CARACTERELE CELULELOR CANCEROASE

Metastaza constă în răspândirea cancerului de la un organ sau parte la un alt organ sau

parte care nu este în vecinătatea imediată cu partea bolnavă.
În mod normal celulele organismului se înmulțesc pentru a le înlocui pe cele uzate,
unele se înmulțesc mai rapid (celulele pielii, tubului digestiv, organelor genitale) altele mai
încet (os). Din înmulțirea lor rapidă rezultă inevitabil și erori, celulele modificate, care sunt
depistate de sistemul imunitar al organismului și înlăturate. Dacă înmulțirea este excesivă, sau
sistemul imunitar este deficitar, unele din aceste celule modificate scapă acestei supravegheri
și ajung să se înmulțească exagerat, procesul de înmulțire nemaifiind controlabil de organism.
Unii oameni au o predispoziție genetică de a dezvolta cancer. Genele lor pot fi mai
susceptibile la o mutație sau pot fi născuți cu o genă mutantă. De aceea, istoricul familiei este
important atunci când se discută riscul de cancer.

Diferitele tipuri de celule din organism au diferite funcții în corp, dar ele sunt, în
principiu, similare. Toate au un centru de control numit nucleu. În interiorul nucleului
sunt cromozomi care formează genele. Genele conțin secvențe lungi de ADN (acid
dezoxiribonucleic) care sunt mesaje codate ce dirijează activitatea celulei. Fiecare genă are
instrucțiuni precise pentru celulă.

În mod normal, genele asigură creșterea și reproducerea celulelor într-o manieră

ordonată și controlată și se asigură că toate celulele produse sunt necesare pentru a menține
corpul sănătos. În anumite cazuri, însă, se produce o schimbare în gene atunci când o celulă se
divide, numită mutație. Asta înseamnă că o genă a fost deteriorată, pierdută sau copiată de
două ori. Mutațiile pot avea loc de la sine. Trebuie să existe aproximativ 5-6 mutații diferite
înainte ca o celulă normală să se transforme într-o celulă canceroasă. Mutațiile în anumite
gene pot însemna că o celulă începe să producă prea multe proteine care declanșează o
diviziune a unei celule sau se oprește producerea de proteine care, în mod normal, opresc
diviziunea celulelor. Proteinele anormale funcționează diferit față de cele normale.

Astfel apare cancerul, caracterele celulelor canceroase fiind definite

ca fenotip malign. Zona unde se înmulțesc primele celule, deci unde apare tumora, se
numește tumoră primară. Deoarece tumora este hrănită cu sânge și limfă, unele celule se pot
desprinde din tumora primară și trec în aceste fluide putând să se oprească în altă zonă a
organismului, de obicei o zonă care filtrează sângele (ficat, plămân, creier,  os,
etc). Ficatul este un loc preferat al metastazelor.

Doar 10% dintre decesele cauzate de cancer sunt date de tumorile primare.

Pe de altă parte, unele celule canceroase trec în țesuturile înconjurătoare normale din
zona locală, formând o tumoră nouă. Atât noua tumoră formată în locul vecin locului original
al tumorii primare, cât și cele care se formează prin circulația sanguină sau limfatică se
numesc metastaze (metastază locală, respectiv metastază la distanță).
Metastazele reprezintă o etapă a evoluției spontane a celor mai multe cancere.
În momentul în care s-a pus diagnosticul de cancer cca. 50% dintre pacienți au deja metastază.
Tumorile benigne sunt cele care nu se pot răspândi, nu provoacă în mod normal
complicații grave pentru sănătate, însă atunci când se dezvoltă exagerat, pot deteriora țesutul
adiacent și organul din proximitate, situație în care trebuie să fie îndepărtate chirurgical.
În cazuri rare, tumorile benigne pot degenera în tumori premaligne, cu potențial canceros,
având nevoie de monitorizare medicală permanentă.
Tumorile maligne sunt tumorile canceroase, care au capacitatea de a se răspândi în
alte regiuni alte corpului (cel mai frecvent la nivelul oaselor, creierului, ficatului și
plămânilor) prin fluxul sanguin sau sistemul limfatic. Tumora malignă care începe să se
extindă în afara zonei sale de origine este numită tumora secundară.
În stadii incipiente, tumorile maligne pot fi îndepărtate chirurgical, însă riscul recidivei
nu poate fi eliminat complet. Din acest motiv, tratamentul oncologic în acest caz impune
utilizarea radioterapiei și a chimioterapiei pentru eliminarea celulelor canceroase încă
prezente în organism.
  Tipuri de tumori benigne sunt:
-Fibrom uterin;
- Noduli (excrescențe cu diametrul mai mic sau egal cu 3 cm);
- Chisturi (formațiuni cu lichid);
- Lipoame (formațiuni cu celule grase);
- Fibroadenoame și fibroame (țesuturi fibroase sau glandulare);
- Papiloame (excrescențe ale membranei interne sau externe a celulelor);
- Hematoame (vânătăi grave cu scurgeri de sânge din umflături);
- Hemangioame (dezvoltarea excesivă a vaselor sangvine).

Tumorile maligne sunt și ele de mai multe tipuri, clasificate în funcție de tipul
celulelor canceroase din care sunt constituite:

- Sarcomul (tumoră dezvoltată în țesutul conjuctiv);

- Carcinomul (tumoră dezvoltată în celulele epiteliale);
- Blastomul (tumoră dezvoltată în țesuturile embrionare);
- Limfomul (cancerul celulelor sanguine)
- Germenii celulelor tumorale (tumorile dezvoltate în celulele pluripotente).
Amândouă pot atinge dimensiuni extinse. Mărimea nu este un criteriu care face
distincția între tumorile maligne și benigne. De altfel, au existat cazuri medicale în care au
fost extirpate tumori ovariene, de peste 45 de kg.
Amândouă pot fi periculoase. Până și tumorile benigne pot pune viața în pericol in
anumite situații.
Un exemplu concludent sunt tumorile cerebrale benigne, care pot exercita o presiune
crescută asupra creierului, distrugând structurile cerebrale din apropiere și cauzând paralizii,
probleme de vorbire, leziuni și chiar decesul.
Amândouă pot să reapară local. În cazul în care rămân celule tumorale dupa extirpare,
atât tumorile benigne, cât și cele maligne pot să reapară în locul inițial de dezvoltare.
Multe tipuri de cancer pot fi vindecate cu tratament, însă anumite forme de cancer
despre care se crede că sunt vindecate pot reveni chiar și după ani.
Acesta este motivul pentru care unii medici preferă să spună că, în general, cancerul
este în remisie. 
 Remisiunea înseamnă că există mai puține semne și simptome ale unei boli (cum ar fi
cancerul) sau că au dispărut complet, dar încă este riscul să reapară.

Diferențele dintre tumorile benigne și maligne

Mult mai numeroase decât asemănările, diferențele dintre tumorile benigne și maligne
reflectă întocmai potențialul letal al celor două.
- Rata de creștere. Tumorile maligne cresc mult mai rapid decât cele benigne, deși există și
excepții. Unele tumori canceroase cresc foarte lent, pe când unele tipuri de tumori benigne se
dezvoltă într-un ritm alert.
- Capacitatea de metastazare. Tumorile benigne se extind local, pe când cele maligne se pot
împrăștia în numeroase regiuni ale corpului, prin fluxul sanguin sau canalele limfatice.
- Zona de recidivă. În timp ce tumorile benigne se pot regenera în locul tumorii inițiale, cele
maligne pot recidiva în alte zone, în funcție de tipul cancerului.
- Adeziunea celulelor canceroase. Celulele tumorilor benigne produc substanțe numite
molecule de adeziune, care le determină să ramană lipite unele de altele. Celulele maligne nu
secretă aceste chimicale, de aceea se pot separa și pot migra libere oriunde în organism.
- Invazia țesuturilor. Tumorile maligne se răspândesc și invadează (penetrează) țesuturile din
proximitate, pe când cele benigne nu au aceeași capacitate (deși pot crește suficient de mult,
încât să depună o presiune accentuată asupra organelor din apropiere).
- Aspectul celular. Observate la microscop, celulele maligne sunt complet diferite de cele
benigne. Astfel, nucleul celulelor canceroase este deseori mai mare și mai închis la culoare,
din pricina abundenței sale în ADN-ul celular.
- Eficacitatea tratamentului. Tumorile benigne pot fi extirpate pe cale chirurgicală, însă cele
maligne trebuie să fie eliminate și prin chimioterapie și radioterapie.
- Probabilitatea recurenței. Tumorile benigne recidivează rareori dupa operația de extirpare,
pe când cele maligne au o rată de recurență crescută. Acest lucru se întâmplă deoarece
celulele canceroase răspândite în țesuturi și dificil de eliminat pe cale chirurgicală pot da
naștere unei noi tumori în viitor.
-Complicațiile. Tumorile maligne produc mai multe complicații decât cele benigne, secretând
anumite substanțe care afectează întregul organism. Un exemplu este sindromul paraneoplazic
cauzat de unele tipuri de cancer, caracterizat printr-un spectru larg de simptome
precum hipercalcemia (nivelul crescut de calciu în sânge), edemul facial, pierderea în
greutate, oboseală accentuată sau fragilitatea osoasă.
- Șansele de supraviețuire. Tumorile benigne pot conduce la deces în mult mai puține cazuri
decât cele maligne. Decesele provocate de tumorile maligne sunt în număr de peste 575.000
pe an, comparativ cu doar 13.000 puse pe seama celor benigne.
Diferențele dintre celule sănătoase - celule maligne
O celulă normală se maturizează și se specializează pe o anumită funcție în organismul
uman (printr-un proces numit diferențiere) pe când celula malignă se înmulțește constant, fără
a se diferenția, putând să ignore semnalele care, în mod normal, opresc procesul de
multiplicare și având capacitatea de a se "ascunde" de celulele sistemului imunitar.
De asemenea, celula malignă poate determina celulele sănătoase să "construiască"
vase de sânge în jurul său, pentru aportul de sânge și nutrienți necesari creșterii tumorale.