MĂDUVA SPINĂRII 1

Departamentul de Anatomie
UMF Carol Davila
 MĂDUVA SPINĂRII
• Măduva spinării este
partea caudală a
sistemului nervos central,
cu organizare şi funcţie
segmentară. Astfel,
funcțional, măduva
spinării este alcătuită din
31 de segmente, numite
neuromere sau mielomere.
• Fiecare segment medular
este conectat cu receptorii
şi efectorii prin
intermediul unei perechi
de nervi spinali, ce aparţin
sistemului nervos
periferic.
 Măduva spinării este localizată în
canalul vertebral între
următoarele limite:
– superior, planul tangent la gaura
occipitală mare (=planul care trece
inferior de decusaţia piramidală=planul
care trece tangent la prima pereche de n
spinali cervicali)
– inferior, planul transversal care trece
prin discul intervertebral L1-L2.

• La nou-născut și copilul mic (până

la aprox 4 ani), limita inferioară a
măduvei este planul transversal
care trece prin discul
intervertebral L3-L4.
• De aceea, la copilul mic, puncția
lombară se efectuează la nivel
L4/L5.
• De la nivelul discului
intervertebral L1-L2, la adult,
conul medular se continuă cu
filum terminale, alcătuit din
celule gliale înconjurate de o
teacă pială.
• Filum terminale, împreună cu
nervii lombari şi sacrali, înveliţi
în teci piale proprii, formează
"coada de cal".
• Inferior de S2 (limita inferioară
a sacului dural), filum terminale
împreună cu dura mater care îl
înveleşte formează ligamentul
coccigian ce se inseră pe faţa
posterioară a corpului celei de a
doua vertebre coccigiene.
1. n iliohipogastric 2. n ilioinghinal 3. plex lombar 4. vertebra L5
5. n femural 6. plexul sacral 7. nn fesieri, sup și inf 8. n ischiatic
9. n femurocutanat post 10. n rușinos 11. coccis 12. n coccigian
13. n S5 14. lig coccigian 15. limita inf a sacului dural 16. filum
terminale 17. sacrul 18. n S1 19. n L5 20. coada de cal 21. n L1
22. conul medular 23. n subcostal
 Măduva spinării are
următoarele raporturi:
• anterior, cu corpurile
vertebrale, discurile
intervertebrale şi ligamentul
longitudinal posterior
• lateral, cu rădăcinile şi
trunchiurile nervilor spinali
şi cu pediculii vertebrali, ce
leagă arcul vertebral de
corpul vertebral şi ale căror
incizuri delimitează găurile
intervertebrale, prin care ies
din canalul vertebral
trunchiurile nervilor spinali
• posterior, cu lamele şi baza
proceselor spinoase ale
arcurilor vertebrale.
• Raporturile măduvei
spinării sunt mediate de
meningele spinale.

(meetings.ami.org/2018/project/the-neuroanatomy-of-the-spinal-cord/)
Regiunea cervicală
1. rădăcina ant a proc transvers cervical 2. corp vertebral 3 nc
pulpos 4. lig longitudinal ant 5. disc intervertebral 6. inelul
fibros al discului intervertebral 7. lig longitudinal post 8. ggl
spinal 9. r ventrală a n spinal 10. răd ant 11. răd post 12. MS
13. lama arcului vertebral 14. plexul venos vertebral int (plex
Batson) 15. pr spinos cervical 16. dura mater 17. arahnoida
18. pia mater 19. pr articular sup 20. a vertebrală 21. plex
venos vertebral

Regiunea toracală
1. pia mater 2. arahnoida 3. fisura mediană ventrală
4. dura mater 5. sp subarahnoidian 6. ggl simp
paravertebral 8. r ventrală a n spinal 9. r dorsală
10. ggl spinal 11. lig denticulat 12. șanț median post
13. sp epidural 14. MS (funicul post) 15. rr
comunicante, albă și cenușie 16. corp vertebral
1. trunchiul n spinal 2. ggl spinal 3. filetele rădăcinii post
4. rădăcina post 5. rădăcina ant
 RELAŢII TOPOGRAFICE
Coloana vertebrală cuprinde 33-34 de
vertebre, în timp ce măduva spinării cuprinde
doar 31 de segmente medulare (neuromere
sau mielomere), din cauza atrofierii
segmentelor coccigiene, odată cu dispariția
regiunii codale în cursul ontogenezei, cu
formarea conului medular.
Raportat la coloană, măduva prezintă cinci
regiuni:
• cervicală, alcătuită din 8 segmente
• toracală, alcătuită din 12 segmente
• lombară, alcătuită din 5 segmente
• sacrală, alcătuită din 5 segmente
• coccigiană, alcătuită dintr-un singur segment.
• În cursul dezvoltării fetale,
iniţial, măduva spinării
corespunde ca lungime
primordiului canalului
vertebral, dar coloana
vertebrală se dezvoltă mai
repede în special spre
caudal.
• Ca urmare, apare un
decalaj între segmentul
medular corespunzător
unei vertebre (numit
neuromer sau mielomer) şi
poziţia reală a vertebrei.
Topografia mielo-vertebrală (vertebro-medulară)
• Topografia mielo-vertebrală (vertebro-
medulară) defineşte relaţia dintre mielomer
şi vertebra corespunzătoare. Astfel:
– măduva cervicală se termină la
nivelul vertebrei C6,
– cea toracală la nivelul vertebrei
T9,
– cea lombară la nivelul vertebrei
T11,
– iar cea sacro-coccigiană la
nivelul discului intervertebral
L1 - L2.

• Datorită decalajului dintre neuromere şi

vertebre, nervii spinali au o direcţie din ce în
ce mai oblică şi un traiect mai lung prin
canalul vertebral, până la nivelul orificiului
intervertebral corespunzător nervului
respectiv – 1. intumescența cervicală 2. măduva spinării 3. canal
vertebral 4. intumescența lombo-sacrală 5. con medular
(de la 1,5-2 cm, pentru nervii C1-C3, la 27 cm 6. coada de cal 7. filum terminale 8. creasta sacrală
pentru nervul sacral 5) mediană
(meetings.ami.org/2018/project/the-neuroanatomy-of-the-spinal-cord/)
 Relaţia dintre mielomerul de origine a nervului
spinal şi mielomerul în dreptul căruia se află
orificiul inervertebral prin care iese nervul
spinal din canalul vertebral defineşte
topografia mielo-radiculo-vertebrală
şi poartă numele de schema Chipault. Astfel:
• pentru nervii C1-C3, nivelul ieşirii nervului
spinal corespunde nivelului mielomerului "n",
din care provin (au traiect intravertebral
orizontal)
• nervii C4-C5 ies în dreptul mielomerului n+1
• nervii C6-C8 ies în dreptul mielomerului n+2
• nervii T1-T6 ies în dreptul mielomerului n+3
• nervii T7-T12 în dreptul n+4
• pentru nervii L1-L5 formula este n+5 (cu cinci
vertebre inferior de nivelul neuromerului)
• pentru nervii S1-S4, formula este n+6-7 (cu 6-7
vertebre inferior de nivelul neuromerului)
• pentru nervul coccigian, n+10-11 (cu 10-11
vertebre inferior de nivelul neuromerului).

• Întrucât măduva se termină la nivel L1-L2,

nervii lombari şi sacrali formează, în traiectul
1. intumescența cervicală 2. măduva spinării
lor intravertebral, coada de cal. 3. canal vertebral 4. intumescența lombo-sacrală
5. con medular 6. coada de cal 7. filum terminale
8. creasta sacrală mediană
(meetings.ami.org/2018/project/the-neuroanatomy-of-the-spinal-cord/)
CONFIGURAŢIA EXTERNĂ

• Măduva spinării are o lungime de

aproximativ 43-45 cm la adultul cu
înălţime medie, fiind, în general, mai
scurtă la femeie şi o greutate de
aproximativ 35 de grame.
• Are forma unui cilindru uşor turtit
antero-posterior, ce prezintă pe traiectul
său două porţiuni mai îngroşate,
denumite intumescenţe, ce corespund
originii nervilor care vor forma plexurile
brahial, respectiv lombar şi sacrat.
• Pe coloană, intumescenţa cervicală
corespunde vertebrelor C4-T1 (T2), iar
intumescenţa lombară, vertebrelor T9-
L1.
• Apariţia acestor intumescenţe se
datorează formării membrelor, ceea ce
duce la o multiplicare atât a neuronilor
motori somatici (aripa cornului
anterior) şi a celor senzitivi (lama VI
din cornul posterior), cât şi a fibrelor
ascendente şi descendente (substanţa
albă) ce deservesc miotoamele,
respectiv dermatoamele membrelor

ANATOMIE APLICATĂ
• Absenţa congenitală sau amputarea
unui membru duce la absenţa sau
ştergerea, prin degenerare retrogradă,
a intumescenţei de partea respectivă.
• Degenerarea retrogradă după
amputaţii este un proces complex, ce
duce treptat la distrugerea tuturor
neuronilor din reţeaua funcţională
implicată, până la neuronii corticali.
Durata acestui proces este variabilă şi
este influenţată de factori exogeni şi
endogeni. Tulburări ale acestui proces
explică existenţa durerilor în
"membrul fantomă"la unii pacienţi
amputaţi.
• Pe faţa ventrală a măduvei spinării
se găseşte un şanţ adânc, numit
fisură mediană ventrală (FMV),
separată de substanţa cenuşie pritr-o
lamă de substanţă albă denumită
comisura albă anterioară.
• Pe faţa dorsală a măduvei spinării se
află un şanţ mai puţin adânc, numit
şanţ median dorsal, de la care
porneşte spre substanţa cenuşie
septul median posterior, alcătuit
din celule gliale.
• Lateral se descriu şanturile
colaterale anterior şi posterior,
corespunzătoare originilor aparente
ale rădăcinilor (anterioară şi
posterioară) nervului spinal.
• Superior de T6, între şanţul median
posterior şi cel colateral posterior se
găseşte şantul intermediar
posterior, de la care porneşte spre
substanţa cenuşie septul
intermediar posterior, care separă
în cadrul funiculului posterior
fasciculul gracil, situat medial, de
cel cuneat situat lateral.
 STRUCTURA MĂDUVEI SPINĂRII
Măduva spinării este alcătuită din
substanţă albă şi substanţă
cenuşie.
• Substanţa albă este dispusă la
periferie sub formă de cordoane sau
funicule. Astfel:
– funiculul anterior se găseşte între
fisura mediană ventrală, cornul
anterior şi rădăcina anterioară a
nervului spinal (şanţul lateral
anterior)
– funiculul lateral se găseşte între
cornul anterior şi rădăcina anterioară
a nervului spinal, respectiv cornul
posterior şi rădăcina posterioară a
nervului spinal
– funiculul posterior se găseşte între
cornul posterior şi rădăcina
posterioară (şanţul lateral posterior),
respectiv septul median posterior.
• Substanţa cenuşie este
situată în centru şi are, pe
secţiune transversală, formă
de fluture sau literă H, fiind
alcătuită din:
– coarnele anteriare
– coarnele posterioare
– zona intermediară, centrată de
canalul ependimar (canal
central). Între C8-L2, zona
laterală prezintă o expansiune
laterală triunghiulară ce poartă
numele de corn lateral.
• Porţiunea mijlocie a zonei intermediare poartă numele de comisură cenuşie şi este alcătuită
din:
– substanţa cenuşie centrală (periependimară), situată în jurul canalului ependimar
– comisura cenuşie anterioară sau preependimară, situată anterior de canalul
ependimar
– comisura cenuşie posterioară sau retroependimară, situată posterior de canalul
ependimar.
• Canalul ependimar, vestigiu al
lumenului tubului neural, este
căptuşit de celule ependimare
(asemănătoare celulelor gliale) şi
conţine L.C.R.
– Inferior, se prelungeşte în
filum terminale printr-o mică
porţiune dilatată ce poartă
denumirea de ventricul V sau
ventricul terminal Krause,
situată la 5-6 mm. de conul
medular.
– Superior, canalul ependimar
continuă cu ventriculul IV,
situat la nivelul trunchiului
cerebral.
 Pe secţiune transversală, aspectul
măduvei este diferit la diferite
nivele:
• aria secţiunii este mai mare la nivelul
intumescenţelor
• forma secţiunii este:
• mai ovalară în regiunile cervicală şi
toracală (având diametrul transversal
maxim de 20 mm în regiunea
cervicală-C6)
• mai rotunjită în regiunile lombară şi
sacrală (având diametrul transversal
maxim de 12 mm, în dreptul
vertebrei T12).
• lăţimea cornului anterior este mai
mare la nivelul intumescenţelor
• cantitatea de substanţă albă scade
progresiv spre inferior, deoarece Aspectul pe secțiune al măduvei spinării la diverse
fibrele de proiecţie descendente se nivele
epuizează iar fascicolele ascendente A. măduva cervicală B. măduva toracală (C8-L2) C. măduva
au puţine fibre lombară D. măduva sacrală
• cornul lateral există doar între
segmentele C8-L2.
 SUBSTANŢA ALBĂ A MĂDUVEI SPINĂRII
• Este substratul anatomic al funcţiei de
conducere a măduvei spinării.
• Este alcătuită din fibre de proiecţie
ascendente şi descendente şi fibre de
asociaţie. În general, fibrele se găsesc în
apropierea locului de origine sau a locului
unde se termină. Această caracteristică a
fibrelor determină, pe de o parte
minimalizarea necesităţii de încrucişare a
fibrelor, iar pe de altă parte, dispoziţia
somatotopică în fascicule.
• Fasciculele de asociaţie (propriospinale
sau fundamentale) se găsesc în toate
funiculele medulare, fibrele cele mai
scurte fiind situate cel mai apropiat de
substanţa cenuşie.
• Comisura albă anterioară conţine:
– fibre de asociaţie
– cel mai important contingent de fibre care
leagă cele două jumătăţi medulare (fibre
comisurale)
– decusaţia fibrelor sistemului spinotalamic
(anterior şi lateral) şi ale fasciculului
spinocerebelos ventral încrucişat.
 Funiculul posterior conţine fibre de asociaţie şi
fibre ascendente.
1. Fibrele de asociaţie se împart în fibre ascendente şi descendente:
• a. fibrele ascendente formează fasciculul cornucomisural Pierre-Marie, situat imediat posterior de
comisura cenuşie posterioară
• b. fibrele descendente sunt grupate în :
• fasciculul semilunar (interfascicular) sau virgula lui Schultze, pentru regiunea cervicală şi toracală
superioară
• fasciculul septomarginal alcătuit din bandeleta periferică Hoche, pentru regiunea toracală inferioară şi
fasciculul centrooval Flechsig pentru regiunea lombară
• fasciculul triangular Gombault-Phillipe, pentru regiunea sacrală
2. Fibrele ascendente, reprezentate de fasciculele spinobulbare, sunt organizate în:
• fasciculul gracil, situat medial, se găseşte pe toată lungimea măduvei începând
din regiunea sacrală superioară. Printre fibrele fasciculului gracil se găsesc
diseminate fibrele curentului posterior al fasciculului spinoolivar.
• fasciculul cuneat, situat lateral, se găseşte superior de T6. Alături de fibrele
fasciculului cuneat se găsesc fibrele fasciculului cuneocerebelos. Fasciculul
cuneocerbelos este echivalentul cervical al fasciculului spinocerebelos dorsal.
Fibrele sale fac sinapsă cu deutoneuronul în nucleul cuneat accesor din bulb.
 Funiculul anterior
• Conţine fibre de asociaţie şi fibre de
proiecţie ascendente şi descendente.
Localizarea fibrelor de proiecţie din
funiculul anterior variază în funcţie de
nivelul secţiunii (reprezentarea din fig.
este schematică).
• 1. Fibrele de asociaţie ascendente şi
descendente sunt grupate în fasciculul
fundamental anterior, ce conturează
substanţa cenuşie.
• 2. Fibrele de proiecţie ascendente sunt
reprezentate de fasciculul spinotalamic
anterior, situat lateral de fasciculul
corticospinal anterior.
• Printre fibrele fasciculului spinotalamic
anterior sunt diseminate fibrele
contingentului anterior al fasciculului
spinovestibular, ce ajung nucleul
vestibular lateral.
• 3. Fibrele de proiecţie descendente
sunt reprezentate de:
– fasciculul corticospinal anterior
(piramidal direct), situat în jurul fisurii
mediane ventrale; de obicei nu depăşeşte
segmentele toracale superioare
– tracturi extrapiramidale (alcătuiesc
tractul sulcomarginal):
• tract vestibulospinal medial, de la
nucleii vestibulari mediali ipsi şi
contalaterali
• tract reticulospinal anterior, de la
formaţia reticulată ponto-mezencefalică
• tract tectospinal, de la coliculii superiori
ai mezencefalului
• fibre cerebelospinale, descrise de
Marcki, de la nucleul fastigial ipsilateral.
• Tot în funiculul anterior se găseşte şi fasciculul
longitudinal medial (FLM), care reprezintă un fascicul
de asociaţie de la nivelul trunchiului cerebral.
• La nivelul măduvei spinării, acesta coboară în funiculul
anterior al regiunii cervicale şi toracale superioare.
Inferior este reprezentat doar de fibrele
interstiţiospinale, care sosesc de la nivelul nucleului
interstiţial Cajal ipsilateral, se întind pe toată lungimea
măduvei şi controlează mişcarea de rotaţie în jurul axului
vertical.
• Majoritatea autorilor consideră că prin FLM sosesc la
măduvă fibrele vestibulospinale, interstiţiospinale,
reticulospinale şi tectospinale.
 Funiculul lateral
• Conţine fibre de asociaţie şi fibre de proiecţie
ascendente şi descendente.
• 1. Fibrele de asociaţie (ascendente şi descendente)
alcătuiesc fasciculul fundamental lateral, ce
conturează substanţa cenuşie.
• 2. şi 3. Fibrele de proiecţie ascendente şi
descendente au următoarea dispoziţie:
• La periferie se găsesc:
– fasciculul spinocerebelos dorsal direct
Flechsig, situat lateral de tractul piramidal
încrucişat şi dorsal de fasciculul spinocerebelos
ventral încrucişat Gowers. Printre fibrele lui
sunt diseminate fibrele curentului posterior
al fasciculului spinovestibular.
– fasciculul spinocerebelos ventral
încrucişat Gowers, situat lateral de
fasciculele spinotalamic lateral şi spinotectal şi
dorsal de tracturile extrapiramidale olivospinal
şi vestibulospinal lateral. În regiunea
cervicală, fascicolului spinocerebelos ventral i
se alătură şi fibre spinocerebeloase rostrale.
Fasciculul spinocerbelos rostral este
echivalentul cervical al fasciculului
spinocerebelos ventral.
– tractul extrapiramidal olivospinal, situat anterior
de fasciculul spinocerebelos ventral. Printre fibrele
sale sunt diseminate fibrele curentului anterior al
fasciculului spinoolivar.
 Medial se găsesc următoarele fascicule:
• tractul piramidal încrucişat (fasciculul
corticospinal lateral), situat medial de fasciculul
spinocerebelos dorsal şi posterior de fasciculul
spinotalamic lateral. Printre fibrele tractului
piramidal încrucişat se găsesc diseminate fibre
spinopontine şi spinocorticale
• între tractul piramidal încrucişat şi fasciculul
spinotalamic lateral se află, dispuse dinspre lateral
spre medial, tracturile extrapiramidale
nigrospinal, rubrospinal şi reticulospinal
lateral (de la formaţia reticulată bulbară)
• fasciculul spinotalamic lateral, situat medial
de fasciculul spinocerebelos ventral, posterior de
fasciculul spinotectal şi anterior de fasciculul
piramidal încrucişat şi tracturile extrapiramidale
(vezi mai sus). Printre fibrele sale sunt diseminate
fibre spinoreticulare.
• fasciculul spinotectal, situat anterior de
fasciculul spinotalamic lateral
• tractul extrapiramidal vestibulospinal
lateral (de la nucleii vestibulari inferior şi
lateral), situat medial de tractul olivospinal şi
fragmentat de fibrele rădăcinii anterioare a
nervului spinal.
• În funiculul lateral, printre fibrele substanţei albe
dintre cornul lateral şi cornul posterior, se găsesc
diseminaţi neuroni ce aparţin formaţiei
reticulate medulare.
SUBSTANŢA CENUŞIE A MĂDUVEI SPINĂRII
• Substanţa cenuşie a
măduvei spinării este
alcătuită din celulele gliale
ale substanţei cenuşii şi
corpi neuronali ai
neuronilor radiculari,
cordonali şi de asociaţie.
• Este substratul anatomic
al funcţiei segmentare
(reflexe) a măduvei
spinării. (funcţia
intersegmentară fiind
deservită de fasciculele de
asociaţie medulare).
 1. Neuronii radiculari
• Sunt neuroni motori somatici şi vegetativi care îşi trimit axonii pe calea
rădăcinii anterioare a nervului spinal. Se găsesc la nivelul cornului anterior
(lama IX) şi a cornului lateral (nucleul intermediolateral din lama VII).
 SUBSTANŢA CENUŞIE A
MĂDUVEI
a. Neuronii SPINĂRII sunt de trei
radiculari somatomotori
tipuri:
– neuroni somatomotori 
– neuroni somatomotori 
– neuroni somatomotori .
• Neuronii somatomotori  au două subtipuri:
  fazici ce se distribuie fibrelor striate cu contracţie fazică, rapidă (fibre
albe). Neuronii  fazici descarcă impulsuri doar în perioada
contracţiei.
  tonici ce se distribuie fibrelor musculare cu contracţie lentă, dar
susţinută (fibre roşii). Neuronii  tonici descarcă impulsuri
permanent, înlocuindu-se reciproc.
Neuronii somatomotori  sunt neuronii motori periferici (calea
motorie finală- Sherrington), pe care se termină fibrele întregului sistem
motor. Fibrele descendente se termină pe interneuronii excitatori sau
inhibitori. În mod direct, pe neuronii  se termină doar axonii
celulelor piramidale Betz, din aria motorie primară (lama V).
 Înafara controlului exercitat de căile
descendente, activitatea neuronilor
somatomotori  este:
• stimulată de:
– aferenţe exteroceptive (în cadrul
reflexelor polisinaptice)
– aferenţe proprioceptive (în cadrul
reflexelor monosinaptice)
– neuronul motor , indirect, prin
intermediul ansei :
neuron motor -fibra motoare A Ansa 
- fibra musculară intrafuzală-
terminaţia primară anulospirală-
neuron senzitiv din ggl spinal-
motoneuron  tonic.
• inhibată de circuitul Renshaw. La
mică distanţă de emergenţa lor,
axonii motoneuronilor  (fazici) emit
o colaterală recurentă ce se termină
pe un neuron inhibitor Renshaw.
Axonul acestui neuron face sinapsă cu
motoneuronul  fazic respectiv,
reglându-i rata de descărcare şi cu
neuronii  învecinaţi (în special cu cei
tonici), inhibându-le activitatea.

Ansa 
• Neuronii somatomotori 
se distribuie fibrelor musculare
striate cu contracţie lentă, dar dau
colaterale şi spre fibrele
intrafusale.
• Neuronii somatomotori 
au două subtipuri:
– neuroni  1, ai căror axoni au
diametrul şi viteza de conducere
mai mari. Se distribuie fibrelor
intrafusale cu sac nuclear.
– neuroni  2, ai căror axoni au
diametrul şi viteza de conducere
mai mici. Se distribuie la
periferia fibrelor cu lanţ nuclear.

1. fibre musculare extrafusale 2. fibre musc intrafusale

cu lanț nuclear 3. fibră intrafusală cu sac nuclear
4. teacă conj 5. fibră aferentă primară 6. terminații
anulospirale 7. fibră aferentă secundară 8. terminații
”în ciorchine” 9. axonul neuronului  2 10. axonul
neuronului  11. placă motorie
 b. Neuronii visceromotori.
• Sunt în marea lor majoritate neuroni vegetativi simpatici
preganglionari, situaţi în nucleul intermedio-lateral. Axonii lor, fibre
simparice preganglionare, iau calea rădăcinii anterioare anervului spinal şi apoi
formează ramura comunicantă albă, prin care ajung la ganglionii lanţului
simpatic paravertebral.
• O mică parte din neuronii visceromotori sunt reprezentaţi de neuronii
parasimpatici preganglionari localizaţi la nivel S2-S4, într-o poziţie medială faţă
de poziţia nucleului intermedio-lateral. Fibrele parasimpatice preganglionare
iau calea rădăcinii anterioare a nervilor spinali sacrali, separându-se de aceştia la
nivelul plexului sacral, unde formează nervii erigenţi.
 2. Neuronii cordonali sunt neuroni senzitivi somatici şi vegetativi,
ale căror prelungiri centrale formează diferite fascicule ascendente în funiculele
anterior şi lateral.
• Se împart în neuroni cordonali somatici, situaţi la nivelul cornului posterior, şi
neuroni cordonali vegetativi, situaţi în nucleul intermedio-medial din lama VII.

• 3. Neuronii de asociaţie au următoarele roluri:

– participă la formarea glomerulului în cornul posterior
– au rol de modulare a recepţiei
– fac legătura între neuroni somatosenzitivi din cornul posterior şi neuroni
somatomotori din cornul anterior, respectiv dintre neuroni viscerosenzitivi
şi visceromotori, deservind astfel reflexele polisinaptice medulare somatice
şi respectiv vegetative
– fac legătura între diverse segmente medulare ipsilaterale. Axonii lor
părăsesc substanţa cenuşie, intră în substanţa albă unde au traiect
ascendent sau descendent, formând fasciculele propriospinale (fasciculele
de asociaţie medulare) şi reintră în substanţa cenuşie la alte nivele,
deservind măduva intersegmentară
– fac legătura între diverse segmente contralaterale (neuroni comisurali).
Coordonează activitatea musculaturii trunchiului.
Meningele spinale
Vascularizatia maduve
spinarii
• Niculescu Th. C., Cristescu C., Niță C., Mihalea D. -
Sistemul nervos central şi organele de simţ – Configuraţie
externă şi structură - Editura Tehnoplast Company SRL.
2000
• Niculescu Th. C., Cristescu C., Niță C., Mihalea D. –
Structuri funcţionale şi conexiuni în sistemul nervos
central - Editura Tehnoplast Company SRL, 2000.