PATOLOGIE TUMORALĂ

INTRODUCERE
TUMORI

NEOPLAZIA
• Neoplazie - ,,crestere noua”, alcatuita din celule transformate care se
replica in continuu, fara a fi sensibile la mecanismele reglatoare ale
celulelor normale din organism

• Neoplasmele au un anumit grad de autonomie, dar sunt legate de

organismul gazdă prin vase ce aduc substanţe nutritive, oxigen şi alte
substanţe ce pot favoriza sau nu tumora → autonomia tumorii nu este
completă

• Toate neoplasmele depind de gazdă prin nutriţie şi vascularizație sanguină.

• Neoplasmele au parenchim (format din celulele tumorale) și stromă (vase

și țesut conjunctiv) în cantitate variabilă
TUMORI

NEOPLAZIA
• Proliferare tisulară anormală, a cărei dezvoltare o depășește pe cea a
țesuturilor normale

• Proliferare necontrolată continuă, independentă, autoîntreținută,

chiar și după ce încetează acțiunea agentului care a generat-o

• Celulele neoplazice sunt celule transformate; ele continuă să se

multiplice, fară a fi influenţate de stimulii reglatori care controlează
creşterea celulelor normale.

• Neoplasmele ”concurează” cu ţesuturile normale pentru asigurarea

necesităţilor metabolice ➞ în evoluţie neoplasmele pot determina
caşexia bolnavilor
TUMORI

TERMINOLOGIE
• Termenul de „tumoră”, folosit in limbajul medical curent, a fost iniţial
aplicat unei măriri de volum a regiunii, datorită formării exudatului
inflamator (tumor - umflătură). Ulterior, termenul a fost utilizat în sensul
de neoplasm. 

• Oncologia este specialitatea medicală care se ocupă cu studiul şi

tratamentul tumorilor / neoplasmelor (termen din limba greacă
oncos - tumoră).

• Un alt termen latin vechi este acela de „cancer” (Hipocrate - karkinos)

prin care se înţelege totalitatea tumorilor maligne. Termenul e utilizat
deoarece tumorile maligne sunt neregulate, infiltrative şi aderente la
structurile din jur, asemănătoare unui crab (sau rac).
TUMORI

TERMINOLOGIE
• Impartirea tumorilor in benigne si maligne se bazeaza pe comportamentul lor clinic potential; cele
benigne au caracteristici microscopice si macroscopice relativ putin periculoase; raman localizate si pot fi
extirpate chirurgical; cele maligne (cancere) pot invada si distruge structurile adiacente si se pot
raspandi la distanta (metastazare), cauzand deces.

• Toate tumorile, benigne sau maligne, au două componente de bază: parenchimul tumoral constituit din
totalitatea celulelor transformate, proliferate şi stroma tumorii care este alcătuită din ţesut conjunctiv şi
vase.

• Deşi parenchimul reprezintă celulele proliferate care dau numele tumorii, tipul de proliferare şi evoluţia,
totuşi el este dependent de stroma pe care o stimulează.

• În unele tumori stroma este redusă, tumora având o consistenţă moale şi un aspect macroscopic cărnos
(de unde termenii descriptivi de encefaloid, medular).

• Alteori celulele tumorale stimulează formarea unei strome colagene abundente, reacţie denumită
„desmoplastică".

• Unele tumori (ex. o formă de cancer al glandei mamare) sunt dure datorită desmoplaziei, fiind etichetate
cu termenul descriptiv de „schir“ (carcinom sclerogen).
TUMORI

NOMENCLATURĂ

• Intelegerea clara a nomenclaturii este extrem de importanta deoarece reprezinta limbajul cu ajutorul
caruia se precizeaza natura si semnificatia tumorilor

‣ Tumorie benigne în general sunt denumite prin adăugarea sufixului „om” la denumirea celulei de origine,
transformate.

• În cazul tumorilor benigne ale celulelor mezenchimale, aceasta este regula de denumire (ex. tumora
benignă produsă prin proliferarea fibroblastelor este denumită fibrom, cea determinată de proliferarea
condroblastelor poartă denumirea de condrom etc.).

• În cazul tumorilor cu origine epitelială situaţia este mai complexă. Tumorile epiteliale benigne sunt clasificate
după criterii variate, unele fiind denumite după celula de origine, altele după arhitectura microscopică si
macroscopica cu aspect digitiform - papilom

• Polipul este o formatiune proeminenta la suprafata unei mucoase si care formeaza o structura vizibila
macroscopic, microscopic aspectele pot varia de la procese inflamatorii (polipi inflamatori), la procese
neoplazice precum polipul adenomatos (adenoame tubulare) sau carcinomul (adenocarcinom colo-rectal).
 TUMORI

NOMENCLATURĂ
• Termenul adenom este aplicat neoplasmelor epiteliale benigne care
derivă din glande exocrine, endocrine (fara a avea neaparat structura
glandulara) - adenom de corticosuprarenala, sau care au structura
glandulara (fara a proveni din glande) - adenom tubular renal

• În organele parenchimatoase, adenoamele apar macroscopic ca

formaţiuni nodulare, cu capsulă inclusă în ţesutul de origine (ex.
adenom tiroidian, de corticosuprarenală, hepatocelular, renal etc.).

• Dacă celulele proliferate au capacitatea de a produce o secreţie, se

poate forma o cavitate delimitată de celulele proliferate, tumora
fiind denumită chistadenom - chistadenom ovarian
TUMORI

NOMENCLATURĂ
• Când epiteliul proliferează realizând proiecţii în interiorul cavităţii,
tumora este denumită chistadenom papilifer (ex. ovarian, pancreatic). 

• Când un neoplasm benign apare în organe cavitare producând

proiecţii vizibile macroscopic la nivelul mucoasei, continand si
elemente glandulare apartinand mucoasei respective, este denumit
polip adenomatos

• Papilom este termenul utilizat pentru tumori epiteliale benigne care au

aspecte macroscopice de tumori vegetante cu proiecţii vizibile,
papilare sau aspecte microscopice în care epiteliul proliferat este
dispus pe axe conjunctivo- vasculare digitiforme (ex. papilom scuamos,
papilom urotelial).
TUMORI

NOMENCLATURĂ
• Tumorile epiteliale maligne sunt denumite carcinoame, indiferent de originea embrionară a epiteliului

• Ex.: neoplasme maligne cu originea în epiteliul tubular renal (derivat din mezoderm), carcinom cutanat (derivat
din ectoderm), carcinoame ale epiteliului intestinal (derivat din endoderm)

• Din structuri mezodermice se pot forma carcinoame (origine epitelială), sarcoame (origine
mezenchimală) și tumori hematopoietice (leucemii și limfoame)

• Carcinoamele pot fi subclasificate în: carcinom scuamocelular (epidermoid/spinocelular/cu celule scuamoase)

şi adenocarcinom (arhitectură glandulară).

• În prima categorie sunt încadrate carcinoamele cu originea în epiteliul scuamos pluristratificat cheratinizat /
necheratinizat sau în epiteliul metaplaziat scuamos (localizare: tegument, exocol, endocol, vagin, penis, laringe,
esofag, mucoasa bronșică, vezica urinară)

• În adenocarcinom, celulele neoplazice au originea în epiteliile glandulare, având capacitatea de a forma

structuri glandulare în tumorile diferenţiate (localizări: tub digestiv - de la esofag la rect, gl. salivare, pancreas,
ficat, gl. mamară, ovar, endometru, endocol…)

• Uneori celulele tumorale nu sunt diferenţiate, tumorile fiind denumite carcinoame slab diferenţiate /
anaplazice.

• Tumorile maligne ale tesuturilor mezenchimale sunt denumite sarcoame (fibrosarcoame, liposarcoame
etc.)
TUMORI

NOMENCLATURĂ
• Celulele neoplazice ale unei tumori au, în general, un progenitor unic ➞origine
monoclonală

• Totuși, în unele situații, celulele tumorale prezintă diferențiere divergentă ➞ tumori

mixte

• Tumora mixtă a glandelor salivare, caracterizată prin componenta epitelială

dispersată într-o stromă fibro-mixoidă, uneori cu formarea de insule de cartilaj sau os.
Aceste elemente celulare se consideră că derivă din celulele epiteliale şi / sau
mioepiteliale din glandele salivare (de aici denumirea de adenom pleomorf).

• Fibroadenomul de glandă mamară este considerat o tumoră mixtă deoarece conţine

un amestec de elemente ductale proliferate (adenom) incluse într-un ţesut fibros lax
(fibrom). Deşi studiile recente au demonstrat monoclonalitatea numai pentru
componenta neoplazică fibroblastică, termenul de fibroadenom este menţinut.
TUMORI

NOMENCLATURĂ
• Teratomul este un tip special de tumoră mixtă care conține celule sau
țesuturi mature sau imature ce provin din mai mult de un strat germinal,
uneori din toate cele 3 straturi

• Teratoamele își au originea în celulele pluripotente prezente în gonade

(ovar, testicul) şi uneori sechestrate în resturile embrionare la nivelul
liniei mediane a corpului.

• Aceste celule pluripotente au capacitatea de a se diferenţia în orice tip

de celulă prezentă în corp, astfel că în structura tumorii pot să apară
concomitent plaje de os, epitelii, muşchi, ţesut adipos, nervos etc.

• Când toate componentele sunt bine diferenţiate, tumora este denumită

teratom matur şi are în general evoluţie benignă. Când componentele
sunt imature, tumora este denumită teratom imatur (malign).
TUMORI: NOMENCLATURĂ

A. Tumori formate dintr-un singur tip celular

1. Tumori epiteliale Benigne Maligne
Epiteliu scuamos pluristratificat Papilom Carcinom cu celule scuamoase
(scuamos/epidermoid)
Celulele bazale ale pielii și anexelor Carcinom bazocelular
Epiteliul glandelor și conductelor Adenom Adenocarcinom
Chistadenom Chistadenocarcinom
Papilom Carcinom papilar
Epiteliul căilor respiratorii Carcinom bronhogenic
Melanocite Nev nevocelular Melanom
Epiteliu tubular renal Adenom tubular Carcinom renal
Celule hepatice Adenom hepatocelular Carcinom hepatocelular
Uroteliu Papilom Carcinom urotelial
Epiteliu placentar Mola hidatiformă Coriocarcinom
Epiteliu testicular Carcinom embrionar
(celula germinală) Seminom
TUMORI: NOMENCLATURĂ

A. Tumori formate dintr-un singur tip celular

2. Tumori mezenchimale Benigne Maligne
Țesut conjunctiv și derivate
Fibroblaste Fibrom Fibrosarcom
Lipoblaste Lipom Liposarcom
Condroblaste Condrom Condrosarcom
Osteoblaste Osteom Osteosarcom
Endoteliu și țesuturi înrudite
Vase sangvine Hemangiom Angiosarcom
Vase limfatice Limfangiom Limfangiosarcom
Sinoviala Sinoviom
Mezoteliu Tumora fibroasă solitară pleurală Mezoteliom malign
Meninge Meningiom Meningiom invaziv
Celule sangvine și înrudite
Celule hematopoietice Leucemii
Țesut limfoid Limfom malign
Celule musculare
Netede Leiomiom Leiomiosarcom
Striate Rabdomiom Rabdomiosarcom
TUMORI: NOMENCLATURĂ

B. Tumori din mai multe tipuri celulare provenite din acelaşi strat germinal - tumori mixte

Benigne Maligne
Glande salivare Adenom pleomorf (tumora Tumoră mixtă malignă a glandelor
mixtă a glandelor salivare) salivare
Glanda mamară Fibroadenom Cystosarcoma phyllodes malignă

Nefroblastem Nefroblastom (tumora Willms)

C. Tumori din mai multe tipuri celulare derivate din mai multe straturi germinale – teratoame

Benigne Maligne
Celule pluripotente Teratom chistic matur Teratom imatur,
din gonade sau din teratocarcinom
resturi embrionare
TUMORI

CARACTERE GENERALE

Criteriile generale prin care se deosebesc tumorile benigne

de cele maligne sunt:

‣ gradul de diferenţiere şi anaplazia

‣ rata de crestere a tumorii

‣ invazia locală

‣ metastazarea
TUMORI: CARACTERE GENERALE

DIFERENȚIEREA ȘI ANAPLAZIA

• Termenii „diferenţiere" şi „anaplazie" se referă la celulele

parenchimului tumoral.

• Diferenţierea celulelor neoplazice se referă la gradul

lor de asemănare atât morfologic, cât şi funcţional, cu
corespondentele normale

• Stroma nu constituie un element de distincţie între

neoplasmele benigne şi cele maligne. Cantitatea stromei
poate să definească consistenţa unei tumori.
TUMORI: CARACTERE GENERALE

DIFERENȚIEREA ȘI ANAPLAZIA

• Neoplasmele benigne sunt alcătuite din celule bine

diferenţiate care se aseamănă foarte mult cu celulele normale.

• De exemplu: lipomul este alcătuit din adipocite mature a căror

citoplasmă este încărcată cu lipide; condromul constă din celule
cartilaginoase mature care sintetizează matrice cartilaginoasă
(condrina); în ambele situaţii diferenţierea e atât morfologică,
cât şi funcţională.

• În tumorile benigne, mitozele sunt rare şi au o configuraţie

normală (respectă fusul de diviziune).
TUMORI: CARACTERE GENERALE

DIFERENȚIEREA ȘI ANAPLAZIA
• Neoplasmele maligne se caracterizează printr-o varietate mare a
diferenţierii celulelor neoplazice, de la bine diferenţiate ➞
complet nediferenţiate.

• Neoplasmele maligne cu celule nediferențiate sunt numite

„anaplazice”

• Anaplazia = absenta diferentierii, este o caracteristică a

malignității. Termenul anaplazie inseamna textual „formare
inversă”, implică pierderea totală a diferenţierii structurale şi
funcţionale a celulelor normale.

• Lipsa de diferențiere poate fi explicată prin absența diferențierii

(unele cancere provin din celule stem) sau prin dediferențiere
(pierderea diferentierii structurale si functionale)
TUMORI: CARACTERE GENERALE

DIFERENȚIEREA ȘI ANAPLAZIA
• Celulele anaplazice prezintă un pleomorfism marcat (variaţie mare a
dimensiunilor şi formelor celulare).

• Caracteristic, nucleii sunt mari şi tahicromatici. Raportul nucleu / citoplasmă este

aproape 1:1 (comparativ cu 1:4, 1:6 în celulele normale).

• Pot să apară celule tumorale gigante (cu dimensiuni foarte mari, comparativ cu
cele din jur), fie mononucleate, fie cu mai mulţi nuclei.

• Nucleii anaplazici prezintă variaţii de dimensiuni şi formă şi uneori au aspecte

bizare (pleomorfism nuclear). Cromatina este dispusă în grămezi voluminoase,
iar nucleolii pot avea dimensiuni mari. Mai important este numărul mare de
mitoze, unele atipice, cu fusuri cromatiniene multiple, cu aspect tripolar sau
quadripolar.

• Celulele anaplazice pierd polaritatea fiind dispuse la întâmplare unele faţă de

celelalte. Celulele tumorale pot să formeze mase solide sau plaje, fară să
respecte arhitectura ţesutului de origine.
TUMORI

CARACTERE FUNCȚIONALE ALE CELULELOR TUMORALE

‣ Cu cat o celula tumorala este mai bine diferentiata, cu atat poseda intr-o masura mai
mare capacitatile functionale ale celulelor normale; neoplasmele benigne si cele
maligne bine diferenţiate pot prezenta aspecte funcţionale similare corespondentelor
normale. Exemple:
‣ carcinoamele tiroidiene bine diferenţiate sintetizează hormoni tiroidieni ➞
sindroame de hiperfuncţie tiroidiană
▸ carcinoamele scuamoase bine diferenţiate produc cheratină
▸ carcinoamele hepatocelulare bine diferențiate produc bilă
Cu cat o tumora creste mai rapid, este mai anaplazica, cu atat este mai putin probabil
sa posede activate functional specializata

• Celulele anaplazice pot prezenta capacităţi funcţionale aberante (funcţii celulare

embrionare):
‣ unele cancere elaborează proteine fetale care nu sunt produse de ţesuturile adulte
corespunzătoare
‣ cancere cu origine non-endocrină pot sintetiza hormoni ectopici (ACTH, PTH,
insulina, glucagon etc) ➞ sindroame paraneoplazice endocrine ectopice
TUMORI

DEFINIȚII

▸ Diferențiere: masura in care celulele parenchimatoase

seamană dpdv morfologic și funcțional cu celule normale
din care au provenit

▸ Anaplazie: lipsa diferențierii, caracteristică malignității

▸ Displazie: proliferare celulară dezordonată non-neoplazică,

caracteristică epiteliilor (pierderea uniformitătii celulare si
a orientării arhitecturale); modificările marcate ce implică
intreaga grosime a epiteliului = carcinom in situ = stadiu
preinvaziv al cancerului
TUMORI: CARACTERE GENERALE

RATA DE CREȘTERE
• Tumorile benigne au o rată lentă de creştere.

• Tumorile benigne cresc în general lent, cu variaţii în funcție

de tumoră:
‣ leiomioamele uterine răspund la hormonii estrogeni:
cresc rapid în timpul sarcinii şi încetează să se dezvolte
sau chiar se atrofiază devenind fibroase, hialinizate şi
calcificate după menopauză.
‣ circulaţia sanguină a tumorilor benigne afectează ritmul
de creştere: adenoamele glandei hipofize localizate în
şaua turcească pot să se micşoreze la un anumit moment
datorită compresiei pe vasele sanguine
TUMORI: CARACTERE GENERALE

RATA DE CREȘTERE
• Rata de proliferare a tumorilor maligne se corelează cu
nivelul lor de diferenţiere, cu o mare variaţie:
‣ unele tumori maligne cresc încet timp de mai mulţi ani,
apoi pot intra într-o fază de proliferare rapidă (apariţia
unei subclone agresive de celule transformate)
‣ alte tumori maligne cresc lent, iar în cazuri excepţionale
pot stagna sau chiar pot să dispară spontan prin necroză
tumorală (ex. coriocarcinoamele gestaţionale)
‣ în general gradul de agresivitate al cancerelor crește în
timp; proliferarea rapidă ➞ apariţia ariilor de necroză
ischemică (circulaţie deficitară)
TUMORI: CARACTERE GENERALE

INVAZIA LOCALĂ
• Neoplasmele benigne rămân localizate la locul de origine; nu au
capacitatea de a infiltra, invada sau metastaza la distanţă:
‣ fibroamele şi adenoamele se măresc încet prin expansiune ➞
comprimă ţesuturile din jur ➞ formarea unei capsule din stroma
nativă a ţesutului din jur
‣ leiomiomul nu are capsulă, este delimitat de ţesuturile din jur
printr-o zonă comprimată a miometrului normal şi un plan de
clivaj
‣ unele tumori benigne nu sunt nici incapsulate, nici bine definite
(neoplasme vasculare de la nivelul dermului sau din organele
profunde)
• Neoplasmele maligne cresc prin infiltrarea, invazia, distrugerea si
patrunderea progresiva in tesutul inconjurator
TUMORI: CARACTERE GENERALE

METASTAZAREA
• Proprietatea de a metastaza identifica un neoplasm ca fiind malign.

• Termenul „metastază” ( gr. “deplasare”) = dezvoltarea de tumori secundare, la

distanţă şi în discontinuitate faţă de tumora primară.

• Majoritatea cancerelor dau metastaze:

‣ aprox. 30% din bolnavi prezintă metastaze în momentul diagnosticului;
20% au metastaze oculte
‣ sarcoamele osteogene au în momentul diagnosticului metastaze pulmonare
‣ tumorile sistemului nervos central şi carcinomul bazocelular al pielii au
caracter invaziv local și foarte rar dau metastaze
• Cu cât tumora primară are dimensiuni mai mari şi este mai anaplazică, cu atât
este mai probabilă prezenţa metastazelor. Excepţii: cancere oculte (tiroidiene,
pulmonare) se pot manifesta iniţial prin metastaze; alte cancere sunt
voluminoase dar nu au metastaze.
TUMORI: CARACTERE GENERALE

METASTAZAREA

• Neoplasmele maligne metastazează pe trei căi principale

‣ prin cavităţi seroase sau de-a lungul unor suprafeţe
‣ pe cale limfatică
‣ pe cale hematogenă.
TUMORI: CARACTERE GENERALE: METASTAZAREA

DISEMINAREA PRIN CAVITĂŢILE SEROASE

• Carcinomul de colon poate invada şi penetra peretele intestinal şi se
reimplantează la distanţă, în cavitatea peritoneală ; capacitatea de
reimplantare intr-o alta locatie pare separata de capacitatea de invazie locala

• Cancerele bronhopulmonare pot disemina în cavitatea pleurală, iar cancerele

ovariene la nivelul seroasei peritoneale. Uneori mucusul secretat de
carcinoamele ovariene sau de cele intestinale umple cavitatea peritoneală
sub forma unei mase gelatinoase numită „pseudomixoma peritonei".

• Neoplasmele SNC (meduloblastomul, ependimomul) pot penetra ventriculii

cerebrali, iar celulele neoplazice pot fi vehiculate prin LCR determinând
implante pe suprafeţele meningeale ale encefalului sau măduvei rahidiene
TUMORI: CARACTERE GENERALE: METASTAZAREA

DISEMINAREA LIMFATICĂ
• Este caracteristică pentru carcinoame, sarcoamele preferând calea
hematogenă. Însă, deoarece există numeroase conexiuni între sistemul limfatic
şi cel sanguin, în final toate formele de cancer diseminează pe ambele căi.

• Modul de afectare al ganglionului limfatic depinde de localizarea neoplasmului

primar şi de căile limfatice de drenaj:
‣ carcinomul de glandă mamară localizat în cadranul supero-extern afectează
iniţial ganglionii axilari; carcinomul localizat în cadranele interne afectează
ganglionii toracici de-a lungul arterelor mamare interne, apoi ganglionii
subclaviculari şi supraclaviculari.
‣ carcinoamele bronhogene din căile aeriene principale metastazează în
ganglionii limfatici bronşici regionali, apoi perihilari, traheobronşici şi
mediastinali
‣ în unele cazuri celulele maligne pot doar traversa canalele limfatice dintr-un
grup ganglionar trecând la ganglionii din staţia următoare (metastaze
discontinue)
TUMORI: CARACTERE GENERALE: METASTAZAREA

DISEMINAREA LIMFATICĂ
• Limfadenopatia din vecinătatea unui cancer primar este
suspectată de metastază, dar și produsele necrotice ale
tumorii şi antigenele tumorale pot iniţia modificări reactive
în ganglionii limfatici

• Limfadenopatia raportată la o tumoră malignă primară se

poate prezenta sub unul din următoarele aspecte:
‣ diseminarea şi proliferarea metastatică a celulelor
neoplazice;
‣ hiperplazia foliculară
‣ histiocitoză sinusală
TUMORI: CARACTERE GENERALE: METASTAZAREA

DISEMINAREA HEMATOGENĂ
• Diseminarea hematogenă este cea mai gravă consecinţă a unui
cancer. Celulele canceroase invadează frecvent capilarele şi venulele,
în timp ce arteriolele, arterele sau venulele cu pereți mai groși, sunt
mai rezistente

• După invazie celulele neoplazice urmează sensul fluxului venos:

‣ Vena portă drenează sângele venos de la stomac, intestin, splină în
ficat
‣ Venele cave drenează sângele în plămân

• Prin poziţia sa în circulaţia sanguină, plămânul poate trimite în

circulaţia arterială celulele canceroase, determinând metastaze în orice
organ sau ţesut care acceptă proliferarea lor (ficat, os, creier, piele etc.)
TUMORI: CARACTERE GENERALE: METASTAZAREA

DISEMINAREA HEMATOGENĂ
• Cancerele care apar în vecinătatea coloanei vertebrale pot să
embolizeze prin plexul paravertebral, producând frecvent
metastaze vertebrale (carcinoamele de tiroidă şi de prostată)

• Unele carcinoame au tendinţa de a invada venele, dar proliferările

intravenoase nu sunt însoţite de diseminare hematogenă:

‣ Carcinomul renal cu celule clare (tumora Grawitz) invadează

vena renală, unde poate creşte ca o masă tumorală ce se poate
extinde până în vena cavă inferioară şi chiar la nivelul cordului
drept
‣ Carcinoamele hepatice se pot extinde prin venele
suprahepatice până în vena cavă inferioară
TUMORI: CARACTERE GENERALE: METASTAZAREA

DISEMINAREA HEMATOGENĂ
• Macroscopic metastazele viscerale au aspect nodular, sunt
multiple, de culoare albicioasă, cu aspect slăninos, fără nicio
reacţie din partea ţesutului în care se dezvoltă

• Plămânul, ficatul şi osul sunt cele mai frecvente localizări ale

metastazelor produse pe cale hematogenă, urmând creierul,
tegumentele şi glanda suprarenală

• Apar rar metastaze în rinichi, organele cavitare şi în ţesuturile

moi.

•  Microscopic metastaza poate fi similară tumorii primare, poate

avea un grad de diferenţiere mai redus sau, în cazul glandei
tiroide, poate fi identică cu parenchimul normal.
TUMORI: CARACTERE GENERALE

Caracterul Tumori benigne Tumori maligne

diferenţiere, anaplazie bine diferenţiate; structura variate grade de diferenţiere;
poate fi similară ţesutului de structură histologică atipică;
origine uneori lipsă totală de diferenţiere
(anaplazie)
rata de proliferare lentă, progresivă rapidă
încapsularea circumscrise, frecvent neregulate, difuze, fară capsulă
încapsulate sau cu pseudocapsulă
relaţia cu ţesuturile din jur compresie invazie şi distrugere
diseminarea totdeauna localizate diseminare de-a lungul
seroaselor, prin vasele limfatice şi
sanguine cu formare de
metastaze ganglionare şi viscerale
Consecinte prin compresie pe structuri distrug ţesuturile; îndepărtarea
vecine; îndepărtarea tumorii tumorii nu este urmată de
este urmată de revenire la revenirea la funcţia normală
normal
TUMORI

GRADARE
• Gradul de diferențiere tumorală (grading) = încercare de estimare a
nivelului de malignitate pe baza diferențierii citologice a celulelor tumorale și
a numărului de mitoze din tumoră

• Grade 1 ➞ 4 în ordinea descrescătoare a diferențierii (crescătoare a

anaplaziei). Tumorile bine diferenţiate (grad 1) se aseamănă foarte mult cu
ţesutul de origine spre deosebire de tumorile slab diferenţiate (grad 3 sau 4)
care nu se aseamănă cu țesutul de origine.

• Criteriile de estimare a gradului de diferențiere variază în funcție de

neoplazie. Uneori tumorile sunt dificil de încadrat, se pot folosi caracterizări
descriptive

• Atunci când se observă diferite grade de diferenţiere la nivelul aceleiași

tumori, cancerul va avea, cel mai probabil, o creştere care va urma cel mai
mare grad
TUMORI

STADIALIZARE
• Stadializarea tumorii are ca scop stabilirea extensiei locale
şi la distanţă a bolii; este independentă de gradul tumorii.

• Stadializarea ține cont de: dimensiunea tumorii primare,

nivelul diseminării la ganglionii limfatici regionali și
prezența / absența metastazelor

• Se bazează pe informații clinice și imagistice, uneori și pe

explorare chirurgicală

• Stadializarea are importanță clinică mai mare decât

gradarea cancerelor
TUMORI

STADIALIZARE
• Sistemul TNM (T=tumora primara, N=ganglioni limfatici
regional, M=metastaze)
‣ T1 ➞ T4: creșterea progresivă a tumorii primare
‣ N0 ➞ N3: afectarea progresivă a ganglionilor limfatici
‣ M0 absența, M1 prezența metastazelor

• Metoda AJC (American Joint Committee)

‣ cancerele sunt împărțite în stadii de la 0 la IV
‣ fiecare stadiu încorporează dimensiunea leziunii
primare, invazia ganglionară și metastazele la distanță
TUMORI

EPIDEMIOLOGIE
• Incidența cancerului variază în funcție de vârstă (extremele de varsta), grup
populațional, factori geografici (expunerea la diversi factori de mediu) și factori
ereditari

• Majoritatea cancerelor sunt sporadice, unele au agregare familială.

Predispoziția la cancere familiale poate fi autozomal dominantă (mutații ale unor
gene supresoare tumorale) sau recesivă (defecte ereditare de reparare a ADN)

• Cancerele familiale tind să apara la varste tinere, sunt bilaterale sau

multiple si sunt prezente la doua sau mai multe rude apropiate (carcinoame
de colon, san, ovar)

• Există boli dobândite (afecțiuni preneoplazice) care se asociază cu risc crescut

de apariție a cancerului (metaplazia scuamoasa si displazia mucoasei
bronsice -cancer pulmonar, hiperplazia si displazia endometriala - carcinom
endometrial, leucoplazia cavitatii bucale, vulvei sau penisului- carcinom
scuamocelular, adenoame viloase ale colonului - cancer colorectal
TUMORI

EPIDEMIOLOGIE
TUMORI

CARCINOGENEZA
• Cancerul este o boala genetica produsa de mutatii ADN si modificare
epigenetice, care (in cea mai mare parte) sunt dobandite spontan sau induse de
factori de mediu; modificarile genetice sunt ereditare, celulele care le contin
fiind supuse unei selectii de tip darwinian - supravietuirea celui mai adaptat

• Carcinogeneza este un proces multifazic rezultat in urma acumularii a

multiple anomalii genetice, ce duc la aparitia fenotipului modificat - malign
(crestere excesiva, invazivitate locala si capacitatea de metastazare)

• Anomaliile genetice pot fi dobândite (sub acțiunea factorilor de mediu:

substanțe chimice, radiații, virusuri) sau moștenite

• Ipoteza genetică: o masă tumorală apare în urma expansiunii clonale a unei

celule progenitoare care a acumulat leziuni genetice

• Modificările genetice ale celulelor tumorale le conferă avantaje de creștere și

supraviețuire în raport cu celulele normale
TUMORI: CARCINOGENEZA

LEZIUNI GENETICE
• Tipuri de gene a căror lezare e relevantă pentru
carcinogeneză:
‣ Gene care care stimulează creșterea și proliferarea
celulară (proto-oncogene)
‣ Gene supresoare tumorale
‣ Alte tipuri: gene care reglează apoptoza (moartea
celulară programată), gene implicate în repararea ADN
TUMORI: CARCINOGENEZA: LEZIUNI GENETICE

ONCOGENE
• Gene care, atunci când sunt exprimate anormal, induc
apariția unui fenotip transformat

• Majoritatea oncogenelor sunt versiuni anormale - mutante

sau supraexprimate - ale unor gene normale (proto-
oncogene) care codifică factori de transcriere, proteine
reglatoare ale creșterii celulare, proteine implicate în
supraviețuirea celulară, în interacțiunile intercelulare și
celulă-matrice
• Sunt gene dominante în carcinogeneză deoarece
mutația unei singure alele poate duce la transformare
malignă
TUMORI: CARCINOGENEZA: LEZIUNI GENETICE

GENE SUPRESOARE TUMORALE

• În mod normal previn creșterea celulară necontrolată

• Permit apariția unui fenotip malign atunci când suferă mutații

care duc la pierderea funcției proteinelor codificate sau când
sunt pierdute cu totul din genom

• Considerate gene recesive pentru că, în general, este necesară

pierderea ambelor alele normale pentru producerea
transformării celulare

• Pierderea funcției acestor gene nu are efect direct asupra

proliferării / apoptozei dar permite acumularea de anomalii
ale oncogenelor care determină în final apariția cancerului
(fenotip mutagen)
TUMORI: CARCINOGENEZA

PROCESUL CARCINOGENEZEI
• Carcinogeneza este un proces multifazic

• Inițierea carcinogenezei presupune existența unor

celule care au acumulat leziuni genetice care le conferă
un fenotip malign

• Fenotip malign = creștere necontrolată, invazivitate

locală, capacitate de metastazare

• După inițiere, celulele maligne sunt supuse unui proces de

selecție sub acțiunea factorilor din mediul lor înconjurător
TUMORI: CARCINOGENEZA

PROCESUL CARCINOGENEZEI
• Progresia tumorală este procesul prin care tumorile devin în timp mai agresive și mai
rezistente la terapie (capătă un potențial malign mai mare)

• Rezultă în urma mai multor mutații care se acumulează independent în diferite celule tumorale ➞
subclone cu diferite caracteristici (rata de creștere, capacitate de invazie, răspuns la factori de
creștere sau medicamente antineoplazice)

• Deși majoritatea tumorilor maligne sunt monoclonale la origine, atunci când ajung să aibă
manifestări clinice sunt alcătuite din celule heterogene

• Factorii care exercită presiuni selective asupra tumorii sunt:

‣ sistemul imun al gazdei: selectează celule cu antigenicitate redusă
‣ factorii de creștere: sunt avantajate celulele care nu necesită semnale externe pentru proliferare
‣ chimioterapice: tumorile care reapar după chimioterapie sunt foarte frecvent rezistente la
medicamentele utilizate
‣ Evolutia si selectia genetica pot explica doua dintre cele mai periculoase proprietati ale
cancerului, tendinta de a deveni in timp mai agresiv si mai putin sensibil la tratament
TUMORI: CARCINOGENEZA

PROCESUL CARCINOGENEZEI
TUMORI: CARCINOGENEZA

FENOTIPUL MALIGN
• Autosuficiența semnalelor de creștere

• Absența răspunsului la semnale care inhibă creșterea

• Evitarea mortii celulare

• Potențial de replicare nelimitat (imortalizare)

• Angiogeneză susținută

• Capacitatea de invazie și metastazare (relații anormale cu celulele

nișei normale)

• Alte caracteristici: reprogramarea metabolismului energetic,

evitarea sistemului imun, instabilitate genomică, inflamație asociată
TUMORI: CARCINOGENEZA

FENOTIPUL MALIGN
TUMORI: CARCINOGENEZA

AGENȚI CARCINOGENI
• Agenți exogeni care pot produce leziuni genetice:

‣ Chimici

‣ Fizici

‣ Biologici (virusuri, bacterii, paraziți etc)

TUMORI: CARCINOGENEZA: AGENȚI CARCINOGENI

AGENȚI CARCINOGENI CHIMICI

• Carcinogeni chimici cu acțiune directă (nu necesită conversie metabolică):
‣ agenți alchilanți: medicamente antineoplazice care pot trata anumite
tipuri de cancer (limfom Hodgkin) dar cresc riscul de apariție a altui tip
de cancer (leucemie)
• Carcinogeni chimici cu acțiune indirectă (necesită conversie metabolică):
‣ hidrocarburi policiclice (din ardere, prăjire, afumare): cancer pulmonar
la fumători
‣ amine aromatice și coloranți azo: cancer de vezică urinară la muncitorii
expuși
‣ aflatoxina B1: carcinom hepatocelular

• Uneori este necesară acțiunea unor promotori (hormoni, fenoli,

medicamente) după aplicarea agentului carcinogenului chimic (inițiator)
TUMORI: CARCINOGENEZA: AGENȚI CARCINOGENI

AGENȚI CARCINOGENI FIZICI

• Radiația ionizantă:
‣ produce ruperi ale cromozomilor, translocații sau mutații
punctiforme (mai rar) ➞ leziuni genetice ➞
carcinogeneză
‣ risc crescut de leucemie, cancer de tiroidă, sân, colon,
etc
• Radiația UV:
‣ produce modificări chimice ale ADN cu apariția de
mutații: risc crescut de carcinoame cutanate, melanom
TUMORI: CARCINOGENEZA: AGENȚI CARCINOGENI

AGENȚI CARCINOGENI BIOLOGICI

• Virusuri oncogenice ARN - HTLV-1 ( virusul leucemiei cu celule T umane tip1) = singurul
retrovirus despre catre se știe că este cauza unui cancer uman;
• proteină virală care activează gene pentru citokine și receptori ai acestora în limfocitele T ➞
proliferarea limfocitelor T ➞ mutații secundare ➞ leucemii monoclonale acute cu celule T
• Virusuri oncogenice ADN - HPV (virusul papiloma uman):
‣ proteinele virale E6 și E7 inactivează proteine supresoare ale tumorilor (Rb, p53) ➞
carcinogeneză
‣ risc crescut de carcinom scuamos (col uterin, vulvă, anus, orofaringian)
• Virusuri oncogenice ADN și ARN - HBV (virusul hepatitei B) și HCV (virusul hepatitei C):
‣ inflamație cronică mediată imun ➞ distrugere celulară ➞ stimularea proliferării hepatocitelor ➞
leziuni genetice
‣ 75 - 80% din carcinoamele hepatocelulare
• Bacterii - H. pylori:
‣ inflamație cronică mediată imun ➞ stimularea proliferării celulelor gastrice ➞ SRO ➞ leziuni
genetice
‣ adenocarcinom gastric, limfom gastric
TUMORI: ASPECTE CLINICE

ASPECTE CLINICE ALE NEOPLAZIEI

• Orice tumoră, chiar una benignă, poate să determine morbiditate şi mortalitate.

• Pt orice tumoră trebuie stabilit dacă este malignă sau nu. Această diferenţiere este cea
mai importantă pentru instituirea unei terapii corespunzătoare → toate tumorile trebuie
evaluate histopatologic

• Efectele generale determinate de tumorile maligne:

‣ Anemia - consecinţă a pierderii cronice de sânge (ex. în tumori gastro-intestinale sau
genito-urinare)
‣ Malnutriţia în tumorile maligne localizate la cap, gât sau tractul intestinal superior, etc.
Poate fi determinată și de greaţă / vărsături sau de substanţe care determină anorexie sau
împiedică absobția intestinală
‣ Caşexia se manifestă în stadiile terminale; bolnavul pierde progresiv ţesutul adipos, cu
anorexie, anemie, astenie fizică
‣ Sindroame paraneoplazice - complex de simptome care apar la bolnavii cu tumori
maligne şi care nu pot fi explicate prin extinderea locală sau la distanţă a neoplasmului sau
prin producerea de hormoni caracteristici țesutului în care se află tumora. Cauzate de
producția / secreția ectopică de subst. bioactive (ACTH, PTH, etc)
TUMORI: DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR - METODE MORFOLOGICE

• Datele clinice și imagistice sunt foarte importante pentru
diagnosticul patologic

• Prelevarea tisulară:
‣ Excizie / biopsie
‣ Aspirație cu ac subțire
‣ Frotiu citologic

• Secțiuni la gheață (examen extemporaneu/intraoperator) = determinarea

rapidă a naturii unei formațiuni tumorale, evaluarea ganglionilor
santinelă sau a marginilor de rezecție

• Imunohistochimie, imunocitochimie

• Citometrie în flux
TUMORI: DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR - MARKERI TUMORALI

• Teste biochimice pentru detectarea: enzimelor asociate tumorilor, hormoni,
alte proteine asociate (markeri tumorali) din sânge

• Utilitate:
‣ Screening
‣ Monitorizarea răspunsului la terapie
‣ Depistarea recidivelor

• Exemple:
‣ PSA (prostate-specific antigen): cancer de prostată
‣ CEA (carcinoembrionyc antigen): cancere de colon, pancreas, stomac, sân
‣ CA (antigen cancer) 125: cancer de ovar
‣ Alfa-fetoproteină: carcinom hepatocelular, teratocarcinoame
TUMORI: DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

DIAGNOSTICUL MOLECULAR
• Stabilirea diagnosticului de cancer
‣ unele neoplasme hematopoietice sunt definite de prezența anumitor leziuni genetice care pot fi puse în
evidență prin tehnici moleculare (ex.: translocația BCR-ABL în leucemia mieloidă cronică prin PCR sau FISH)
• Prognostic și evoluție
‣ anumite modificări genetice sunt asociate cu prognostic rezervat ➞ stabilirea strategiei terapeutice (ex.:
amplificarea HER2 în cancer de sân)

• Depistarea bolii minime reziduale:

‣ după tratament, tehnici cu sensibilitate mare pot detecta proporții foarte mici de celule maligne reziduale (ex.:
ARNm pentru BCR-ABL- leucemii mieloide cronice)

• Stabilirea predispoziției ereditare pentru cancer

‣ mutații moștenite ale unor gene supresoare tumorale cresc riscul ca o persoană să facă un anumit tip de cancer
(ex.: mutații BRCA1 ➞ cancer de sân); pot dicta supraveghere sau intervenții mai radicale; mutații APC în
cancerul de colon; mutații FAP cancer de stomac, tiroidă, ficat, pancreas; sdr. Lynch (cancer colorectal non-
polipozic ereditar - mutații în genele MLH1, MSH2, MSH6 și PMS2 asociate și cu forme de cancer ovarian,
uterin, de ficat, tract urinar si al sistemului nervos central; mutații CDH1 - cancer gastric ereditar

• Suport pentru decizii terapeutice:

‣ tratamente care țintesc efectele anumitor mutații (terapie personalizată) ex.: inhibitori de ALK în cancere
pulmonare cu mutații ALK, inhibitori BRAF în melanoame cu mutația BRAF V600E, anticorpii HER2/neu in
cancerele mamare etc
TUMORI: DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

DIAGNOSTICUL
MOLECULAR
Schimbarea abordării
diagnostice:
clasificarea cancerului
în funcție de ținta
terapeutică, în plus
față de clasificările
bazate pe originea
tisulară sau pe
morfologie