LP 2 Leziuni distrofice

MD PhD Oana Cristina Voinea

Leziuni distrofice
1. Generalități
Etimologie:
DISTROFIE = Gr. dys (dificil) +trophe (hrană)
Definiție: leziuni patologice elementare, care reprezintă expresia morfopatologică a alterărilor metabolice
survenite la nivel celular și/sau tisular.
În ce context patologic le găsim?
-în orice afecțiune, fie congenitală, fie dobândită, pe seama perturbărilor metabolico-enzimatice care
apar indiferent de cauza procesului patologic.
-cel mai frecvent survin în urma hipoxiei și/sau lipsei nutrimentelor
Diagnosticare: complexa-IHC, ME, Genetică
1. Generalități-Principalele tipuri de leziuni distrofice în funcție de viciile metabolice celulare sau tisulare
și corespondentul lor morfopatologic
1. Generalități-Principalele mecanisme de producere a leziunilor distrofice:
Cauze exogene (fizice/chimice/biologice) sau endogene (defecte genetice, metabolice,
hormonale, citokine, alte substanțe biologic active) ce pot acționa prin:
Stimul normal aplicat prelungit sau excesiv
Acțiunea toxinelor sau a altor substanțe ce inhibă funcțiile vitale: fosforilare oxidativa, sinteza
proteica, etc
Deficienta de O2 si/sau metaboliți sau nutrienti necesari
1. Generalitati-Clasificare
Tulburari ale metabolismului
2. Distrofia granulo-vacuolara
In functie de gradul de afectare celulara in cazul unei distrofii protidice intracelulare, putem vorbi despre:
- Intumescenta clara (vacuolara) –Macroscopic: organomegalie;
- Microscopic: epitelii inegal tumefiate, clarificate, cu limite celulare precise, nucleu bine colorat si
structurat; citoplasma este clara si putin colorata.
- Evolutia: poate precede alte distrofii (intumescenta tulbure) sau poate fi urmata de ameliorare
clinica si anatomica.
- Dd: degeneresecenta tulbure in stadii avansate (vacuolele sunt net delimitate si se insotesc de
modificari nucleare predominant ireversibile)
- Intumescenta tulbure (granulara)-descrisa in special la organele glandulare in boli predominant
infectioase cu evolutie grava.
- Macro: organe crescute in volum, capsula se subtiaza, este destinsa si tensionata. La sectiune
organul se destined iar pe suprafata de taiere are un aspect tulbure.
- Microscopic: epiteliile au celule voluminoase, citoplasma intens eozinofila, nuclei picnotici.
- Evolutia: spre vindecare sau spre o incarcare hipergranulara cu degenerarea acestora si aparitia
citopicnozei
Toate aceste modificari sunt reversibile.
Se produc prin dezechilibrul metabolismului celular -vireaza de la aerobioza la anaerobioza (cu
cresterea cantitatii de ATP pe care mitocondria e fortata sa o sintetizeze, aceasta in microscopie
electronica aparand balonizata).
2. Distrofia granulo-vacuolara
Macroscopic
Organe marite in volum
Consistenta mai ferma
Pierderea luciului
Pe sectiune aspectul parenchimului pare sa se omogenizeze (aspect de carne fiarta).
Microscopic
celulele apar turgide, cu numeroase granulatii de marimi diferite in citoplasma
se constata prezenta a diferite grade de anizocarie (diferenta de dimensiune intre nucleii aceluiasi
tip celular)
In distrofia vacuolara citoplasma este tumefiata, palida, clar conturata, cu putine granulatii
intracitoplasmatice si cu numeroase vacuole mari, uneori acestea putand masca nucleul. Celula
capata un aspect spumos si reticular.
Distrofia granulara apare in stadii mai avansate, cand granulatiile intracitoplasmatice devin
vizibile in microscopie optica și nucleii sunt picnotici
2. Distrofia granulo-vacuolara
Localizare:
 ficat (hepatita acută şi cronică),
 rinichi (intoxicaţii, nefropatii tubulo-interstiţiale),
 miocard (distrofia ceroasă Zencker).
Membrana bazala intactă => regenerare epiteliului fără sechele
Delimitarea între cele 4 tipuri de distrofii este pur didactică, în realitate ele asociindu-se în
aceeaşi celulă sub denumirea de distrofie granulo-vacuolară.
Distrofie granulo-vacuolară în celulele epiteliale ale tubilor renali HE, ob. 40x
2. Distrofia granulo-vacuolara

Distrofia granulo-vacuolara hepatica

Microscopic:
Hepatocite - tumefiate, citoplasmã fin vacuolizatã,
cu nc.pastrati.
Vacuole intracitoplasmatice - mici, limite indistincte.
Capilarele sinusoide(provin din capilarizareaVCL) - comprimate de cãtre hepatocitele tumefiate.
Arhitectura hepaticã –pastrata

3. Distrofia hialina
Intracelulara
Corpii Mallory – incluzii eozinofile perinucleare, în hepatocite la alcoolici (conțin citokeratină și
ubiquitină)
Corpii Russell (agregate de IgG) în plasmocite
Celulele Crooke (conțin incluzii omogene, sticloase) în adenoamele hipofizare, la pacienții cu
sindrom Cushing.
Cristalele Reincke (incluzii rectangulare perinucleare) în celulele interstițiale Leydig
Extracelulara
depunerea interstiţială a unei substanţe proteice
 amorfe,
  omogene,
 eozinofile
pe structurile fibrilare extracelulare
->aspectul organelor: sticlos, alb-sidefiu,(“glazură de tort”) consistență dură.
3. Distrofia hialina intracelulara-exemple in M.O.
3. Distrofia hialina extracelulara
Hialin fiziologic
Corpul albicans ovarian
Depunerile din capsula splenică în îmbătrânire (splina “glazurată”)
Hialin patologic
Cicatrici (cheloidul, la arși)
Tumori (leiomiofibroame, schwannoame)
Pereții arteriolelor (în diabet) cu apariția HTA

3. Hialinoscleroza renala- aspecte microscopice

Glomeruli parțial sau total hialinizați (blocuri de hialin) și arteriolele aferente cu pereti ingrosati
si lumen ingustat
Tubii corespunzãtori glomerulilor funcționali sunt dilatați și conțin în lumen cilindri hialini.
Modificãrile ischemice cronice produc atrofie tubularã si fibrozã interstițialã, asociatã cu infiltrat
inflamator cronic

4. Distrofia amiloida
Definiție: Distrofie proteică extracelulară, prin depunerea interstițială a unei
proteine/paraproteine patologice: amiloidul.
Compozitie amiloid:
•90% proteine fibroase
•10% hidraţi de carbon (condroitin sulfat şi acid neuraminic)
Coloratii speciale pentru evidentierea amiloidului:
• Rosu de Congo - în roșu (ortocromatic) în lumina polarizată-birefringentă verde (green-
apple birefringence).
• Violetul de metil - in rosu (metacromatic).
• van Gieson – galben cafeniu.
4. Distrofia amiloida
Tipuri de amiloidoza:
 • Primara – ocazional corelata cu mielomul multiplu, limfoame sau macroglobulinemia
Waldenstrom
• Secundara – infectiilor cornice sau bolilor inflamatorii de natura reumatismala
• Familiala – mutatie in gena transtiretinei – cea mai frecventa forma e manifestare:
cardiomopatie dilatative la barbatii varstnici
• Localizata – in tractul respirator superior, urinar inferior, ochi
• Asociata neoplaziilor endocrine - cel mai frecvent in carcinom medular tiroidian
4. Distrofia amiloida
 Localizare:
•la nivelul substanţei fundamentale de-a lungul fibrelor de reticulină şi colagen
•de-a lungul MB epiteliale
•în media vaselor mici
 Nu determina o reacție inflamatorie.
 Dacă se acumulează în capilare, acestea se pot rupe, iar pacientul poate dezvolta „ochi de
raton” în urma unei acțiuni simple cum ar fi strănutul sau tusea
4. Distrofia amiloida la nivel renal-Macroscopic
rinichii usor crescuți sau de talie normală
suprafața netedă sau ușor neregulată, datorită depunerilor de amiloid subcapsulare
sunt fermi, palizi;
pe suprafața de secțiune corticală este ușor ratatinată, palidă, cenușiu-gălbuie.
Rinichiul ,,mare ”, alb , lardaceu descris inițial de Rokitanski
4. Distrofia amiloida la nivel renal-Microscopic
glomerulii au depozite de amiloid de culoare roșu-oranj în
 glomeruli (membrana bazala capilara + mezangiu),
 pereții vaselor și
 membrană bazalã a tubilor(precipita in lumen).

5. Staza biliară intrahepatică

Definiție: Distrofie pigmentară datorată perturbării secreției de bilirubină în cadrul unui sindrom
icteric.
Bilirubina este un pigment endogen rezultat prin reducerea biliverdinei derivată din
protoporfirină ce se depune în ţesutul elastic din piele producând icterul;
Icterele pot fi prehepatice (icter hemolitic), hepatice (hepatite acute sau cronice), posthepatice
(icter mecanic)
5. Staza biliara - etiologie
Cauzele colestazei sunt multiple :
compresii la nivelul căilor biliare extrahepatice sau intrahepatice (frecvent litiază, paraziți,
procese inflamatorii)
abuz de substanțe hepatotoxice
hemoliza excesivă
malformații ale căilor biliare
deficite enzimatice genetice (sdr. Dubin-Johnson, sdr. Gilbert (3-12% din populatie, activitate
scazuta a glucuronil transferazei), sdr.Crigler-Najjar – f rar, A.R., cazuri de consangvinitate), sdr.
Rotor
5. Staza biliara intrahepatica- Macroscopic
5. Staza biliara intrahepatica- Microscopic
Hepatocitele (mai ales cele pericentrolobulare) cât și celulele Kupffer prezintã în citoplasmã un
pigment granular, galben-brun (bilirubină).
Canalicule biliare si caile biliare extralobulare sunt dilatate si conțin (pseudo)trombi
biliari/cilindrii biliari.
Arhitectura hepatică este pastrată.

6. Steatoza hepatica
Definitie: Acumularea de lipide simple (TG) intracelular în celulele parenchimului hepatic, (care
în mod normal nu conţin lipide) cu păstrarea structurii(inițial) lobulare a ficatului. În timp
acumularea excesivă de lipide duce la ciroza.
Leziune reversibila -vacuole lipidice(optic clare in HE) cu păstrarea nucleului
Leziune ireversibile - dispariţia nucleului
Colorații speciale
• Sudan III,
• Sudan black
• Scharlach-Roth
• acid osmic
• oil red pe preparate la gheață
6. Steatoza hepatica
Etiologie:
abuzul de alcool
malnutritie proteica
diabet zaharat
obezitate
hepatotoxine (iatrogene/alimentare/industriale)
anoxie
Mecanisme patogenice:
acumulare excesiva de acizi grasi intrahepatic (starvare, terapie cortizonica)
cresterea sintezei de acizi grasi
scaderea oxidarii acizilor grasi (anoxie)
cresterea esterificarii acizilor grasi-> trigliceride prin stimularea alfa-glicerolfosfatului (secundar
consumului excesiv de alcool)
scaderea sintezei de apoproteine (intoxicatia cu tetraclorura de carbon, starvare)
secretie inadecvata de lipoproteine hepatice (alcool, administrare de acid orotic)
6. Steatoza hepatica –Aspecte Macro:
Ficat mărit de volum și greutate (3-5 kg)
margini rotunjite,
omogen gălbui/lutos,
consistență scăzută,
friabil iar
la secționare pe lama cuțitului rămân picături lipidice
6. Steatoza hepatica –Aspecte Micro:
Hepatocite cu vacuole citoplasmatice optic clare(col. HE),
rotunde,
bine delimitate,
de mãrime variabilă.
În unele hepatocite vacuolele conflueazã, deplasând nucleul spre periferia celulei sau
distrugându-l cu apariția de ,,chisturi” grăsoase/lacuri lipidice.
Capilarele sinusoide sunt comprimate.
În functie de localizare:
steatoza pericentrolobulară- alcool (sau alte toxice)
steatoza periportală - carenţe proteice
steatoza mediolobulară –în staza cronică
În funcție de mărimea vacuolelor:
steatoza microveziculară (vacuole <nucleii.)
steatoza macroveziculară (vacuole>nucleii)
steatoza mixtă
6. Steatoza hepatica –Aspecte Micro:

7. Boala Gaucher
Boala genetică, autozomal recesiva, determinata de deficitul de glucocerebrozidază (mutația
genei1q21) cu acumularea secundara a glucocerebrozidelor in:
lizozomii macrofagelor (tezaurizmoză lizozomală)
sistemului reticulo-histiocitar(splină, ggl, măduvă hematogenă, ficat)
neuroni
In functie de simptomatologie si evolutie, boala are 3 forme clinice
Tip 1 - noncerebrală,cronică
- depozite hepatice, splenice, scheletice
Tip 2- infantilă/neuropatică (cerebrală)
-hepatosplenomegalie
- lez progresive SNC
Tip 3 - intermediar -> la tineri
 -atingere sistemica ~tip1
-atingere SNC => deces decada III
7. Boala Gaucher
Macroscopic: Splina marita in volum si greutate(10kg), palidă, pestriță cu infiltrat nodular și
difuz și fibroză în pulpa roșie; se poate asocia cu infarctul alb splenic; adenopatie generalizată,
mase tumorale cenușii mari, moi cu eroziuni osoase, deformări scheletice, fracturi, ficat mărit pe
seama sinusoidelor, hepatocitele nefiind afectate
7. Boala Gaucher
Microscopic: Se identifica plaje/insule compacte de celule Gaucher (aprox. 100µ), rotund-
ovalare, citoplasma cu vacuole de tip fibrilar “hartie creponată/mătase plisată” PAS+, unul sau
mai mulți nuclei excentrici, hipercromi ±hemosiderină;

8. Boala Niemen Pick

Boala cu transmitere autosomal recesiva, caracterizata prin absența sfingomielinazei=>
acumulare de sfingomielina și colesterol în macrofage în majoritatea tesuturilor și organelor.
Tipuri clinice:
Tip A (infantilă) – cel mai frecvent, severă, atingere neurolă extensivă, acumulare ↑viscerală de
sfingomielina=> deces în primii 3 ani de viață
Tip B( viscerală) organomegalie fără prindere SNC
Tip C (juvenilă) - >10ani , cu subtipuri C1 si C2
8. Boala Niemen Pick
Microscopic: Celula Niemann-Pick (90-100μ) cu citoplasma fin vacuolată.Vacuole uniforme=>
aspect spumos
Va multumesc!