Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PLASMATICĂ
ȘI
TRANSPORTUL
SUBSTANȚELOR
PRIN
MEMBRANĂ Proiect realizat de
CONSTANTINESCU SOPHIA
FLUTURAȘ ANDREI
PETRESCU MIHNEA
CLASA a –IX-a A
CELULE EUCARIOTE
ȘI PROCARIOTE
Celula este cea mai simplă unitate
a materiei, care este în viață.
Există două tipuri principale de
celule: celule eucariote și celule
procariote.
Celulele eucariote sunt numite
astfel deoarece acestea au un
adevărat nucleu. Nucleul, care
adăpostește ADN, este conținută
într-o membrană și separată de
alte structuri celulare.
Celule procariote, cu toate
acestea, nu au nici un nucleu
adevărat. ADN-ul într-o celulă
procariotă nu este separat de
restul celulei , dar spiralat într-o
regiune numită nucleoid.
Fig. 1 - Comparația dintre celule eucariote și celule procariote
MEMBRANA PLASMATICĂ a.
(CELULARĂ)
Membrana celulară este membrana semipermeabilă a unei celule
care delimitează și compartimentează conținutul său celular:
citoplasma și nucleul. Membrana celulară separă celula de fluidul
b.
interstițial înconjurător, componenta principală a fluidului
extracelular (Fig. 2 a).
Membrana celulară constă dintr-un strat lipidic, incluzând
colesteroli care stau între fosfolipide pentru a-și menține fluiditatea
la diferite temperaturi. Membrana conține, de asemenea,
proteine de suprafață (de membrană), proteine globulare
(integrale) care trec peste membrană servind drept transportoare
de membrană și proteine periferice care se atașează vag la partea
exterioară a membranei celulare, acționând ca enzime care
modelează celula (Fig. 2 b). c. d.
Proteinele membranare, asociate dublului strat lipidic, asigură
funcționalitatea membranei (Fig. 2 c).
LIPIDELE
Membrana celulară constă din 3 tipuri de lipide:
fosfolipide (Fig. 3);
glicolipide (Fig. 3);
steroli.
Fosfolipidele și glicolipidele constau dintr-un cap hidrofil și
o coadă hidrofilă. (Fig.2 d)
Colesterolul, cel mai cunoscut dintre steroli, este cel care conferă
membranei rigiditatea, fiind poziționat între capetele hidrofile ale
lipidelor și nepermițându-le să se contracte. Fig.3 - Exemple de fosfolipide și glicolipide membranare majore.
activ.
DIFUZIA FACILITATĂ
transport pasiv al substanțelor organice (glucoză, aminoacizi)
proteină transportoare (“carrier”)
viteză de transfer crescută
limitată până la o valoare maximă (Tmax)
substanţe biologic active pot influenţa capacitatea de transport
(ex: insulina creşte difuzia glucozei de 10-20 ori prin nr. de
transportori) Fig. 9 – Difuzia
celulară facilitată
OSMOZA
Reprezintă mişcarea netă a solventului
prin membrane semipermeabile, ca
răspuns la diferenţa de presiune osmotică.
Apa este solventul sistemelor biologice.
Osmoză este procesul de trecere a apei
printr-o membrană semipermeabilă,
dinspre soluţia mai diluată spre cea mai
concentrată.
Presiunea osmotică depinde de:
nr. de particule dizolvate în unitatea de
volum (concentraţia osmotică a soluţiei)
temperatura absolută a soluţiei
Fig. 10 – Efectul osmozei asupra celulelor sanguine sub diferite soluții.
TRANSPORTUL ACTIV
Transportul activ este transportul substanțelor
prin membrană de la o concentrație mică la o
concentrație mare, cu consum de energie și cu
modificarea conformației proteinei transportatoare
pentru a se putea deplasa împreună cu molecula
transportată prin membrană. Această proteină
funcționează ca o pompă. De aceea, necesită consum
de energie celulară.
Transportul activ solicită consum de energie și este
realizat de proteine-transportatoare speciale.
Există două tipuri de transport activ:
transportul activ primar
transportul activ secundar
Un exemplu de transport activ în fiziologia umană
este absorbția glucozei din intestine.
Fig. 11 – Absorbția glucozei în intestine
TRANPORT ACTIV PRIMAR TRANPORT ACTIV SECUNDAR
Transportul activ primar, numit și transport activ În transportul activ secundar energia este utilizată
direct, folosește direct energia metabolică pentru a pentru transportul moleculelor pe o membrană;
transporta moleculele pe o membrană. Acesta se bazează pe diferența de potențial
Substanțele care sunt transportate peste membrana electrochimic creată prin pomparea ionilor în/din celulă.
celulară prin transportul activ primar includ ioni
metalici, cum ar fi Na+, K+, Mg2+ și Ca2+ . Aceste
particule încărcate necesită pompe de ioni sau canale
de ioni pentru a traversa membranele și a se distribui
prin corp.