale tesutului fibros

1. Tumorile fibrohistiocitare
- sunt alcatuie dintr-un amestec de fibroblaste si celule cu aspect de histocit, incarcat cu lipide.
a. Histiocitomul fibros – e o tumora benigna ce se prezinta ca un nodul mobil bine definit in
derm sau in tesutul subcutanat
b. Dermatofibrom protubens – care este un neoplasm ce ocupa o pozitie intermediara intre
tumorile fibrohistiocitare benigne si histiocitomul fibros malign.
Macroscopic se prezinta ca o masa nodulara, cu dezvoltare lenta in derm si tesutul celular
subcutanat.
c. Histiocitomul fibros malign – un grup heterogen de tumori agresive ale tesuturilor moi
caracterizate printr-un pleomorfism citologic cu celule bizare multinucleate, cu arhitectura
storiforma si un fond alcatuit din stroma colagena cu elemente celulare inflamatorii si macrofage
spumoase.
Apar in musculatura extremitatilor si retroperitoneal.
 2. Fibromatozele
- sunt un grup de proliferarile fibroblastice care se disting prin tendinta de dezvoltare
infiltrativa asociata cu recidiva dupa excizia chirurgicala. Astfel, aceste proliferari au o crestere
invaziva locala, dar spre deosebire de fibrosarcoame, nu metastazeaza.
Aspectul fibromatozelor variaza dupa localizare, leziunile macroscopice fiind constituite din
structuri nodulare si bandelete cu caracter infiltrativ fara margini evidente.
Microscopic, fibromatozele sunt alcatuite din fibroblaste cu caracter uniform si cu producerea
unor cantitati mari de fibre de colagen.

3. Fibrosarcoamele
Fibrosarcomul este un neoplasm alcatuit din fibroblaste.
Macroscopic, fibrosarcoamele sunt leziuni solitare, neincapsulate, cu caracter infiltrativ, cu
margini slab definite, cu arii de hemoragie si necroza.
Histologic, fibrosarcomul diferentiat este alcatuit din fascicule de fibroblaste cu dispozitie
variata.

C. Tumori cu diferentiere musculara si scheletica

- sunt tumori ale tesutului muscular.
Varianta benigna: rabdomiom - foarte rara, apare la nivelul cordului.
Varianta maligna: rabdomiosarcomul – este cel mai frecvent sarcom intalnit la copil si
adolescent. El se poate dezvolta in orice regiune anatomica, dar cel mai frecvent se localizeaza la
nivelul capului si gatului sau a tractului genito-urinar, regiuni cu o componenta musculara redusa
in mod normal. Este subclasificat in urmatoarele variante:
- Embrionar;
- Alveolar;
- Pleomorf.
Aceste tumori apar in legatura cu muschiul scheletic numai la extremitati.

Tumorile tesutului vascular

1. Benigne si leziunile similare
a. Hemangiomul
- caracterizat printr-un numar mase de vase dispuse in lobuli, separati prin tesut conjunctiv,
fara capsula, cu caracter infiltrativ in organul in care a aparut.
De obicei, hemangioamele sunt localizate, dar uneori pot cuprinde o extremitate intreaga,
situatie in care se utilizeaza termenul de angiomatoza.
Majoritatea leziunilor sunt superficiale, in regiunile capului si gatului, dar pot sa se dezvolte
in viscere, mai ales in ficat.
Hemangiomul capilar - este cel mai frecvent, fiind alcatuit din vase sanguine ingustate ce
seamana cu capilare, cu pereti subtiri, delimitati de endoteliu.
Hemangiomul cavernos - mai putin frecvent, este marcat de formarea de canale vasculare
largi, de forme variate, cu pereti subtiri, delimitati de un endoteliu turtit, pline cu sange. Aceste
tumori sunt difuze, neincapsulate, si frecvent afecteaza structurile profunde.
Macroscopic, hemangiomul cavernos are un aspect buretos, rosu inchis-albastrui, cu diametrul
de 1-2 cm.
 b. Limfangiomul - este o tumora benigna ale vaselor limfatice, avand 2 varietati:
Limfangiomul capilar (sau simplu) - este o masa alcatuita din vase limfatice mici ce apare
subcutanat in regiunea capului si gatului, precum si in axila. Rar se constata prezenta lui pe
trunchi in organee interne sau in tesutul conjunctiv din cavitatea abdominala sau toracica.
Limfangiomul cavernos - este otumora benigna alcatuita din spatii limfatice, fiind similar ca
structura cu hemangiomul cavernos.
c. Tumora glomica (glomangiomul)
– este o tumora benigna frecvent manifestata clinic prin durere, alcatuita din fibre musculare
netede modificate, din corpul glomusului, o anastomoza arterio-venoasa specializata, cu functie
de termoreglare. Tumora glomica poate fi lozalizata oriunde in piele sau in tesuturile moi, uneori
si in tractul gastro-intestinal, dar cel mai frecvent apare in portiunea distala a degetelor, mai ales
sub unghie. Excizia este tratamentul curativ.

Tumorile vasculare cu grad intermediar sau grad scazut de malignitate

Sarcomul Kaposi are 4 variante:
1. sarcomul Kaposi cronic – asa numit clasic sau european – care debuteaza ca placi
cutanate, rosii-purpurii, apoi cu noduli la nivelul extremitatii inferioare.
2. sarcomul Kaposi limfadenopatic – asa numitul endemic sau african – Se manifesta cu
limfadenopatie localizata sau generalizata cu o evolutie foarte agresiva.
3. sarcomul Kaposi asociat cu transplantul – apare postoperator la un interval de cateva
luni pana la cativa ani la primitorii de transplant care au fost supusi la imunoterapie in doze mari.
4. sarcomul Kaposi asociat cu SIDA - sau epidemic – care incepe prin leziuni cutanate care
se extind precoce la ganglionii limfatici, intestin si viscere.
O alta tumora cu grad intermediar e hemangioendoteliom – termenul e utilizat pentru a
desemna tumorile vasculare ce prezenta aspecte histologice si evolutive intermediare intre
hemangioamele benigne si angiosarcomul anaplazic.

Tumorile maligne vasculare

Angiosarcoamele sunt neoplasme endoteliale cu o structura variata, de la tumori foarte
diferentiate, ce se aseamana cu hemangioamele, pana la tumori a caror anaplazie le face dificil de
diferentiat de carcinoame sau melanoame.

Tumori cu diferentiere osoasa sau cartilaginoasa

Tumorile melanocite
Lentigo – termenul se refera la o hiperplazie localizata, benigna, a melanocitelor, care poate
apare la orice varsta.
Macroscopic, se prezinta ca macule ovale sau rotunde, brune, de 5-10 mm diametru, dispuse
la nivelul pielii si mucoaselor.
Microscopic, aspectul histologic esential este hiperplazia melanocitara, liniara, din stratul
bazal al epidermului, care apare hiperpigmentat.

Nevul nevocelular (nev pigmentat, molă)

Forme de nevi melanocitari
1. Nevus congenital
2. Nevi dobanditi – nevus jonctional, nevus intradermic, nevus compus, nevus albastru,
nevus Spitz (celule fuziforme si epiteloide), nevus cu halou, nevus displazic
 3. Nevi displazici – macroscopic, apar ca macule cu centrul usor ridicat, mai brun, si cu
periferia plata, neregulata.
4. Melanomul malign – neoplasm relativ frecvent, cu prognostic sever. Desi cea mai mare
parte a melanoamelor apare in piele, totusi exista si alte localizari precum mucoasele orale si
anogenitale, esofagul, meningele, globul ocular.
Aspectele clinice cele mai importante se identifica pe baza modificarii culorii unei leziuni
pigmentate. Spre deosebite de nevii benigni, non-displazici, melanoamele prezinta o pigmentare
variabila: negru, brun, rosu, albastru inchis si cenusiu, iar marginile sunt neregulate.
Se considera semne clinice relevante ale unui melanom urmatorele aspecte:
- O marire a unui nev existent anterior
- Prurit sau durere localizata la nivelul unui nev
- Aparitia de noi leziuni pigmentate la adult
- Conturul neregulat al leziunilor pigmentate
- Variatia pigmentarii
- Ulcerarea unui nev preexistent

Teratoamele – teratomul e o tumora alcatuita din tesuturi multiple, straine locului de aparitie,
si cu origine in una, doua sau toate cele 3 foite embrionare. Au originea in celulele multipotente,
motiv pentru care sunt localizate in gonade, mai rar apar din resturi celulare primitive,
sechestrate in cursul embriogenezei, pe linia mediana a corpului. Din acest motiv, teratoamele
pot fi localizate, in afara de gonada, in glanda pineala ,baza craniului, mediastin, retroperitoneal
si in regiunea sacro-coccigiana.