1

LEZIUNI DISTROFICE
(CELULARE ȘI INTERSTIȚIALE)

DISTROFIE = Gr. dys – dificil +trophe – hrană

DEFINIȚIE: Sunt leziuni patologice elementare, care
reprezintă expresia morfopatologică a alterărilor
metabolice survenite la nivel celular și/sau tisular.

 Identificabile în orice afecțiune, fie congenitală, fie

dobândită, datorită perturbărilor metabolico-enzimatice
care apar indiferent de cauza procesului patologic
 Cel mai frecvent apar ca urmare a hipoxiei sau lipsei
nutrimentelor

2
 CLASIFICAREA LEZIUNILOR DISTROFICE
Tulburări ale metabolismului
I. PROTEINELOR
A) DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
1.Distrofii hidroprotidice citoplasmatice
2.Distrofia hialină
3.Distrofia ceroasă(Zencker)

B) DISTROFII PROTIDICE EXTRACELULARE

1.Distrofia hialină
2.Distrofia fibrinoidă
3.Distrofia amiloidă (amiloidoza)
4.Distrofia mucoidă
II. GLUCIDELOR
III. LIPIDELOR
1. Steatoza hepatică
2. Maladia Gaucher
3. Boala Niemann-Pick
IV. MINERALELOR
V. PIGMENȚILOR
1. Staza biliară hepatică(colestaza)
3
Distrofii hidroprotidice
intracelulare
 Sunt urmarea unei perturbări a mediului ionic
celular urmată de alterări ale ultrastructurii celulare
care iși găsesc expresia microscopică în modificarea
aspectului citoplasmatic: intumescența clară(hidrops
celular), intumesceța tulbure(distrofia granulară),
distrofia vacuolară, distrofia granulo-vacuolară

 Evolutiv toate aceste modificari sunt reversibile !

Când acțiunea agentului etiologic este indelungată și
severă, modificările structurale pot ajunge până la
necroză/moarte celulară - leziuni ireversibile.

4
5
 DISTROFIA GRANULO-VACUOLARĂ
Def: Distrofie proteicã intracelulară determinată
de hiperhidratarea celularã
 Distrofia granulară = intumescenţa tulbure
Macro: organomegalie, consistenţă flască, friabilă, cu aspect
de “carne fiartă”
Micro: ↑ vol cel + material granular fin în citoplasmă, nc.
picnotici (dilatarea RER, balonizare mitocondrială,
hiperhidratare).
Localizare- organe parenchimatoase:
 ficat (hepatita acută şi cronică),
 rinichi (intoxicaţii, nefropatii tubulo-interstiţiale),
 miocard (distrofia ceroasă Zencker).
 MB intactă => regenerare epiteliului fără sechele 6
Distrofia vacuolară
 Macro: organomegalie, friabilitate
 Micro: , ruperea lizozomilor si RER,vacuolizări
citoplasmice cu balonizarea celulei => celula – tumefiata,
palida, clar conturata, cu putine granulatii
intracitoplasmatice si cu numeroase vacuole mari, uneori
acestea putand masca nucleul
- celula capata un aspect spumos si reticular
 Localizare - organe parenchimatoase, dar este mai gravă
decat cea granulară.

 Delimitarea între cele 3 tipuri de distrofii este pur

didactică, în realitate ele asociindu-se în aceeaşi celulă sub
denumirea de distrofie granulo-vacuolară 7
DISTROFIA GRANULO-VACUOLARĂ RENALĂ
Aspect macroscopic

Rinichi palid, cu aspect de “carne fiartă” 8

 DISTROFIA GRANULO-VACUOLARĂ RENALĂ
Aspect microscopice

Distrofie granulo-vacuolară în Celulele tubilor contorți cu prezența de

celulele epiteliale ale tubilor renali granulații și vacuole intracitoplasmatice
Col HE, ob. 40x

9
 DISTROFIA GRANULO-VACUOLARA HEPATICA
Aspect microscopice

 Hepatocite - tumefiate, citoplasmã fin vacuolizatã, cu nc.pastrati.Vacuole intracitoplasmatice -

mici, limite indistincte. Capilarele sinusoide - comprimate de cãtre hepatocitele tumefiate.
Arhitectura hepaticã –pastrata . 10
 DISTROFIA GRANULO-VACUOLARĂ HEPATICĂ
Aspect microscopice

 Hepatocite - tumefiate, citoplasmã fin vacuolizatã, cu nc.pastrati.Vacuole intracitoplasmatice -

mici, limite indistincte. Capilarele sinusoide - comprimate de cãtre hepatocitele tumefiate.
Arhitectura hepaticã –pastrată . 11
 DISTROFIA HIALINĂ
 Hialinul este un material tanslucid, omogen, acidofil,
acelular, ce se acumulează de regulă interstițial și
foarte rar intracelular. Unele varietăți de hialin sunt de
natură proteică/glicopeoteică.
 INTRACELULAR : depunerea de picături omogene,
glicoproteice în citoplasma celulelor.
Ex:
 Corpii Mallory – incluzii eozinofile perinucleare, în hepatocite
la alcoolici (conțin citokeratină și ubiquitină)
 Corpii Russell (agregate de IgG) în plasmocite
 Celulele Crooke (conțin incluzii omogene, sticloase) în
adenoamele hipofizare, la pacienții cu sindrom Cushing.
 Cristalele Reincke (incluzii rectangulare perinucleare) în
celulele interstițiale Leydig 12
DISTROFIA HIALINĂ - Intracelulară

Corpii Mallory -Denk Celulele Crooke

Corpii Russell Cristalele Reincke 13

 DISTROFIA HIALINĂ
 EXTRACELULARĂ: depunerea interstiţială a unei substanţe
proteice amorfe, omogene, eozinofile, pe structurile fibrilare
extracelulare , aspectul organelor fiind translucid-sticlos, alb-
sidefiu,(“glazură de tort”) consistență dură.

 Hialin fiziologic:
 Corpul albicans ovarian
 Depunerile din capsula splenică
 în îmbătrânire (splina “glazurată”)
 Hialin patologic :
 Cicatrici (cheloidul, la arși)
 Tumori (leiomiofibroame, schwannoame)
 Pereții arteriolelor (în diabet) cu apariția HTA
14
 DISTROFIA HIALINĂ Extracelulară

Corp galben Corp albicans

de sarcină

Involuție
15
DISTROFIA HIALINĂ Extracelulară
HIALINOSCLEROZA RENALĂ

1.Glomeruli parțial sau total hialinizați

(blocuri de hialin) și arteriolele aferente
cu pereti ingrosati si lumen ingustat
2.Tubii corespunzãtori glomerulilor
funcționali sunt dilatați și conțin în
lumen cilindri hialini.
3.Modificãrile ischemice cronice produc
atrofie tubularã si fibrozã interstițialã,
asociatã cu infiltrat inflamator cronic.
16
 DISTROFIA AMILOIDĂ
 Definiție: Distrofie proteică extracelulară, prin depunerea
interstițială a unei proteine patologice /paraproteină (amiloidul).
Amiloidul - 90% proteine fibroase
 10% hidraţi de carbon (condroitin sulfat şi acid
neuraminic)
Rosu de Congo - în roșu (ortocromatic) în lumina polarizată-
birefringentă verde (green-apple birefringence).
Violetul de metil - in rosu (metacromatic).
van Gieson – galben cafeniu.
Localizare – la nivelul substanţei fundamentale de-a lungul
fibrelor de reticulină şi colagen, de-a lungul MB epiteliale, în
media vaselor mici.
 Nu determina o reacție inflamatorie.
 Amiloidoza poate fi GENERALĂ/SISTEMICĂ sau
LOCALIZATĂ (splină, rinichi, ficat) 17
Amiloidoza - Aspecte macroscopice

Macroglosie, petesii, umeri ,,de boxeur”, cașexie 18

 Amiloidoza renală
Aspecte macroscopice
 Rinichii usor crescuți sau de talie normală, au suprafața
netedă sau ușor neregulată, datorită depunerilor de amiloid
subcapsulare , sunt fermi, palizi; pe suprafața de secțiune
corticală este ușor ratatinată, palidă, cenușiu-gălbuie.

Rinichiul ,,mare ”, alb , lardaceu descris inițial de Rokitanski 19

Amiloidoza renală- Aspecte microscopice
 Glomerulii cu depozite de amiloid sunt mãriți în volum
au depozite de amiloid de culoare roșu-oranj în
glomeruli(MB capilare + mezangiu), pereții vaselor și
membrană bazalã a tubilor(↓lumen)

20
Amiloidoza renală- Aspecte microscopice

Amiloidoză
glomerulară
col.Rosu de
Congo +
lumină
polarizată-
birefrigentă

Amiloidoză
glomerulară
Col. violet de
metil

21
Amiloidoza renală- Aspecte microscopice
 Steatoza hepaticã

 Def: Acumularea de lipide simple (TG) intracelular în

celulele parenchimului hepatic, (care în mod normal
nu conţin lipide )cu păstrarea structurii(inițial)
lobulare a ficatului. În timp acumularea excesivă
de lipide duce la ciroza.
 Leziune rev -vacuole lipidice(optic clare in HE) cu păstrarea
nucleului
 Leziune irev - dispariţia nucleului
 Colorații speciale - SudanIII, Sudan black, Scharlach-Roth,
acid osmic sau oil red pe preparate la gheață

23
 Steatoza hepaticã-Aspecte macroscopice
 Ficat mărit de volum și greutate (3-5 kg), margini rotunjite,
omogen gălbui/lutos, consistență scăzută, friabil iar la
secționare pe lama cuțitului rămân picături lipidice.

24
 Steatoza hepaticã-Aspecte microscopice
 Hepatocite cu vacuole citoplasmatice optic clare(col. HE),
rotunde, bine delimitate, de mãrime variabilă.
 În unele hepatocite vacuolele conflueazã, deplasând nucleul
spre periferia celulei sau distrugându-l cu apariția de
,,chisturi” grăsoase/lacuri lipidice. Capilarele sinusoide sunt
comprimate.
 Tipuri: 1. În functie de localizare:
steatoza (peri)centrolobulară- alcool (sau alte toxice)
steatoza periportală - carenţe proteice
steatoza mediolobulară –în staza cronică
2. În funcție de mărimea vacuolelor:
steatoza microveziculară (vacuole <Nc.)
steatoza macroveziculară(vacuole>Nc.)
steatoza mixtă 25
Steatoza hepaticã-Aspecte microscopice

Steatoza pericentro și mediolobulară, col. HEx20 26

 Steatoza hepaticã-Aspecte microscopice

 Steatoza microveziculară,HEx30 Steatoza macroveziculară,HEx40

27
Steatoză hepatică, col. Sudan III , Sudan black Oil red
Staza biliarã hepaticã/colestaza/ ficatul icteric
 Def: Distrofie pigmentară datorată petubării secreției de
bilirubiră in cadrul unui sindrom icteric. Bilirubina este
un pigment endogen rezultat prin reducerea biliverdinei
derivată din protoporfirină ce se depune în ţesutul elastic din
piele producând icterul; icterele pot fi prehepatice (icter
hemolitic), hepatice (hepatite acute sau cronice),
posthepatice (icter mecanic)
 Cauzele colestazei sunt multiple : compresii la nivelul
căilor biliare extrahepatice sau intrahepatice (frecvent
litiază, paraziți, procese inflamatorii), abuz de substanțe
hepatotoxice,hemoliza excesivă, malformații ale căilor
biliare, deficite enzimatice(sdr. Dubin-Johnson, sdr.
Gilbert, sdr.Crigler-Najjar, sdr. Rotor etc.)

28
Staza biliarã hepaticã-Aspecte macroscopice
 Ficat mărit de volum, brun-verzui. Capsula destinsă,
consistență crescută, la secționarea parenchimului căile
biliare proemină, iar din ele se scurge bilă concentrată

29
 Staza biliarã
hepaticã-Aspecte
microscopice
 Hepatocitele (mai ales cele
pericentrolobulare) cât și
celulele Kupffer prezintã în
citoplasmã un pigment
granular, galben-
brun(bilirubină)
 Canalicule biliare+ cai biliare
extralobulare sunt dilatate si
conțin (pseudo)trombi
biliari/cilindrii biliari
 Arhitectura hepatică pastrată
30
 Staza biliarã hepaticã-Aspecte microscopice

 Stază biliară în hepatocite si celulele Kupffer,col HEx 40(stânga)x30(dreapta)

31
Stază biliară , trombi biliari,col HEx 100(stânga)x20(dreapta)
Tezaurizmoze (Distrofii ale lipidelor complexe)

32
 Maladia GAUCHER (1882)
 Boala genetică, AR
 -deficit de glucocerebrozidază(mutația genei 1q21)
 -acumulare de glucocerebrozide in lizozomii
macrofagelor(tezaurizmoză lizozomală)sistemului reticulo-
histiocitar(splină, ggl, măduvă hematogenă, ficat) cât și in
neuroni
 -3 tipuri in funcție de simptomatologie
și evoluție bolii.
 Tip 1 - noncerebrală,cronică
 - depozite hep, splenice, scheletice
 Tip 2- infantilă/neuropatică (cerebrală)
 -hepatosplenomegalie+
- lez progresive SNC
 Tip 3 – intermediar -> la tineri
 -atingere sistemica ~tip1
 -atingere SNC => deces decadaIII 33
Philippe Charles Ernest Gaucher
 Maladia GAUCHER –Aspecte macroscopice
 Splina ↑(10kg), palidă, pestriță cu
infiltrat nodular și difuz și fibroză
în pulpa roșie; se poate asocia cu
infarctul alb splenic
 -adenopatie generalizată
 -M.O. mase tumorale cenușii
mari, moi cu eroziuni osoase,
deformări scheletice, fracturi
 -Ficat mărit pe seama
sinusoidelor, hepatocitele nefiind
afectate

Splina,,pestriță” Gaucher 34
 Maladia GAUCHER –Aspecte microscopice
 Se identifica plaje/insule compacte de celule Gaucher
(aprox. 100µ), rotund-ovalare, citoplasma cu vacuole de tip
fibrilar “hartie creponată/mătase plisată” PAS+, unul sau
mai mulți nuclei excentrici, hipercromi ±hemosiderină

35
Maladia GAUCHER –Aspecte microscopice

Plaje/insule compacte de celule

Gaucher (aprox. 100µ), rotund-
ovalare, citoplasma cu vacuole de
tip fibrilar “hartie
creponată/mătase plisată”, col.
HEx30(stanga sus),x40(dreapta
sus),x30(jos)
36
 BOALA NIEMANN-PICK
 Boala AR, mutația genelor
SMPD1(Tipul A și B) si NPC1
si NPC2(Tipul C1 si C2)
 -absența sfingomielinazei=>
acumulare de sfingomielina și
colesterol în macrofage în
Dr. Albert Niemann Prof. Dr. Ludwig Pick
majoritatea tesuturilor și
organelor.
 Tip A (infantilă) – cel mai frecvent, severă
 -atingere neurolă extensivă
 -acumulare ↑viscerală de sfingomielina=> deces în
primii 3 ani de viață
 Tip B( viscerală) organomegalie fără prindere SNC
 Tip C(juvenilă) - >10ani , cu subtipuri C1 si C2 37
 Boala Niemann–Pick- aspecte macroscopice

Splenomegalie Niemann–Pick tip C1

Hepatomegalie Niemann–Pick tip B

38
Boala Niemann–Pick- aspecte microscopice
 Celula Niemann-Pick (90-100μ) cu citoplasma fin
vacuolată.Vacuole uniforme=> aspect spumos

39
 Boala Niemann–Pick- aspecte microscopice
Celule spumoase Niemann-Pick
intrahepatocitar, pericentrolobular ,
HEx30

 Celule spumoase
Niemann-Pick ,
detaliu, citoplasmă fin
vacuolată

40
41