Membrana Plasmatica

Membrana plasmatica(sau membrana celulara) este o alcătuire celulară

ce conturează și împarte conținutul celular.Aceasta este o structură cu
proprietăți dinstincte de permeabilitate selectivă , ce acordă
singuralitate celulei și bidimensională continuă cu grosimea de 6-9
nanometri.

Rolurile membranei plasmatice

-transportul de substanțe

-asigurarea homestazei

-permeabilitate selectivă

-protejarea spațiului celular

-atribuirea unei forme celulei

-echilibru osmotic

-contribuie în cadrul proceselor metabolice

-comunicarea între celule și mediu extern

-locomoția

Structură

Membrana plasmatica este alcătuită din lipide și proteine.Componentul

structural esențial al membranelor plasmatice este stratul dublu lipidic
care acționeză ca o barieră impenerabilă pentru majoritatea
moleculelor aqua-solubile.Proteinele membranare , asociate dublului
strat lipidic , asigură funcționalitatea membranei.
Lipidele

Membrana plasmatică constă din trei tipuri de lipide:

-fosfolipide

-glicolipide

-steroli

Fosfolipidele și glicolipidele sunt compuse dintr-un cap hidrofil și

o coadă hidrofobă. Colesterolul, cel mai cunoscut dintre steroli, este cel
care acordă membranei rigiditatea , fiind poziționat între
capetele hidrofobe ale lipidelor și nepermițându-le să se contracte.

Proteinele

Proteinele sunt fie înglobate în membrana lipidică (transmembranare),

fie asociate suprafeței acesteia. Există mai multe feluri de proteine,
incluzând:

-de transport

-de susținere

-receptori

-proteină-marker

-enzime, care catalizeaza diferite reactii chimice

Proteinele sunt implicate în multiple procese:

-controlul fluxului de informație între celulă și mediu prin

recunoașterea, legarea și transmiterea moleculelor-semnal
-realizarea conexiunilor intercelulare și a ancorării celulelor în matricea
extracelulară

-desfășurarea reacțiilor enzimatice asociate structurilor membranare

-imunitatea celulară

-transportul molecular și ionic transmembranar

Transportul substanțelor prin membrană

Transportul substanțelor prin membrană se referă la întregimea

proceselor sau mecanismelor care au legătură cu trecerea substanțelor
dizolvate cum sunt ionii și moleculele mici prin membrane. Poate
fi activ sau pasiv.

Transportul activ se face contra sensului gradientului de concentrație

sau a gradientului electrochimic - adică a sensului spontan de difuzie
din regiunea unde concentrația atomilor sau a moleculelor este mai
mică în regiunea unde concentrația lor este mai mare. Acest transport
solicită consum de energie și este realizat de proteine-transportatoare
speciale. Moleculele de dimensiuni mari (proteinele, lipidele, acizii
nucleici) nu pot trece direct prin plasmalemă, transportul lor
realizându-se pe calea endocitozei. Endocitoza particulelor solide este
numita fagocitoză, iar a lichidelor – pinocitoză. Evacuarea particulelor
solide este o fagocitoză negativă, iar a lichidelor – pinocitoză negativă.
Acest procedeu este numit exocitoză.

Transportul pasiv se realizează după gradientul de concentrație – din

regiunea unde concentrația atomilor sau a moleculelor este mai mare
în regiunea unde concentrația lor este mai mică. Acest transport nu
necesită consum de energie și are loc pe calea difuziunii simple sau a
difuziunii facilitate. Difuziunea simplă se realizează prin porii formați
de molecule proteice sau cu participarea componentelor lipidice ale
membranei. Difuziunea facilitată este asigurată de proteinele-
transportatoare din membrană, care se leagă selectiv cu anumiți ioni
sau molecule, transportându-le prin membrană. Difuziunea apei se
numește osmoză. În cazul în care concentrația soluției din afara
celulei este mai mica decât în celulă, apa părăsește celula. În acest
caz, volumul vacuolelor, parțial al citoplasmei, se micșorează și
citoplasma parietală se îndepartează de membrană. Acest fenomen
este numit plasmoliză. Dacă celula plasmolizată este pusă în apă,
aceasta va pătrunde în celulă, restabilind volumul ei inițial.
Fenomenul este numit deplasmoliză.