–

C A
S I
L A
C
E A
N AR
IO
I T
D
N OV
CO VL
PA
 – CONDITIONAREA CLASICA –
PAVLOV
ÎNVĂȚAREA ESTE O PROPIETATE A ORGANISMELOR VII
ÎN EGALĂ MASURĂ CUM ESTE O PROPRIETATE A INDIVIDULUI
UMAN.
FORMELE DE ÎNVĂȚARE SUNT VARIATE,
LA FEL ȘI PALIERELE CARE ASISTĂ PROCESUL DE ÎNVĂȚARE.
DE ASEMENEA PERSPECTIVELE CU PRIVIRE LA ÎNVĂȚARE
PRESUPUN O ABORDARE INTERDISCIPLINARĂ ȘI HOLISTICĂ,
ISTORICĂ ȘI PARADIGMATICĂ.
Primele cercetări asupra învățării s-au realizat
dintr-o perspectiva behavioristă
Behaviorismul este orientarea psihologică
fondată de John B. WATSON, care susține că
obiectul de studiu al psihologiei este
COMPORTAMENTUL, singurul care poate fi
studiat în mod obiectiv, care poate fi

OBSERVANT / MĂSURAT /
CUANTIFICAT
În accepție behavioristă, comportamentul este
ansamblu de răspunsuri ajustate stimulilor care îl
declanșează.
Astfel, psihologia reprezintă studiul cuplului:

STIMUL - RĂSPUNS
De la această premise s-a plecat și în studiul învățării concepute drept o schimbare
observabilă a comportamentului produsă de experiență.
Abordarea behaviouristă a învățării a generat câteva premise importante pentru învățare, și
anume:
Asociațiile sunt “cărămizile”învățării
Aceleași legi fundamentale operează în toate situațiile, indifferent de conținutul învățării
sau de persoană care învață
Stabilirea legăturilor între stimul și răspuns este influențată de întărire
Reprezentanți de seama ai acestei orientări:
I.P. PAVLOV
THORNDIKE
WATSON
SKINNER.
CONDITIONAREA CLASICA – PAVLOV
Condiționarea clasică, numită și condiționarea respondența, a fost descrisă și
explicate de filozoful rus IVAN PETROVICI PAVLOV, laureate al Premiului
NOBEL pentru medicină în 1904 pentru cercetări referitoare la fizilogia sistemului
digestiv.
PAVLOV a descris primul fenomenul condiționării clasice în experimentele pe care
le-a făcut cu câinii.
Prin teoria propusă cu privire la mecanismele de producer a reflexelor condiționate,
PAVLOV a reușit să explice fundamentele generale ale învățării.
În timp ce studia DIGESTIA, savantul a observant că un câine începea să saliveze nu
numai atunci când mânca, ci și la vederea farfuriei cu mâncare sau a persoanei care i-
o aducea. Acest câine învățase să asocieze imaginea farfuriei cu gustul hranei.
Condiționarea clasică presupune asocierea dintre un stimul neutru, care inițial nu ar fi
generat un răspuns din partea organismului/subiectului, și un răspuns condiționat de
acest stimul.
Experimentul lui PAVLOV, descries în următoarea schemă:

SN=hrană este un stimul necondiționat, ea este

provocată, în mod normal, fără o condiționare
prealabilă, o reactive de salivare

SC=sunetul, un stimul condiționat, el nu provoacă

salivatia decât cu condiția asocierii cu SN și a
respectării anumitor reguli

RN=salivatia este un răspuns necondiționat atunci

când ea este provocată de vederea hranei

RC= salivatia este un răspuns condiționat atunci

când ea este provocată doar de sunetul clopoțelului.

Potrivit lui PAVLOV, realitatea unei asemenea condiționări demonstrează că un animal

poate crea o asociere între un stimul, inițial neutru ( sunetul clopoțelului nu avea
puterea de a produce saifvatia) și un rasuns comportamental( salivatia).
Această asociere S-R constituie traseul extern și observabil al instaurării unei cunoștințe
noi, stabilite prin experiență.
Pentru că răspunsul condiționat să se producă, este necesar să fie îndeplinite
câteva condiții:

 Să existe contiguitate temporală între cei doi stimuli SC și

SN, adică cei doi stimuli să fie porezentati la un timp foarte
scurt unul după celălalt
 La fiecare asociere, stimulul condiționat trebuie să preceadă
stimulul necondiționat ( ordinea anterograda- SC-SN).
Ordinea inversă, prezentarea simultană a celor doi stimului,
ori asocierea lor aleatorie nu produc condiționarea sau o
eficientă redusă.
 Un anumit număr de repetiții ale cuplajului celor doi stimuli
 O anumită intensitate a stimulului necondiționat, adică
mărimea recompense utilizate că întăritor
Reflexul condiționat își menține mecanicitatea numai dacă este întreținut de un
stimul cu funcție de recompensă pentru organism.
Interpretările cognitiviste contrazic teza behavioristă: Condiționarea nu depinde
numai de numărul asocieri SC-SN și de contiguitatea temporală, ci și de calitatea
anticipatorie  a lui SC față de SN.
În activitatea să PAVLOV a identificat și alte procese ale condiționării clasice:
• Generalizarea( aceleași răspunsuri obținute în urmă stimulilor similari)
• Discriminarea ( respunsuri diferite la stimuli similari dar nu identici )
• Stingerea( dispariția, extintiagraduala a răspunsului învățat) 
BIBLIOGRAFIE:
• Salavrescu, D. (2009) – Psihologia invatarii- teorii si aplicatii educationale,
editura Polirom, Iasi
• Cace,C.(2007)-Psihologia educatiei-teorie, metodologie si practica, editura ASE,
Bucuresti