TUMORI BENIGNE

TUMORI
 
Definiţie: Neoformaţie tisulară constituită printr-o proliferare
celulară persitentă cu tendinţă la creştere persistentă,
nelimitată, cu un grad mare de autonomie biologică.

Celulele care proliferează pot proveni din orice ţesut - tumora

va avea întotdeauna structură de ţesut şi nu de organ şi poate
avea grade diferite de asemănare cu ţesutul normal de origine.

Tumora:
 sedezvoltă prin proliferarea unei linii celulare noi,
rezultată din multiplicarea unei celule anormale cu potenţial
de proliferare nelimitat şi necontrolat,
sustrăgându-se legilor locale şi generale ale homeostaziei.
 TUMORI
În raport cu aspectele macroscopice, caracterele
citologice şi histologice, caracterul evolutiv şi gradul de
influenţare al organismului, tumorile sunt departajate în două
categorii:
Tumorile benigne determină:
compresia ţesuturilor din jur datorită creşterii persistente,
nu invadează local,
 nu dau metastaze la distanţă,
NU omoară gazda.
Tumorile maligne:
 invadează local,
 dau metastaze la distanţă,
în lipsa unui tratament omoară întotdeauna gazda.
 TUMORI BENIGNE- Caractere macroscopice

Tumorile benigne sunt foarte frecvente şi ubicuitare.

Au aspect de masă tisulară cantonată în teritoriul dezvoltării şi nu invadează ţesuturile
din jur.
Sunt bine delimitate, uneori înconjurate de o capsulă conjunctivă, situaţie care
facilitează excizia chirurgicală.
Aspectele macroscopice sunt variabile şi pot îmbrăca mai multe forme
tumorile benigne dezvoltate din epiteliile de suprafaţă (piele, mucoase) sunt vegetante
cu bază de implantare largă (tumoră sesilă) sau ataşată la suprafaţă prin intermediul
unui pedicul prin care pătrund vasele de sânge (tumoră pediculată)
tumorile benigne dezvoltate profund în diferite ţesuturi şi organe au de regulă aspect
de nodul sferic, compact, cu limite distincte sau capsulă conjunctivă (tumoră nodulară)
unele tumori profunde au aspect de chist (tumori chistice)
Au ritm de creştere lent şi de aceea au în general dimensiuni mici (de la câţiva mm până
la câţiva cm). Totuşi, unele tumori benigne pot ajunge la dimensiuni importante - de
ordinul a zeci de cm - de exemplu tumorile chistice ovariene.
Tumorile benigne sunt de regulă unice, dar și multiple, dezvoltate simultan sau în
succesiune (polipii colo-rectali)
TUMORI BENIGNE- Caractere microscopice

Ţesutul tumoral, atât cel benign cât şi cel malign, este alcătuit
din două componente - parenchimul tumoral (alcătuit din
celulele tumorale) şi stroma tumorală (alcătuită din ţesut
conjunctiv care include vasele de sânge).
 Tumorile benigne reproduc structura ţesutului de origine –

epiteliu pluristratificat, epiteliu glandular, ţesut muscular, ţesut

adipos, cartilaj hialin etc.
 Celulele tumorale benigne sunt diferenţiate şi au

caractere citologice similare celulelor normale şi păstrează

funcţie celulelor normale (secreţie de mucus, capacitate de
maturare cornoasă, secreţie de hormoni etc). Mitozele rare şi
tipice.
 Stroma tumorală este alcătuită din ţesut conjunctiv, vase de

sânge şi trunchiuri nervoase.

TUMORI BENIGNE- Caractere evolutive

Tumorile benigne evoluează local şi nu invadează

ţesuturile din jur. Nu recidivează după extirpare
chirurgicală completă. Nu influenţează starea generală a
organismului.

Excepţii:
 tumorile benigne voluminoase determină compresii locale
tumoră voluminoasă a musculaturii uterine comprimă organele
pelvine şi determină stază urinară
tumora benignă a meningelui comprimă cortexul cerebral
 tumorile benigne ale glandelor endocrine pot avea activitate
hormonală specifică, situaţie în care determină sindroame de
hiperfuncţie endocrină.
PAPILOMUL
Definiţie - papilomul este tumora benignă provenită din
epiteliul pavimentos (malpighian) cu sau fără
keratinizare (epiderm, mucoasa cavităţii bucale, mucoasa
esofagiană, mucoasa anală, corzi vocale) cât şi din epiteliu
tranziţional (mucoasa căilor urinare).

Localizări frecvente:
tegument
mucoasă bucală
laringe
esofag
mucoasă perineală.
PAPILOMUL- Macroscopie
 tumoră vegetantă, sesilă sau pediculată, cu creştere
exofitică şi cu suprafaţa de obicei neregulată
(epiteliul de suprafaţă proliferează şi se pliază prin
lipsa de spaţiu rezultând tumora care proemină pe
suprafaţă);
unică sau multiplă;
de culoarea tegumentului sau mai palidă;
în funcție de gradul de keratinizare poate fi fermă
(keratinizare marcată) sau moale (keratinizare minimă
sau absentă).
după aspectul bazei de implantare: pediculate (bază
îngustă de implantare) și sesile (bază largă).
PAPILOMUL- Microscopie
alcătuitdintr-o proliferare epitelială dispusă pe axe
conjunctivo-vasculare subţiri, digitiforme, cu
păstrarea membranei bazale a epiteliului.
La nivelul epiteliului se disting 3 caracteristici:
acantoza - îngroşarea stratului malpighian (spinos)
prin proliferarea tumorală a celulelor spinoase
papilomatoza- accentuarea papilelor cu
proliferarea ţesutului conjunctiv din dermul papilar
 hiperkeratoza - pătură groasă de keratină în
suprafaţă cu keratină normală (hiperortokeratoză) sau
anormală, incompletă, cu conservarea nucleilor
(hiperparakeratoză).
NEVUL NEVOCELULAR
tumori benigne ale melanocitelor, celule de
origine neuro-ectodermică, plecate din creasta
neurală, capabile să elaboreze pigment
melanic sunt caracteristice pielii.
Au în structura lor melanocite modificate
(celule nevice).
Pot fi bruni (nevi pigmentari) sau necoloraţi
(nevi acromici).
Pot fi dobândiți sau congenitali.
 NEVUL NEVOCELULAR- Macroscopie
placă sau papulă de mici dimensiuni, cu margini
rotunjite, bine delimitate;
pigmentat uniform, brun-maroniu;
există numeroase tipuri clinice și histologice-

conferă aspecte macroscopice variate:

 nevii nevocelulari congenitali: mari dimensiuni,
adesea conțin numeroase fire de păr;
 nevii albaștri: au o culoare albăstrui-negricioasă ;
 nevii Spitz (fusiformi și epitelioizi)-la copii- au
creștere rapidă și culoare caracteristică roz-roșie.
NEVUL NEVOCELULAR- Microscopie
agregate rotunjite (cuiburi) de celule nevice (melanocite
modificate);
celulele nevice pot fi:
cuboidale,
epitelioide,
fusiforme,
dendritice,
multinucleate,
balonizate.
 celulele nevice prezintă nuclei ovoizi, uniformi, fără nucleoli
vizibili.

 !!!DD: melanomul malign- pigmentare neuniformă, margini

imprecise, caractere citologice de malignitate (atipii celulare și
nucleare, hipercromazie nucleară, raport N/C inversat, etc.)
NEVUL NEVOCELULAR- Microscopie
Clasificare:

1. Nev joncțional- cuiburi de celule nevice la nivelul joncțiunii dermo-

epidermice (JDE)
2. Nev mixt (compus)- cuiburi și celule nevice la nivelul JDE și la nivelul
dermului
3. Nev intradermic- celulele nevice localizate strict la nivelul dermului.
Inițial, celulele nevice sunt mari, pigmentate, dispuse în cuiburi la nivelul
dermului superficial (celule de tip A);
Ulterior, celulele se pot alungi, constituind cordoane de celule mai mici, mai
slab pigmentate, pe măsură ce pătrund în zonele mai profunde ale dermului-
celulele încep să semene cu celulele din structurile neurale (celulele de tip C)
Procesul = “neurotizare”- uneori atât de pronunțat, încât celulele nevice pot
mima o formațiune neurală precum corpusculii Meissner.
Modificările succesive ale celulelor nevice pe măsura pătrunderii în derm=
“maturație”
Hemangiomul capilar cutanat
Definiţie: Tumoră vasculară bengină care rezultă
din proliferarea tumorală a structurilor vasculare
de tip capilar, arterial sau venos.

Frecventă, mai ales la copii.

Localizată frecvent superficial la nivelul pielii –

cap şi gât- sau la nivelul mucoaselor, mai rar profund
(ficat, rinichi, oase).

De regulă localizat – când afectează difuz segmente din corp –

angiomatoză.

In funcție de tipul vaselor proliferate: hemangiom

capilar, capilar lobular (granulom piogen), cavernos,
venos, arterial, mixt, microvenular.
Hemangiomul capilar cutanat
Macroscopic: la nivelul pielii hemangiomul poate
avea aspect de leziune plană, roşie-violacee,
infiltrativă în ţesuturile din jur (hemangiom plan)
sau de leziune anfractuoasă, reliefată (hemangiom
tuberos).

Microscopic: hemangiomul capilar apare

microscopic sub forma de vase tumorale grupate în
plaje. Se observă numeroase formaţiuni vasculare de
tip capilar cu pereţi subţiri, cu endoteliu mai înalt
decât în capilarele normale. În lumenul spaţiilor
vasculare se găseşte sânge.
Neurinomul (schwannomul)
Definiție: Tumoră benignă a tecilor nervoase cu
origine din celula Schwann, ce poate fi
localizată pe oricare din nervii mari cranieni
sau spinali sau pe ramurile acestora.
tumoră solitară, cu creștere lentă;
poate da tulburări de compresiune a căror
gravitate este în funcție de localizare.
Neurinomul (schwannomul)
Macroscopic: bine delimitată, consistență fermă, albicios-
cenușie pe secțiune.

Microscopie: tumora este alcătuită din:

 celule alungite, cu nuclei alungiți, margini rotunjite,
 dispuse în fascicule care se întretaie și formează vârtejuri
 nucleii celulelor se orientează de obicei cu axul lung
paralel aspect de palisadă- pot mărgini structuri dense
fibrilare, dând un aspect organoid (corpi Verocay)
 tumora prezintă 2 zone: zonele Antoni A (zone dens
celulare)și zonele Antoni B (celulele sunt separate de o
stromă laxă, mixoidă, cu vase numeroase, unele cu pereți
hialinizați).
Adenomul pleomorf
Definiţie: cea mai frecventă tumoră benignă a glandelor
salivare majore, dintre care cea mai des afectată este
glanda parotidă.
Punctul de plecare îl reprezintă, cel mai probabil, epiteliul
ductelor excretorii ale glandelor salivare, celulele
mioepiteliale jucând un rol important.

Evoluţie:
Datorită capsulei incomplete, rata de recidivă locală este
de 25-50%;
Poate surveni transformarea malignă în 10-20% din
cazuri, mai ales în tumorile ce au recidivat în repetate
rânduri.
 
Adenomul pleomorf- Macroscopie
Formaţiune tumorală cu creştere lentă,
nedureroasă, cu dimensiuni variate;
Tumora este bine delimitată în periferie de o
capsulă fibroasă incompletă însă, care permite
formarea unor noduli sateliţi extracapsulari prin
expansiunea ţesutului tumoral prin aceste
discontinuităţi ale capsulei. Astfel se explică şi
recidivele ce pot apărea după excizia chirurgicală.
Pe secţiune, în ţesutul tumoral alb-cenuşiu se pot
observa zone de hemoragie, arii de necroză, zone
chistice, zone de consistenţă cartilaginoasă.
Adenomul pleomorf- Microscopie
Aspectul microscopic este polimorf, de unde provine şi denumirea tumorii (poli,
pleo=mai multe; morf=formă, aspect), incluzând elemente epiteliale intricate cu fără
limite distincte cu elemente mezenchimale (ţesut mixoid, ţesut condroid, ţesut fibro-
conjunctiv).

Componenta epitelială proliferată are dispoziţie în insule compacte, tubulară sau

acinară şi este alcătuită din celule epiteliale cu citoplasma clară, bogată în glicogen, sau
celule cu citoplasma bazofilă, asemănătoare cu celulele din stratul bazal.

Celulele mioepiteliale proliferate formează grupuri compacte sau prelungiri intricate cu

ţesut mixoid, condroid sau fibros.

Zonele mixoide se caracterizează prin celule stelate dispuse într-o substanţă amorfă,
slab bazofilă.

Zonele cartilaginoase se caracterizează printr-o matrice intens bazofilă ce include

condroplastele în care se găsesc condrocitele.

Zonele fibrilare se caracterizează prin fibre fine de colagen şi celule fuziforme –

fibrocitele.
FIBROADENOMUL MAMAR
cea mai frecventă tumoră benignă mamară;
apare la femei aflate în perioada
reproductivă, în strânsă corelaţie cu nivelul
hormonal
la bărbaţi poate apare după tratamente
hormonale (estrogenoterapia din cancerul de
prostată).
FIBROADENOMUL MAMAR- Macroscopie

Fibroadenomul mamar apare ca nodul unic (în

1/5 din cazuri multiplu),
dimensiuni de la câţiva milimetri până la
câţiva centrimetri,
consistenţă elastică, bine delimitat;
la secţionare nodulul "herniază" (faţa de
sectiune este convexă), aspectul este omogen.
FIBROADENOMUL MAMAR- Microscopie

Se descriu două tipuri de fibroadenoame: pericanalicular şi

intracanalicular; cel mai frecvent în cadrul aceluiaşi adenom sunt
prezente ambele tipuri de proliferare.

Fibroadenomul mamar pericanalicular se caracterizează prin

creşterea elementelor stromale fibroase în jurul elementelor epiteliale
canaliculare proliferate care sunt mici, rotunde, fiind practic separate
între ele de țesutul fibros. Abundenţa stromei conferă consistenţă dură
nodulului.

În fibroadenomul mamar intracanalicular: elementele

epiteliale proliferează în lumenul canalelor galactofore; epiteliul este
alcătuit din două tipuri de celule. Stroma, adesea mixoidă, comprimă şi
elonghează canalele conferindu-le aspectul caracteristic în forma de
" coarne de cerb". Consistenţa acestui tip de fibroadenom mamar
este mai moale.
LEIOMIOMUL UTERIN
Tumoră benignă a miometrului.
cea mai frecventă tumora benignă uterină în
perioada reproductivă (30-60% în studiile
necroptice).
Cel mai adesea sunt multiple, asimptomatice.
Pot deveni simptomatice prin apariţia de
sângerări sau durere, când suferă modificări
degenerative;
este estrogen dependentă, creşte rapid în
timpul sarcinii şi involuează în perioadele de
climax.
LEIOMIOMUL UTERIN- Macroscopie
 Uterul este mărit de volum
 cavitatea uterină- deformată
 noduli bine încapsulaţi,
 consistenţă crescută,
 localizare
◦ subseroasă,
◦ submucoasă
◦ în grosimea miometrului
 dimensiuni diferite (câţiva mm
până la peste 10 cm)
 Pe secţiune - formaţiuni nodulare,
solide, cu limite distincte, aspect fasciculat
LEIOMIOMUL UTERIN- Microscopie

 alcătuit din fibre musculare netede similare celor miometriale, cu

dispoziţie dezordonată.
 Celularitate mai bogată decât cea a miometrului din jur; celulele sunt
alungite, au o cantitate moderată de citoplasmă galbenă în coloraţia van
Gieson, nucleii sunt alungiţi cu capetele rotunjite (aspect "în trabuc"), cu
cromatina pulverulentă.
 Între fibrele musculare se găseşte o cantitate variabilă de fibre şi celule
conjunctive (colorate în roşu în coloraţia van Gieson).
 În nodulii mari apar leziuni degenerative datorită diminuării aportului
sanguin (ramoliţie pseudochistică, necroză).
 În perioada climaxului, celulele musculare din compoziţia tumorii se
atrofiază şi sunt înlocuite de benzi de ţesut fibros (fibroleiomiom)
POLIPUL GLANDULAR RECTAL

Definiție: Polipul reprezintă tumora benignă a

epiteliului cilindric de suprafață (mucoasa colorectală,
mucoasa endocervicală, mucoasa endometrială,
mucoasa gastrică etc.)
Macroscopic:
 formațiune globuloasă, sesilă/pediculată,
proeminentă în lumen, roșie-violacee, cu diametrul de
cca 1 cm.
 Polipii pot fi unici sau multipli – în special la
nivelul mucoasei colonice (polipoză), numărul lor
ajungând în unele cazuri la peste 100. Histologic,
polipii multipli au trăsături predominant de poli tubular.
POLIPUL GLANDULAR RECTAL- Microscopie

 Polipii sunt alcătuiți din 2 componente: axul conjunctivo-vascular și epiteliul proliferat;

În funcție de arhitectura epiteliului proliferat, polipii se împart în 3 categorii:
Polip tubular – celulele epiteliale proliferate au dispoziție tubulară; rezultă din
proliferarea epiteliului de suprafață și a epiteliului glandular.
Polip vilos – celulele epiteliale proliferate sunt dispuse în proiecții papilare
digitiforme ce prezintă ax subțire conjunctivo-vascular; rezultă din proliferarea
epiteliului de suprafață.
Polip tubulo-vilos – reunește caracteristicile celor 2 tipuri de polip - epiteliul
proliferat are dispoziție atât în tubuli, cât și în proiecții papilare digitiforme
Structurile tubulare glandulare și proiecțiile papilare digitiforme sunt tapetate de epiteliu
clinidric unistratificat, mucosecretant, cu celule mai înalte, mai subțiri și care prezintă
nuclei mai alungiți și mai intens colorați decât celulele normale. Nucleii sunt dispuși la
polul bazal al celulei, spre deosebire de celulele maligne, unde nucleii migrează spre
polul apical, luminal, al celulei.
Unele structuri tubulare glandulare pot fi dilatate chistic, cu conținut mucos, tapetate de
epiteliu aplatizat.
În corionul adiacent epiteliului proliferat se observă un infiltrat inflamator cu limfocite
și plasmocite.