ANATOMIA TOPOGRAFICA

A COLOANEI VERTEBRALE

BABALIC ALIONA
Coloana vertebrala este alcatuita din 33 sau 34 de piese osoase suprapuse , numite
vertebre,344 suprafete articulare , 24 discuri intervertebrale si 365 ligamente cu 730
puncte de insertie . Asupra coloanei vertebrale actioneaza nu mai putin de 730 muschi
(Reinberg).

Coloana vertebrala se imparte in patru

regiuni , fiecare din ele fiind alcatuita , in
mod normal , dintr-un numar fix de
vertebre :
- regiunea cervicala – 7 vertebre ;
- regiunea dorsala – 12 vertebre ;

- regiunea lombara – 5 vertebre ;

- regiunea sacro –coccigiana – 9-10

vertebre ;
Particularitatile vertebrelor
segmentului cervical
orpul este mic

pofiza spinoasa este bifida ( cu exceptia vertebrei C7 )

pofizele transfersale prezinta la baza cite un orificiu

îrful apofizelor transversale sunt si ele bifide , formînd

tuberculul posterior şi tuberculul anterior

uberculul anterior este rudimentul coastei cervicale

pofizele articulare au feţe articulare plane si privesc in

sus şi jos

rificiul vertebral are formă triunghiulară

Particularităţile vertebrelor
segmentului toracic

oseda suprafete articulare pentru coaste

orpul vertebrei este mai inalt si mai lat ,

avind o forma cilindrica

pofizele spinoase sunt inclinate caudal ,

alungite , de forma prismatic triunghiulara
cu orientare oblica spre postero- inferior ,
astfel limitind hiperextensia .
Particularitatile vertebrelor
segmentului lombar

orp masiv

pofiza spinoasa este turtita lateral si orientata

dorsal , cu pozitie aproape orizontala

pofizele transversale sunt lungi , amintesc coastele

toracale – apofize costiforme

aza apofizelor transverse prezinta doua

proieminente :

- tuberculul mamilar

- tuberculul accesoriu

rificiul vertebral este triunghiular .

 Intre vertebre se realizeaza o serie de

linii articulare pe care le vom deosebi:

1. articulatiile corpilor vertebrali

2. articulatiile apofizelor articulare

3. articulatiile lamelor vertebrale

4. articulatiile apofizelor spinoase

5. articulatiile apofizelor
transversale
Articulatiile corpilor vertebrali sunt
amfiartroze perfecte :
a) Suprafetele articulare sunt date
de fetele superioare si inferioare
usor concave,ale corpilor vertebrali
b) Discurile intervertebrale sunt
formatiuni fibro-cartilaginoase
dispuse intre corpurile a doua
vertebre .
c) Aparatul ligamentar este alcatuit din doua ligamente:
1.Ligamentul vertebral comun anterior este aderent de corpurile
vertebrale pina la nivelul lamelor terminale si trece in punte peste
discurile intervertebrale . Ligamentul vertebral comun anterior este pus
in tensiune in extensia coloanei , pe care o limiteaza .
2. Ligamentul vertebral comun posterior are o dispozitie contrara, si
anume se leaga intim de discurile intervertebrale si trece in punte peste
corpurile vertebrale . El este pus in tensiune in flexia coloanei , pe care o
limiteaza .
Articulatiile apofizelor articulare sunt
plane si permit numai simpla alunecare a
suprafetelor articulare una pe cealalta :
a)suprafetele articulare sunt date de
apofizele articulare .
b )aparatul capsulo-ligamentar este
alcatuit dintr-o capsula fibroasa subtire ,
intarita in regiunea dorsala si lombara
printr-un ligament posterior.
c) sinoviala este foarte laxa si prezinta
unele prelungiri .
Articulatiile lamelor vertebrale . Intre
lamele vertebrale nu exista propriu-zis
articulatii. Totusi ele sunt unite prin niste
ligamente speciale , numite ligamente
galbene , alcatuite din fascicule de fibre
elastice .
Articulatiile apofizelor spinoase .
Apofizele spinoase sunt unite intre
ele prin doua feluri de ligamente :
ligamentele interspinoase si
ligamentul supraspinos .Primele se
gasesc intre doua apofize
spinoase , iar ultimul este un
cordon ce se intinde pe tot lungul
coloanei vertebrale .
Articulatiile apofizelor transverse
Apofizele transverse sunt unite
prin ligamentele
intertransversale .
Motosegmentul – unitatea
morfofuncţională a organului axial
Dupa Briigger , se deosebesc 2
grupuri de componente funcţionale:

1. Anterior ( A) – alcătuit din corpul

vertebral şi discul intervertebral ,
cu rol static .
2. Posterior (B) – alcătuit din
arcurile vertebrale , cu rol
dinamic .
Structura motosegmentului
Dupa Shemorl , motosegmentul este alcătuit din 2
părti :
1. Statică (I) – formată din vertebre .
2. Dinamică (II) – alcatuită din :
•discul intervertebral ;
•ligamentele longitudinale anterior şi posterior;
•ligamentele galbene ;
•articulaţiile zigapofizare ;
•muşchii intervertebrali ;
Schenk, Roaf adaugă în noţiunea de
motosegment :
- segmentul medular cu perechea de nervi spinali ,
ce trec prin orificiile intervertebrale ;
- spaţiile dintre apofizele spinoase şi transversale .
Biodinamica coloanei vertebrale
Miscarea de flexie . Amplitudinea
cea mai mare in flexie se
realizeaza la nivelul regiunii
cervicale si al celei lombare. In
miscarea de flexie maxima, linia
transversala care prelungeste
planul axisului intretaie linia
verticala intr-un unghi de 140-160°
.
Miscarea de extensie .
In regiunea lombara extensia
ajunge pina la 30° , iar in cea
dorsala pina la 55° . In regiunea
intinsa intre D1 si D5 , inclinatia
apofizelor spinoase permite o
extensie intre 6 si 11° ; in regiunea
D5-D6 – o extensie de 2,5° , apoi
amplitudinea scade pina la vertebra
D8, unde este de numai 1° sau chiar
mai putin ; incepind de la D9-D10
amplitudinea creste de la 1-2° ,
ajungind la nivelul D12 la valori de
12°
Miscarea de inclinare laterala
este de mica amplitudine
( aproximativ 30° ) , dar ceva mai
ampla in regiunea cervicala . Cind
are loc si un oarecare grad de
rasucire a coloanei , atunci
trunchiul se inclina mai mult
lateral . Muschii care fac
inclinarea laterala sunt: patratul
lombar , psoasul,
intertransversalii si dreptul
lateral al capului . Impreuna , ei
produc o miscare pura de
inclinare laterala .
Rotatia este maxima in regiunea cervicala unde atinge 75° .
Coloana dorsala se roteaza putin si numai daca se inclina si lateral .
In coloana lombara miscarea de rasucire se executa cind coloana
este in extensie , mai ales in segmentul dorso – lombar .
 Proiectii si Repere
1. Limita superioara :
corespunde suprafetei
inferioare a osului occipital.
2. Limita inferioara : punctul
inferior al coccisului .

Repere externe directe :

• Procesele spinale ale
vertebrelor , care se
palpeaza .
Repere externe indirecte
Coloana cervicala :
C 1-2 – unghiul mandibulei ;
C 3-4 – 1 cm mai sus de
cartilajul tiroid ;
C 4-5 – nivelul cartilajului tiroid ;
C 5-6 – membrana cricotiroidiana
C 6 – tuberculul carotid
C 6-7 –cartilajul cricoid
C 7 – procesul spinos se
vizualizeaza si se palpeaza bine .
Repere externe indirecte
Coloana toracica :
Th 1 – procesul spinos se
vizualizeaza si se palpeaza
bine .
Th 3 – corespunde spinei
scapulei
Th 7 – corespunde unghiului
inferior al scapulei
Th 12 – se poate determina
prin palparea coastei XII.
Coloana lombara :
L4-5 – corespunde spinelor
iliace .
Stratigrafia regiunii coloanei
vertebrale 1. Pielea este groasa si putin
mobila
2. Stratul subcutanat cu fascia
superficiala contine fibre
senzitive ale ramurilor
dorsale ale nervilor spinali .
3. Fascia proprie , care acopera
muschii superficiali : trapez si
marele dorsal .
4. Muschii spatelui si ai cefei .
 Primul strat de muschi
1.Muschiul trapez : Insertii – are originea pe protuberanta
occipitala externa , linia nucala superioara , apofizele
spinoase ale vertebrei C7 si ale tuturor vertebrelor toracale;
in regiunea umarului insertia se face pe extremitatea
acromiala a claviculei , pe acromion si pe spina
scapulei .Actiune – apropie scapula de coloana .
1. Muschiul lat dorsal mare :Insertii- are originea pe coloana
vertebrala , fixindu- se pe apofizele spinoase ale ultimilor
sase vertebre toracice , pe fascia lombodorsala , pe creasta
sacrala , pe marginea crestei iliace si pe ultimile patru
coaste ; in regiunea umarului se insera printr-un tendon in
santul intertubercular al humerusului . Actiune – adductie ,
rotatie externa .
 Al doilea strat de muschi
1. Muschiul splenius al capului .Insertie – are originea
pe apofizele spinoase ale vertebrelor C7 si Th1-3 , iar
insertia se face pe apofiza mastoida si pe occipital .
Actiune – roteste capul .
2. Muschiul splenius al gitului . Insertii- are originea pe
apofizele spinoase ale vertebrelor Th 3-6 , iar
insertia se face pe apofizele transversale ale
primelor trei vertebre cervicale . Actiunea –
extensia capului , inclinarea laterala .
3. Muschiul ridicator al scapulei . Origine - tuberculul
posterior al apofizelor transversale ale vertebrelor
cervicale C1-4 si C5 . Insertie – unghiul superior al
scapulei . Actiune –ridica scapula , rotatie .
4. Muschii romboizi mare si mic . Origine – romboidul
mare pe apofizele spinoase ale vertebrelor toracale T1-4
si vertebra cervicala C7 ; romboidul mic – pe procesele
spinoase ale vertebrelor C6-Th1 .Insertie – pe marginea
mediala a scapulei .Actiunea –adductia si ridicarea
umarului .
5.Muschiul dintat posterior superior . Origine pe
ligamentul cervical , apofiza spinoasa a vertebrei C7 si
pe apofizele spinoase ale Th1-Th3.Insertia – fetele
externe ale coastelor II, III,IV,V. Inspiratie .
6. Muschiul dintat posterior inferior .Origine apofizele
spinoase ale Th11- Th12si L1-L2 .Insertia – fetele externe
ale coastelor IX-XII. Contribuie la expiratie
 Al treilea strat de muschi
1. Muschiul erector spinal . Origine –
creasta sacrala mediana , creasta
iliaca , fata posterioara sacrala si
fascia toracolombara , procesele
spinoase ale ultimelor vertevre
lombare . Insertie – in functie de de
zona de insertie sunt mai multe
coloane musculare :
• coloana laterala – m. iliocostal
• coloana mijlocie – m. longissimus
• Coloana mediala – m. spinal
Al patrulea strat de muschi
1. Muschii
transversospinali.
Origine – apofizele
transverse , Insertia –
apofizele spinoase . Din
aceasta categorie fac
parte :
• muschiul semispinal
• muschiul multifid
• muschii rotatori
Tunicele maduvei spinarii
1.Dura mater – membrana conjunctiva fibroasa , rezistenta ,
cu rol de protectie , care captuseste canalul neural . Intre
peretii acestui canal si dura mater se afla spatiul epidural , in
care se gaseste un strat de tesut gras si plexul venos .

2.Arahnoida – lama conjunctiva foarte subtire , formata din

celule endoteliale . Intre dura mater si arahnoida se afla
spatiul subdural .

3.Pia mater – membrana interna care adera intim de

substanta medulara . Este o membrana fibrovasculara ,
contine vase care alimenteaza substanta nervoasa . Intre
arahnoida si pia mater se afla spatiul subarahnoidian , in care
circula lichidul cefalorahidian .
Vascularizarea vertebrelor
egmentul cervical :

- a. vertebrale

- a. cervicala ascendenta

- a. cervicala profunda

egmentul toracic :

- a. intercostala superioara

- a. intercostale

egmentul lombar :

- a. lombare

Segmentul sacral :

- a. sacrale
 Inervatia vertebrelor
Din punct de vedere macroscopic , tinind cont de ariile de
patrundere a nervilor , la fiecare vertebra se disting 3 zone , spre
care pornesc diverse ramificatii nervoase :
1.zona arcului – receptioneaza ramuri de la nervii spinali ;
2.zona fetei anterolaterale a corpului vertebral si partial a apofizei
transversale – inervata din lantul paravertebral , ganglionii si
ramurile lui interganglionare , comunicante si viscerale ;
3.zona marginilor orificiului intervertebral – in care se distribuie
ramificatiile ramului meningeal ;
Nervii spinali au originea în măduva spinării şi constituie căile de conducere a
fluxului nervos spre şi de la măduva spinării. Ei i-au naştere prin unirea fibrelor
nervoase ale rădăcinilor posterioare şi anterioare, după ce au străbătut cele trei
înfelişuri ale măduvei spinării. Nervii spinali sunt nervi micşti, fiind alcătuiţi din
fibre senzitive şi fibre motorii (somatice şi vegetative). Ei sunt foarte scurţi,
întrucât, imediat se împart în patru ramuri: posterioară, anterioară, viscerală şi
meningiană:
 Ramura posterioară inervează pielea, glandele (sudoripare, sebacee), vasele
sanguine şi muşchii din partea posterioară a trunchiului şi din regiunile occipitală
şi parietală ale capului;
 Ramura anterioară este mai voluminoasă şi inervează aceleaşi organe, ca şi
ramura posterioară, însă din regiunile: cervicală, temporală, auriculară, părţile
superioare, laterale şi anterioare ale toracelui şi abdomenului, precum şi ale
membrelor superioare şi inferioare;
 Ramura viscerală sau ramura comunicantă
albă conţine numai fibre vegetative, prin
care sistemul nervos vegetativ se leagă de
sistemul nervos central;
 Ramura meningeană este o ramură foarte
subţire care se reîntoarce, prin gaura de
conjugare, în canalul neural şi inervează
meningele rahidian.
Plexurile nervoase reprezintă anastamoze ale ramurilor anterioare
ale nervilor spinali, cu excepţia regiunii toracice.
•Plexul cervical este format din anastamozele ramurilor anterioare ale
primelor patru nervi spinali cervicali. De la el pornesc anastamoze
pentru nervul hipoglos (XII) şi n.accesor (XI). Acest plex se împarte în
două tipuri de ramuri: profunde – care formează plexul cervical profund
şi ramuri cutanate sau superficiale – care formează plexul cervical
supeficial.
lexul brahial este format
prin anastamozele ramurilor
anterioare ale ultimelor
patru perechi de nervi
spinali cervicali (C5-8) şi ale
primei perechi de nervi
toracali (Th1). Acesta în
raport cu clavicula prezintă
o porţiune supraclaviculară
şi o porţiune axilară. După
teritoriile pe care le
inervează, nervii formaţi din
plexul brahial se grupează
în: nervii centurii scapulare
şi ai unor muşchi respiratori
şi nervii membrului
superior.
ervii intercostali.
intercostali Ramurile anterioare ale nervilor spinali în regiunea toracală dau naștere
nervilor intercostali, care nu formează plexuri. Sunt 12 perechi de nervi toracali, dintre care
numai zece – de la toracalul II până la toracalul XI – alcătuiesc nervii intercostali, întucât
primul nerv toracic participă la formarea plexului brahial, iar al XII la formarea plexului
lombar. Nervii intercostali formează ramuri musculare şi ramuri cutanate.

lexul lombar este format din anastamozele ramurilor anterioare ale Th12 şi ale primilor patru
nervi lombari. Acest plex inervează muşchii din partea inferioară a peretelui abdominal,
muşchii obturatori şi muşchii coapsei (grupele mediale), pielea porţiunii inferioare a
abdomenului, a scrotului sau a buzelor mari, pielea coapsei, a gambei şi a piciorului, pe faţa
medială. Din plexul lombar iau naştere două tipuri de ramuri: colaterale şi terminale.

Ramurile colaterale:
o
Nervul iliohipogastric – prin ramura musculară, inervează muşchii laţi ai abdomenului şi
dreptul abdominal. O altă ramură este cutanată şi inervează pielea din regiunea şoldurilor,
pubiană şi a scrotului, la bărbat, iar la femeie buzele mari.
o
Nervul ilioinghinal – inervează pielea scrotului, la bărbat, sau a buzelor mari la femeie.
o
Nervul femurocutanat lateral – inervează pielea regiunii fesiere şi pielea regiunii laterale a
coapsei.
o
Nervul genitofemural – inervează pielea feţei mediale a coapsei şi pielea scrotului sau a
buzelor mari.
 Ramuri terminale:
o Nervul obturator – are o
ramură anterioară şi alta
posterioară.
• Ramura anterioară – inervează:
m.obturator extern, pectineu,
adductor lung şi scurt, precum şi
pielea din regiunea genunchiului
şi a feţei mediale a coapsei.
• Ramura posterioară – m.
adductor mare şi articulaţia
coxofemorală.
o Nervul femural – este cel mai
voluminos nerv al plexului
lombar. În cavitatea pelvină dă
ramuri pentru muşchiul iliopsoas,
m. pectineu şi pentru artera
femurală, iar sub arcada
inghinală formează numeroase
ramuri pentru muşchii anteriori ai
coapsei.
Plexul sacral rezultă din anastamozele ramurilor anterioare ale
trunchului lombosacral (anastamoza de la L4 şi ale primilor trei
nervi sacraţi). Este cel mai voluminos plex şi este situat în bazin.
Are formaunui triunghi, a cărui bază corespunde găurilor sacrale
anterioare ale osului sacral, iar vărful se află în scobitura sciatică a
osulu coxal. El formează ramuri pentru muşchii centurii pelviene şi
ramuri pentru muşchii membrului inferior.
 Nervii centurii pelviene sunt:
o gemen inferior
o piriform
o fesier superior
o fesier inferior.
 Nervii membrului inferior:
o femural cutanat posterior
o sciatic.
Plexul pudent sau ruşinos este format din anastamozele ramurilor anterioare ale celui
de-al IV nerv sacral. El este o anexă a plexului sacral cu care anastamozează printr-o
ramură a celui de-al III nerv sacral, iar cu plexul următor, coccigian prin unirea unei
ramuri a nervului sacral al IV cu o ramură a nervului sacral al V. Acest plex reprezintă
parasimpaticul pelvian, având ramuri musculare şi viscerale (motorii şi senzitive).
 Ramuri viscerale pentru:  Ramuri musculare, inervează:
• Rect -- mm. ridicător al anusului
• vezica urinară -- m. ischiococcigian.
• vaginul
•mm. bulbocavernos şi ischiocavernos
•ransversul superficial şi profund al perineului
•sfincterul extern anal
•pielea din regiunea perianală
•regiunea scrotului, respectiv a buzelor mari, a penisului şi prepuţiului, respectiv al
clitorisului
•corpii cavernoşi ai penisului şi clitorisului.
Plexul coccigian este format prin anastamozele ramurilor anterioare ale nervului sacral al
V şi ale nervului coccigian. Ramurile cutanate care ponesc din acest plex inervează
muşchiul ischiococcigian şi pielea regiunii vârfului coccigeului şi a regiunii cuprinse între
vârful acestuia şi orificiul anal, iar ramurile viscerale intră în alcătuirea plexului
hipogastric .
Anomaliile de dezvoltare ale vertebrelor
1. Variatii numerice
2. Spondylolysis , numita spina bifida sau rahischisis.Reprezinta
rahischisis o
dereglare a procesului de fuzionare a centrilor de osificare ai
vertebrei . Mai frecvent se intilnesc in regiunea cervicala si
lombosacrala a coloanei vertebrale . Se deosebesc 2 forme :
• Spina bifida oculta , cind tegumentul de la suprafata este intact ;
apare frecvent ( 15-20 %) si este descoperita intimplator .
• Spina bifida aperta , deschisa , in care marginile tubului se continua
cu pielea .
Variatii topografice
pina bifida anterior – despicatura ventrala a unor corpuri vertebrale ce apare ca
consecinta a dereglarii fuzionarii celor doi centri primari de osificare ai corpului;

pina bifida lateralis – tulburare a consolidarii centrilor de osificare dintre corp si

arc ;

pina bifida posterior – lipsa arcului vertebral si inchiderea incompleta a tubului

neural .
3. Platispondilia congenitala locala sau generalizata – oprirea cresterii in
inaltime a corpului vertebrei ;
4. Hemisomia sau hemispondilia – dezvoltarea numai a unei jumatati de
corp vertebral ;
5. Cifoze si scolioze congenitale –accentuarea curburilor sagitale sau
laterale ale coloanei vertebrale ;
6. Asomia – lipsa corpului vertebral ;
7. Concrescenta vertebrelor –consecinta procesului de resegmentare ;
8. Occipitalizarea atlasului – sinostoze , anomalii de blocare totale sau
partiale ;
9. Asimilatia vertebrelor – mai frecvent la frontiera dintre vertebrele
lombare si sacrale ( sacralizare si lombalizare ).
10. Spondilolisteza – arcul vertebrei L5 , in portiunea proceselor
articulare inferioare si celui spinos este separat de restul vertebrei .
Caurmare vertebra L5 nu este bine fixata de sacrum si poate aluneca
ventral .
11. Stenoza congenitala a canalului vertebral .
Manopere medico-chirurgicale pe coloana
vertebrala
1. Punctia lombara . Se practica mai ales
cu scop diagnostic – examinarea LCR ,
dar poate sa fie folosita si ca cale de
administrare a medicatiei specifice in
unele afectiuni neurologice .
• Pozitia bolnavului in timpul punctiei
lombare :
a) In cazul pozitiei sezinde si culcate
punctia se efectuiaza intre L3- L4 ;
• Complicatiile posibile – patrunderea
lobilor cerebelului in gaura occipitala si
comprimarea bulbului rahidian in caz de
proces patologic cu sediu in fosa
craniana posterioara ( se evita prin
drenarea lenta a LCR).
ehnica punctiei lombare :

nestezie locala infiltrativa ;

precierea punctelor de reper

extern ;
3. Prelucrarea cimpului
operator
4. Determinarea locului
punctiei ( acul se introduce pe linia
mediana a corpului ,
perpendicular sau putin oblic de jos in
sus, strict la mijlocul
distantei dintre apofizele spinoase ).

e strapung tegumentele : pielea , tesutul celular subcutanat ,

ligamentele supraspinal si
interspinal , apoi ligamentul galben ,
dura mater si arahnoida .
6. Acul se introduce in
profunzime : la virstnici 4-7 cm , la copii 3
cm .
7. Se aplica pansament steril .
Se recomanda repaus la pat 3 zile .
2. Laminectomia este
deschiderea canalului
vertebral prin indepartarea
arcurilor osoase ale
vertebrelor care constituie
peretele lui posterior .
•Indicatii : leziuni ale coloanei
vertebrale cu sindrom de
compresie a maduvei ,
tumori , corpi straini .
3. Interventii chirurgicale in caz de
scolioza urmareste citeva scopuri :
•Stoparea progresiei deformarii ;
•Corectarea si stabilizarea
coloaneivertebrale ;
•Scoaterea presiunii de pe organele
interne ;
•Inlaturarea sindromului algic si a
compresiei maduvei spinarii;
•Lichidarea defectelor cosmetice .
4. Interventii de fixare a coloanei vertebrale . Spondilodeza este
anchiloza chirurgicala a doua sau mai multe vertebre si are ca
scop sa asigure stabilitatea in coloana vertebrale afectata .
Spondilodeza poate fi posterioara ( atunci cind sunt fixate
apofizele spinoase sau arcurile certebrale ) si anterioara ( sunt
stabilizati corpii vertebrali ) . Acest procedeu este posibil de
efectuat prin folosirea grefelor osoase autologice sau alogene si
a unor dispozitive speciale ce se fixeaza la apofizele spinoase ,
arcurile vertebrale sau nemijlocit catre corpii vertebrali dupa
reducerea fracturii.
Aborduri chirurgicale pe coloana vertebrala
Abordul Burnei reprezintă un abord somatic retropleural (T4–T11) al
coloanei vertebrale toracice. Acest abord presupune o rezecţie costală
unilaterală a maximum şase coaste (toracotomie), pentru a expune
majoritatea elementelor rahidiene (corpi vertebrali, discuri intervertebrale,
pediculi şi elemente rahidiene posterioare de partea abordului) şi nervoase
(canal medular, rădăcini nervoase).
•Abordul Burnei poate fi aplicat în următoarea patologie spinală: scolioze
idiopatice, scolioze congenitale, cifoze toracale, infecţii spinale, TBC
rahidian toracic, unele traumatisme ale coloanei vertebrale (fractură-
luxaţie, fracturi prin compresie), unele tumori rahidiene toracice (primitive,
metastatice sau de vecinătate).
ehnica chirurgicală:

. Poziţionarea preoperatorie.
preoperatorie Pacientul este poziţionat în decubit lateral
uşor înclinat spre anterior, cu apexul diformităţii sau regiunea de abordat
la zenit.

. Incizia este dispusă oblic pe peretele postero-lateral al hemitoracelui cu

punct de plecare la 2 cm lateral de apofiza spinoasă identificată ca reper,
orientată spre un punct situat la jumătatea coastei XII .

. Secţionarea planurilor musculare până la peretele costal şi identificarea

coastelor ce urmează a fi rezecate.
 4. Toracoplastia.
5. Discectomia.
Discectomia În vederea unei asuplizări a
diformităţii şi a unei corecţii cât mai
eficiente, se va efectua discectomie pe
maximum şase niveluri.
6. Instrumentarea.
•Complicaţii
Potenţialele complicaţii intraoperatorii sunt
reprezentate de leziuni vasculare (aortă,
venă cavă superioară,), leziuni neurologice
(medulare, rădăcini nervoase segmentare
toracice), leziunea ductului toracic, leziuni
pleurale sau parenchimatoase pulmonare.
Abordul clasic, posterior, este grefat de
un timp operator mai îndelungat, cu
pierderi însemnate de sânge şi incidenţă
ridicată a durerii postoperatorii. În plus,
abordul anterior minimalizează leziunile
de la nivelul ligamentelor posterioare
vertebrale, precum şi de la cel al
rădăcinilor nervoase segmentare, cu o
mobilizare mai rapidă a pacientului.
Spre deosebire de abordul posterior,
acest abord anterior permite un acces
direct la leziune, o foarte bună vizibilitate
a structurilor spinale anterioare, a corpilor
vertebrali, a discurilor intervertebrale, a
canalului rahidian şi a rădăcinilor
nervoase, singurele structuri inabordabile
fiind pediculii şi structurile vertebrale
posterioare de partea opusă. Riscurile
infecţiei prin abord anterior sunt mult
diminuate prin comparaţie cu abordul
posterior.
bordul cervical anterior
P
acientul este poziționat pe spate, cu capul în hiperextensie sau în poziția în care
focarul de fractură este redusă la zero. Incizia este pe faţa anterioară a gâtului,
orizontală (într-un pliu al pielii), de obicei pe partea dreaptă, sau oblică pe
marginea anterioară a mușchiului sternocleidomastoidian.
P
entru a ajunge la nivelul cervical dorit, se foloseste un coridor natural între
structurile anatomice ale gâtului, fără a deranja nimic. După ce se va efectua
decompresiunea medulară și radiculară, se va efectua stabilizarea coloanei
cervicale cu proteza de disc intervertebral sau proteza de corp vertebral, după
caz. De asemenea, se va folosi obligatoriu un control radioscopic intraoperator
pentru o poziționare a implanturilor cât mai precisă.

bordul cervical posterior

P
acientul va fi poziționat cu fața în jos, având capul fixat de obicei într-un suport
(Mayliefld). Incizia va fi centrată pe focarul de fractură, iar după îndepărtarea spre
lateral a musculaturii se vor introduce în vertebra de deasupra și dedesubtul celei
fracturate anumite implanturi (șuruburi) care vor fi conectate pe fiecare parte cu
bare de titan.
xista patru tipuri de tehnici minim invazive pe coloana vertebrala :

1
.Coblatia consta in punctia percutana sub control radiologic a discului herniat si
vaporizarea unei parti din nucleul pulpos. Se reduce astfel presiunea in interiorul
discului intervertebral. Acesta revine treptat in pozitie normala si nu mai comprima
radacinile nervilor spinali. Tehnica este recomandata in tratamentul herniilor de disc.
2
.Radiofrecventa presupune o denervare prin energie inalta (temperatura maxima a
electrodului este de 80-90 de grade Celsius, timp de 90 de secunde) a trunchiurilor
nervoase mediale ale ramurilor dorsale care inerveaza fiecare fateta a capsulei
articulare. Tehnica este recomandata in tratamentul sindromului fatetelor articulare.
3
.Vertebroplastia presupune injectarea pe cale percutana in corpul vertebral de
polimetilmetacrilat (ciment). Este indicata in cazurile leziunilor corpurilor vertebrale,
benigne sau maligne, dar mai ales in fractura tasare osteoporotica a corpului
vertebral.
4
.Stabilizarea dinamica a coloanei prin procedeul Dynabolt consta in introducerea
unor suruburi in pediculii celor doua vertebre deplasate anterior/posterior una fata de
cealalta. Intre suruburile de aceeasi parte a vertebrei, se monteaza o placuta care
creeaza o punte intre aceste suruburi, apoi se reduce alunecarea cu ajutorul
dispozitivului silverbolt (dynabolt) ce tractioneaza vertebra deplasata si o realiniaza.
Recomandata pacientilor cu spondilolistezis.
“ Un medic care nu cunoaşte anatomia
este absolut neajutorat chiar şi în
activităţile practice elementare , nu este
încrezator în rationamentele sale şi nu
este capabil să dezvolte un spirit practic
de observaţie “
V.V.Kuprianov

! ! !!
nţ ie
a te
tru
pe n
e sc
l ţum
mu
Vă