Cancerul ovarian

http://www.creeaza.com/familie/medicina/TUMORI515.php

Tumori de origine epiteliala – tumorile benigne poarta sufixul „om”, iar cele
maligne sufixul „carcinom”

o      Pavimentoase – apar pe tegument si pe mucoase de tip pavimentos

(precum si pe mucoase metaplaziate pavimentos)

        Papilom (benign), carcinom pavimentos (malign)

o      Uroteliale

        Papilom urotelial (benign), carcinom urotelial (malign)

o      Glandulare (glande endocrine si exocrine) si ductale (ductele lor

excretoare)

        Adenom (benign), adenocarcinom (malign)

 Hepatocitare, Tubulare renale, Germinale etc.

FORMA:

Chistice – cavitati delimitate de pereti, cu tapet epitelial in interior (tumoral),

cu un continut seros, mucinos sau de alta natura (keratina, sebum etc.)

§       Ex. chistadenomul sau chistadenocarcinomul ovarian

Metastazarea

v    Reprezinta fenomenul de aparitie a unei noi tumori, identica cu prima, situata
insa la distanta de aceasta

v    Caile de metastazare:

o      Vasele limfatice – cai preferate de carcinoame

§       Metastazeaza in limfoganglionii regionali – prima statie de

metastazare

o      Vasele sanguine (hematogena) – mai ales sarcoamele

o      Transcelomica – seroasele sunt acoperite de o „glazura” canceroasa

1
 §       Carcinomatoza peritoneala din cancerele gastrice, colonice,
pancreatice, ovariene etc.

o      Lichidul cefalorahidian LCR – glioblastomul multiform (tumora

cerebrala)

o      Perineurala

§       Pareze de nerv facial – tumorile de glanda parotida

o      Implantare directa - prin contact direct (intre buza inferioara si cea
superioara)

o      Prin conduct

§       Boala Paget mamelonara

·       Cancerul unui duct mamar se extinde de-a lungul ductului

pana la tegumentul mamelonului

§       Fragment de cancer laringian aspirat intr-o bronsie cu

insamantarea lui ulterioara

Adenomul

v    Tumora benigna a epiteliilor glandulare care apare:

o      In organe parenchimatoase glandulare – glandele endocrine si exocrine

(salivare, pancreas, glanda mamara si prostata, ficat si rinichi)

o      In mucoasele de acoperire ale unor organe cu lumen – tract gastro-

intestinal, bronsii, endometru si endocol etc.

v    Macroscopic

o      in organele parenchimatoase - nodul uneori chist (tiroida)

o      pe suprafete – aspect de polip = leziune vegetanta de pana la 3 cm

diametru, pediculata sau sesila, de culoare asemanatoare mucoasei, de
consistenta moale, unica sau multipla (adenomatoza/polipoza)

o      pe suprafata ovarului – chistic sau chisticopapilar

v    Maligne - Carcinoamele

Carcinomul pavimentos – scuamos, epidermoid, spinocelular, cheratinocitic

(denumiri echivalente)

2
v    Tumora maligna a epiteliului pavimentos, care apare in acelasi localizari ca si
varianta benigna (papilomul)

v    Histogeneza – epiteliul pavimentos sufera modificari treptate

o      Displazie minima (D1), moderata (D2), severa (D3)

o      Carcinom in situ (CIS) – celulele maligne nu au rupt inca membrana

bazala a epiteliului fiind astfel neinvazive (nu pot nici metastaza)

o      Carcinom invaziv

v    Macroscopic – formatiune tumorala vegetanta, conopidiforma,

ulcerovegetanta, ulceroinfiltrativa, schiroasa

v    Microscopic – carcinom pavimentos bine (G1), mediu (G2), slab diferentiat
histologic (G3)

o      Prezenta cheratinei in tumora

§       Semn de diferentiere buna si evolutie lenta

§       Reduce insa efectul radiatiilor, care nu pot trece prin cheratina

o      Lipsa cheratinei sau prezenta in cantitate mica

§       Tumorile slab diferentiate si cu evolutie mai rapida, aparent mai

sensibile la radioterapie

§       Radiatiile au efect asupra celulelor slab diferentiate, anaplazice,

in diviziune

Adenocarcinomul

v    tumora maligna a epiteliilor glandulare

v    localizare: mucoase glandulare de acoperire (tract gastrointestinal, bronsii,

endometru, endocol etc.) sau glande parenchimatoase (endocrine, exocrine:
salivare, pancreas, glanda mamara, prostatam sau de tip special, ficatul si
rinichii etc.)

v    macroscopic - aspect diferit in functie de localizare:

o      in organe parenchimatoase

§       nodular – slab delimitat, fara capsula

o      pe suprafete
3
 §       vegetant proiectat in lumenul organului (exofitic), sesil,
conopidiform, uneori polipoid, peste 3 cm diametru

§       ulcerovegetant – apar prin ulcerarea cancerelor vegetante

·       ulcerul malign: mare (peste 3 cm diametru), cu margini

ferme, elevate, anfractuoase, craterul ulcerului fiind acoperit
de sange si tesut necrotic (a se biopsia din marginea
ulcerului si nu din crater, pentru a obtine material tumoral si
nu detritusuri celulare)

§       schiros – apare in carcinoamele infiltrativ difuze, de obicei slab

diferentiate si care provoaca o proliferare stromala foarte bogata

·       peretele organului este ingrosat difuz, uniform si indurat

(ferm)

·       intereseaza de obicei stomacul, colonul, glanda mamara

§       chistic sau chistico papilar – cavitati uni sau multiloculare,

care pot sau nu comunica intre ele, tapetate in interior de un
epiteliu; atunci cand epiteliul este in exces se formeaza papile
proiectate inspre interiorul cavitatilor, papile care se pot ramifica;
uneori pot apare si pe suprafata chistului (semn de posibila
malignitate)

·       ex.chistadenocarcinomul papilifer al ovarului

§       coloid sau mucigen

·       seamana macroscopic cu pelteaua sau cu gelatina pentru

ca glandele tumorale secreta foarte mult mucus (creiaza
lacuri de mucus)

o      mucusul ajuta la extinderea rapida a tumorii, isecand

planurile tisulare

§       ex. carcinoamele coloide ale peretelui gastric

v    prognosticul bolnavului

o      depinde de debutul adevarat al bolii, de debutul clinic si de momentul

diagnosticului

o      depinde de tipul histologic, gradul histologic de diferentiere si de

stadiul clinic

4
 §       stadiul clinic – stabilit de la I la IV in functie de clasificarea
TNM

·       T – tumora primara Tis (carcinom in situ), T0 (tumora

primara nu a putut fi evidentiata) T1-4 (tumora de
dimensiuni din ce in ce mai mari si cu extindere din ce in ce
mai mare in planurile tisulare – variaza in functie de organul
interesat)

·       N – adenopatia regionala – N0 (clinic fara metastaze

limfoganglionare), N1-4 – in functie de numarul
limfoganglionilor afectati, dimensiunea lor, topografia
(homo sau contralaterala) Nx (nu se poate preciza)

·       M – prezenta metastazelor la distanta

o      Plamani, ficat, creier, oase, rinichi etc.

o      M0 - fara semne clinice de metastaza

o      M1 - cu metastaze la distanta

§       Cand o metastaza este unica – preferabil o

excizie chirurgicala si examen histopatologic

§       Stadializarea

·       I - T1N0M0

·       II – T2N0M0

·       III – T3NOMO, T1-3N1MO

·       IV – T4N0M0, orice T dar N2-3, M0, orice T, orice N, M1

Generalitati

Sus

Cancerul ovarian (de ovar) reprezinta una din cele mai

frecvente neoplazii care afecteaza femeile. El apare cand
celulele din epiteliul sau stroma ovariana incep sa se divida
haotic, sa scape de sub controlul mecanismelor imune ale
organismului si sa capete caractere de agresivitate. Este un
cancer cu o mortalitate mare, deoarece simptomele lui

5
sunt foarte nespecifice si este diagnosticat intr-un stadiu foarte tardiv, cand
tumora deja a evolut si a metastazat. Prognosticul pacientelor ramane
nefavorabil, indiferent de agresivitatea tratamentului.

Daca diagnosticul surprinde cancerul intr-un stadiu incipient, sansele de

supravietuire sunt mai mari. Din pacate insa, doar 45% dintre femeile
diagnosticate cu cancer de ovar supravietuiesc la 5 ani. Specialistii estimeaza ca
1 din 70 de femei dezvolta cancer ovarian de-a lungul vietii. Comparativ cu alte
cancere genitale, procentul poate parea scazut, insa agresivitatea lui il face sa
ramana una din principalele cauze de mortalitate prin neoplazii la femei. Exista o
mare varietate de tumori ovariene, insa peste 90% dintre cele maligne sunt de tip
epitelial. Cancerul ovarian este diagnosticat mai ales la pacientele de peste 40 de
ani, varful maxim al incidentei afectiunii fiind in decada a sasea de varsta.

Motivul principal pentru care un astfel de cancer are o mortalitate atat de mare este
faptul ca mult timp evolueaza insidios, nu determina un tablou clinic agresiv, care
sa alerteze pacienta si sa o determine sa se prezinte cat mai grabnic la medic.
Cancerul ovarian se manifesta doar in putine cazuri printr- o stare generala
alterata, prin aparitia modificarilor de tranzit intestinal, aparitia senzatiei de
balonare, a flatulentei. In unele situatii astfel de simptome sunt resimtite pentru o
perioada de 6- 12 luni anterior diagnosticarii de certitudine a cancerului.

Din pacate, in ciuda terapiei, cancerul de ovar are tendinta la recurenta in foarte
multe dintre cazuri. De aceea pacienta va fi nevoita sa se prezinte regulat la
controale pentru a se stabili care este evolutia dupa tratament si daca exista riscul
de reaparitie al cancerului. Daca neoplazia reapare, tratamentul nu isi mai propune
sa vindece afectiunea, ci doar sa amelioreze calitatea vietii pacientei si sa ii
prelungeasca supravietuirea.

Cancerul ovarin se poate extinde si metastaza atat pe caile clasice hematogene si

limfatice, cat si prin diseminare peritoneala sau pasaj transdiafragmatic.
Diseminarea intraperitoneala reprezinta una din cele mai caracteristice cai de
extindere a cancerului ovarian. O data ce au rupt capsula ovarului, celulele sunt
preluate de lichidul peritoneal si se pot implanta ulterior oriunde in interiorul
cavitatii abdominale, ducand la aparitia multiplelor metastaze. Cel mai adesea
zonele predilecte de implantare sunt cele aflate pe traiectul fluxului lichidului
peritoneal, acest fluid urmand o anume directie in cavitate, el necirculand haotic.

Ulterior, indiferent unde au ajuns, celulele vor da nastere unor alte tumori. In
cazurile avansate, cancerul poate infiltra si ganglionii locoregionali. Metastazele
abdominale sunt deosebit de periculoase deoarece pot influenta foarte mult sansele
6
de vindecare ale pacientei. Simptomele induse de existenta lor afecteaza si scad
semnificativ calitatea vietii si pot fi raspunzatoare de afectiuni renale, intestinale,
hepatice. Datorita faptului ca nu exista o inchidere etansa intre cavitatea
abdominala si cea toracica, riscul ca un cancer diseminat in peritoneu sa ajunga in
torace este foarte crescut. Exista numeroase orificii prin care celulele neoplazice
vehiculate prin fluidul peritoneal pot sa strabata diafragma si sa contamineze
plamanii, mediastinul.

Ovarele pot fi locul initial de aparitie a cancerului insa pot sa fie si locuri in care
metastazeaza alte neoplazii. Cele mai frecvente metastaze cu o astfel de localizare
apartin cancerelor de san, colon, stomac, endometru. Diagnosticarea rapida a
cancerului ovarian este destul de rara, acesta neoplazie fiind foarte mult timp muta
din punct de vedre clinic. Cand simptomele apar, ele sunt foarte nespecifice. In
vederea stabilirii cu exactitate a diagnosticului, medicul poate alege efectuarea
unei interventii exploratorii numite laparotomie. In cadrul acesteia pot fi recoltate
si fragmente tisulare si se pot exciza ganglioni pentru realizarea biopsiilor, pot fi
recoltate mostre din fluidul peritoneal. Prognosticul pe termen lung depinde de
stadiul in care a fost diagnosticat cancerul.

Simptomatologie
Sus
Cancerul de ovar este o afectiune cu evolutie lenta, pauci sau chiar asimptomatic la
debut. Acesta este si motivul pentru care ii este permis sa evolueze, pacienta
neprezentandu-se la medic caci simptomele sunt generale si nespecifice. Abia in
stadiile tardive, cand cancerul este deja extins, apar si acuze mai grave, iar pacienta
se prezinta pentru investigarea starii de sanatate. In general, cancerul ovarian este
diagnosticat la aproximativ un an de la debut. Simptomele care apar in stadiile
tardive sunt determinate in principal de efectul compresiv pe care incepe sa il aibe
tumora asupra structurilor din jur.

Tabloul clinic al cancerului ovarian include:

- Crampe abdominale cu intensitate crescanda;
- Durere lombara sau abdomino-pelvina;
- Hemoragii vaginale anormale, in special dupa menopauza;
- Aparitia unei scurgeri si secretii vaginale mucoase sau mucosangvinolente;
- Durere in timpul actului sexual (dispareunie);
- Greata, pierderea apetitului, indigestie;
- Senzatie permaneta de balonare, flatulenta care nu se amelioreaza prin
tratamentul la domiciliu;
- Marirea in dimensiuni a abdomenului si chiar palparea unei formatiuni tumorale
la acest nivel;
- Astenie;
7
- Modificarea tranzitului intestinal, indiferent ca este vorba de constipatie sau
diaree;
- Modificarea frecventei mictiunilor, aparitia mictiunilor imperioase, a poliuriei;
- Scadere neintentionala in greutate;
- Dispnee;
- Menstre neregulate.

Femeile cu cancer ovarian acuza astfel de simptome o perioada indelungta inainte

ca diagnosticul sa fie stabilit. Factori cheie in diagnosticarea cancerului ovarian
sunt frecventa si numarul acestor simptome. Unele studii au aratat ca si in stadii
incipiente, daca pacienta este vigilenta, astfel de semne si simptome pot fi
prezente. Specialistii insista ca femeile care au astfel de acuze zilnic, timp de mai
multe saptamani la rand, ar trebui sa se adreseze unui medic, de preferat unui
ginecolog.

Cancerul ovarian apare in special la femeile care au trecut in menopauza,

specialistii fiind de parere ca dereglarile hormonale care caracterizeaza aceasta
perioada au un important rol in promovarea carcinogenezei - Histerectomie:
reprezinta excizia chirurgicala a uterului, este una din procedurile recomandate in
stadiile avansate de cancer, insa in urma acesteia pacienta nu va mai putea avea
copii;

- Decomprimare chirurgicala a organelor vecine, daca masa tumorala realizeaza o

presiune asupra lor, prin marirea semnificativa a dimensiunilor. Este o procedura
mai mult paleativa prin care se doreste ameliorarea simptomelor, neoplazia fiind
deja foarte avansata. Dupa o astfel de interventie pacientul va primi 3 cicluri de
chimiostatice.

In stadiile incipiente, cancerul de ovar este o afectiune care evolueaza aparent

asimptomatic. Pacienta nu simte nimic particular, nu exista semne de alarma.
Alterarea starii generale apare tardiv, si chiar si atunci este vorba de simptome cu
care ne confruntam zilnic: cefalee, constipatie, balonare. Nimic nu sugereaza inca
de la inceput ceea ce se intampla de fapt in interiorul organismului. De aceea,
surpriza este majora, cand pacienta se prezinta pentru investigarea unei alterari
minore a starii generale si i se comunica diagnosticul de cancer de ovar.

Peste 70% din cazuri nu sunt diagnosticate decat dupa ce neoplazia s-a extins,
atunci cand optiunile terapeutice sunt restranse. In stadiile avansate se va efectua
histerectomia insotita de excizia ovarelor si a tubelor uterine. Aceasta pare a fi
singura metoda prin care cancerul poate fi incetinit in dezvoltare si se poate limita
8
“dezastrul” pe care acesta il produce in organism. Chirurgia este completata
ulterior prin administrarea de chimiostatice care pot stopa evolutia celulelor
canceroase, mai ales daca acestea s-au extins si in alte regiuni din organism.

- Tratamentul alopeciei: alopecia este unul din efectele inevitabile pentru foarte
multe din chimiostatice, foliculii pilosi fiind adesea afectati de acest tip de
tratament. Alopecia indusa de chimioterapie nu este insa una permanenta, pacientei
crescandu-i parul la loc dupa finalizarea tratamentului. In vederea diminuarii
iritatiei care poate fi resimtita pe scalp, sunt recomandate sampoane nu foarte
agresive, mai degraba cele dermatocosmetice sau cele destinate bebelusilor.

Tratamentul antineoplazic poate fi stresant atat din punct de vedere fizic, cat si din
punct de vedere psihic si emotional. Pacientele nu trebuie sa faca fata doar
efectelor sale neplacute de ordin fizic, dar trebuie sa aibe si taria sa il suporte timp
de mai multe luni de zile. In plus, vestea ca neoplazia a reaparut poate distruge
chiar si cel mai motivat si optimist pacient. Specialistii sunt de parere ca pacientele
care se confrunta cu o astfel de situatie ar trebui sa nu fie lasate singure si nici sa
nu se izoleze de cei dragi.

De retinut!
Combinarea tratamentului medical standard, conventional, si a tratamentului
complementar se regaseste de cele mai multe in medicina integrativa, care isi
propune sa obtina maximul din cele doua metode terapeutice, astfel incat
beneficiile pentru pacient sa fie mai numeroase decat daca aceste metode ar fi
aplicate individual.

Localizare secundara, departe de focarul primitiv, a unei boli - raspandire la

distanta a unei tumori maligne - metastaza reprezinta migrarea pe cale sangvina
sau limfatica a produselor patologice provenite de la o leziune initiala.

Cancerul endometrial

Generalitati

Sus

Cancerul endometrial este cresterea rapida si

necontrolata a celulelor endometriale care captusesc
uterul.

Uterul e un organ cavitar in forma de para din

organismul femeii. Cancerul endometrial apare de obicei
la femei ce au depasit varsta de 50 de ani.
9
Din fericire, este curabil (vindecabil) daca e detectat intr-o faza precoce, cand
cancerul e limitat la uter.

Majoritatea femeilor cu cancer endometrial sunt diagnosticate intr-o faza incipienta

si pana la 93% din acestea sunt declarate vindecate la 5 ani dupa tratament

Expunerea pe o durata lunga de timp, la estrogen fara progesteron administrat

concomitent, pare sa fie factorul cu riscul cel mai crescut de a determina cancer
endometrial.

Chimioterapia

Generalitati si alte informatii

Sus

In functie de boala sau de stadiul acesteia, chimioterapia

poate fi curativa, adica sa aiba ca finalitate vindecarea
organului bolnav sau complementara actului chirurgical
sau radioterapiei.

Principiul chimioterapiei este de a atinge, pentru a le

distruge, celulele susa, care, in interiorul tumorii, sunt singurele capabile sa se
reproduca nedefinit.

Efecte secundare
Sus
Medicamentele antitumorale in chimioterapie sunt produse foarte active, care
actioneaza asupra celulelor care se multiplica rapid, deci asupra celor canceroase,
dar si asupra celor sanatoase, asupra pielii, parului, mucoasei gurii, maduvei
osoase.

Care sunt cele mai frecvente efecte?

- Modificari ale formulei sanguive

Maduva osoasa produce celule sanguine care sunt deversate in sange; dat fiind ca
se multiplica foarte rapid, ele sunt foarte sensibile la chimioterapie. Toate
moleculele antitumorale pot antrena, deci, o diminuare tranzitorie a numarului de
10
celule sanguine.

- Greturi si vomitisme
Sunt frecvente pentru majoritatea medicamentelor de chimioterapie si pot surveni
chiar in momentul perfuziei, dar si in zilele urmatoare, chiar daca in prima zi n-au
fost probele (vomitisme intarziate).
Exista astazi multe tratamente pentru a atenua sau a anihila aceste greturi si
vomitisme. Este importanta respectarea prescriptiei, mai ales pentru
medicamentele aniemetice care trebuie luate inainte de chimioterapie.
Atentie: Vomitismele si greturile de amploare nu sunt normale!

- Diaree, constipatie
Sunt numeroase medicamente care induc tulburari ale tranzitului si care pot
produce diaree si constipatii puternice; in acest caz, nu evitati sa tratati aceste
simptome.

- Caderea parului
Caderea parului nu este decat un efect secundar minor si provizoriu, caci parul
creste din nou, in mod normal, dupa incheierea tratamentului.
Singura metoda impotriva caderii parului este casca refrigeranta, care diminueaza
cantitatea de medicamente ce intra in contact cu radacina parului.
- Oboseala
Este practic constanta pe toata durata bolii, dar mai ales in timpul chimioterapiei si
in zilele urmatoare si se datoreaza bolii in sine.
Efectele sunt datorate anumitor medicamente si tratamente si se estompeaza,
progresiv, dupa incheierea curelor.

Endometrioza - proliferare endometru

Generalitati

Sus
Vezi galerie foto

Tesutul care captuseste uterul se numeste endometru. In

timpul fiecarui ciclu menstrual are loc o crestere, in volum a
endometrului, o ingrosare, acesta pregatindu-se pentru o
posibila sarcina. In cazul in care femeia nu ramane
insarcinata, endometrul se elimina in asa numita perioada
menstruala. Endometrioza se defineste ca fiind tesutul endometrial care creste in
afara uterului (in afara localizarii normale). De obicei apare la nivelul ovarelor, a
trompelor uterine, in afara suprafetei uterului, la nivelul intestinelor sau a altor
organe abdominale. In situatii extrem de rare poate afecta alte organe si structuri
din corp.
Endometrioza formata prin proliferarea (cresterea) endometrului este denumita
"implant". Acestea cresc in volum, sangereaza si se elimina in timpul fiecarui ciclu
11
menstrual ca un endometru "fals" existent. Acesta poate cauza durere si poate sa
determine ca o femeie sa ramana insarcinata foarte dificil. In unele cazuri, in jurul
acestor implante se formeaza tesut cicatricial. Tesutul cicatricial poate de
asemenea sa cauzeze durere si probleme in a ramane insarcinata si poate interveni
in functia normala a organului.

Simptomele sunt durerea, care poate fi:

- durere pelvina
- crampe severe in timpul menstruatiei
- dureri de spate aparute cu o zi sau doua zile inainte de inceperea perioadei
menstruale (sau mai tarziu), devenind mai usoare in timpul perioadei menstruale
- durerea in timpul actului sexual
- dureri rectale
- dureri in timpul peristalticii (miscarilor) intestinale
- infertilitatea, care poate fi singurul semn prezent in endometrioza. Intre 20%-40%
dintre femeile care sunt infertile au endometrioza
- hemoragii anormale. Acestea pot include:
- sange in urina sau in scaun
- unele sangerari vaginale inainte de inceperea perioadei menstruale (patarile
premenstruale)
- sangerari vaginale dupa actul sexual
- cresterile endometriale (implantele) care sunt intinse nu sunt neaparat mai
dureroase. In schimb, durerea si sangerarile sunt cel mai adesea legate de
localizarea "implantelor" si cat de adanc au crescut
- alte conditii, ca de exemplu perioade dureroase, adenomioza sau proliferari
(cresteri) non-canceroase in uter, numit fibrom uterin, pot cauza simptome care
sunt similare cu endometrioza.

De retinut!

De obicei, endometrioza este o boala de lunga durata, permanenta (cronica). Unele

femei nu au simptome sau alte probleme. Alte femei cu endometrioza dezvolta
simptome usoare, severe sau unele pot deveni infertile. De aceea nu exista o
metoda care sa precizeze ce fel de endometrioza se poate inrautati, ameliora sau
poate stationa la fel pana la instalarea menopauzei.

Chisturile de retentie (Naboth)

Chisturile Naboth apar in zone de metaplazie activa, nu se stie exact daca ele apar
prin neo-formarea glandulara sau metaplazie scuamoasa a unei glande cervicale
deja existente, dar rezultatul este ocluzia canalului de evacuare glandular cu
conrsia scuamoasa a inlisului extern si formarea unui chist mucinos de retentie.
Chisturile de retentie de mici dimensiuni sunt niste leziuni destul de comune;
evolutia lor naturala poate fi catre ruptura, evacuare si formarea unei mici cicatrici
galbui pe suprafata exocolului, sau continuarea cresterii (24). Chisturile de

12
dimensiuni mai mari pot aa o suprafata neteda, sidefie, stralucitoare cu continut
clar sau usor opalescent. Modificarile aspectului, suprafetei ca si ale vascularizatiei
trebuie instigate mai extins prin colposcopie si biopsie (. 1).
Majoritatea chisturilor de retentie nu necesita terapie, dar diagnosticul este evident
(23). Uneori, formatiunile de dimensiuni mari necesita deschiderea si cauterizarea
"camasii\" chistului, pentru impiedicarea recidii.

Complicatii
Sus
Cele mai frecvente complicatii inregistrate in astfel de cancere sunt:
- Ascita, uneori avand si caracter dispneizant;
- Pierderea progresiva a functiilor organelor vitale;
- Obstructii intestinale;
- Metastazare in organe vitale.

Prognostic
Sus
Prognosticul pacientelor, apreciat prin supravietuirea la 5 ani variaza in
functie de stadiul in care a fost surprins cancerul la momentul diagnosticului:
- Stadiul I: 73%
- Stadiul II: 45%
- Stadiul III: 21%
- Stadiul IV:sub 5%.

13