Neoplazii = tumori (benigne sau maligne)

Definiţii: o proliferare celulară scăpată de sub controlul organismului; creşterea are loc
independent.
!!! Nu este acelaşi lucru cu hiperplazia, deoarece aceasta este ţinută sub control de către
organism, iar odată ce dispare cauza dispare şi hiperplazia.
o Neoplaziile sunt boli genetice
o Proliferarea celulară controlată de oncogene, controlate de anticoncogene.
o Oncogenele pot suferi mutaţii ceea ce va duce la supraexprimarea lor
o Antioncogenele pot suferi şi ele mutaţii ce vor duce la exprimarea oncogenelor
şi,deci, la proliferare celulară
o Întotdeauna trebuie să existe o mutaţie genetică
o O tumoră poate avea la bază mai multe mutaţii
o Există şi mutaţii patognomonice – rar
o Dacă nu există mutaţie, atunci nu există tumori (ex. hiperplazia nodulară de prostată –
adenom de prostată = tumoră benignă)

Clasificarea tumorilor – în funcţie de comportamentul

clinic:
o Tumori benigne
 Cresc bine delimitat de ţesuturile din jur; uneori există capsulă proprie
 Împing ţesuturile din jur, nu le infiltrează
 Uşor mobilizabile dacă e palpabilă
 Nu metastazează – criteriu major de diferenţiere
 După excizie chirurgicală – nu recidivează (de regulă)
 Pot fi :
 Reale – existenţa mutaţiilor
 Pseudotumori (adenom de prostată) = hiperplazii - nu există
mutaţii
 Unele au mutaţii stabile, altele sunt instabile, spotan apărând noi mutaţii,
cu potenţial de malignizare

o Tumori maligne
 Creşterea este rapidă
 Extensie infiltrativă în ţesuturile din jur, distrugându-le
 Sunt imobile sau greu mobile
 Marginile sunt nedefinite
  Capacitatea de metastazare (pe cale sanguină, limfatică) ducând la apariţia
unor tumori la distanţă
 Tendinţă de recidivare după extirparea chirurgicală

o Tumori broderline (de interfaţă)

 Benigne cu creştere infiltrativă, ce recidivează, cu creştere rapidă dar nu
metastazează
 Complortament local benign cu capacitate de metastazare
 EX: Adenomul chistic al ovarului (doar microscopic - borderline, dar este
tratat ca şi cancerul

Metastazarea
Definiţie: capacitatea tumorilor primare de a genera tumori la distanţă (microscopic identice
cu tumora primară)
o Metastaza creşte rapede, sunt bine delimitate, incapsulate, extragerea chirurgicală este
facilă.
o Metastazele pot genera alte metastaze

Căi de metastazare:
o Limfatică
 Vas cu embol tumoral devine vizibil (se dilată)
 Este principala cale
 Diseminarea spre ganglionii limfatici regionali
 Ex: de la o tumoră din faringe ajuge pe cale limfatică la ganglionii
laterocervicali, care devin mari, palpabili; nu răspunde la antibiotic

o Sanguină
 Tumora din cavitatea abdominală ajunge la ficat prin circulaţia portală – în
principal
 Localizare neabdominală - în plămân
 Metastazele osoase sunt cele mai dureroase şi necesită administrarea de
morfină ce poate da nu numai dependenţă ci şi obişnuinţă şi tolrenaţă.
Astfel pacientul îşi va creşte progresiv doza până va ajunge la supradoză,
din care va muri (eutanasiere).

o Prin contact – pentru cancerul de buze – mai întâi la una şi ulterior se ia si pe

cealaltă
 o Transcelomică – prin lichid din cavitatea peritoneală.
 Cancerul gastric cu afectarea seroasei, va duce la descoamarea celulelor ce
vor pluti în lichidul peritoneal, ajungând în pelvis, la peretele uterin, la ovar
ducând la apariţia de tumori Krukenberg ale ovarului

o De-a lungul tecii nervilor, prin limfaticele perineurale vor apărea metastaze la
suprafaţa traiectelor nervoase
 EX: carcinom adenoid chistic = tumori de piele (tumori în turban)

o Intraepitelial – cancer mamar – în grosimea epiteliului areolei mamare – boala

Paget mamară

o Macroscopie:
o Poate fi unică sau multiplă
o Dimnesiuni microscopice, de câtiva centrimetri – necesită chimioterapie.
o Sunt bine circumscrise, nodulare
o Afectează populaţiile celulare rezistente la chimioterapie

o Microscopie: asemănătoare cu tumora primară (originală)

Stadializare şi gradare
o se face în funcţie de extindere
o sisteme de stadializare:
o T = tumoră
 T 0 – nu ştim de existenţa tumorii primare
 T 1 – tumori mici
 T2
 T3
o N = nodul limfatic
 N0 – nu ştim de metastaze în ganglioni
 N1 – un grup de ganglioni cu metastaze
 N2 – minim 2 grupuri de ganglioni sunt afectate
o M = metastaze
 M0 – nu stim – altele decât ganglioni
 M1 – metastaze în vecinătate
 MX – număr neprecizat (  1)
o Sistemele de gradare ( morfopatologic) – în funcţie de gradul de diferenţiere tumorală –
asemănări cu ţesutul din care provine:
o Gradul 4 – foarte diferite de ţesutul din care generează
 Sunt foarte agresive
 Răspunde la tratament
o Gradul 1 – foarte asemănător cu ţesutul din care provine, apropiat de cel benign,
dar rezistent la tratament
o Ex. carcinomul spinocelular  keratină:
 Gradul 1 – toate insulele
 Gradul 2 – unele insule
 Gradul 3 – fără cheratină, dar celulele seamănă cu cele din ţesutul iniţial
(slab diferenţiat)
 Gradul 4 – nediferenţiat
o În funcţie de această gradalizare se stabileşte tratamentul

Markeri tumorali
o Proteine produse de celulele tumorale ce ajung în sânge (=umorali) sau există în celulele
tumorale (=celulari) – imunohistochime
o Exemple:
o PSA – carcinom prostatic (creşte şi în prostatită)
o -1-antitripsina şi -1-fetoproteina – pot creşte şi în alte condiţii; prin excizie,
tumora scade – dacă metastazele există, înseamnă ca mai există tumoră principală
o Control periodic = monitorizare evoluţie postoperator
o Markeri imunohistochimici:
o Citokeratina – cancerul celulelor epiteliale
o Actina – ţesut muscular = sarcom
o Vinmetina – ţesuturi moi (fără epitelii)
o CD34 – endotelii vasculare.

Caracteristici macroscopice generale

o Forma
o Nodulară – în grosimea unui organ – poate fi bine delimitat sau inflitrativ
o Vegetativă – pe o suprafaţă „înfloreşte”, cu + de substanţă
o Ulcerativă – distrucţie tisulară, cu – de substanţă
o Infiltrativă – suprafaţa ţesutului este aparent normală, tumora crescând în
grosimea ţesutului.
o Chistică – peretă (din ţesut conjunctiv) cu lichid în interior
(diagnosticul de tumoră se face întotdeauna după biopsie – diagnostic microscopic)
(stadiu: tumoră ulcero – vegetativă; cancer gastric infiltrativ = limită plastică
o Culoare
o Tumora benignă – culoare asemănătoare cu ţesutul de origine, dar nu este o
regulă absolută
 Lipomul – galben
 Osteomul – alb
 Miomul – roşu brun

o Tumora malignă:
 Epiteliale (carcinoame) – alb cenuşiu
 Ţesuturi neepiteliale (sarcoame) – rozată cu aspect de carne de peşte
 Melanom – brun negricios
 Hepatocarcinom – verde datorită bilei secretată de masa tumorală
 Coleangiocarcinomul nu este verde
 Carcinomul renal – galben, asemănător grăsimii
 Conţin des în interior necroze (cu aspect alb, cretos) şi hemoragii

o Consistenţă
o Tumorile benigne au o consistenţă asemănătoare ţesuturilor de origine
 Lipomul este moale
 Osteomul este dur

o Tumorile maligne sunt dure la palpare datorită stromei conjunctive, în cazul

carcinoamelor
 Moi, elastice, în cazul sarcoamelor

o Dimensiuni
o Se considera că tumorile benigne sunt mici, iar cele maligne sunt mari. Această
regulă nu se aplică la toate tumorile, deci pot avea mărimi diferite de la câtiva
milimetrii până la centrimetri. Alteori pot fi de dimensiuni atât de reduse, că
numai la microscop s-ar putea vedea, iar alte ori pot ajunge la mărimi
exagerate.
o Cea mai mare tumoră a fost una benignă, ce a ajuns să cântărească 90kg. În
realitate, tumorile benigne au mai multe şanse să ajungă la dimensiuni uriaşe
deoarece dacă tumora ar fi fost malignă, ar fi omorât individul până să ajungă
la asemnea mărime.
 o Numărul
o Solitare
o Multiple
 Ex: adenoamel din tubul digestiv numită şi polipi adenomatoşi sau
polipoză – tumoră benignă
 Ex: papilomatoza = papiloame - epiteliul pavimentos

Caracteristici generale microscopice

 Tumori benigne
o Celulele sunt bine diferenţiate, seamănă perfect cu ţesutul din care provin
o Elementele de diagnostic sunt foarte evidente
 Tumorile maligne
o Există un oarecare grad de asemănare cu ţesut din care provin
o Celulele tumorale trebuie să prezinte atipii
 Dimensiunile celulare sunt diferite
 Nucleii au dimensiuni diferite, coloraţie diferită (mai intens colorati sau
mai palizi), numărul lor este diferit (mai multi sau mai puţini)
o Sarcoamele şi carcinoamele prezintă o structură generală comună
o Apariţia de celule în diferite faze ale mitozei – poate fi chiar o mitoză atipică
(tripolară)
o În tumoră există celule apoptotice, tumora selectându-si cele mai rezistente
clone
o Există şi limfocite ca rezultat al reacţiei inflamatorii din tumoră: se dezvoltă
lent, prognostic mai bun

Tumori epiteliale
 Benigne
o Din epiteliul stratificat – papilom
o Din epiteliul unistratificat – adenom, uneori cu aspect de polip (polip adenomatos),
acesta fiind caracteristic pentru epiteliu unistratificat
 Maligne = carcinom
o Din epiteliul stratificat:
 Carcinom spinocelular (scuamos) – determinat din proliferarea
keratinocitelor
 Carcinom bazocelular
o Epiteliul unistratificat – adenocarcinom
o Carcinoamele nediferenţiate – citokeratine pozitive
Tumori epiteliale benigne
Papiloame
Definiţie: reprezintă tumori ale epiteliului stratificat pavimentos si uroteliu
Piele:
 Sunt date de infecţia cu HPV, ce va da o reacţie virală manifestându-se prin hiperplazii
epiteliale.
 Nu apar modificări genetice, deci papiloamele sunt în realitate pseudotumori.
 Se prezintă ca:
o Condiloame: acuminate sau plate
o Verucă vulgară
Mucoase:
 Sunt tumori benigne
 Apar în orice zonă cu epiteliu pavimentos:
o Cavitate bucală
o Esofag
o Zona anală
o Nazo-faringe
o Laringe
o Exocol
o Vagin
o Gland penian
Uroteliu
 Papiloamele apar în vezica urinară şi pe uretră
 Se consideră a fi carcinoame de grad 0, deci toate papiloamele de uroteliu au potenţial
de malignizare

Macroscopic:
 Au aspect vegetant, cu baza largă de implantare pe mucoasă, piele
 Cresc lent, neinfiltrativ
 Nu dau metastaze
 Sunt accesibile la palpare, putându-se astfel constata că sunt mobile pe straturile
subjacente, motiv pentru care se diferenţiază de carcinoamele asemănătoare

Microscopic:
 Prezintă un ax conjunctivo – vascultar (format din ţesut conjunctiv şi vase de sânge),
peste care creşte în epiteliu stratificat pavimentos sau urotelial, cu ramificaţii posibile
o Atât epiteliul stratificat pavimentos cât şi cel urotelial au aspect normal
EXEMPLU:
 Verucile vulgare
o Etiologie: infecţia cu virus HPV
o Sunt o reacţie inflamatorie proliferativă
o Sunt contagioase pe suprafaţa pielii ale aceluiaşi individ sau de la o persoana la
alta
o Când se transmit de la piele la mucoase este foarte grav
o Prezintă ax conjunctivo – vascular ce poate fi ramificat
o În zona genitală apar condiloame acuminate ce pot ajunge la dimensiuni foarte
mari
o + infiltrat limfocitar
Forme particulare:
 Tumori benigne reale, cu potenţial de malignizare (carcinom de gradul 0)
o Apar pe urotelii, mucoasa laringiană datorită infecţiei cu HPV – forme ce ar
trebui cauterizate
o Uroteliu:
 Prezintă ax conjunctivo – vascular, acoperit de uroteliu, fără celule
atipice
 1% din tumorile vegetante din vezica urinară sunt papilaome, restul
fiind cancere, caz în care se face extirparea vezicii urinare
o Mucoasa laringiană
 Localizare rară a papiloamelor
 Recidivează frecvent, iar când o fac, distrug corzile vocale
 Radioterapia acestor papiloame va duce la malignizarea lor.

Polipul
Definiţie: este o formă tumorală vegetantă, ce apare pe mucoasele unistratificate
 Poate fi adenom sau pseudotumoral, lucru ce se stabileşte în urma bipsiei
 Pseudotumorile reprezintă hiperplazii inflamatorii
Numărul acestora poate fi:
 Unic – la orice nivel din tubul digestiv ce prezintă mucoasă unistratificată, mucoasa
endometrială( este întotdeauna o hiperplazie)
 Multipli, caz în care se numeşte polipoză (peste 10), fiecare având risc diferit pentru
malignizare, iar polipii sunt toţi consideraţi la fel
o La biopsie se analizează un poli cu bază largă de implataţie şi unul mare
Forma:
o Sesilă – cu bază largă de implantare, având un risc mai mare de malignizare; sunt
nişte noduli moi de la suprafaţa mucoaselor.
 o Pediculaţi – cu bază îngustă de implantare cu care se ataşează de mucoasă, iar la
capatul opus mucoasei prezintă un formaţiune nodulară.
 Poate fi asimptomatic
Complicaţii:
o Cei pediculaţi pot suferi torsiune, ceea ce va determina întreruperea circulaţiei
ducând la necroza tijei, polipul fiind distrus, eliminându-se în final (autooperare)
o Pot obstrua lumenul
o Pot determina ulceraţii, hemoragii
o Au risc de malignizare – dacă sunt adenoame
o Pot suferii invaginaţii
 Un polip cu cap mare din lumenul intestinal poate fi preluat de mişcările
peristaltice, care vor prinde capul şi il vor trage în interiorul lumenului
împreună cu restul ansei intestinale ceea ce va duce în final la ocluzie
intestinală cu blocarea tranzitului; reprezintă o urgenţă chirurgicală.

Adenomul
Definiţie: reprezintă o tumoră benignă a epiteliului unistratificat glandular

Localizare: tract respirator, glande salivare, tub digestiv (mucoase), ficat, toate glandele
exo/endocrine, pancreas, suprarenală (păstrază uneori capcacitatea de producere a hormonilor)

Macroscopic:
 În organele parenchimatoase: nodular, bine delimitat, capsulat, chistic
 Pe mucoase apare ca un polip – ce poate fi pediculat, sesil (cu risc mare de
malignizare) sau plat (îngroşare a mucoasei)

EXEMPLU:
 Adenomul teleangiectatic – prezintă vase dilatate în interior
o Microscopic, apar trabecule hepatice normale, însă fără spaţii porte
o Apare rar şi se dezvoltă aproape de suprafaţă
o Clinic, în urma rupturii sale, apare adomenul acut
o Apare în urma stimulării hormonale a ficatului cu hormoni anabolizanţi,
anticoncepţionale
o Dacă prezintă risc de malignizare, necesită extragere obligatorie

Microscopic:
În organele parenchimatoase: fără atipii
Poate prezenta arhitectură şi dispoziţie diferită, ceea ce înseamnă că sunt variante diferite
  Acinar (glandular) – pancreas
 Trabecular – ficat
 Folicular – tiroidă
 Solid
 Chistic – ovar
 Chistico – papilar – ovar
 Mixte:
o Fibroadenomul mamar
o Poate prezenta componenţă epitelială şi alte structuri
o Adenoleiomiom – structură glandulară + muşchi

Pe mucoase se numesc polipi care pot fi:

 Polipi tubulari – prezintă structură glandulară cu risc scăzut de malignizare,
localizaţi în intestin
 Adenoame viloase – sesile, cu risc mare de malignizare,
 Prezintă excreşcenţe papilifere cu arhitectură viloasă asemănându-se cu
vilii intestinali
 Tubulo – viloase: riscul de malignizare a acestora creşte proporţional cu
componenta viloasă a tumorii
EXEMPLU: adenom biliar, mamar – adenom, fibroadenom (benign, nu se malignizează),
hiperplazii – folicular

Tumori epiteliale maligne

Carcinoame
Definiţie: Tumori maligne ale epiteliului pavimentos stratificat, uroteliu sau glandular, cele
mai frecvente fiind cele ale epiteliilor
Factori favorizanţi:
 Vârsta: peste 50 ani
o Excepţie: tinerii sau copii, la care apare mai frecvent hepatocarcinomul,
cancerul rinofaringeal, cancerul tiroidean, aceste cazuri fiind totuşi rare
 Sexul
o La bărbaţi: pancreas, pulmonar, laringean – asociat cu fumatul
o La femei: cancerul mamar, cancerul tiroidian, cancer de vezincă biliară
o Alte forme de cancer prezintă distrubuţie egală pe sexe

Macroscopic:
 Culoare:
 o Alb – cenuşiu de obicei
o Verde – hepatocarcinom – deoarece persistă secreţia de bilă din hepatocitele
maligne
o Galben – cancerul cu celule renale – datorită conţinutului crescut de lipide din
celulele canceroase
o Roşu intens – coriocarcinom – datorită vascularizaţiei intense şi a
numeroaselor hemoragii
 Consistenţă
o Fermă
o Gelatinoas – adenocarcinom (carcinom mucoaselor unistratificate) ce prezintă
capacitatea de a produce mucus numit carcinom mucigen, cu localizare în
cavitatea gastrică
 Formă
o Vegetant
o Infiltrativ
o Ulcerativ
o Ulcero – infiltrativ
o Nodular în organele parenchimatoase
o Prost delimitat
 Număr
o Unic de obicei
o Rar multiplu – polipoză malignizantă
 Dimensiune:
o Variabilă
o Carcinomul de tiroidă
 Foarte mic, de dimensiuni microscopice
 Diagnosticul este dat de adenopatii
 Frecvent la femeile tinere
 Răspunde bine la tratament, tratabil
EXEMPLU: carcinomul bronhopulmonar, de culoare alb cenuşie, prezintă o placă albicioasă
la suprafaţă

Modificări secundare:
 Hemoragii, necroză (ex. cancerul renal), calcifieri
 Ajută la diagnosticul diferenţial cu tumorile benigne, care nu prezintă aceste modifică

Microscopic:
 Celule maligne
 o Se aranjează în clustere, insule sau lanţuri (trabecule)
o Prezintă formă, culoare şi demensiune atipică
o Pot prezenta numeroase mitoze tipice sau atipice
 Are o structură tipică – pattern microscopic – creşte sub formă de insule izolate de
stromă conjunctivă cu vascularizaţie nemalignă
o Insulele, în funcţie de aspect, putem identifica tipul: carcinom spinocelular,
bazocelular, nediferenţiat

Carcinomul bazocelular
Definiţie: Carcinom cu originea în celulele stratului bazal ale tegumentului sau folicul pilos
(pilo – sebaceu), ce apare numai pe piele şi nu pe mucoase cu epiteliu pavimentos stratificat;
reprezintă cea mai frecventă formă de cancer

Localizare:
 Doar pe piele
 În special în zonele expuse la soare (în mod cronic) – faţă, urechi, scalp
 Apare îndeosebi la persoanele care stau mult în aer liber – agricultură, marinari,
constructori

Macroscopic:
 Nodulo – ulcerativ: iniţial apare nodulul, care ulterior va prezenta central o necroză,
care se va transforma mai târziu în ulceraţie
o Este cea mai frecventă formă
o Se mai numeşte „ulcus rodens”
o Când este de culoare roşie, forma nodulară poate mima o infecţie
 Pigmentat: macroscopic identic cu un nev întins, de culoare maronie
o Pigmentat diferit, sub formă vegetantă, poate mima un melanom
 Sclerozante – formaţiuni dure, prost definite, de culoare galbenă, uşor deprimate, ce
pot fi confundate uşor cu cicatricile
 Superficial – pată roşie cu descuamare de suprafaţă, ce se extinde progresiv, uşor de
confundat cu eczemele
 Netratate, acestea pot creşte şi distruge ţesutul sănătos, poate dar nu metastazează ceea
ce îl fa ce să fie plasat ca tumoră borderline; extirpat chirurgical incomplet poate
recidiva
Microscopic
Insule compacte de celule asemănătoare stratului bazal cu stromă conjunctivă (fibrovascular –
cantitate diferită) ce poate prezenta sau nu infiltrat inflamator borderline, prezentă în cantitate
diferită
o Prezintă, deci, celule asemănătoare stratului bazal adică, celule cilindrice
alungite cu nucleu alungit hipercrom, bazofile (albastre în HE) cu citoplasmă
puţină ce sunt dispuse pararel între ele şi perpendicular pe marginea insulei =
paplisadare
o În interiorul insulei, celulele sunt aşezate aleator, dezordonat
 Dacă infiltratul inflamator este în cantitate crescută, atunci prognosticul este bun
 Infiltrativ – nu apare la suprafaţă, ci în interiorul tegumentului

Evoluţie:
 Infiltrează şi distruge local
 Nu metastazează
 Recidivează dacă nu e extirpat total
(cancerul nu doare, doar metastazele dor datorită compresiunii (în organe) şi mai ales cele
osoase)

Carcinomul spinocelular (al celulelor scuamoase, epidermoid)

Localizare: piele (spinocelular), mucoase pavimentoase (epidermoid), metaplazie
pavimentoasă (ex. metaplazia bronşică – cancerul bronhopulmonar, cel mai frecvent cancer al
fumătorului)

Piele: afectează stratul bazal

 Leziune premalignă – nu este cancer, dar va evolua spre cancer
o Displazia scuamoasă este o astfel de leziune – are 3 grade – reprezintă o
înmulţire a stratului bazocelular.
o În funcţie de cât de mult s-au înmulţit se stabileşte şi gradul
 Gradul 1 – 1/3 din grosimea epiteliului
Gradul 2 – 2/3 din grosimea epiteliului
Gradul 3 – stratul bazocelular ajung la suprafaţă – carcinom în situ (nu
dă metastaze)
o Poate apărea pe orice zonă cu epiteliu pavimentos
 Evoluează cam în 5 ani

Macroscopie:
 Pe suprafeţe – vegetant, ulcerativ, infiltrativ
  În organ – nodular
 Pot apărea oriunde pe tegument (diagnosticul diferenţial cu bazocelular se face la
biopsie), pe zonele expuse la soare.

EXEMPLU: cancerul bronhopulmonar, laringe (formă vegetativă), esofag (formă ulcerativă,

vegetativă)
 Placă roşie pe mucoasa peniană – displazie apărută în urma infecţiei cu HPV după ce
acesta se fixează pe receptori, ulterior apărând cancerul. Aceşti receptori există într-un
număr mai mic la bărbaţi
o Pe colul uterin are aspect vegetant, infiltrativ

Microscopie:
 Dacă străbate membrana bazală a depăşit stadiu in situ
 Sub membrana bazală se organizează sub formă de insule delimitate de stromă
conjunctivo – vasculară
 Celulele ce formează insulele sunt celule pavimentoase cu atipii, ce pot produce
keratină (dikeratoză malignă) – carcinoamele bine diferenţiate prezintă în interior
perlă de keratină
 Gradul:
o 1 – toate insulele au perle – evoluţia este lentă, metastazează greu, rezistentă la
tratament, iar la chimioterapie nu raspunde
o 2 – unele insule prezintă perle de keratină
o 3 – nicio insulă nu prezintă perle de keratină, dar celulele sunt spinoase
o 4 – carcinom nediferenţiat – diagnostic după imunohistochimie
 Evoluează rapid
 Metastazează uşor
 Sensibil la radiaţii

Adenocarcinomul
Definiţie: tumoră malignă a epiteliilor unistratificate ce căptuşesc mucoasele sau intră în
alcătuirea glandelor
 Poate apărea şi în metaplazii cu epitelii unistratificate columnare (esofag Barett = leziune
preneoplazică)
 Displaziile sunt leziuni premaligne localizate pe mucoasa gastrică, endometrială
o Nu au gradare
o Epiteliul unistratificat bazofil, cu citoplasmă redusă
 o Raportul nucleu – citoplasmă este în favoarea nucleului – ceea ce înseamnă că
nucleul are o dimensiune mai mare decât citoplasma, la microscop apărând ca o
zonă mai albastră (in HE)
o Apare în cancerul gastric
 Nu este vizibil macroscopic – diagnosticul fiind dat din întâmplare, descoperindu-se 1%
din cazurile existente

Macroscopic:
 În organe parenchimatoase:
o Nodular
o Chistic,
o Chistico – papilifer
 Pe suprafeţe
o Vegetant
o Ulcerativ
o Infiltrativ
o Schiros

EXEMPLU: adenocarcinomul de colon, stomac, endometru

Microscopic:
 Se prezintă sub formă de insule inconjurate de o stromă conjunctivo-vasculară,
insulele prezentând lumen cu perete cu atipii (cea mai tipică organizare, întâlnită cel
mai frecvent)
 Variante: trabecular, acinar, papilar, tubular, cribriform, mucos, schios, adenoscuamos
(combinaţie între carcinomul scuamos şi adenocarcinomul)

unele epitelii au anumite citokeratine acide şi bazice:

 Epiteliu biliar – anumite perechi de citokeratine diagnosticul fiind pus prin
 Epiteliu hepatic – alte perechi de citokeratine imunohistochimie

Evoluţie:
 Invadează şi va produce distrucţii locale
 Metastazează ( diseminare sistemică) pe cale:
o Limfatică – predilect, în general pentru carcinom – excizia ganglionilor locali
o Sânge – rar şi deobicei metastazele vor apărea în ficat pentru tumorile maligne
principale aflate în cavitatea abdominală
 o Transcelomic – cancerul gastric metastazează aşa – initţial, celulele se
descoamează, iar datorită gravitaţiei se vor depune în micul bazin, depunându-
se pe ovar, astfel ducând la apariţia metastazelor pe ovar (tumoră Krukenberg)

Carcinoamele nediferenţiate
Definiţie: tumoră malignă în care celulele tumorale epiteliale nu prezintă nicio asemănare cu
cele din ţesutul de origine
 Diagnosticul se pune după imunohistochimie (markeri tumorali: citokeratine – tipuri
diferite anticorpi monoclonali/policlonali, EMA – epithelial membrane antigen)
 Varinate: celule mici, rotunde, celule alungite, celule pleomorfe

Microscopic: masă de celule, ce nu sunt organizate în insule, între ele nu există stromă. Dacă
totuşi aceste caracteristici sunt prezente, carcinomul este slab diferenţiat

Tumori mezenchimale
Definiţie: tumori de ţesuturi moi sau tumori de ţesuturi non epiteliale: ţesut conjunctiv,
adipos, muşchi neted, muşchi striat, ţesut osos, ţesut cartilaginos, ţesut nervos periferic,
vascular

Terminologie: se ataţează sufixul:

 „- om” la ţesutul de origine – pentru tumorile benigne ( fibrom, lipom, osteom)
 „- sarcom” la ţesutul de origine – pentru tumori maligne ( fibrosacrom, liposarcom,
osteosarcom)
 Cele benigne pot apărea la orice vârstă, unele fiind caracteristici unor anumite vârste,
existând şi forme congenitale ( hemangiom – nu există mutaţie, fiind de fapt o
malformaţie vasculară, dar există şi hemangioame dobândite cu mutaţii, dar sunt greu de
diferenţiat atât macro cat şi microscopic
 Referitor la sarcoame:
o La copil mai frecvent întâlnit este rabdomiosarcomul – din ţesut muscular striat
o La adoleşcenţi – sarcomul sinovial
o La adult, vârsnic, mai frecvente sunt liposarcoamele.
 În general, tumorile ţesuturilor mezenchimale sunt mai rare decât tumorile ţesuturilor
epiteliale
 Sarcoamele reprezintă doar 1% din totalitatea cancerelor, dar este extrem de agresiv şi
variat
 Tumorile benigne cresc încet
o Sunt bine delimitate
 o Nu infiltrează în ţesuturile din jur
o Nu dau metastaze
o Unele pot avea o rată de creştere mai rapidă
 Sarcoamele:
o Cresc rapid
o Metastazează
o Cresc infiltrativ

Localizare:
 Importantă din punct de vedere clinic
 Deasupra fasciei superficiale – în grăsimea subcutanată – tumorile benigne
 Sub fascia superficială – la tumorile maligne (excepţie: lipomul retroperitoneal)
o La membre în mod special
o Perete toraci şi abdominal
o Retroperitoneal şi mediastinal
o Cap şi gât

Dimensiuni:
 Tumorile benigne: sub 5 cm
 Tumorile maligne: peste 5 cm
 Există şi excepţii: lipomul

Delimitare:
 Tumorile benigne sunt bine delimitate, pot fi chiar incapsulate (excepţie: fibromatoza
ce poate creşte infiltrativ)
 Tumorile maligne cresc infiltrativ şi sunt prost delimitate
 În grosimea unei strucuturi sunt întotdeauna nodulare

Culoare:
 Tumorile benigne –au aceeaşi culoare cu ţesutul din care provin
 Tumorile maligne – au aspectul de carne de peşte

Modificări secundare:
 Necroze, ce se pot rezorbi rezultând cavităţi pseudochistice (cavitare)
 Hemoragii
 Sunt prezente la tumorile maligne
Microscopic:
 Tumorile benigne: au acceaşi structură microscopică cu ţesuturile din care provin
 Tumorile maligne: au structură diferită de carcinom, care prezintă insule de celule
tumorale cu stromă formată din ţesut conjunctiv şi vase
o Sarcomul: celulele tumorale sunt aşezate una lângă alta, fără a fi aşezate în
insulee şi fără a prezenta stromă între ele
 Totuşi prezintă o reţea fină de reticulină ce înconjoară fiecare celulă în
parte
 Nutriţia celulelor tumorale se reaţizează prin fante intercelulare ce nu
sunt căptuşite de endotelii. Totuşi, apare la un moment dat un deficit de
irigare ceea ce va duce la necroză

Tumori mezenchimale: exemple de tumori provenite de la

diferite tesuturi
Tumorile şi pseudotumorile ţesutului conjunctiv
Fascită nodulară
Fibromatoză
Fibromatoza superficială
Fibromatozele profunde = tumori desmoide
Fibrom
Fibrosarcomul
Fibroame histiocitare

Tumorile ţesutului adipos

Lipomul
Liposarcomul

Tumori ale ţesutului muscular neted

Leiomiom
Leiomiosarcom

Tumori ale ţesutului muscular striat/cardiac

Rabdomiom
Rabdomiosarcomul
Tumori ale ţesuturilor vasculare
Angioame:
 Hemangioame
 Limfangioame
Hemangioendotelioame
Agiosarcoame
Boala Kapoşi
Tumori perivasculare
 Tumori glomice
 Hemangiopericitoame

Tumorile nervilor periferici

Neurofibromul
Schwanom (neurinom)
Schwanomul malign – foarte rar!

Tumori osoase şi cartilaginoase

Tumori benigne
 Osteom
 Osteom osteoid
 Osteoblastom
 Condrom
 Condroblastom
Tumori maligne
 Osteosarcom
 Condrosarcom
 Sarcomul Ewing

Tumori melanocitare
Benigne – Nevi
 Unii au potenţial de malignizare
 Pot fi congenitali sau dobândiţi

a. Nevi dobândit:
o Sunt cele mai frecvente tumori melanocitare întâlnite la om, numărul lor creşte cu
vârsta
o Pot apărea oriunde pe piele, mai rar pe mucoase
o De obicei sunt de mărime redusă, sub 6 mm şi variabili din punct de vedere al
culorii (de la culoarea pielii, la culori foarte închise)
o Forma: papula, proeminenţi – verucoşi (asemănători polipilor), placă (netezi),
o Unii conţin melanină, alţii pot fi acromi – periculoşi.
o Potenţialul lor de malignizare depinde de aspectul lor microscopic
 o Din punct de vedere microscopic – celulele melanocitare în stratul bazal
 Nevi joncţionali
o Sunt localizaţi în papile epidermice
o Activitatea mitotică a celulelor din jur se poate transmite nevilor, astfel
malignizându-se
o Macroscopic: sunt intens pigmentaţi, fără păr; este greu de spus după aspectul
macroscopic dacă nevul este joncţional sau de altă natură
o Microscopic, reprezintă proliferări ale melanocitelor, localizate la juncţiunile
dermo – epidermice, ce împing membrana bazală.
o Pot evolua spre alte tipuri de nevi.
 Nevi compuşi
o Macroscopic: sunt uşori elevaţi şi mai puţin pigmentaţi, pot prezenta păr
o Microscopic: are două componente (una de tip joncţional şi una de tip dermal) de
o parte şi de cealaltă a membranei bazale, din acest motiv având potenţial mare de
malignizare (componenta joncţională)
 Nevi dermali
o Sunt localizaţi în derm, fiind alcătuiţi din insule profunde sau superficiale, sub
membrana bazală, ne ataşat de ea
o Nu are risc de malignizare
o Sunt foarte profunzi, având o culoare albastră la suprafaţa pielii
o Macroscopic: plapular, vegetant, aducând a un nev compus, dar sunt simetrici
o Microscopic: componenta joncţională regresează până la dispariţie şi numai
componenta dermală rămâne

b. Nevi congenitali
 Sunt mai mari de 6 mm
 Prezenţi la 1% din nou născuţi
 Au risc de malignizare
 Macroscopic:
 formaţiuni mari (peste 20 cm), uneori nevii congenitali pot atinge
dimensiuni gigantice, fiind pigmentate intens, fire de păr groase, mai intens
colorate (ovoidal pe secţiune – ca la rasa neagra) - risc mare de
malignizare
 formaţiuni intermediare (1,5 – 20cm) cu risc mai scăzut de malignizare
 formaţiuni mici ( sub 1,5) – fără risc
 Microscopic: joncţionali, dermali, compuşi (ultimele 2 tipuri fiind mai frecvenţi)
 Cei mai periculoşi sunt cei de pe mucoase sau pe talpă
Melanom malign
Criterii de malignizare:
o Pierderea simetriei (colţuri, prelungiri) – pentru nevi dobândiţi
o Dimensiune : peste 6mm (nevii dobândiţi)
o Distribuţia pigmentului poate fi:
 Uniformă – e bine
 Neuniformă – suspicios doar pentru nevii dobândiţi (foarte important)
o Marginile sunt neregulate
o Semne imflamatorii la nivelul nevului: prurit, congestie locală, eritem, durere,
edemaţierea zonei, calor (semne celsiene)
o Pot fi prezente ulceraţii, hemoragii
o Dacă apar alţi nevi sateliţi în jur, acestea vor fi metastaze locale

Factori care favorizează malignizarea

o Expunerea prelungită la soare, U.V
o Leziuni preexistente melanic
o Existe nervi displazici, sindrom nevice displazice – risc foarte mare de melanom.

Clasificarea melanoamelor
o În situ – greu de diagnosticat, localizat chiar deasupra membranei bazale.
o Incipient – neinvaziv, non – metastatic
o Invaziv:
 la început creşte orizontal, superficial – este perfect operabil înainte să
metastazeze; evoluează greu
 creştere verticală, rapidă, infiltrativă, clonele celulare cu capacitate de
metastazare au fost selectate
 sistem de gradare este în funcţie de profunzime – rata de supravieţuire

Evoluţia melanomului malign

 metastazează oriunde – probabil diseminat pe cale sanguină sau limfatică
o un număr foarte foarte mare de metastaze – noduli sateliţi
 melanom cu creştere verticală descoperit tardiv – sanse mici de supravieţuire
 pot apărea metastaze intra – epidermice apariţia nodulilor sateliţi
 metastaze în inimă!!!