Sunteți pe pagina 1din 40

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “V.

BABEŞ” TIMIŞOARA
DISCIPLINA DE FIZIOLOGIE
DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE FUNCŢIONALE

FIZIOLOGIE GENERALĂ

CURSUL 1
Fiziologia membranei celulare

Şef lucr.dr. Lavinia Noveanu


2012

1
CUPRINS

1.Organizarea morfo-funcţională a membranei celulare


1.1. Lipidele membranare. Rol structural şi funcţional
1.2. Proteinele membranare. Rol structural şi funcţional
1.3. Structurile specializate ale membranei

2. Funcţia de transport a membranei celulare


2.1. Transportul pasiv
2.1.1. Difuziunea
2.1.2. Osmoza
2.1.3. Filtrarea
2.1.4. Canalele ionice membranare
2
OBIECTIVE

Studentul trebuie să:


 Explice organizarea şi rolul matricei fosfolipidice în permeabilitatea
selectivă a membranei
 Definească criteriile de clasificare şi funcţiile principale ale proteinelor
membranare
 Enumere criteriile generale de clasificare a mecanismelor de transport
membranar
 Definească principalele caracteristici ale transportului pasiv
 Descrie transportul pasiv prin difuziune şi osmoză
 Definească şi să descrie caracteristicile generale ale transportul pasiv
prin canale ionice
 Descrie transportul pasiv prin canale ionice voltaj – dependente şi
operate de ligand
3
STRUCTURA GENERALĂ A CELULEI

Componentele principale ale celulei sunt:


 MEMBRANA CELULARĂ
 CITOPLASMA
 NUCLEUL

4
1.ORGANIZAREA MORFO-FUNCŢIONALĂ A
MEMBRANEI CELULARE
DEFINIŢIE - complex molecular lipidoproteic care delimitează
celula de mediul extracelular
 membrana celulară = plasmalemă

FUNCŢIE PRINCIPALĂ - barieră cu permeabilitate selectivă şi


dinamică, care controlează schimburile dintre celulă şi mediul
extracelular

5
STRUCTURĂ - modelul “mozaicului fluid lipido-proteic”:
 Lipide - fosfolipide, colesterol, glicolipide
 Proteine - periferice, integrale, glicoproteine
 Structuri specializate membranare - microvili, joncţiuni intercelulare

LEGENDĂ: 1. glucid, 2. glicoproteină, 3. glicolipid, 4. colesterol,


5. proteină periferică, 6. proteină integrală, 7. filamente ale citoscheletului
celular, 8. extremităţi hidrofile ale fosfolipidelor, 9. matrice fosfolipidică,
10. extremităţi hidrofobe ale fosfolipidelor 6
1.1. LIPIDELE MEMBRANARE: ROL STRUCTURAL ŞI
FUNCŢIONAL
 FOSFOLIPIDELE - formează matricea fosfolipidică alcătuită din
două straturi monomoleculare. Fiecare strat prezintă:
 o extremitate hidrofilă spre porţiunea periferică a membranei
 o extremitate hidrofobă spre porţiunea mijlocie a membranei
 miez hidrofob care restricţionează pasajul liber al substanţelor

7
 COLESTEROLUL - este dispus în interiorul matricei fosfolipidice
 asigură flexibilitatea şi stabilitatea membranei
 contribuie la caracterul selectiv al permeabilităţii membranei
 GLICOLIPIDELE - intră în structura învelişului celular numit
“glicocalix” sau “atmosfera pericelulară”
 stabileşte contacte cu structuri ale mediului extracelular

8
FUNCŢIILE MATRICEI FOSFOLIPIDCE

(a) ASIGURĂ PERMEABILITATEA SELECTIVĂ A MEMBRANEI


 membrana este permeabilă pentru
molecule liposolubile mici, nepolare:
 gaze respiratorii (O2, CO2)
 acizi graşi
 glicerol
 hormoni steroizi
 uree
 etanol
 membrana este impermeabilă pentru:
 molecule mari, nepolare (glucoză,
aminoacizi)
 molecule mici, polare (ioni)
 membrana este parţial permeabilă
pentru apă
9
(b) SURSĂ DE MESAGERI INTRACELULARI
Fosfatidilinozitol - 4,5 - bifosfat (PIP2)
Fosfolipaza C membranară
MESAGERI INTRACELULARI
IP3 (inozitoltrifosfat)
DAG (diacilglicerol)
 IP3 stimulează eliberarea Ca2+ din
reticulul endoplasmatic  reglarea
contracţiei fibrei musculare netede
 DAG activează proteinkinaza C
membranară  activarea enzimelor
intracelulare care reglează
metabolismul şi secreţia celulară
10
(c) SURSĂ DE MESAGERI EXTRACELULARI
Fosfolipide membranare
Fosfolipaza A2 membranară

ACID ARAHIDONIC

Calea ciclooxigenazei Calea lipooxigenazei

PROSTAGLANDINE TROMBOXANI LEUCOTRIENE


(PG) (Tx) (LT)
PGI2 (prostaciclina) TxA2

 Vasodilataţie  Vasoconstricţie  Răspuns inflamator


 Inhibă aderarea şi  Stimulează aderarea  Contracţia
agregarea şi agregarea musculaturii netede
trombocitelor trombocitelor bronşice 11
1.2. PROTEINELE MEMBRANARE: ROL
STRUCTURAL ŞI FUNCŢIONAL
 reprezintă jumătate din masa membranei
 reprezintă elementul activ care determină proprietăţile şi funcţiile
specifice ale membranei
CLASIFICARE
În funcţie de relaţia cu matricea fosfolipidică se descriu:
 proteine periferice (extrinseci)
 proteine integrale (intrinseci)

12
(a) PROTEINELE PERIFERICE

 sunt slab ancorate de matricea fosfolipidică prin forţe electrostatice


 au mobilitate mare în planul membranei
ROLURI
 în principal de enzime membranare
 externe: acetilcolinesteraza (AChE) de la nivelul
membranei postsinaptice hidrolizează
acetilcolina (ACh) în acetat şi colină
 interne: adenilatciclaza (AC) generează AMPc
(mesager intracelular)
 stabilesc contacte cu:
 citoscheletul celular menţin forma celulei şi
participă la mişcările celulare
 componente ale matricei extracelulare  fixează
celula de structurile extracelulare
13
(b) PROTEINELE INTEGRALE

 străbat întreaga matrice de pe o faţă pe alta


 au o structură asimetrică, puternic glicozilate extern
 sunt puternic ancorate de matricea fosfolipidică prin legături
covalente
 au o mobilitate mai redusă în planul membranei

ROLURI
 proteine canal pentru ioni şi apă
 proteine transportoare (“carrier”)
 proteine receptori membranar
 proteine de ataşare intercelulară
 proteine de recunoaştere
intercelulară
14
1.3. STRUCTURILE SPECIALIZATE
ALE MEMBRANEI
DEFINIŢIE: sunt prelungiri ale citoplasmei acoperite de plasmalemă
1. MICROVILII
 sunt extensii în “deget de
mănuşă” situate la polul apical al
celulei
 măresc suprafaţa de schimb la
nivelul epiteliul intestinal şi renal
2. JONCŢIUNI INTERCELULARE
 sunt structuri complexe care asigură
contactul dintre două celule
 se clasifică în:
 joncţiuni strânse (“tight”)
 joncţiuni de ancorare (desmozomi)
 joncţiuni largi (“gap”)
15
(a) JONCŢIUNI STRÂNSE (“tight junction”) = joncţiuni impermeabile
 Rol de barieră mecanică protectivă  împiedică pătrunderea
microorganismelor în sânge prin piele şi mucoase
 Rol de bariera mecanică funcţională
 solidarizează polul apical al celulelor
epiteliale
 împiedică transportul de apă şi substanţe
prin spaţiul intercelular  permeabilitatea
epiteliului este invers proporţională cu Nr.
joncţiuni strânse
 blochează mişcarea proteinelor integrale între suprafaţa apicală şi
bazală a celulei, dar permite endocitoza mediată de receptor
(la polul apical) şi exocitoza (la polul bazal)
16
(b) JONCŢIUNI DE ANCORARE = DESMOZOMI
 asigură contactul dintre celulele supuse unui
stres mecanic
 se găsesc în număr mare între celulele
epidermale şi fibrele musculare cardiace
(c) JONCŢIUNI LARGI (“gap jonction”) = CONEXONI
 permit transferul bidirecţional de molecule mici
între 2 celule adiacente
 sunt structuri excitabile (sinapse electrice) care
permit pasajul ionic şi conducerea excitaţiei
 se găsesc în număr mare între fibrele musculare
cardiace şi netede
 constituie unele sinapse din sistemul nervos
central 17
2.FUNCŢIA DE TRANSPORT A MEMBRANEI
CELULARE
DEFINIŢIE - reprezintă procesul de
traversare a substanţelor prin membrana
celulară
CLASIFICARE
 în funcţie de dimensiunea substanţei:
sisteme de microtransfer (micromolecule)
sisteme de macrotransfer (macromolecule)
 transport vezicular
 în funcţie natura forţelor care asigură
transferul micromoleculelor:
transport pasiv
transport activ
18
2.1.TRANSPORTUL PASIV

CARACTERISTICI GENERALE
 este spontan
 are loc fără consum de energie (ATP)
 se desfăşoară sub acţiunea unor forţe
fizice şi în sensul reducerii unor
gradiente:
 de potenţial electrochimic
 de presiune osmotică
 de presiune hidrostatică

MECANISME DE TRANSPORT PASIV


 Difuziunea
 Osmoza
 Filtrarea
19
2.1.1.DIFUZIUNEA

DEFINIŢIE: transportul substanţelor printr-o membrană permeabilă


pe baza gradientului electrochimic
 Gradientul chimic - asigură difuziunea substanţei dinspre partea
cu concentraţie mai mare (C1) spre partea cu concentraţie mai
mică (C2)
 Gradientul de potenţial electric - asigură difuziunea ionilor către
faţa membranei încărcată electric cu sarcina de semn contrar
C2
K+ = 4 mEq/l Gradient electric
Extracelular

Intracelular
K+ = 140 mEq/l Gradient chimic
C1 20
EXEMPLU: difuziunea K+ prin membrana neuronală în repaus
1. Concentraţia K+ intracelular = 140 mEq/l, iar K+ extracelular = 4
mEq/l  pe baza gradientului chimic are loc difuziunea K+ dinspre
interiorul spre exteriorul celulei = eflux de K+
2. Membrana este pozitivă la exterior şi negativă la interior  pe
baza gradientului electric are loc difuziunea K+ dinspre exteriorul
spre interiorul celulei = influx de K+
C2
K+ = 4 mEq/l Gradient electric
Extracelular

Intracelular
K+ = 140 mEq/l Gradient chimic
C1 21
MECANISME DE TRANSPORT PRIN DIFUZIUNE

(a) Difuziunea simplă prin matricea fosfolipidică


 molecule de gaz (O2 şi CO2)
 molecule liposolubile (uree, etanol, h.steroizi, etc.)
 apă (în proporţie redusă)
(b) Difuziunea simplă prin canale
 Canale ionice de Na+, K+, Ca2+ şi Cl- Difuziunea simplă
 voltaj – dependente
 operate de ligand
 operate mecanic
 Canale de apă (acvaporine) - operate de ligand
RATA difuziunii simple şi prin canale depinde de:
 permeabilitatea membranei Difuziunea prin
 mărimea gradientului electrochimic canale ionice
 mărimea suprafeţei de schimb
22
(c) Difuziunea facilitată
 asigură transportul pasiv al substanţelor
organice nepolare (ex: glucoza, aminoacizi)
 necesită o proteină “carrier” specifică
 viteza de transfer este crescută
 transportul este limitat de capacitatea
transportului până la o valoare maximă (Tmax)
 poate fi influenţată de substanţe biologic
active  insulina creşte de 10-20 ori
difuziunea facilitată a glucozei prin creşterea
numărului de proteine transportoare (GLUT)
RATA difuziunii facilitate depinde de:
 mărimea gradientul electrochimic
 capacitatea transportorului (valoarea Tmax)
23
2.1.2. OSMOZA

DEFINIŢIE - difuziunea netă a APEI dintr-o soluţie osmotic activă,


printr-o membrană semipermeabilă, pe baza gradientul de
presiune osmotică (Posm)  apa trece dinspre partea cu Posm mai
mică spre partea cu Posm mai mare
 Membrana semipermeabilă
este permeabilă pentru solvent = APA
este impermeabilă pentru solviţi = particule osmotic active
 Soluţia osmotic activă - conţine solviţi care atrag apa:
 NaCl
 Glucoză
 Uree
 Proteine

24
PARAMETRII
 Concentraţia osmotică (Cosm) = numărul de particule osmotic active
dizolvate în unitatea de volum
Plasmă: 285 – 295 mOsmol/l
 Presiunea osmotică (Posm) = forţa care se opune trecerii apei
(osmozei) printr-o membrană semipermeabilă. Gradientul de Posm
determină sensul şi mărimea transferului de APĂ
Plasmă: 7,6 atm sau 5776 mm Hg

Posm (atm) = Cosm x R x T


Cosm = Osmol/L
R = constanta gazelor (0,082)
T = temperatura soluţiei (K)
25
1. Dacă 2 soluţii osmotic active sunt puse în contact printr-o
membrană semipermeabilă  apa trece dinspre partea cu Posm
mai mică spre partea cu Posm mai mare
 volumul soluţiei cu Posm  se măreşte
 transferul de APĂ se opreşte atunci când
Posm1  Posm2
2. Dacă o soluţie osmotic activă este pusă în
contact cu apa distilată printr-o membrană
semipermeabilă apa trece dinspre apa
distilată spre soluţia osmotic activă
 transferul de APĂ se opreşte datorită
apariţiei gradientului de presiune
hidrostatică care se opune osmozei
26
2.1.3. FILTRAREA

DEFINIŢIE: reprezintă transportul apei şi a substanţelor


micromoleculare prin membrane permeabile, pe baza gradientului
de presiune hidrostatică
 Presiunea hidrostatică (Ph)
 presiunea exercitată de o coloană de lichid pe suprafaţa de
schimb
 gradientul de Ph asigură transferul apei şi a substanţelor
micromoleculare dinspre partea cu Ph mai mare spre partea cu
Ph mai mică
Ph =  x g x h
ρ = densitatea lichidului
g = acceleraţia gravitaţională
h = înălţimea coloanei de lichid
27
2.1.4. CANALELE IONICE MEMBRANARE

DEFINIŢIE: proteine integrale care asigură transportul pasiv al


ionilor în sensul gradientului electrochimic

CLASIFICARE
(a) În raport cu dinamica canalului
 Canale ionice de “scurgere” care asigură
un flux continuu de ioni
Ex: canalul de “scurgere” de Na+ şi K+
 Canale ionice controlate de porţi care
prezintă configuraţii moleculare tranzitorii
echivalente unei stări funcţionale (canal
deschis sau canal închis)
Ex: canale de Na+, K+, Ca2+, Cl-
28
(b) În raport cu selectivitatea canalului
 Canale selective - pentru 1 ion (ex: Na+,K+,Ca2+, Cl-)
 Canale parţial selective - pentru 2 ioni (ex: Ca2+ şi Na+, Na+ şi K+)
 Canale neselective - pentru 3 sau mai mulţi cationi (ex: canalele
cationice pentru Na+, Ca2+, K+)
SELECTIVITATEA canalului este condiţionată de:
 sarcina ionului
 mărimea ionului
 gradul de hidratare a ionului
(c) În raport cu factorul care condiţionează dinamica canalului:
 Canale voltaj – dependente
 Canale operate de ligand
 Canale operate mecanic (de întindere)
29
I. CANALELE IONICE VOLTAJ-DEPENDENTE

DINAMICA CANALULUI – este determinată de modificările


conformaţionale induse proteinei integrale de variaţia de potenţial
transmembranar
STRUCTURĂ
1.Filtrul de selectivitate
2.Porul sau canalul de trecere
3.Una/două porţi
4.Senzor de voltaj

TIPURI DE CANALE
 Canale rapide de Na+
 Canale de K+
 Canale lente de Ca2+
 Canale de Cl-
30
(a) CANALELE RAPIDE DE Na+

DISTRIBUŢIE: membrana neuronală şi a fibrei musculare


scheletice şi miocardice
PARTICULARITĂŢI STRUCTURALE
 sunt puternic încărcate electric
negativ  asigură înlăturarea
moleculelor de H20
 prezintă două porţi: de activare
(m) şi de inactivare (h)

STĂRI FUNCŢIONALE
canal în repaus - poarta h deschisă, poarta m închisă
canal activat - ambele porţi deschise
canal inactivat - poarta m deschisă, poarta h închisă
31
DINAMICA PORŢILOR
 atingerea potenţialului prag (-55 mV) determină activarea
canalului de Na+  influx de Na+ depolarizant (faza ascendentă a
potenţialului de acţiune)
 condiţionează excitabilitatea membranei
 canalele de Na+ activate sau inactivate  membrană inexcitabilă
 canalele de Na+ în stare de repaus  membrană excitabilă

gNa+ = conductanţa membranei pentru Na+


gK+ = conductanţa membranei pentru K+ 32
(b) CANALELE DE K+

DISTRIBUŢIE: membrana tuturor structurilor excitabile


PARTICULARITĂŢI STRUCTURALE
 nu sunt încărcate electric negativ
 au o singură poartă n - de activare
DINAMICA PORŢILOR – mai lentă
 depolarizarea completă (+ 45 mV) determină activarea canalului
de K+  eflux de K+ repolarizant (faza descendentă a
potenţialului de acţiune)

gNa+ = conductanţa membranei pentru Na+


gK+ = conductanţa membranei pentru K+ 33
(c) CANALELE LENTE DE Ca2+

CARACTERISTICI
 sunt în general parţial selective (Ca2+  Na+)
 se activează în urma depolarizării membranei
 determină un influx de Ca2+ implicat în reglarea:
 excitabilităţii celulare
 contracţiei musculare
 secreţiei celulare
Tip CANAL Distribuţie Rol
L (long lasting) Fibra musculară Cuplarea
cardiacă şi netedă excitaţie/contracţie
T (transient) Celula pacemaker Automatismul cardiac
cardiacă
N (neuronal) Membrana neuronală Exocitoza veziculelor cu
presinaptică neurotransmiţători
34
(d) CANALELE DE Cl-

CARACTERISTICI
 se găsesc în membrana fibrei musculare striate
 se deschid în urma depolarizării membranare
 determină un influx de Cl-
 rol de stabilizare a potenţialului de repaus

35
II. CANALELE IONICE OPERATE DE LIGAND

DINAMICA CANALULUI - modificările conformaţionale ale proteinei


integrale sunt induse sub acţiunea unei substanţe biologic active
care se numeşte LIGAND:
se fixează pe un situs specific de la nivelul porţilor
poate fi neurotransmiţător, hormon sau mesager intracelular

TIPURI DE CANALE Canal închis


 operate de liganzi extracelulari
 operate de liganzi intracelulari
 operate de receptori prin proteine G
 canale intercelulare (conexonii)
Canal deschis

36
(a) Canalele operate de LIGANZI EXTRACELULARI

CARACTERISTICĂ: canalul intră în structura unor receptori ai


membranei postsinaptice, iar ligandul este un mediator chimic

Tip CANAL Ligand Sinapse Efect


Canale de Na+ ACh Excitatorii din SNC şi SNP influx de Na+
Placa motorie depolarizant
Canale de Cl- GABA Inhibitorii din SNC influx de Cl-
Glicină hiperpolarizant
Canale Glutamat Excitatorii din SNC influx cationic
cationice depolarizant
neselective
(Ca2+, Na+, K+)

SNC = sistem nervos central ACh = acetilcolină


SNP = sistem nervos periferic GABA = acid gama-aminobutiric
37
(b) Canale operate de LIGANZI INTRACELULARI

CARACTERISTICI
 sunt canalele localizate în membrana celulelor epiteliale, iar
ligandul este un mesager intracelular (AMPc, Ca2+)
 sunt canale localizate în membrana reticulului endoplasmatic, iar
ligandul este un mesager intracelular (IP3)

Tip CANAL Ligand Localizare


Canal de Na+ AMPc Celule epiteliale (nefrocit, glande exocrine)
Canal de K+ Ca2+ Membrana fibrei miocardice
Canal de Cl- Ca2+ Celule epiteliale (glande exocrine, mucoasa
intestinală şi a căilor aerifere)
Canal de Ca2+ IP3 Membrana reticulului endoplasmatic
Canal de apă AMPc Celule epiteliale (nefrocit, mucoasa intestinală,
glande exocrine)
38
(c) Canale operate de RECEPTORI prin proteinele G

CARACTERISTICĂ - sunt canale de Ca2+ sau de K+ activate:


 direct - pentru canalul de K+ prin subunitatea  a proteinei G
 indirect - pentru canalul de Ca2+ prin subunitatea  a proteinei G
care activează enzime membranare generatoare de mesageri
intracelulari:
 adenilatciclaza pentru AMPc
 guanilatciclaza pentru GMPc

39
(d) Canale intercelulare - CONEXONII

CARACTERISTICI
 se găsesc la nivelul joncţiunii permeabile dintre 2 celule
 reprezintă sinapse electrice în fibrele musculare cardiace şi
netede
 sunt permeabile pentru molecule cu diametru mic  apă,
electroliţi, mesageri intracelulari, produşi de metabolism
SUPRIMAREA CONDUCTANŢEI
 este un mecanism de limitare a leziunii celulare
care determină:
 acidoza intracelulară (pH)
 creşterea Ca2+ în una dintre celule
 este declanşată de depolarizarea simultană a
ambelor celule conducerea unidirecţională a
excitaţiei
40