TRANSPORTUL MEMBRANAR SI

POTENTIALUL DE MEMBRANA
 Propritati importante ale celulei:
TRANSPORTUL MEMBRANAR;
POTENTIALUL DE MEMBRANA.

 Membrana celularã prezintã permeabilitate selective;

 schimb bidirectional:
 de substante nutritive;
 produsi ai catabolismului celular;
 transfer ionic, care determinã aparitia curentilor electrici.
 Mecanismele implicate în transportul transmembranar:
1. mecanisme care nu necesitã prezenta unor proteine membranare transportoare
(cãrãusi);
 Difuziunea
 Osmoza
2. mecanisme care necesitã prezenta unor astfel de protein.
 Difuziunea facilitate;
 Transportul activ.
 consumul energetic necesar pentru realizarea lui:
1. transport pasiv (difuziunea, osmoza, difuziunea facilitata);
2. transport activ.
DIFUZIUNEA = rãspândirea uniformã a moleculelor într-un volum dat de gaz sau soluþie.

 ori de câte ori existã o diferentã de concentratie (gradient de concentratie) între douã compartimente ale unei
solutii, miscarea molecularã tinde sã elimine aceastã diferentã si sã distribuie moleculele uniform.

 Prin difuziune trec:

moleculelor nepolarizate (liposolubile) – oxygen, hormoni steroizi;
moleculele organice, care prezintã legãturi covalente polare, dar nu sunt încãrcate electric – dioxid de carbon,
etaanol, uree;
NU molecule mari, polarizate !!!!!!!!!!!!!!!!
OSMOZA = difuziunea apei (solventului) dintr-o solutie.

 Semipermeabilã (sã fie mai permeabilã pentru moleculele de solvent decât pentru cele de solvit).

 Apa va trece din compartimentul `n care concentraþia ei este mai mare (solutie mai diluatã) în cel cu
concentraþie mai micã (solutie mai concentratã).

 Forþa care trebuie aplicatã pentru a preveni osmoza se numeste presiune osmoticã. Ea este proportionala
cu numãrul de particule dizolvate în solutie.
Mecanismele care necesita molecule de
transport
 Specific;
 Saturabil (va exista un transport maxim pentru o anumitã substantã) ;
 Pentru aceeasi proteinã transportoare poate aparea competitia între moleculele de
transportat.

 Difuziunea facilitata – NU NECESITA ENERGIE;

 Transportul activ – NECESITA ENERGIE (furnizata de ATP).
TRANSPORTUL ACTIV
 Transport active:
- primar: hidroliza directã a ATP-ului pompe;
 secundar = cotransport ; energia necesarã pentru transferul unei molecule sau ion împotriva gradientului sãu
de concentratie este obþinutã prin transferul altei energii conform gradientului ei de concentratie. De exemplu,
pompa de Na+/K+.

TRANSPORTUL VEZICULAR:
 EXOCITOZA;
 ENDOCITOZA.
POTENTIALUL DE MEMBRANA
 distributie inegalã a sarcinilor de o parte si de alta a membranei celulare.
Permeabilitatea selectiva;
Prezenta intra celularã a moleculelor nedifuzibile încãrcate negative;
activitatea pompei Na+/K+.

2 tipuri de potential membranar:

 PM de repaus;
 PM de actiune.
Potentialul membranar de repaus - -65 - -85 mV;

 Depinde de permeabilitatea membranei pentru diferitele tipuri de ioni;

 potenþial de membranã atunci când la nivelul acesteia nu se produc impulsuri electrice.

 Va loa rea acestui potenþial se datoreazã activitãtii pompei Na+/K+ (2 K+ la 3 Na).

POTENTIALUL DE ACTIUNE

 este modificarea temporara a potentialului de membranã;

 Mecanismele de producere, aspectul si durata potentialului de actiune sunt diferite în funcþie de tipul de celulã;

 curenti electrici care apar la trecerea ionilor prin canalele membranare specifice, ce se închid sau se deschid în
functie de valoarea potentialului de membranã.

 Prezinta mai multe etape.

 Depolarizare/panta ascendenta – valoarea potentialului de membranã este redusã la un nivel critic, numit potential
prag - influx de Na;

 Repolarizare/panta descendenta – eflux de potasiu.

 Perioada refractara – dificil de obtinut un nou potential;

perioada refractarã absoluta;
perioada refractarã relativã - potentialul de actiune obtinut astfel are o vitezã de aparitie a pantei ascendente mai micã si o
amplitudine mai redusã decât în mod normal.
 Potenþialul de actiune, odatã generat în orice punct al unei membrane excitabile, va stimula, la rândul lui, zonele
adiacente ale acesteia, propagându-se în ambele sensuri, pânã la completarea depolarizarii membranei.

 Transmiterea depolarizãrii în lungul unei fibre nervoase sau musculare = impuls;

 Proprietãtile speciale:
contractilitatea (proprietatea celulelor musculare de a transforma energia chimicã a unor compusi în energie
mecanicã);
activitatea secretorie.

 Unele celule s-au specializat în producerea de substante pe care le „exportã“ în mediul intern (secretie endocrinã)
sau extern (secretie exocrinã).