CELULA

Celulale sunt unitati structurale si functionale ale vietiI. Fiecare organism isi incepe viata ca o unica celula (zigotul). La
aprox. 30 de ore de la fecundatie sufera diviziuni succesive, trecand prin stadiile de morula, blastura si gastrula. Astfel se
formeaza embrionul care prezinta 3 foite
embrionare: ectoblast (ectoderm), mezoblast
(mezoderm), endoblast (endoderm); Prin
diferentierea celulelor din foitele embrionare
rezulta tesuturile, organele si sistemele de
organe ale embrionului.

Corpul uman contine aprox. 100 mil. Pe

parcursul dezvoltarii ontogenetice se
desfasoara o evolutie cantitativa, materializata
prin cresterea numarului de celule si o evolutie
calitativa = histogeneza.

De celule care dupa caracteristicile lor

structurale si functionale pot fi clasificate in
circa 200 de tipuri diferite: musculare,
nervoase, epiteliale, sangvine, etc.

Dimensiunile medii: ovocit (140 µm), smptz.

(3µm – diametru), prelungirile neuronale (1m),
trombocite (<3µm), fibrele musculare ( 10-12
cm);

Forma celulor: forma sferica/ globuroasa se

poate modifica devenind fusiforma, stelata,
cubica, cilindrica. Cele sangvine, ovulul, celulele
adipoase sau cartilaginoase isi pastreaza forma
sferica.

Structura celulei
1. Membrana celulara = plasmalema
Aceasta are permeabilitate selectiva, datorita careia se mentine o diferenta de incarcatura ionica intre o fata si
cealalta a sa, generand o diferenta de
pontential ( potential de membrana).
 Ea este organizata dupa modelul mozaicului
fluid. De asemenea nu toate celulele au o
membrana uniforma. Unele prezinta cute
fine permanente de tipul microviliilor
(celulele epiteliale ale mucoasei intestinale,
membrana neuronilor la nevelul sinapselor,
epiteliul tubilor renali), cililor (epiteliul
mucoasei traheei), desmozomilor
( corpusculi de legatura care solidarizeaza
celulele epiteliale) sau temporare de tipul
pseudopodelor ( leucocite).

Inconjoara celula, ii confera forma si asigura schimburile de substante cu mediul.

Compozitia structurala de baza a membranei este aceeasi cu a membranelor care
inconjoara organitele celulare si alte compartimente subcelulare. Este constituita
din fosfolipide si proteine. Fosfolipidele formeaza, cu portiunea hidrofila spre exterior, un bistrat (strabatut de canale
ionice, miezul fiind totodata hidrofob) in care sunt inglobate din loc in loc
proteinele. Acestea realizeaza functiile specializate ale membranei si
mecanismele de transport transmembranar.

Membrana celulara contine glucide (glicoproteine, glicolipide) atasate de fata ei

externa . Ele sunt puternic incacate negativ. Proteinele au diferite roluri:
receptori, aderenta incercelulara si transport – regand activitatea celulei si
facilitand organizarea tesuturilor

Dimensiuni: grosimea ( aprox. 10nm)

Transferul moleculelor si ionilor

1. Transport pasiv ( fara consum de
energie) = Mecanisme care nu
folosesc proteine transportoare
a) Difuziune ( difuzie ) = este tendinta
moleculelor si ionilor de a se imprastia
in mod egal in mediu. Aceasta tendinta
ste datorata faptului sa toate moleculele
poseda energie cinetica si se afla in
miscare constanta, dezordonata si cu
viteza mare , ciocnindu-se, ricosand,
schimbandu-si mereu directia. Efectul
acestor miscari dezordonate este deplasarea moleculelor din regiuni unde concentratia este mai mare, al regiuni
unde concentratia este mai mica, adica difuzeaza in functie de gradientul lor. Datorita structurii sale, membrana
celulara nu reprezinta o bariera in difuziunea moleculelor nepolarizante (liposolubile), de exemplu O2 sau homonii
steroizi. Moleculele organice, care prezinta legaturi covalente polare, dar nu sunt incarcate electric, de exemplu
CO2, etanolul sau ureea, pot difuza prin membrana celulara. Moleculele polarizante mai mari cum ar fi glucoza, nu
pot traversa membrana celulara prin difuziune si au nevoie de o proteina transportoare. De asemenea, membrana
nu permite pasajul ionic liber, acesta va avea loc doar la nivelul canalelor ionice structurate proteic (formatiuni
membranare cu dimensiuni foarte mici)
 b) Osmoza = este o forma particulara a difuziunei; pentru ca ea sa se produca,
membrana care separa cele doua compartimente trebuie sa fie semi-permeabila
( adica sa fie permeabila doar pentru moleculele de solvent decat pentru cele de
solvit/solvat). Apa va trece din compartimentul cu concentratia mai mare in
compartimentul cu concentratia mai mica. Forta care trebuie aplicata pentru a
prevenii osmoza se numeste presiune osmotica. Ea este proportionala cu
numarul de particule dizolvate in solutie.
2. Mecanisme care utilizeaza proteine transportoare
Moleculele organice polarizate si cu greutate moleculara mare traverseaza
membrana celulara cu ajutorul proteinelor transportoare
membranare. Acest tip de transport este specific, saturabil
( va exista un transport maxim pentru o anumita substanta)
si pentru aceeasi proteina transportoare poate aparea
competitia intre moleculele de transportat.
a) Difuziunea facilitata = in acest caz, moleculele se
deplaseaza in sensul gradientului de concentratie si nu
este necesara energie de transport.
b) Transportul activ = Asigura deplasarea moleculelor si a
ionilor impotriva gradientului de concentratie si de
desfasara cu consum de energie furnizata de ATP
Tipuri de transport activ:
- Primar = pentru functionarea proteinei transportoare este necesara hidroliza directa a ATP-ului. In acest

caz, proteinele transportoare se numesc pompe;

- Secundar (cotransportor) = energia necesara pentru transferul
unei molecule sau ion impotriva gradientului sau de
concentratie este obtinuta prin transferul altei energiiconform
gradientului ei de concentratie de Na+/K +;

Prin acest
mechanism de
transport
functioneaza pompa
Na+/K+ care este
importanta in
excitabilitateaa neuronilor si a celulelor musculare, dar si in
transportul veziculeleor in fagocitoza si pinocitoza.
 Potentialul de membrana
Permeabilitatea selectiva a membranei, prezenta intra celulara
a moleculelor nedifuzabile incarcate negativ si activitatea
pompei Na+/K+ creeaza o distributie inegala a salcinilor de o
parte si de alta a membranei celulare. Aceasta diferenta de
potential este denumita potential de membrana.
Potentialul membranar de repaus
Termenul de repaus este introdus pentru a desemna un
potential de membrana atunci cand la nivelul acesteia nu se
produc impulsuri electrice. Valoarea medie este de -65mV
pana la -85mV (valoarea apropiata de cea a potentialului de
echilibru pentru K+) si depinde de permeabilitatea membranei
pentru diferitele tipuri de ioni. Valoarea ascestui potential se
datoreaza activitatii pompei Na+/K+, care reproduce in celula
K+ difuzat la exterior si expulzeaza Na+ patruns in celula, intr-
un raport de 2K+ la 3K+. In acest mod, o celula isi mentine
relativ constanta concentratia intracelulara a ionilor de Na+ si
K+ si un potentil membranar constant,, in absenta unui simt.

Potential membranar de actiune

= modificarea temporata a potentialului de membrana. Celulele
stimulate electric genereaza potentiale de actiune prin
modificarea potentialului membranar. Mecanismele de producere,
aspectul si durata potentialului de actiune sunt diferite in functie
de tipul de celula, dar principiul de baza este acelasi: modificarea
potentialului de membrana se datoreaza unor curenti electrici care
apar la trecerea ionilor prin canalele membranare specifice, ce se
inchid sau se deschid in functie de valoarea potentialului de membrana. Pentru a enumera fazele potentialului de ectiune
de poate lua ca exemplu neuronul:

- Pragul : celulele excitabile se depolarizeaza rapid,

daca valoarea potentialului de membrana atinge un
nivel critic, numit potential prag. Odata atins acest plag
depolarizarea este spontana.

- Perioada refractata reprezinta intervalul de timp pe

parcursul caruia este dificil de obtinut un potential de
actiune. Exista doua perioda de reflectare:

 Perioada refractata relativa: pe

parcursul ei se poate initia un al doilea
potential de actiune, daca stimulul este
suficient de mare. Ptentialul de actiune
obtinut astfel are o viteza de aparitie a
pantei ascendente mai mica si o
amplitudine mai redusa decat in mod
normal.
 Perioada refractata absoluta: pe
parcurul ei, indiferent de intensitatea
 stimulului, nu se poate obtine un nou potential de actiune.
Cuprinde panta ascendenta a potentialului de actiune si o
portune din cea descendenta si se datoreaza inactivitatii
canalelor pentru Na+;

Potentialul de actiune odata generat in orice punct al unei membrane excitabile,

va stimula, la randul lui zonele adiacente ale acestuia, propagandu-se in ambele
sensuri, pana la completa depolarizare a membranei. Transniterea depolarizarii
in lungul unei fibre mnervoase sau musculare poarta denumirea de impuls
(nervos sau muscular).(depolarizarea este procesul de inversarea a incarcaturii
electrice pe toata regiunea membranei).

Proprietatile specifice alea celulelor sunt contractilitatea ( proprietatea unor

celule musculare de a transforma energia chimica inn energie mecanica) si
activitatea secretorie. Fiecare celula sintetizeaza substantele proteice si lipidice
proprii, necesare pentru refacerea structurilor, pentru crestere si inmultire.
Unele celule s-au specializat in producerea de substante pe care le „exporta” in
mediul intern ( secretie endocrina) sau extern ( secretie exocrina).

Potentialul de actiune este un raspuns de tip „tot sau nimic”: stimulii cu o intensitate inferioara pragului, subliminari, nu
provoaca depolarizarea si declansarea unui impuls, iar stimulii supraliminari nu determina o reactie mai ampla decat
stimulul prag.

- Panta ascendenta: depolarizarea apare dupa atingrea potentialului prag si se datoreaza cresterii permeabilitatiii
membranei pentru Na+; acesta va intra in celula prin canalele speciale pentru acest ion, care sunt voltaj-
dependente si care se deschid atunci cand potentialul de membrana atinge valloarea de prag.
- Panta descendenta (repolarizarea): potentialul revine catre valoarea de repaus. Acest fapt se datoreaza iesirii K+
din celula prin canale speciale pentru acest ion, care se deschid, de asemenea, in prezenta stimulului (fig.10)

3. Citoplasma = este o structurea complexa la

nivelul careia se desfasoara principalale functii vitale.
Este un sistem coloidal, in care mediul de dispersie
este apa, in faza dispersata este ansamblul de micelii
coloidale ce se gasesc in miscare browniana.
Functional, citoplasma este alcatita din citosolul (o
fază lichidă care cuprinde componente structurale ale
unei celule în afară de nucleu), hialoplasma
(porțiunea lichidă a citosolului, care nu cuprinde nicio structură) si citoscheletul (microtibuli si microfilamente).
Reactiile chimice se petrec in starea de citosol.

Organite comune
4. Microtubulii = sustin si mentin forma celulei si contribuie la
deplasarea diverselor substante din celula.
5. Microfilamente = constituite din proteina contractila ( actina),
fiecare celula avand propriul aranjament al actinei.
6. Ribozomii/corpusculii lui:
Organite bogate in
ribonucleproteine, de forma unor granule ovale sau rotunde, cu
 dimensiuni intre 150 – 250 Å. Exista robozomi liber in matricea citoplasmatica
si asociati RE neted, care formeaza ergastoplasma (RE rugos).
7. Reticulul endoplasmatic = sistem canicular, care leaga plasmalema
de stratul extern al membranei nucleare
a. Neted: retea de citomembrane cu aspect diferit, in functie de
activitatea celulara ( rol in metabolismul glicogenului)
b. Rugos: forma diferentiata de RE. Pe suprafata externa a peretelui
membranos prezinta ribozomi (rol in sinteza proteinelor)
8. Aparatul Golgi = Sistem membranar format din micro si macrovezicule
si din cisterne alungite, situat in aproprierea nucleului, zona cea mai activa a
citoplasmei. ( rol in excretia unor substante celulare, cum ar si secretii si
membrane)
9. Mitocondriile = Forma ovala, rotunda, cu perete de structura trilaminara
(lipoproteica). Prezinta un invelis extern (membrana externa), interspatiu,
membrana interna, pliata. In interior se gaseste matricea mitocondriala, in
care se afla sistemele enzimatice care realizeaza folosirea oxidativa (sinteza ATP). Acestea sunt sediul sinetzei
ATP, cu eliberare de energie. De asemenea, recicleaza si descompun proteine, grasimi, hidrocarburi, controleaza
nivelul apei si al altor materiale celulare.
10. Lizozomii = Corpusculi sferici raspandti in intreaga hialoplasma. Contin enzime hidrolitice, cu rol important in
celulele fagocitare (leucocite, macrofage). Asigura digestia intracelulara a proteinelor, lipidelor si glucidelor si
asigura transportul resturilor la nivelul membranei pentru a fi eliminate.
11. Centrozomul = Situate in apropierea nucleului, se manifesta in timpul diviziuniicelulare. Este format din doi
centrioli cilindrici, orientati perpendiculr uul pe celalalt si inconjurati de o zona de citoplasma vascoasa
(centrosfera). De asemenea, centionlii sunt o pereche compuse din 9 seturi de triplete de microtubuli dispusi pe
un inel, sunt implicati in diviziunea celulara.

Organite specifice
12. Miofibrilele = elemente contractile din sarcoplasma fibrelor musculare
13. Neurofibrilele = constituie o rete care se intinde in citoplasma neuronului, in axolema si in dendrite.
14. Corpusculii Nissl / corpii tigroizi = sunt echivalenti i ergastoplasmei pentru celula nervoasa.
15. Incluziuni citoplasmatice = au caracter
temporar si sunt reprezentate de granule de substante
de rezerva. Produsi de secretie si pigmenti.
16. Nucleul = are rolul de a coordona procesele
biologice celulare
fundamentale
( contine material
genetic, controleaza
metabolismul
celular, transmite
informatia genetica).
Pozitia lui in celula
poate fi centrala sau
excentrica (celulele
adipoase, mucoase). Numarul de nuclei este variabil, dar majoriatea celulelor sunt mononucleate, exceptiile
fiind: binucleatele ( hepatocitele), polinucleatele ( fibrele musculare), anucleate (hematia adulta). Dimesiunile
nucleului pot fi intre 3 si 20 μm, corespunzator ciclului functional al celulei, fiind in raport de 1/3 - 1/4 cu
citopasma. Structura nucleului cuprinde membrana nucleara, carioplasma si unul sau mai multi nucleoli.
Membrana nucleara poroasa, este dubla, cu structura trilaminata, constituita din doua foite , una externa, spre
matricea citoplasmatica, ce prezinta ribozomi si se continua citomembranele reticulului endoplasmatic si una
interna, aderenta miezului nuclear. Spatiul intre-membranar este nimit spatiu perinuclear. Sub membrana se
afla carioplasma, o solutie coloidala cu aspect omogen . La nivelul ei, exista o retea de filamente subtiri, formate
din granulatii fine de cromatina, din care la inceputul diviziunii celulare, se formeaza cromozomii, alcatuiti din
ADN sau ARN cromozomial, proteine hisnotice si nonhistonice, cantitati mici de lipide si ioni Ca si Mg.