CURS I ORGANIZAREA ANATOMO-MOLECULARA A MATERIEI VII COMPOZITIA CHIMICA A MATERIEI VII Celula este unitatea de baza morfofunctionala si genetica

a organizarii materiei vii. In alcatuirea celulei se disting structuri subcelulare ( organite ) care sunt alcatuite din macromolecule organice iar acestea, la randul lor, sunt formate din elemente c imice , aceleasi elemente chimice pe care le intalnim si in materia lipsita de viata din mediul inconjurator. In organismul uman se intalnesc doua tipuri de elemente chimice : - macroelementele, in cantitati relativ mari - microelementele( oligoelementele ), in cant. reduse Macroelementele ! carbonul, oxigenul, hidrogenul, azotul, sulful, fosforul, calciul, clorul, sodiul, potasiul, magneziul. Oligoelementele ! fierul, cuprul, manganul,iodul, fluorul,zincul, cobaltul etc. - macroelemente - oligoelemente - saruri minerale - apa

C !"#$I %& '(%&ICI C !" )I*I% !%*+'I+I ,II

$#-$*%&*+ '(%&IC+ Rolul "i#iologic al macroelementelor $% CAR&ONUL

- glucide,lipide,proteine - vitamine - enzime - hormoni

- un organism de ./ 0g contine 12 3 14 5g de carbon - se gaseste fie in combinatii organice ( cu : hidrogenul, oxigenul sau cu : hidrogenul, oxigenul si azotul ) fie in combinatii anorganice ( C 2 ) - C 2 este principalul catabolit, are posibilitatea de hidratare rapida rezultand acidul carbonic care contribuie la modificarea ph-ului ( organismul are o serie de substante tampon apte pentru a neutraliza excesul de aciditate ). - ca element tetravalent, carbonul participa la formarea scheletului aciclic sau ciclic caracteristic substantelor organice - legaturile formate inmagazineaza mari cantitati de energie care sunt eliberate si utilizate in diversele activitati ale organismului in procesele de respiratie celulara.

'% O(IGENUL - exista 44 5g de 2 intr-un organism de ./5g - oxigenul se gaseste in aerul atmosferic in proportie de 21 6 - este preluat din aer de catre organism, transportat pe cale sangina si utilizat imediat la nivelul tesuturilor. - organismul nu are rezerve de oxigen ( se gaseste in hemoglobina, dar, in lipsa unei surse, 2 se epuizeaza in 2-7 min ) - energia necesara mentinerii proceselor vitale isi are originea in procesele oxidarii celulare. xigenul este principalul acceptor al protonilor formand apa metabolica. - absenta oxigenului atmosferic este incompatibila cu viata. - pe de alta parte, cand oxigenul se gaseste in exces, se creaza o serie de produsi toxici 8 radicalii liberi produsi de o reducere incompleta a oxigenului. )% HI*ROGENUL - continutul in hidrogen este de . 5g pentru un organism cu greutatea de ./ 5g. - acesta este asigurat printr-un aport continuu de apa si substante organice reduse - se produce in urma hidratarii C 2 si a disocierii 92C : - prin intermediul hidrogenului se realizeaza transferul de electroni si formarea puntilor de hidrogen caracteristice substantelor organice - are rol in mentinerea echilibrului acido-bazic - este implicat in sinteza 9Cl - transporturile membranare se fac datorita schimburilor ionice +% AZOTUL - reprezinta 14 6 din greutatea organismului si se gaseste intr-o proportie de .; 6 in aerul atmosferic - este introdus in organism sub forma combinatiilor azotate organice - azotul atmosferic este transformat in compusi azotati de catre o serie de bacterii ce se gasesc in sol. $e formeaza acizi aminati care dupa metabolizarea de catre organismul animal sunt eliminati. "rodusii de metabolism sunt : ureea, acidul uric si amoniacul. - participa la realizarea proteinelor si are rol structural - participa de asemenea la formarea unor componente glucidice ( hexozamina ) si a unor baze azotate ( purine, pirimidine ) indispensabile structurii si functiei acizilor nucleici.

,% SUL-UL - reprezinta /,<7 6 din greutate adica 47/g la un adult de ./5g - sulfatii sunt preluati din sol de catre plante si sunt transferati organismelor animale - prezenta sa este indispensabila conditionand formarea aminoacizilor cu sulf ( cisteina, metionina ) dar si a hormonilor de natura proteica - creaza punti disulfidice ( - $ 3 $ - ) care confera rigiditate polimerilor organici si asigura prin gruparile $9 structura tertiara a proteinelor - este implicat in procesele de detoxifiere hepatica prin sulfoconjugare .% CALCIUL - proportia de calciu din organismul uman este de 1,4 3 1,76 ( aproximativ 1 5g la ./ 5g greutate , din care 4// mg in sange si <// mg in mediul extracelular : 2// mg in muschi si 4// mg in os ) - calciul din sange poate sa circule in forma ionizata ( calciul liber ) sau neionizata ( legat cu proteinele ) dar cel care este determinant pt. efectul fiziologic este cel ionizat - rolurile calciului - intra in structura osului - contribuie la excitabilitatea membranara ( neurotransmisie ) - este factor de cuplare a excitatiei cu contractia - intervine in activitatea pacema5erului cardiac - in generarea potentialului de actiune cardiac - participa la coagularea sangelui si a laptelui - compartimentul de schimb de la nivelul osului mobilizeaza Ca /,7 g=zi pe care il depune sau il scoate in functie de dominanta hormonala. - calcemia normala variaza in jur de 1/mg =1//ml iar scaderile prin aport insuficient sau prin dezechilibre endocrine ( hipoparatiroidism) se insotesc de tulburari ale excitabilitatii neuromusculare ( tetanie ) si ale homeostaziei osoase ( rahitism) - $emnul Chvoste0 : spasm al musculaturii faciale declansat de percutia nervului facial imediat anterior de lobul urechii si sub arcul zigomatic ( acesta este prezent in mod normal la aproape 1/ 6 din populatie ) - $emnul *rousseau: spasm carpal declansat de intreruperea fluxului arterial spre antebrat timp de : 3 7 min. /% -OS-ORUL - prezent in cantitate de 44/ g la un organism de ./ 5g - asimilarea fosfatilor din sol este asigurata de organismele vegetale - rolul cel mai important consta in implicatia sa majora impreuna cu calciul in echilibrul fosfo-calcic mentinut constant de interventii hormonale endocrine, conferind scheletului rigiditatea necesara - este un important produs structural intrand in alcatuirea fosfolipidelor si a fosfoproteinelor componente capabile sa stocheze energie

- este constituient al sistemului tampon ( face parte din sistemul tampon al fosfatilor ). %cesta mentine echilibrul metabolic in organism in sensul ca impiedica acumularea in exces de baze sau de acizi 0% SO*IUL - cantitatea de sodiu din organism este de 77 g la ./ 5g - concentratiile sodiului : - in sange : 1:7 3 14/ m+> = l - in celula : 1/ 3 :. m+> = l - aceasta repartitie inegala, mentinuta prin permeabilitatea selectiva a membranei si prin mecanismele de transport activ, contribuie la aparitia potentialului de repaus transmembranar - sodiul contribuie la mentinerea echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic - necesarul de sodiu zilnic variaza intre : 3 7 g. cantitate mai mare sau mai mica atrage tulburari ale echilibrului osmotic - aportul de sodiu se face prin sarea de bucatarie. +ste necesara o cantitate de 7 3 < g = zi - retentia de sodiu determina aparitia senzatiei de sete si a edemelor, in timp ce pierderea exagerata de sodiu determina astenie musculara, crampe, cefalee si varsaturi. - sursele principale de sodiu din alimentatie sunt : sarea de bucatarie, carnea, painea, laptele - o serie de alimente aduc o contributie redusa de aport de sodiu : dulciuri, orez, fainoase - rolurile sodiului in organism sunt numeroase : 1. influentarea presiunii osmotice 2. influentarea miscarii apei in compartimentele din organism :. modificarea osmolaritatii plasmei ( unul din factorii ce determina senzatia de sete ) 4. implicatii patologice: hipertensiunea arteriala ( 9*% ) 7. implicat in echilibrul acido-bazic intrand in constitutia bicarbonatilor <. rol important in fenomenele membranare celulare - excitabilitatea celulara - permeabilitatea membranara 1% POTASIUL - concentratia sa este mai mare in interiorul celulei decat in afara ei : - in celula : 17/ m+> = l - in sange : 4,7 m+> = l - necesarul zilnic de : g asigura mentinerea unei cantitati totale de 1?/ g de potasiu in organism - rolurile potasiului : - participa la mentinerea potentialului de repaus - asigura excitabilitatea celulara - repolarizarea din timpul potentialului de actiune - intervine in contractia musculara

- contribuie la valoarea presiunii osmotice ureea glicemia sm 8 2 ( &a ) @ 0 @ -------- @ ------------2,? 1? - intervine cu rol reglator si in sinteza de proteine, glicogen etc.

$2% CLORUL - la un organism de ./ 5g gasim 127 g de clor, cantitate asigurata printr-un aport alimentar zilnic de : 3 7 g. - concentratia ionilor de clor 8 in plasma : 1/: m+> = l 8 citoplasmatica : 4 m+> = l - participa la mentinerea potentialului de repaus al membranei si al echilibrului hidroosmotic - la nivelul tesutului cardiac cresterea influxului de clor contribuie la evolutia potentialului de actiune $$% MAGNEZIUL - in organism, cantitatea normala de magneziu este de :7 g - concentratia 8 in celula : 27 m+> = l 8 in spatiul extracelular : 1,7 m+> = l - rolurile magneziului : - intervine in activarea enzimelor - intervine in excitabilitatea celulara - intervine in cele trei metabolisme : protidic, glucidic si lipidic - contribuie la mentinerea potasiului in celu - intervine in metabolismul fosfo-calcic ( actioneaza asemanator cu vitamina A ) Ionul de magneziu este factor : - antistres - antialergic - antitoxic - antianafilactic - antiiflamator - radioprotector - stimulator al fagocitozei si productiei de anticorpi.

Rolul "i#iologic al oligoelementelor ligoelementele reprezinta mai putin de /,1 6 din greutatea organismului si cu toate acestea ele joaca un rol esential in desfasurarea unor procese vitale. "rezenta lor conditioneaza functionarea majoritatii sistemelor enzimatice iar lipsa acestor factori determina tulburari grave cu consecinte uneori fatale pentru organism. $% -IERUL - in organismul uman exista 7 g de fier - este constituient al hemoglobinei si are un rol foarte important deoarece functia de transportator a oxigenului de catre hemoglobina se datoreaza prezentei fierului in forma feroasa, singura capabila sa fixeze labil oxigenul - etapele absorbtiei 1. in lumen, fierul este pregatit pentru absorbtie ( transformat in forma feroasa Be2@) 2. in celula intestinala, fierul este mentinut sub forma de depozit prin combinarea cu proteina apoferitina :. in circulatie este transportat sub forma de transferina - absenta fierului determina tulburari in special asupra formarii elementelor seriei rosii - este implicat in eliberarea energiei in lantul respirator ( citocromi ) - surse de fier in alimentatie : spanac, sfecla rosie, ficat, ou, peste '% IO*UL - se gaseste in plasma in concentratie de 4 3 1/ Cg = 1//ml - rolul sau cel mai important consta in participarea la sinteza hormonilor tiroidieni - in lipsa iodului apare gusa prin acumulare de hormoni tiroidieni - surse de iod : apa de mare, apa dulce, solul, nucile )% -LUORUL - element necesar fiziologiei dintilor si a oaselor, depozitat in dentina si in os, este cunoscut mai ales datorita rolului sau in preventia cariei dentare - florul este introdus in organism prin apa potabila si prin alimente - in sange se gaseste in concentratie de 1// 3 2// Cg = dl - in absenta fluorului, se produce osteoporoza iar smaltul dentar devine rugos, fara luciu si patat cu pete maronii - prezenta in exces determina scaderea apetitului si calcificari la nivelul oaselor bazinului sau membrelor

+% ZINCUL - concentratia plasmatica a zincului este de /,7 3 1 mg = dl asigurata printr-un aport alimentar zilnic de 1/ 3 17 mg - in organismul uman exista o bogatie de zinc mai ales la nivelul tegumentelor dar si in ochi ( coroida, iris ), muschi, sperma - zincul patrunde in organism unde este absorbit mai putin la nivel gastric si mai mult la nivel intestinal ( duoden si portiunea initiala a intestinului gros ) - absorbtia maxima se face in prima ora dupa masa 'olurile zincului : - are actiune enzimatica activand multe enzime ( monoaminooxidaze 3 !% , anhidraza carbonica, alcool dehidrogenaza) -rol in fenomenele reparatorii ale plagilor si arsurilor -rol in reproducere, alaptare - rol endocrin, intra in constitutia insulinei - intervine in sinteza proteica - rol in cresterea organismului - implicat in raspunsul organismului la stres

,% CUPRUL - concentratia cuprului in sange este de ;2 3 12: Cg = dl - forma circulanta este ceruloplasmina - faciliteaza absorbtia si utilizarea fierului participand si la procesele de transport si utilizare energoeliberatoare a oxigenului -este un compus antiperoxidant care protejeaza organismul de actiunea peroxizilor eliberati de fagocite <. C -%D*#D - participa la sinteza vitaminei -12 cu rol in hematopoeza - alte roluri : neurotroficitate, crestere si regenerare tisulara - surse alimentare : carnea rumegatoarelor, berea - in cantitate crescuta, predispune la apariti cardiomiopatiei

/% MANGANUL -prezent in concentratie de 4 Cg = dl in sange - favorizeaza utilizarea vitaminei -12 - in cantitate crescuta provoaca leziuni neuronale cu tulburari motorii de tip extrapiramidal si nevrite periferice Rolul "i#iologic al 3u43tantelor organice $% PROTEINELE - sunt considerate principalii constituienti ai materiei vii si sunt formate din aminoacizi cuplati In secvente diferite si cu grade diferite de complexitate - au rol structural important pentru ca intra in constitutia membranelor si a aproape tuturor structurilor organice. Intra in componenta umorilor ( cu exceptia bilei si urinei ) - au rol energetic ( 1g proteine 8 4,1 5cal ) - participa la constituirea unor sisteme tampon intervenind in mentinerea echilibrului acido-bazic - au un rol deosebit de important in procesele de crestere si dezvoltare. !etabolismul proteic este cel mai intens in viata intrauterina. +xista o proteina ( E1globulina ) care in viata intrauterina este prezenta in procent de 1/ 6 iar dupa nastere prezenta ei are semnificatia unui un proces neoplazic. Structura 5roteinelor - proteinele au specificitate de specie, de individ, de organism data de structura primara si de organizarea secventiala - structura primara este foarte stabila, se realizeaza prin legaturi covalente. 'uptura lanturilor polipeptidice se realizeaza pe cale enzimatica - structura secundara se realizeaza prin legaturi electrostatice care se stabilesc in diferite portiuni ale lantului polipeptidic. $unt mai putin stabile decat cele primare. $unt tot timpul desfacute si refacute - structura tertiara - aranjarea spatiala - structura cuaternara - legaturi de tipul puntilor de hidrogen, puntilor ionice, legaturi cu sulf etc. Pro5rietatile "i#ico-c imice ale 5roteinelor 1 - au capacitate mare de hidratare care se datoreaza structurii lor ( grupari polare ) si proprietatii apei de a actiona ca dipol. "resiunea coloidosmotica a compartimentului lichidian in care se afla proteinele reprezinta un important factor de directionare a apei intre diversele compartimente ale mediului intern 2 - caracterul amfoter , datorat prezentei simultane a gruparilor aminice si carboxilice le face sa se comporte ca acizi in medii alcaline si ca baze in medii acide. %cest fapt explica participarea proteinelor ca sisteme tampon in echilibrul acido-bazic

: 3 solubilitate diferita : albuminele sunt hidrosolubile si au rol in transportul altor substante si in mentinerea presiunii osmotice. (lobulinele sunt solubile doar in solutii alcaline. "roteinele fibrilare sunt insolubile 4 3 greutatea moleculara mare care le impiedica sa traverseze pasiv membranele celulare si joaca rol deosebit in schimburile hidro-electrolitice dintre diversele compartimente ale organismului. Proteinele 5la3matice $unt un grup de substanFe ce diferG atat structural cHt Ii funcFional, avHnd o concentraFie de <-? g=1//ml. *oate proteinele plasmatice au o formG globularG.#nele proteine sunt simple, neconjugate cum este cazul albuminei, altele au o structurG complexG Ii sunt conjugate cum este cazul lipoproteinelor sau a glicoproteinelor. %proape jumGtate sau chiar mai mult din proteinele plasmatice sunt reprezentate de albuminG. Al4umina +ste o moleculG relativ micG (<../// daltoni) avHnd o concentraFie de 4/ g=litru. +a este produsG Jn ficat si metabolizatG Jn ficat, rinichi Ii peretele intestinal. %lbumina are o semiviaFG de 2/ de zile. )ilnic este sintetizatG Ii distrusG o cantitate de 1: grame de albuminG. 'olul principal al albuminei este de transport a unei mari varietGFi de substanFe. %lbumina transportG bilirubina, acizii graIi liberi, cortizonul, hormonul tiroidian si Ca@@. Ae asemeni, albumina transportG medicamente cu caracter acid, cum sunt bunGoarG barbituricele. %lbumina are o contribuFie majorG Jn realizarea presiunii oncotice, parte a presiunii osmotice ce dirijeazG transferul apei Jntre diversele compartimente (membranele biologice fiind permeabile pentru apG). Cla3i"icarea 5roteinelor - albumine - globuline 9oloproteine - histone - protamine

9eteroproteine

- scleroproteine ( in structura cheratinei ) - fosfoproteine ( cazeina ) - glicoproteine( transferina, ceruloplasmina ) - lipoproteine ( in constitutia membranelor )

- cromoproteine( hemoglobina, citocromii ) - nucleoproteine( implicate in transportul caracterelor ereditare ) "roteinele strabat sau nu membranele celulare. %cest lucru are o importanta deosebita in formarea potentialului membranar de repaus. "roteinele din celula nu pot strabate membrana spre exterior. 'epartitia se face inegal de o parte si de alta a membranei. '% GLUCI*ELE - sunt metabolizate fara acumulare de produsi intermediari si sunt folosite ca materie energetica pentru organism - 1 g glucide 8 4,1 5cal - sunt aduse prin alimentatie sub diferite forme, ajung la nivelul tubului digestiv unde sunt transformate in compusi capabili sa intre in sange. - o data absorbite la nivelul tubului digestiv se indreapta spre ficat unde formeaza glicogenul 8 sursa importanta de glucide a organismului. - la nivelul ficatului se depoziteaza atat glucidele alimentare cat si cele formate prin gluconeogeneza - din glicogen, atunci cand organismul are nevoie, se elibereaza glucoza - majoritatea glucozei este oxidata in vederea obtinerii energiei necesare functiilor vitale. O6i7area gluco#ei 3e 7e3"a3oara in 7oua eta5e 3ucce3i8e ! 1. etapa anaeroba - in care se formeaza acidul piruvic sau acidul lactic ( produsul final al glicolizei anaerobe ). Aaca celula nu primeste oxigen acidul lactic se acumuleaza si provoaca acidoza 2. etapa aeroba 3 care nu se poate desfasura in absenta oxigenului ( este formata din ciclul 0rebs al acizilor tricarboxilici). $e ajunge la transformarea finala a glucozei in C 2 si 92 , cu eliberarea unor mari cantitati de energie stocata in %*". $ediul glicolizei anaerobe este citoplasma celulei iar al celei anaerobe il constituie mitocondriile. (lucoza poate fi convertita intr-o serie de metaboliti cum ar fi : acizii grasi si glicerolul, aminoacizii si alte hidrocarbonate 3 pentoza, galactoza. Cla3i"icarea gluci7elor I . )+ 1 . *rioze : aldehida glicerica, dihidroxiacetona 2. "entoze : riboza, dezoxiriboza - glucoza :. 9exoze : - galactoza - fructoza 4. Aerivati : acizi uronici

II . )IA+ 1. ligozide : maltoza, lactoza, zaharoza 2. "oliozide : amidon, celuloza, glicogen )% LIPI*ELE - sunt esteri ai polialcoolilor cu acizi grasi - reprezinta KcombustibilulL de rezerva repartizat in tesutul celular subcutanat in jurul unor organe - 1g lipide 8 ;,2 5cal - se mobilizeaza in starile de inanitie - sunt de doua feluri 1. de constitutie 3 intra in structuri si nu variaza cu alimentatia 2. de circulatie 3 dau valoarea lipemiei ( < 3 ? g M ) - au in primul rand rol energetic dar sunt implicate si in: - permeabilitatea membranara ( substante liposolubile ) - protectia impotriva formarii de radicali liberi - formarea acizilor biliari si intra in constitutia unor hormoni sterolici Cla3i"icarea li5i7elor ! - gliceride 8 trigliceride Dipide simple - ceride 8 ceara - steride 8 colesterolul - fosfatide ( lecitine, cefaline, sfingomielina) - glicolipide ( cerebrozide ) - lipoproteine

Dipide complexe

Cur3ul '%ORGANIZAREA STRUCTURALA SI -UNCTIONALA A CELULEI CELULA SI -UNCTIILE SALE Corpul omului contine aproximativ 1// trilioane de celule,fiecare din acestea reprezentand o structura vie ce supravietuieste indefinit si se poate reproduce atunci cand are conditii corespunzatoare. Celula are doua componente principale: nucleul si citoplasma .&ucleul prezinta membrana nucleara care il separa de citoplasma, iar aceasta este delimitata de mediul din jur prin membrana celulara. In afara de aceste doua componente importante, celula mai contine diferite substante si acestea poarta numele de protoplasma. "rotoplasma este formata din : apa, electroliti, proteine, lipide, glucide. "rincipalele structuri ale celulei sunt : mitocondriile, aparatul (olgi, reticulul endoplasmic, lizozomii, centriolii, membrana nuleara si membrana celulara. MEM&RANA CELULARA !embrana contine in principal lipide si proteine. !oleculele proteice penetreaza adesea intreaga membrana intrerupand bariera lipidica, astfel formand cai transmembranare sau canale prin care vor trece diferite substante. Dipidele vor forma o bariera in calea apei si altor substante ce s-ar misca intre compartimentele celulei. Li5i7ele mem4ranei celulare !embrana celulara are un strat bilipidic,de fapt un film lipidic subtire cu grosimea a doua molecule si dispus continuu la periferie. Intre aceste doua straturi se gasesc proteinele globulare. Dipidele sunt reprezentate de colesterol si fosfolipide. parte din ele sunt solubile numai in lipide, formand partea hidrofoba, iar altele sunt solubile in apa, fiind partea hidrofila. "ortiunile hidrofile sunt pozitionate la exterior unde vin in contact cu apa inconjuratoare, iar cele hidrofobe se aliniaza in centru. %cest strat bilipidic este o adevarata bariera pentru substantele hidrosolubile ca ureea, glucoza, ionii, in schimb pot trece cele liposolubile ca dioxidul de carbon, oxigenul, alcoolul. $tratul bilipidic are un caracter lichid, astfel proteinele sau alte substante dizolvate pot difuza pe toata suprafata membranei. Proteinele mem4ranei celulare !asele globulare din stratul bilipidic reprezinta proteinele membranare formate in special din glicoproteine. +le se impart in doua categorii si anume : proteine integrale si proteine periferice.

Proteinele integrale vor forma canale ( pori ) prin care trec substante hidrosolubile.%ceste canale sunt selective, realizand o difuziune diferentiata pentru unele substante. Proteinele 5eri"erice sunt atasate de fetele interne ale membranei fara a o traversa. +le sunt atasate de cate una dintre proteinele integrale. %u rol de enzime ce catalizeaza reactii chimice foarte importante pentru functia celulei. In afara acestor proteine, membrana poseda si proteine carausi (carrier). %cestea se ocupa de Ktransportul activLal substantelor (in sens invers celui natural de difuziune). Gluci7ele mem4ranei-glicocali6ul Aaca vorbim de glicoproteinele si glicolipidele membranei celulare inseamna ca aceasta contine pe langa proteine si lipide, glucide aflate in combinatii cu acestea. (licoproteinele reprezinta o mare majoritate a proteinelor integrale, iar glicolipidele sunt o zecime din moleculele lipidice. Da nivelul membranei celulare, glucidele proemina la exterior. %lti compusi glucidici numiti proteoglicani au un miez proteic atarnand lejer de suprafata externa a membranei. -unctiile gluci7elor 3unt! 1.Confera suprafetelor celulare incarcatura negativa 2.$olidarizeaza celulele intre ele (glicocalixurile a doua celule se pot atasa) :.%ctiveaza proteinele integrale actionand ca substante receptoare ce leaga hormoni (insulina) 4."articipa la reactii imunologice. CITOPLASMA SI ORGANITELE SALE Cele cinci organite ale citosolului sunt: - reticulul endoplasmic - aparatul (olgi - mitocondriile - lizozomii - peroxizomii. Reticulul en7o5la3mic +ste format dintr-o retea de structuri veziculare tubulare si aplatizate ce sunt interconectate. "eretii sunt constituiti din bistraturi lipidice si proteine. In interiorul tubilor se gaseste un mediu lichid diferit de citosol 3 matricea endoplasmica. 'eticulul endoplasmic are un rol foarte important in activitatea metabolica a celulei, prezentand numeroase enzime atasate de membranele sale. Da fata externa a membranei sale sunt atasate mici particule granulare, numite ribozomi. %nsamblul reticul endoplasmic 3 ribozomi reprezinta reticulul endoplasmic rugos sau granular.

parte a reticulului nu are ribozomi, el numindu-se reticul endoplasmic neted sau agranular. A5aratul Golgi %paratul (olgi este format din patru sau mai multe straturi suprapuse de vezicule subtiri. %re relatii stranse cu reticulul endoplasmic, membranele fiind similare cu ale acestuia si functionand in asociere cu el. In figura alaturata se observa ca din reticulul endoplasmic se desprind mici Kvezicule de transportL care ulterior fuzioneaza cu aparatul (olgi. %cesta este modelul de transport al substantelor intre reticulul endoplasmic si aparatul (olgi din care se vor forma lizozomii si veziculele secretorii ( bine reprezentat in celulele secretorii ale organismului ). Li#o#omii Dizozomii constituie un sistem digestiv intracelular prin care celula inlatura, prin digestie, substantele nedorite ( bacteriile ). +i sunt formati in aparatul (olgi, apoi dispersati in citoplasma. Dizozomii au diametrul 27/-.7/ nm, iar membrana lizozomala este bilipidica cu agregate proteice in In urma digestiei, din proteine vor rezulta aminoacizi, iar glicogenul va fi hidrolizat la glucoza. "rincipalele substante digerate sunt: proteinele, acizii nucleici, mucopolizaharidele, lipidele si glicogenul. In lizozomi s-au gasit peste 7/ hidrolaze acide diferite, membrana lizozomala impiedicand intalnirea acestora cu elemente din citoplasma. Mitocon7riile Aenumite Kuzinelele energeticeL ale celulei, extrag din oxigen si alimente cantitati mari de energie. $unt raspandite in toata citoplasma iar numarul lor poate fi de sute sau mii in functie de nevoile fiecarui tip celular. Compusa in principal din doua membrane proteice bilipidice, interna si externa si matrice. !embrana interna are falduri formand septuri sau creste de care sunt legate enzimele oxidative. !atricea este cavitatea interna a mitocondriei si contine multe enzime dizolvate. %ceste enzime lucreaza impreuna cu enzimele de pe septurile membranei interne determinand oxidarea principiilor alimentare din care rezulta C 2 si92 . +nergia astfel rezultata este utilizata la sinteza adenozin trifosfat(%*") care este modalitatea de folosire a energiei de catre intreaga celula. NUCLEUL &ucleul ramane cea mai importanta parte intracelulara. +ste centrul de control al celulei. +l contine cantitati mari de %A& ( gene ) ce vor determina caracteristicile enzimelor

citoplasmei, influentand functiile acesteia. *ot genele intervin in reproducere, ele fiind primele care se divid in cadrul mitozei cu formare de celule fiice,fiecare din acestea primind cate unul din cele doua seturi de gene. &ucleul este clar conturat si bine delimitat de citoplasma prin membrana nucleara. +ste foarte usor de observat la microscop in celula vie deoarece are un indice de refractie diferit de citoplasma. &uleul prezinta cromatina raspandita peste tot in nucleoplasma, iar aceasta in timpul mitozei formeaza cromozomii. In8eli3ul nuclear !embrana nucleara este dubla, o componenta fiind la interior si una la exterior. !embrana de la exterior este in continuarea reticulului endoplasmic deci si spatiul dintre cele doua membrane vine in continuarea spatiului din interiorul reticulului endoplasmic. %cest invelis este traversat de mii de pori nucleari mari, trecand molecule cu greutate moleculara mare si mica. Nucleolii &ucleii in interfaza,( stare de fals repaus al celulei), au unul sau mai multi nucleoli, corpusculi ce nu poseda membrana de separare si au un continut mare de %'& si proteine. &uleolul se formeaza din cinci perechi de cromozomi ce sintetizeaza %'& . &ucleolii au si un important rol in formarea ribozomilor. En7ocito#a-Ingestia celulara "ricipiile alimentare traverseaza membrana celulara prin transport activ si prin difuziune. %tunci cand celula este in contact cu particule mai mari, acestea sunt introduse in celula printr-o functie speciala-endocitoza. %ceasta cuprinde pinocitoza si fagocitoza. Pinocito#a se desfasoara continuu prin membranele multor celule,in plus in unele celule acest proces are o rapiditate speciala. Ae obicei proteinele se leaga de receptori specifici fiecarui tip . Da suprafata membranei locurile cu receptori se numesc invaginari captusite (coated pits) care au in grosimea lor o proteina fibrilara-clatrina si filamente de actina si miozina.Imediat cum proteina se atinge de receptor se produce invaginarea adanciturii cu proteina cu tot, iar aceasta isi inchide marginile ca o punga, apoi se desprinde de suprafata membranei fiind o vezicula de pinocitoza. %cest proces se realizeaza cu ajutorul actinei si miozinei din structura, dar si cu un consum de energie sub forma de %*".

-agocito#a Implica ingestia de particule mari si numai cateva celule au aceasta capacitate ( macrofagele, leucocitele ). "articulele fagocitabile au pe suprafata lor proteine sau mucopolizaharide ce vor veni in contact cu receptorii fagocitului. -acteriile, de obicei, sunt invelite in anticorpi specifici si acestia sunt fixati de receptorii fagocitului. %cest fenomen demonstrat de rolul anticorpilor in fagocitoza poarta denumirea de opsonizare. Eta5ele "agocito#ei ! -liganzii de pe suprafata particulei fagocitabile se leaga de receptori -invaginarea membranei cuprinzand particula cu liganzi, proces ce continua pana cand membrana inglobeaza toate particulele ca un mecanism de KfermoarL. -la acest proces participa toate elementele contractile -proteinele contractile duc veziculele formate in membrana, spre interiorul celulei. *ige3tia intracelulara a 3u43tantelor 3traine-Li#o#omii In momentul in care in celula ajung veziculele de fagocitoza sau pinocitoza,lizozomii se lipesc de ele si elibereaza enzimele lor specifice-hidrolazele acide. In acest mod i-a nastere vezicula digestiva unde are loc hidroliza acida a acizilor nucleici, proteinelor, glicogenului, mucopolizaharidelor. In urma digestiei rezulta aminoacizi, fosfati, glucoza, iar ce ramane nedigerat in vezicule sant corpii reziduali ce se vor elimina din celula prin exocitoza. #n alt rol important al lizozomilor este de a distruge cu ajutorul substantelor bactericide microbi fagocitati inainte ca acestia sa provoace daune. Aintre substantele bactericide fac parte: lizozimul (dizolva membranele), lizoferina (leaga metale importante pentru cresterea bacteriilor), in plus are si un p9 acid de aproximativ 7 care activeaza enzimele proprii si inactiveaza sistemele bacteriilor. Reticulul en7o5la3mic 3i a5aratul Golgi-roluri -cele mai bogate celule in reticul endoplasmic si aparat (olgi sunt cele secretorii. -de obicei sinteza incepe in reticulul endoplasmic, apoi produsii trec in aparatul (olgi unde sufera prelucrari inainte de a fi eliberati. -sinteza li5i7elor are loc in reticulul endoplasmic neted -reticulul endoplasmic rugos (granular) are ribozomi cu rol in formarea 5roteinelor. Aupa ce molecula proteica este sintetizata,trece prin membrana reticulului endoplasmic in matricea acestuia unde sunt prelucrate de enzimele reticulului. "roteinele sintetizate de ribozomi si eliberate in citoplasma sunt proteine libere, iar cele din '.+ sunt majoritatea glicoproteine. -apratul (olgi poate forma anumite gluci7e pe care '.+. nu le poate fabrica. %cestea sunt acidul sialic si galactoza. B#&C*IID+ !I* C &A'IID '-+N*'%(+'+% +&+'(I+I +nergia pentru a supravietui celula si-o extrage din surse ca : oxigen, glucide, lipide, proteine.

Inca inainte de a ajunge la celule, glucidele se transforma in glucoza, proteinele in aminoacizi si lipidele in acizi grasi. "rincipiile alimentare in interiorul celulei reactioneaza cu oxigenul, toate reactiile oxidative avand loc in mitocondrii, iar energia eliberata este stocata ca %*" care va fi utilizat la randul sau in reactii metabolice. Proce3e c imice la ni8elul mitocon7riei (lucoza este supusa procesului de glicoliza ce o transforma in acid piruvic si pe baza energiei generate (76 din intreaga energie generata de metabolismul celular) o parte din %A" este convertit in %*". In mitocondrii este generata cea mai mare cantitate de %*". *ot in mitocondrii aminoacizii, acidul piruvic si acizii grasi sunt transformati in acetilCo% care intra in ciclul 0rebs sau ciclul acidului citric. Cilii 3i mi3carea ciliara -!iscarea ciliara este al doilea tip de miscare intalnit la celulele organismului uman. -Aoua teritorii prezinta astfel de celule : mucoasa trompelor uterine si mucoasa cailor respiratorii. Da nivelul cailor respiratorii ,miscarea sacadata a cililor face posibila deplasarea mucusului spre faringe (1cm=min) pentru a realiza curatirea acestor cai. -Aaca ne referim la trompele uterine, cilii fac posibila deplasarea lichidului dinspre ostium-ul tubar spre cavitatea uterina, astfel ovulul poate ajunge dinspre ovar spre uter. -Ae asemenea cilul este acoperit cu o evaginare a membranei celulare si sustinut de unsprezece microtubuli. -&oua tubuli dubli sunt dispusi circular la periferia cilului si doi separati sunt dispusi central. SCHIM&URILE *E SU&STANTE PRIN MEM&RANELE CELULARE Aaca luam ca reper celula, se poate vorbi de lichidul intracelular si cel extracelular care va include lichidul interstitial(in spatiile dintre celule), dar si plasma sangvina. Introducerea in celule a substantelor necesare activitatii celulare, precum si eliminarea produsilor de catabolism sau utili metabolic se realizeaza prin fenomene de transport transmembranar, de o mare diversitate si eficienta. Dichidul extracelular este bogat in sodiu si clor, dar foarte sarac in potasiu, pe cand lichidul intracelular are o situatie exact opusa continand potasiu, proteine si fosfati in cantitate mai mare. $ituata la limita dintre celula si mediul extracelular, membrana celulara controleaza si moduleaza schimburile, asigurand supravietuirea, functionarea si adaptarea homeostazica permanenta a celulelor la conditiile de mediu.

&ariera li5i7ica 3i 5roteinele 7e tran35ort ale mem4ranei celulare $tratul bilipidic al membranei celulare este o bariera fata de miscarea apei si a substantelor hidrosolubile intre spatiul extracelular si intracelular. "roteinele membranei ce strabat stratul lipidic, constituie o cale alternativa de transport, si se numesc proteine de transport. #nele proteine integrale pot crea cai hidrofile omogene care traverseaza membrana ca un tunel, numindu-se canale 5roteice (ionice),iar altele sunt denumite 5roteine carau3 (carrier)care ajuta substantele sa traverseze membrana celulara. Aoua tipuri de mecanisme: - transportul pasiv - in sensul gradientelor fizico-chimice transmembranare, fara consum de energie (osmoza si difuziunea ) - transportul activ - impotriva gradientelor fizico-chimice transmembranare, cu consum de energie. Aifuziunea reprezinta miscarea haotica moleculara a substantelor, fie prin spatiile intermoleculare din membrana, fie in combinatie cu o proteina transportoare. +nergia ce provoaca difuziunea este energie cinetica rezultata in urma miscarii. Aatorita miscarii moleculelor, fortele electrostatice si internucleare realizeaza atractii si respingeri, in miscarea lor in diferite directii, ricosand aleator de milioane de ori pe secunda %cesta miscare permanenta a moleculelor se numeste 7i"u#iune% Da nivelul membranei celulare vorbim de doua subtipuri importante de difuziune: simpla si facilitata *i"u#iunea 3im5la - posibilitatea de traversare a membranei determinata de cantitatea de substanta existenta, de viteza miscarii cinetice si de numarul porilor membranei prin care trec moleculele sau ionii - poate urma doua cai: prin bistratul lipidic sau prin canalele hidrofile proteice *i"u#iunea 3u43tantelor li5o3olu4ile. 'apiditatea cu care o substanta traverseaza bistratul lipidic depinde de liposubilitatea substantei respective. xigenul, dioxidul de carbon, azotul, alcoolul sunt dizolvabile in stratul lipidic, avand o rata mare a difuziunii si patrund rapid in celula. Tran35ortul a5ei tran3mem4ranar 5rin 7i"u#iune 3im5la% Dipidele membranei sunt hidrofobe, insa apa traverseaza destul de repede membrana celulara, cea mai mare parte trecand prin canalele proteice. !oleculele de apa fiind suficient de mici, iar energia lor cinetica suficient de mare ele traverseaza rapid inainte de a fi oprite de lipidele hidrofobe.

*i"u#iunea 3im5la Canalele ionice Canalele ionice se caracterizeaza prin permeabilitate si selectivitate. $electivitatea canalului permite trecerea doar a anumitor specii ionice datorita unor Kbariere de selectivitateL "ermeabilitatea canalului, capacitatea de a asigura un flux ionic este realizata de un mecanism de bariera(Kgating mechanismL). $e descriu: 1 -canale 8olta9 7e5en7ente, cu senzori de voltaj care la atingerea unei diferente de potential transmembranar realizeaza deplasari de sarcini intracaniculareO 2 -canale c imic 7e5en7ente care se deschid in prezenta anumitor substante endo-sau exogeneO : -canale rece5tor o5erate 3 unele proteine ale portii canalului sunt deschise ca urmare a fixarii altor molecule pe aceste proteine, producandu-se o modificare conformationala a moleculei proteice care inchide si deschide poarta. %ceasta se numeste Kligant gatingL, iar substanta care se leaga se numeste ligant (mesager chimic)O 4-canale mecano-acti8ate 3 sub influenta unor factori mecanici (presiune,intindere) trec prin modificari conformationale ce le deschidO , -canale cu 7e3c i7ere 35ontana Canalul voltaj-dependent conduce curent dupa legea Ktotul sau nimicL. Inchiderea si deschiderea portii este brusca, timpul necesar trecerii de la o stare la alta fiind de ordinul catorva milionimi de secunda. Da un anumit voltaj canalul poate ramane inchis tot timpul, in timp ce la alt nivel de voltaj el poate ramane deschis tot timpul. Canalele 7e Na:8olta9 7e5en7ente -apar mai ales in membranele neuronale si in muschiul scheletic. -sub actiunea unui stimul se produce un influx de cationi si apare in acea zona o depolarizare care daca depaseste pragul ( - 1/ 3 17 mv) modifica sarcina la suprafata membranei si determina o redistribuire a electronilor in interior. -acest flux de electroni spre interior are ca rezutat modificarea starii barierelor. Benomenul poarta denumirea de curent de poarta (gating curent). -depolarizarea membranei scade pragul de deschidere a canalului (hiperexcitabilitate), iar hiperpolarizarea creste acest prag (excitabilitate scazuta). -acest mecanism voltaj-dependent este modelul potentialelor de actiune ale nervilor, ce reprezinta de fapt impulsurile nervoase. Canalele 7e ;: 8olta9 7e5en7ente -prezinta o singura bariera de permeabilitate ce se deschide tardiv -canalele de sodiu activate de acelasi stimul sunt deja in stare inactiva. -odata aflate in pozitie deschisa, canalele de 0@ joaca rolul unei cai hidrice pasive, prin care, sub influenta gradientului de concentratie, se realizeaza un eflux de 0@ transportand un curent ionic dirijat in sens contrar curentului de &a@ prin canalele specifice mentionate anterior. - acest curent mareste diferenta de potential transmembranar.

Canalele 7e Ca: 8olta9-7e5en7ente -controleaza o buna parte dintre fluxurile transmembranare de Ca@, cu implicatii deosebite in declansarea si modularea unei game largi de activitati celulare. -proteina-canal este formata din cinci subunitati polipeptidice si glicopeptidice: alfa1, alfa2, beta pe fata interna, gamma, delta in zona externa. *i"u#iunea "acilitata -este o forma de transport pasiv care este mediata de carausi si implica prezenta unei proteine - carrier specifica care ajuta la traversarea membranei cu o viteza mult crescuta fata de difuziunea simpla. -rata difuziunii atinge un maxim pe masura cresterii concentratiei. -molecula de transportat se fixeaza pe extremitatea KcisL a proteinei apoi urmeaza etapa de transport propriu-zis, in care se produce deplasarea prin interiorul transportorului spre fata opusa KtransL. -in acest mod se transporta glucoza si majoritatea aminoacizilor. In cazul in care concentratia glucozei de pe fata KtransL este redusa, transportorul neincarcat revine la fata KcisL pentru fixarea unei noi molecule. - glucoza are o molecula caraus ce poate transporta si alte monozaharide, iar insulina poate mari rata difuziunii facilitate a glucozei de 1/-2/ ori. Co-tran35ortul - numit si schimbul mediat de transportori, -este o alternativa la mecanismul difuziunii facilitate. -lipseste etapa de revenire a trasportorului descarcat de pe fataLtransL pe fata KcisL. -fac parte o serie de proteine transportori cum ar fi: schimbatorul de &a@=Ca2@ (in membranele neurale si miocardice) si cel &a@=9@. -actori care a"ectea#a rata neta a 7i"u#iunii 'ata neta a difuziunii intr-un sens reprezinta diferenta cantitatilor de substanta ce difuzeaza in cele doua sensuri. Bactorii care afecteaza aceasta rata sunt: 1-suprafata membranei 2-permeabilitatea :-diferenta de concentratie a substantelor care difuzeaza 4-diferenta de potential intre cele doua fete ale membranei 7-diferenta de presiune

O3mo#a la ni8elul mem4ranei celulare Aeplasarea transmembranara a moleculelor de apa se realizeaza prin fenomenul de osmoza. In cazul a doua solutii separate printr-o membrana semipermeabila, moleculele de solvent ( apa ) se vor deplasa din compartimentul cu concentratie mica (de solvit) in compartimentul cu concentratie mare. In solutiile cu concentratie mai redusa, moleculele cu solvent fiind mai putin obstructionate de solvit, au o agitatie moleculara mai mare, trecand in zona de concentratie crescuta. O3molalitate% Pre3iune o3motica. concentratie de 1 osmol la litru va determina in solutie o presiune osmotica de 1;.:// mm9g, la temperatura normala a corpului de :.PC. Concentratia de )22 milio3moli a lichidelor corpului determina o presiune osmotica de 7.;/ mm9g. Tran35ortul acti8 *ransportul transmembranar al unor substante impotriva gradientelor fizice, ca si mentinerea unor inegalitati de concentratie ionica (sodiu si potasiu) nu pot fi explicate decat daca se i-a in considerare existenta unor mecanisme de tran35ort acti8 <5om5e=% *ransporturile active pot fi de doua tipuri, 5rimar 3i 3ecun7ar, in functie de sursa de energie utilizata pentru transport si modul cum se realizeaza. *ransportul activ primar se caracterizeaza prin faptul ca utilizeaza direct %*" in vederea transportului, ce este realizat cu ajutorul unor %*"-aze specifice fiecarei specii ionice sau molecule transportate. In transportul activ secundar este utilizata energia unui gradient ionic de concentratie, generat anterior prin transport activ primar. Ae transportul activ primar beneficieaza ionii de sodiu, potasiu, calciu, hidrogen, clor si altii. Cel mai cunoscut dintre mecanismele de transport activ este al sodiului si potasiului numit 5om5a 7e 3o7iu-5ota3iu cu %*" - azele de transport In urma proceselor ce au loc sodiul disociaza spre exteriorul celulei, iar potasiul intra in celula."ompa se poate gasi in toate celulele organismului si regleaza gradientele transmembranare de concentratie ale sodiului si ale potasiului, realizand la interiorul celulei un potential electric negativ. Bunctionand la capacitate maxima, aceasta %*"aza transporta trei ioni de sodiu spre exterior si doi ioni de potasiu spre interior pentru fiecare molecula de %*" hidrolizata. Bosforilarea si defosforilarea ciclica a proteinei o face sa oscileze intre doua conformatii alternative (peristaltica moleculara).

Co-tran35ortul cu 3o7iu al gluco#ei 3i aminoaci#ilor In multe celule, glucoza si aminoacizii sunt transportati impotriva gradientelor de concentratie Carausul are doua situsuri de legare in partea sa externa : pentru sodiu si pentru cealalta substanta deoarece exista diferenta de concentratie intre exteriorul si interiorul membranei pentru sodiu, rezulta sursa de energie al transportului. Aupa ce sodiul si glucoza au fost fixate, proteina carrier sufera o modificare conformationala apoi se realizeaza transportul simultan in celula. Co-tran35ortul 3o7iu-aminoaci#i Boloseste alte proteine carrier, dar se petrece asemanator. $unt cinci tipuri de proteine de transport pentru aminoacizi fiecare transportand cate un subset de aminoacizi. %ceste exemple de co-transport sunt prezente in celulele tubulare renale si celulele mucoasei intestinale. Contra-tran35ortul 3o7iu- i7rogen 3i 3o7iu-calciu. In urma acestui mecanism sodiul este deplasat spre interiorul celulei iar calciu in exteriorul celulei. %ntiportul de calciu este prezent in toate membranele celulare, ambii ioni avand aceiasi proteina carrier. %ceasta modalitate de transport se adauga la mecanismul de transport de calciu existent in unele celule. Contratransportul sodiuhidrogen este foarte important la nivelul tubuli contort proximal al nefronului, unde concomitent cu deplasarea sodiului in afara lumenului, ionii de hidrogen ies din lumen.

Cur3ul ) APA CA ME*IU SI COMPONENT AL VIETII %pa este solventul obligatoriu al materiei vii si reprezintG contituentul majoritar al organismului uman. %nsamblul de celule ce alcGtuiesc un organism viu acFioneazG ca un tot unitar prin interconectare cu mediul apos Jn care se scaldG. %pa reprezintG o dublG prioritate a organismului viu: component majoritar Ii mediu de viaFG.. "entru ca lichidul care scaldG fiecare celulG sG vinG Jn contact cu toate celulele este necesar ca acesta sa aiba o circulaFie longitudinalG printr-un sistem de vase Jnchise prevGzute cu sistem de autopropulsie unidirecFionalG Ii o circulaFie transversalG prin sectorul capilar fenestrat al circuitului vascular spre aIa numitul spaFiu extracelular. +fectul cumulat al activitGFii tuturor organelor Ii sistemelor organismului este de a crea Jn interiorul organismului un mediu Jn care toate celulele sG poatG supravieFui Ii funcFiona. !ediul fluid ce JnconjoarG fiecare celula este denumit me7iu intern . !ediu intern nu este numai un concept fiziologic teoretic, el are o corespondenFG Ii Jn termeni anatomici. !ediul intern al organismului este lichidul extracelular ce scaldG fiecare dintre celule. S5a>iul lic i7ian e6tracelular 1. deserveIte celula a)-reglarea volumului intracelular este esenFialG pentru funcFia celularG normalG Ii se face prin transferuri de apG osmotic dictate de deplasarea electroliFilor b)-reglarea volemiei- cantitatea de lichid din sistemul Jnchis de vase sanghine reprezinta un factor critic al supravieFuirii. 2. este un mediu de comunicare al tuturor celulelor organismului puse astfel Jn contact :. este tamponul de compensare rapidG volemicG prin migrare hidricG transcapilarG. !enFinerea organismului ca ansamblu unitar Ii funcFional de structuri presupune compartimentare, iar menFinerea compartimentelor presupune cheltuialG constantG si permanentG de energie. Molecula 7e a5? -are un diametru de /,: nm Ii o formG de ,, oxigenul fiind situat Jn vHrful acestuia. -sarcinile electrice pozitive sunt la nivelul atomilor de hidrogen, iar sarcinile negative sunt la nivelul oxigenului. -fiecare laturG a , 3 ului corespunde unei legGturi oxigen-hidrogen cu o lungime de aproximativ o zecime de milion dintr-un milimetru. -unghiul format de cele douG laturi ale , - ului este de 1/7 grade. -polaritatea apei favorizeazG interacFiunile Jntre moleculele de apG. Biecare atom de hidrogen JncGrcat pozitiv al unei molecule de apG este atras de un atom de oxigen JncGrcat negativ a altei molecule. %ceste interacFiuni sunt legGturi de hidrogen.

-ConFine un numGr important de legGturi de hidrogen, legGturi intermoleculare -9- ce consumG energie pentru a se forma. -DegGtura de hidrogen este o legGturG direcFionalG. +a presupune alinierea celor trei atomi -9- . %tomul de hidrogen ce asigurG legGtura este extrem de mobil. -%pa este o JngrGmGdire de molecule organizate Jntr-o reFea tetraedricG coexistHnd cu molecule izolate. !oleculele izolate sunt agitate de miIcGri de rotaFie Ii de translaFie. -Biecare moleculG din apa lichidG creeazG Jn medie 4,7 legGturi de hidrogen. !ai exact fiecare moleculG de apG lichidG formeazG patru legGturi de hidrogen, dar numGrul acestora poate varia Jntre trei Ii Iase, de unde media de 4,7. -%pa lichidG are o structurG aleatorie Ii fluctuantG. Consecutiv unor miIcGri rotatorii cHmpul electric ambiant fluctueazG producHnd ruptura aleatorie a legGturilor dintre oxigen Ii hidrogen. HI*RO-IL-HI*RO-O& Biind o moleculG polarG, apa se poate lega cu alte molecule polare sau JncGrcate electric cum ar fi acizii, sGrurile, zaharurile, diferite porFiuni ale moleculelor proteice Ii ale %A&. AatoritG acestor interacFiuni apa dizolvG moleculele polare, denumite molecule hidrofile. %pa se leagG foarte puFin de moleculele nepolare, ce se comportG hidrofob ( cazul apei Jn raport cu uleiul ). "roteinele Ii %A& sunt molecule lungi ce conFin pGrFi hidrofile Ii pGrFi hidrofobe. %ceste molecule se ghemuiesc pe ele Jnsele, capGtG o structurG tridimensionalG, grupele hidrofile fiind la suprafaFG Ii cele hidrofobe spre interior. +fectul hidrofob determinG replierea proteinelor. E6i3t? @n celul? trei ti5uri 7e a5?! 1. -apa QordonatGL ce JnconjoarG moleculele biologice interacFionHnd intens cu acestea, 2. -apa Qde masGL ce ocupG tot ce nu este moleculG biologicG Ii :. -molecule de apG Jncastrate Jn moleculele biologice. !oleculele de apG ocupG toate spaFiile neocupate de moleculele biologice. celulG conFine miliarde de molecule de apG. Legatura 5roteine A a5a "roteinele repliate au pe suprafaFG IanFuri profunde. !oleculele de apG legate prin legGturi de hidrogen se acomodeazG greu cu aceste IanFuri Ii ca atare sunt uIor deplasate la acest nivel de liganzi. Ca atare situsurile active ale enzimelor se JntHlnesc frecvent la nivelul IanFurilor. )ona de influenFG a proteinei faFG de apG nu depGIeIte /,. nanometri, adicG grosimea cHtorva molecule de apG. singurG

Polari#area a5ei ConferG douG proprietGFi importante: - !olecula de apG este un 7i5ol ce se orienteazG Jn cHmpul electric externO - %pa chiar Jn stare lichidG poate dobHndi o 3tructur? 5aracri3talin? prin atracFia electrostaticG dintre moleculele vecine. %pa are o constantG dielectricG importantG (sinonimul termenului dielectric este izolant). substanFG este dielectricG cHnd nu are electroni liberi capabili sG transporte curentul electric, dar care poate fi polarizatG printr-un cHmp electric. %pa are o oarecare capacitate de tamponare electricG, fiind si un bun solvent pentru ioni, formHnd o pGturG de hidratare Jn jurul acestora. %stfel, ionii se pot miIca relativ independent unii faFG de alFii deIi sunt dizolvaFi Jn aceeaIi soluFie. CBt re5re#int? a5a 7in totalul greut?>ii cor5oraleC !ai mult de jumGtate din aceasta, mai exact <// ml=5gc. Aiferitele Fesuturi conFin o cantitate diferitG de apG: -inima, creierul Ii plGmHnii sunt alcGtuite din .7-?/6 din apG, -pielea ./6 din apG, -osul doar Jn proporFie de 2/6, -grGsimea de depozit nu conFine apG. %pa totalG corporalG reprezintG .:,26 din masa corporalG negrasa. ,aloarea medie a conFinutului Jn apG la bGrbat este de <26 din greutate (variind Jntre 74./6), iar la femeie de 716 (47-</6). Da copii, apa reprezintG <7-.76 din greutatea corporalG. "roporFia de apG totalG depinde de vHrstG, sex, corpolenFG, fiind modificatG de sarcinG Ii de cGtre diversele boli. ,Hrsta duce la o variaFie a conFinutului Jn apG a corpului de la simplu la dublu, valori ce se deplaseazG pe intervalul 47-?/6. "roporFia apei corporale totale este maximG la naItere ( .7-?/ 6) scGzHnd progresiv cu vHrsta, la un an se pierde 1/-176 (scGzHnd Jn special lichidul extracelular). Rn primele zile ale vieFii apa corporalG totalG Ii apa intracelularG sunt invers proporFionale cu greutatea corpului iar apa extracelularG Ii volumul plasmatic sunt proporFionale cu greutatea corpului. Ae la vHrsta de < luni pHnG la 1/ ani scGderea este mai puFin rapidG. Cu cHt existG mai multG grGsime cu atHt existG mai puFinG apG. -Grbatul are aproximativ cu 1/6 din greutatea corporalG mai multG apG decHt femeia. 'aportul Jntre apa extracelularG Ii apa totalG se modificG odatG cu vHrsta la bGrbat Ii este relativ constant la femeie. ,olumul lichidian total creIte Jn cursul sarcinii datoritG lichidului amniotic, fGtului, placentei Ii creIterii volumului sangvin realizatG mai ales pe seama volumului plasmatic. Da sfHrIitul sarcinii apa corporalG totalG creIte cu .-? litri. +xerciFiul fizic moderat crescHnd concentraFiile plasmatice de reninG Ii de aldosteron produce retenFie sodicG Ii o creItere a volumului plasmatic.

INTRACELULAR- E(TRACELULAR Celulele reprezintG cel mai important rezervor de apG al organismului: 4/6 din greutatea corpului, in medie 4// ml =5g corp (::/-47/ ml=5gcorp). Rn celule se aflG deci douG treimi din apa totalG a organismului. CealaltG treime restantG se aflG extracelular. situaFie particularG o reprezintG Kapa de structurGL din os, o cantitate de :-4 litri de apG nemobilizabilG. %pa extracelularG reprezintG 1<-2/6 din greutatea corpului, 17/-2// ml=5gcorp. +xistG trei sectoare ale compartimentului extracelular, -intravascular -interstiFial -transcelular Compartimentele lichidiene :intracelular 8 2=: %* 8 4/ 6 din ( (5g) - extracelular 8 1=: %* 8 2/ 6 din ( (5g) %pa extacelulara ( mediul intern ) este repartizata in doua sectoare: -intravascular 8 7 6 din ( (5g) - interstitial 8 17 6 din ( (5g) %pa transcelulara este apa din: tubul digestiv, caile urinare, spatiul subarahnoidian etc. $ectorul intravascular -reprezintG 276 din lichidul extracelular, .6 din apa corporalG totalG Ii 76 din greutatea corpului. -plasma reprezintG :/-:7 ml=5gcorp iar cu elemente figurate incluse </-<7 ml=5gcorp. -este extrem de bine pGzit de mecanisme de evaluare Ii corectare volemicG. -volemia este esentiala pentru supravieFuire. -volumul intravascular este Jnchis Jntr-un sistem de vase. -din motive de eficienFG energeticG sistemul opereazG cu volume mici -prioritatea sistemului este economia energeticG. -numai 12-1:6 din conFinutul total de apG a organismului se aflG intravascular. AacG se pierde acut 4/ 6 din volumul intravascular se poate instala decesul. $e poate pierde majoritatea globulelor roIii Ii se va compensa perfect acest nivel marcat de anemie. &u se poate JnsG compensa o pierdere volemicG importanta . $ectorul intravascular este cel mai dinamic si cel mai usor abordabil in practica. "rin cercetarea compozitiei acestui sector , in laboratoarele de biochimie, se obtin date indirecte relevante asupra starii de sanatate sau de boala a organismului. %cest principiu reprezinta baza stiintifica pentru care se efectueaza analizele de laborator. Volemia A 8olumul 3ang8in A are o componenta intracelulara ( hematiile ) 8 4/ 6 si o componenta extacelulara ( plasma) 8 </ 6

S5a>iul inter3ti>ial -este alcGtuit din lichidele dintre celule Ii din limfG -reprezinta -17/ ml=5gcorp (12/-22/ ml=5gcorp), -.76 din apa extracelularG, -216 din apa corporalG totalG, -176 din greutatea corpului. -in imensa sa majoritate (;/6 din volumul sGu) este sediul unor schimburi rapide cu plasma (1/6 cuprinzHnd Fesutul conjunctiv dens Ii cartilajele fiind sediu a unor schimburi lente). Sc im4urile @ntre 35a>iul intra8a3cular Di 35a>iul inter3ti>ial ! - au loc la nivelul capilarelor. -capilarele reprezintG secFiunea cheie a sistemului circulator, alcGtuite din vase subFiri lungi de .7/ Sm, cu o razG de : Sm, cu o suprafaFG de secFiune de :/ SmT (sunt 4/-7/./// de milioane de capilare Jn organismul uman) ceea ce va da o suprafaFG de secFiune depGIind de 2?// ori pe cea a aortei Ii o suprafaFG totala de 77/-<// metri pGtraFi. -capilarele sunt alcGtuite dintr-un singur strat de celule endoteliale. -in locaFii speciale existG atat capilare fenestrate cHt Ii capilare discontinue (aIa zisele sinusoide). -majoritatea capilarelor sunt JnsG continue Ii nu au decHt spaFii intercelulare de 1/ nm ocupate de un material omogen, JnsG aceste plombe intercelulare sunt traversate de canale cu o lGrgime de 4 nm. -la nivelul acestora are loc difuziunea fluidului. Com5artimentul tran3celular $ectorul reprezintG aproximativ 2,76 din volumul apei totale Ii cuprinde toate lichidele provenind din secreFiile organismului : -lichidele din tubul digestiv, -mucusul respirator, -lichidul cerebrospinal, -urina primitivG din rinichi, -sistemul excretor al diferitelor glande, -umoarea apoasG a ochiului, -lichidele articulare. %ceste lichide pot fi expandate la extrem Jn diferite procese patologice, unele fiind separate de membrane groase greu permeabile, pot avea o presiune osmoticG mult diferitG de a lichidelor extracelulare. Rntre compartimentul intracelular, interstiFial Ii plasmG existG un schimb liber, permanent al apei. Compartimentele sunt separate atHt funcFional cHt Ii anatomic, separarea facandu-se prin peretele capilar Ii membrana celularG. %ceste structuri sunt traversate liber de apG care va urma pasiv modificGrile electroliFilor

de o parte Ii alta a membranelor. Ain acest motiv sectoarele sunt numite hidro-osmolare. Aintre toate membranele organismului doar douG sunt impermeabile pentru apG: tubul contort distal al nefronului(in lipsa %A9-ului) Ii glandele sudoripare. Intre diversele sectoare hidro-osmolare apa difuzeaza usor trecand prin membranele biologice (mb. capilara, mb. celulara). Airectia este conditionata de osmolaritate. $! D%'I*%*+% se refera la concentratia particulelor dintr-o solutie si defineste puterea cu care acea solutie este capabila sa atraga apa. smolaritatea reprezinta activ. osmotica pe volum de solutie ( apa @ particule ) $! D%DI*%*+% reprezinta activitatea osmotica pe volum de apa. ,olumul de apa din organism fiind cu mult mai mare decat cel al particulelor dizolvate termenii se pot folosi echivalent. smolaritatea poate fi determinata in laborator prin determinarea punctului crioscopic al plasmei sau poate fi calculata dupa formula : ureea glicemia sm 8 2 ( &a ) @ 0 @ -------- @ ------------2,? 1? $ AI#D ( &a ) contribuie in cea mai mare masura la generarea presiunii osmotice. %"% se deplaseaza dinspre solutiile cu activitate osmotica mica spre solutiile cu activitate osmotica mare . "entru ca cele : sectoare sa isi mentina volumul relativ, osmolaritatea lor trebuie sa aiba valori egale. ,ariatiile de osmolaritate si implicit variatiile volumelor spatiilor hidrice sunt date de variatiile natremiei. ME*IUL INTERN SI HOMEOSTAZIA Me7iul intern este denumirea datG lichidului extracelular ce scaldG fiecare celulG a organismului constituind o matrice lichidG fluidG a organismului Ii totodatG mijlocul, mediul de comunicare intercelularG. "entru a pune Jn contact celulele Jntre ele prin mesageri solubili ai acestora, lichidul extracelular nu este un mediu pasiv ci un vector activ, aflat Jn permanentG miIcare. CGile de deplasare a lichidului extracelular se afla la nivelul aparatului circulator (sistem Jnchis de vase), o aIa zisG circulaFie longitudinalG Ii o circulaFie pe care am putea numi-o transversalG, circulaFia Jntre capilarele sanghine Ii celule. ,olumul lichidian situat intravascular este critic pentru supravieFuire. "ierderea a 4/6 din acesta poate deveni letalG. $paFiul lichidian interstiFial este un rezervor care paleiazG pierderea de volum lichidian intravascular. Capilarele sunt structuri permeabile pentru apG Ii pentru majoritatea moleculelor din plasma sanghinG (cu excepFia molec. proteice, de mari dimensiuni). !iIcarea cineticG a moleculelor, in functie de gradientul de presiune coloid-osmoticG, deplaseazG moleculele din spaFiul interstiFial spre capilar Ii invers. "rincipiul de organizare a structurii biologice este cG imensa majoritate a celulelor se aflG la mai puFin de 7/ micrometri de capilar. Celula va suferi rapid influenFa oricGrui mesager vehiculat prin curentul sanghin Ii va putea transmite rapid Ii eficient mesageri spre alte celule. mogenitatea fluidelor extracelulare este menFinutG prin acest brasaj continuu, permiFHnd

ca celulele sG fie Jn contact cu acelaIi tip de lichid din punct de vedere al caracteristicilor fizice Ii chimice. $olidarizarea funcFionalG celularG a organismului realizatG de cele douG componente lichidiene a lichidului extracelular Ii anume 5la3ma-componenta intravascularG Ii lic i7ul inter3ti>ial este chiar mai complexG, depGIind faza strict lichidianG. "lasma reprezintG 46 din greutatea corporalG (4/-7/ ml=5g). "lasma diferG de componenta extracelularG a lichidului extracelular prin conFinutul sGu mare de proteine. +a este alcGtuitG Jn procent de ;/6 din apG. Proteinele 5la3matice $unt un grup de substanFe ce diferG atat structural cHt Ii funcFional, avHnd o concentraFie de </-?/ g=l. *oate proteinele plasmatice au o formG globularG. #nele proteine sunt simple, neconjugate cum este cazul albuminei, altele au o structurG complexG Ii sunt conjugate cum este cazul lipoproteinelor, glicoproteinelor Ii metaloproteinelor. %proape jumGtate sau chiar mai mult din proteinele plasmatice sunt reprezentate de albuminG. Al4umina +ste o moleculG relativ micG (<../// daltoni) avHnd o concentraFie de 4/ g=litru. +a este produsG Jn ficat si metabolizatG Jn ficat, rinichi Ii peretele intestinal. %lbumina are o semiviaFG de 2/ de zile. )ilnic este sintetizatG Ii distrusG o cantitate de 1: grame de albuminG. 'olul principal al albuminei este de transport a unei mari varietGFi de substanFe. %lbumina transportG bilirubina, acizii graIi liberi, cortizonul, hormonul tiroidian si Ca@@. Ae asemenea, albumina transportG medicamente cu caracter acid, cum sunt de exemplu barbituricele. %lbumina are o contribuFie majorG Jn realizarea presiunii oncotice, parte a presiunii coloidosmotice ce dirijeazG transferul apei Jntre diverse compartimente (membranele biologice fiind permeabile pentru apG). "resiunea oncoticG %re o valoare de 2? mm 9g, totalul presiunii coloid-osmotice plasmatice fiind de 7<1/ mm9g. %lbumina asigurG majoritatea presiunii oncotice, deoarece avHnd o greutate molecularG micG reprezintG un numGr extrem de mare de particule (ori numGrul de particule determinG valoarea presiunii oncotice). Ain punct de vedere electric proteinele plasmatice sunt amfoterice Ii Jn intervalul de p9 .-.,? disociazG, rezultHnd o sarcinG electricG negativG. "roteinele disociate pot capta, accepta ioni de hidrogen. Rn acest mod aceste molecule circulante contribuie la homeostazie menFinHnd echilibrul acidobazic. "lasma este un transportator al factorilor de coagulare, al unor enzime,transportand atHt substanFe hidrosolubile cHt Ii substante ce nu sunt solubile Jn apG dar devin solubile dupG cuplarea cu alte substanFe.

%lte proteine ale sHngelui care au un rol esenFial Jn acest transport sunt globulinele. %lfa Ii betalipoproteinele transportG trigliceridele, colesterolul Ii vitaminele liposolubile. *ransferina transportG fierul iar ceruloplasmina transportG cuprul. *-( (*hUroxine binding globuline) transportG tiroxina iar transcortina transportG cortizolul. *ranscobalamina transportG vitamina -12. Homeo3ta#ia 9omeostazia, adica pGstrarea unei stGri asemGnGtoare cu starea initiala JnsGIi, este fenomenul de bazG al existenFei, adaptGrii Ii evoluFiei vieFii pe pGmHnt. Ain echilibrul dinamic dintre acFiunea factorilor externi Ii cea a factorilor interni, parametrii mediului intern se menFin constanFi. 9omeostazia este o stare de variaFie Jn limite Jnguste a valorilor unui factor intern atunci cHnd acest factor suferG variaFii largi Jn mediul extern. !ecanismele homeostazice sunt un tampon Jn faFa variaFiilor mediului extern. 9omeostazia este un principiu general al lumii vii Ii se realizeazG la toate nivelele de organizare ale acesteia: celular, tisular, organ, organism, populaFie, ecosistem. "rintre cele mai bine homeostatate elemente ale vieFii figureaza informaFia geneticG JnscrisG Jn succesiunea bazelor azotate ale %A&-lui propriu fiecGrei celule Ii specii. Codul genetic constituie un element de homeostatare chiar al mecanismelor de homeostazie. 9omeostazia sub toate aspectele ei stG la baza existenFei si evoluFiei vieFii pe pGmHnt. Bactorii interni homeostataFi se JnmulFesc pe mGsura evoluFiei filogenetice. Ionii din lic i7ul e6tracelular sunt : 3o7iu Di clorul. +le amintesc de mediul sGrat Jn care a apGrut viaFa, de compoziFia ceanului primitiv. A5a intracelular? conFine mari cantitGFi de ioni de 5ota3iuE magne#iuE "o3"at. &atura nu face daruri: totul costG din punct de vedere energetic. "entru a menFine individualitatea chimicG sectorialG si diferenFele de gradient, organismul consumG permanent energie. +nergia pe care o cheltuim permanent pentru a ne menFine structura ar permite arderea continuuG a unui bec de 1// de VaFi. Aaca in lic i7ul e6tracelular dintre electroliti cea mai mare concentratie o au ionii de NaE Cl 3i HCO), in lic i7ul intracelular predomina ionii de ;E MgE HPO+% CompoziFia Ii caracteristicile fizice ale lichidului extracelular (nivel de control Ii limite de variaFie pe perioadG scurtG) ,alori normale Interval normal limite nonletale #nitGFi xigen -ioxid carbon Ion sodiu Ion potasiu Ion calciu Ion clor Ion bicarbonat (lucozG 4/ 4/ 142 4 1,2 1/: 2? ?7 :7-47 :7-47 1:?-14< :,?-7 1,/-1,4 1/:-112 24-:2 .7-;7 1/-1/// 7-?/ 117-1.7 1,7-; /,7-2,/ ./-1:/ ?-47 2/-17// mm 9g mm 9g mmol=D mmol=D mmol=D mmol=D mmol=D mg=dl

*emperaturG :. corporalG $tatus acido-bazic .,4

:. .,:-.,7

1?,:-4:,: <,;-?,/

PC p9

Limitele 7e 8aria>ie a 5arametrilor ce 5ermit 8ia>a 3unt e6trem 7e 3trBn3e% - "entru temp. corporalG varaFia este de .grade C. -"entru p9, nivelul letal se obFine la variaFii de /,7 Jntr-un sens sau celGlalt faFG de nivelul de .,4. -AacG nivelul 0@ scade la o treime se produce o pierdere a funcFiilor motorii, iar dacG nivelul potasiului se dubleazG se produce cardiodepresie (atunci cHnd s-au pus din greIealG perfuzii cu 0Cl unor pacienFi aceItia au decedat prin stop cardiac). -AacG nivelul calciului scade la jumGtate Jn sHnge, apar convulsii. -$cGderea la jumGtate a concentraFiei de glucozG Jn sHnge afecteazG celula nervoasG, hipoglicemia ducHnd la comG. Care 3unt mecani3mele ce men>in omeo3ta#iaC %cestea sunt de trei categorii : -sistemele tampon fizico-chimice -sistemele fiziologice automate de excreFie Ii depozitare -sistemele de coordonare Ii integrare neuro-hormonala. Cel mai complex Ii mai intricat este sistemul de control genetic ce controleazG atHt funcFiile intracelulare cHt Ii funcFiile extracelulare. Rntre diversele stadii de organizare existG numeroase Ii complexe mijloace de informaFie. 'olul primordial Jntre aceste mijloace Jl reprezintG sistemul nervos Ii cel endocrin. REGLAREA ECHILI&RULUI HI*RIC 'eglarea echilibrului hidric se face pe cale nervoasa si endocrina. $caderea aportului de apa provoaca o crestere a osmolaritatii spatiilor extra- si intracelular care va fi sesizata de osmoreceptorii hipotalamici declansand $+&)%*I% A+ $+*+. $etea apare si ca urmare a reducerii volumului total de apa prin pierderi , reducere sesizata de baroreceptorii din %A. Consecutiv C'+$*+ $+C'+*I% A+ %A9 ( hormonul natriuretic hipofizar).

-IZIOLOGIA NEURONULUI Cur3ul + *ate generale Creierul cantareste 1-1,2 5g, doar 26 din greutatea corpului, e mic, dar nu marimea ii da performantele. !etabolismul neuronului este atat de intens incat este inutila inmultirea neuronilor. Creierul este insa bine hranit, este irigat de 2/6 din cantitatea totala de sange, consumul de oxigen este de 146 din total, consumul de glucoza considerabil, 176 din total. Creierul are proeminente si intre ele santuri, ce maresc suprafata substantei cerebrale, caci stratul exterior al creierului , cortexul sau materia cenusie , reprezinta elementul valoros. - $istemul nervos este impartit din punct de vedere anatomic in $&Central si $&"eriferic iar din punct de vedere functional in $& somatic si $& vegetativ - $&C are rolul de a regla si coordona permanent activitatea tuturor aparatelor si sistemelor organismului -unitatea functionala a $&C este reflexul, realizat prin neuroni -neuronii provin din celula primitiva neuroefectoare -la microscop se disting cele doua elemente ale tesutului nervos : celula nervoasa sau neuronul si nevroglia ( cu urmatoarele tipuri : astrocit, microglie, oligodendroglie)sistemul de sustinere al neuronului. Structura neuronului - corp: - soma (nucleu, citoplasma cu neurofibrile , corpusculi tigroizi &issl, mitocondrii, reticul endoplasmic, aparat (olgi) - prelungiri : W Aendritele (ramificate) - prin ele impulsul ajunge la neuron W %xonul (unic) -paraseste soma printr-o regiune denumita Kconul axonal K -invelit de teaca de mielina formata din celule $chVann care se intrerup la nivelul strangulatiilor 'anvier. -prin el impulsurile pleaca de la neuron CLASI-ICAREA NEURONILOR 1.Aupa dimensiuni - mari (coarnele anterioare ale maduvei)

- mijlocii (celulele corticale) - mici (neuroni din talamus)

2.Aupa numarul de prelungiri : - unipolari (celulele cu conuri si bastonase din retina) - bipolari (n. din gg. $piral Corti, retina, mucoasa olfactiva) - multipolari (motoneuronii spinali) :.Aupa functie : - neuroni somatici si vegetativi - motori si senzoriali - de asociatie (intercalari)

PROPRIETATILE NEURONILOR ! &euronul are trei proprietati : mai intai excitabilitatea, neuronul primeste o excitatie, in membrana lui se petrec modificari electro-chimice si se creaza imediat un raspuns electric. % doua insusire a neuronului este conductibilitatea, neuronul transmite raspunsul electric prin corpul lui la toate terminatiile neuronale, iar a treia proprietate este transmiterea raspunsului neuronilor vecini. $istemul nervos transmite mesajele de la organele de simt spre creier, iar creierul la randu-i transmite mesaje la organele de executie perifericeO se creaza astfel cai neuronale. E(CITA&ILITATEA 'eprezinta capacitatea unor celule (nervoasa, musculara)de a raspunde la un stimul Cei mai importanti parametri ai excitab. sunt: -reobaza (curent de baza, liminar) 8 intensitatea minima de curent care produce un raspuns. $e mai numeste curent prag. Curentii cu intensitati mai mici ca reobaza nu produc o excitatie iar curentii cu valoare mai mare ca reobaza produc un raspuns identic cu stimulii prag, conform legii Ktot sau nimicL. Cu cat tesutul este mai excitabil, cu atat reobaza este mai mica. -cronaxia 8 timpul minim necesar pentru ca un curent dublu fata de reobaza sa produca un raspuns din partea tesutului. +ste cu atat mai mica cu cat tesutul este mai excitabil - sumatia . $timularea unei celule cu curenti subliminari dar cu frecventa crescuta poate produce excitatia. %ceasta ar contrazice legea Ktot sau nimicL. +xplicatia fenomenului este urmatoarea : fiecare stimul sub prag produce la nivelul membranelor excitabile o serie de modificari locale. %ceste modificari dispar la scurt timp dupa incetarea actiunii stimulului. Aaca un nou stimul apare inainte de a se sterge modificarea locala anterioara ,

celula insumeaza modificarile produse de stimulii succesivi pana se realizeaza un raspuns vizibil -adaptabilitatea-pragul de excitabilitate creste daca intensitatea curentului stimulator se modifica rapid. -perioada refractara -timpul de inexcitabilitate dupa excitatie. %re doua fazeabsoluta(nervul nu raspunde la excitatie oricat de puternica ar fi) si relativa(raspunde la un stimul f. puternic). -parabioza -excitabilitatea este influentata de factori fizici (temperatura, solicitari mecanice) si chimici (anestezice, narcotice, acizi, baze) In conditii de repaus membrana neuronului este polarizata fiind incarcata cu asa numitul potential de repaus. "otentialul de repaus consta in repartizarea sarcinilor pozitive la exteriorul membranei celulare si a celor negative la interior. "rocesul de polarizare a membranei neuronale este activ ( se realizeaza cu consum energetic ) si este asigurat de pompele ionice de sodiu-potasiu. %cestea realizeaza simultan transportul activ a : ioni de sodiu din interiorul celulei catre spatiul intercelular si a doi ioni de potasiu din spatiul intercelular catre interiorul neuronului. In momentul aplicarii asupra neuronului a unui stimul cu o intensitate care depaseste valoarea prag ( prag de excitabilitate ) potentialul de repaus este inlocuit de potentialul de actiune ( influx nervos ). In aceste conditii membrana neuronala devine hiperpermeabila pentru &a ( portile de sodiu ale membranei se deschid ) zadarnicind eforturile pompei de &a-0. Ionii de sodiu intra in numar mare in neuron rasturnand brusc repartizarea sarcinilor electrice specifice potentialului de repaus ( sarcinile electrice pozitive devin dominante in interiorul neuronului ). In timpul acestui proces, in momentul in care potentialul de membrana tinde spre /, canalele de sodiu se inchid ( se stopeaza influxul de &a) si canalele de potasiu se deschid ( se initiaza efluxul de potasiu ) situatie care stopeaza depolarizarea membranei, la @2/ m, si initiaza repolarizarea membranei neuronale. 'epolarizarea este intensa determinand un potential membranar de 3 .7 m, ( hiperpolarizare ) situatie in care canalele de 0 se inchid, nivelul normal al polarizarii membranei fiind atins ca urmare a actiunii pompelor &a-0. CON*UCTI&ILITATEA 'eprezinta proprietatea de a conduce un impuls generat intr-un anumit punct. *ipuri de conducere : -conducerea bilaterala 3atat pe dendrita cat si pe axon. -conducerea unilaterala - conducerea impulsului intr-un singur sens - conducerea saltatorie, in fibrele mielinizate, de la o strangulatie 'anvier la alta -transmiterea liniara a excitatiei se datoreste depolarizarii in front a zonei excitate -transmiterea retrograda este impiedicata de perioada refractara de dupa excitatie ,iteza transmiterii este mai mare la om in fibrele mai groase si in cele mielinizate ( de pana la 7/ de ori).Da animale, este mai mica pe treptele joase ale scarii zoologice.

Conducerea poate fi incetinita sau suprimata temporar sau definitiv prin actiunea unor agenti fizici ( frigul ) sau chimici ( anestezice ) sau prin distrugerea integritatii anatomice. TRANSMITEREA SINAPTICA -sinapsa 8contactul functional intre doi neuroni, de la neuronii aferenti la cei eferenti -stimulul sinaptic poate fi excitator sau inhibitor -stimulul este transmis de la neuronul presinaptic la cel postsinaptic prin butonii sinaptici prin care se termina axonii primului pe dendritele si suprafata neuronala a somei celui de al doilea neuron. -butonul sinaptic contine : mitocondrii, vezicule cu neuromediatori ce vor fi eliminati in urma stimularii, prin exocitoza in spatiul sinaptic - suprafata de contact se numeste suprafata ( fanta) sinaptica , (sinaptic cleft ) -o sinapsa tipica este cea de la nivelul motoneuronului din cornele anterioare ale maduvei -principalul neuromediator sinaptic este acetilcolina ce excita receptorii din membrana sinaptica. -se modifica si permeabilitatea membranei pentru &a@,0@,Cl- si se va produce stimularea postsinaptica. Se 7e3criu 7ou? categorii 7e 3ina53e! electrice Di c imice% Sina53ele electrice constau Jn trecera bidirecFionalG sau unidirecFionalG directG a curentului electric Jntre douG celule vecine, prin legGturile speciale dintre ele(tip XgapX). *ransmiterea prin aceste sinapse este foarte rapidG. +le sunt localizate la adult Jn creier, Jn regiunile care rGspund de anumite miIcGri stereotipe cum ar fi clipirea pleoapelor la globul ocular. Rn timpul dezvoltGrii, majoritatea sinapselor electrice se transformG Jn sinapse chimice. Rn Fesutul nervos embrionar, Jn special la inimG, sunt foarte abundente. Sina53a c imica se bazeazG pe eliberarea Ii captarea mediatorului chimic (neurotransmiFGtor), cuprinzHnd o porFiune presinapticG, o porFiune postsinapticG Ii spaFiul dintre ele numit fantG sinapticG. $ensul de transmitere a impulsului este unidirecFional PRINCIPALII NEUROME*IATORI -%C+*IDC DI&%. -& '%A'+&%DI&% - %A'+&%DI&% - $+' * &I&%(efect inhibitor, rol in producerea somnului) - A "%!I&% -alti neuromediatori : glicocolul, acidul gamaaminobutiric ((%-%) 3 cu efect inhibitor, opiacee endogene (endorfine, en5efaline), histamina, substanta ", unele prostaglandine, metionina, gastrina, somatostatina. INHI&ITIA NEURONALA

-declanIarea potenFialului postsinaptic excitator sau inhibitor depinde de receptorii membranari, nu de neurotransmiFatori. -inhibitia se poate realiza prin hiperpolarizare -dacG permeabilitatea membranei postsinaptice creIte pentru 0 sau Cl (0 iese iar Cl intrG pe baza gradientului de concentraFie), creIte numGrul de sarcini pozitive pe faFa externG a membranei sau negativitatea interiorului, crescHnd astfel potenFialul de repaus Jn valoare absolutG (de la -</ la -?/ m,). $ituaFia aceasta se numeIte hiperpolarizare (potenFial postsinaptic inhibitor) Ii are drept consecinFG scGderea excitabilitGFii neuronale. -inhibitia neuronala este de mai multe tipuri: directa(asupra unui neuron postsinaptic) presinaptica si recurenta -inhibitia presinaptica este produsa de neuroni inhibitori care actioneaza pe terminatiile celor excitatori sau pe axonii lor - inhibitia recurenta este mediata de celulele 'enshaV care sunt intercalate intr-o ramificatie axonala recurenta a axonulului post sinaptic . $timulul se intoarce astfel la motoneuron , pe care il inhiba prin hiperpolarizare. PROPRIETATILE CENTRILOR NERVOSI 1. conducerea unilaterala a impulsului 3in centrii nervosi transmiterea este unilaterala 2. intarzierea sinaptica 3 la fiecare sinapsa impulsul intarzie cu /,7- /,. msec. Cu cat la un reflex participa un numar mai mare de neuroni, cu atat intarzierea centrala este mai mare. :. convergenta si divergenta- la suprafata unui neuron pot sa ajunga butoni terminali ai unui numar mai mare de axoni ,prin convergenta . "e de alta parte ramificatiile unui singur axon pot sa fie conectate prin sinapsa cu mai multe corpuri neuronale , fenomen numit divergenta. 4. postdescarcarea- numarul impulsurilor post sinaptice eferente este mai mare decat a celor sinaptice aferente. 7. recrutarea 3 cresterea numarului de motoneuroni excitati in functie de intensitatea stimulului PROPRIETATILE CENTRILOR NERVOSI <. cluzia centrala si marginea subliminala - stimuland un nerv aferent cu o anumita intensitate se obtine o contractie musculara ce realizeaza o anumita forta. $timuland un nerv apropiat cu aceeasi intensitate se obtine o forta asemanatoare, dar daca sunt stimulati doi nervi invecinati concomitent, forta realizata poate fi mai mica ( ocluzia centrala ). In cazul unei stimulari mai slabe , dimpotriva , efectul obtinut poate fii mai mare decat cel justificat prin stimularea succesiva a doi nervi invecinati ( marginea subliminala). .. Inductia simultana si succesiva 3 coordonarea muschiilor antagonisti este realizata prin inductie ce poate fi simultana sau succesiva . Concomitent cu stimularea neuronilor care inerveaza extensorii unui membru se produce relaxarea flexorilor, care sunt antagonistii ( inductia negativa simultana )

Aupa ce motoneuronii extensorilor au fost stimulati , ei sunt inhibati, prin hiperpolarizare ( inductie negativa succesiva ) "rin asemnea relatii centrale sunt coordonate si miscarile din timpul mersului. ?. Iradierea 3 cresterea intensitatii stimului activeaza o populatie progresiv mai mare de neuroni centrali . %rcul reflex se inchide prin transmiterea excitatiei la neuronii efectori care actioneaza asupra diferitelor organe.

Cur3ul ,%Te3utul mu3cular

Bibra muscularG este o celulG cu funcFie contractilG care are capacitatea de a dezvolta tensiune Ii capacitatea de a se scurta. !uIchiul este o structurG Jnalt organizatG Ii specializatG, contracFia fiind o funcFie complexG sub controlul motoneuronilor sistemului nervos central voluntar care trebuie sG asigure un lucru mecanic intens cu un cost energetic redus Jn condiFii de rapiditate, repetitivitate, precizie Ii rezistenFG Jn timp. Caracterul striat, tGrcat al fibrelor musculare de la nivelul muIchiului scheletic Ii a muIchiului cardiac datorat particularitGFilor lor de structurG (ce la microscopul optic apar ca o succesiune regulatG de benzi de culoare deschisG Ii de culoare JnchisG) le-a dat denumirea genericG de muDc i 3triat% -i4rele mu3culare 3c eletice sunt celule mari, cu mai mulFi nuclei 3 uneori extrem de mulFi 3 cu un diametru Jntre 1/-1// Sm (cele mai multe Jntre 2/-?/ Sm) Ii o lungime foarte mare, de peste 4 cm. Rn Fesutul embrionar nucleii sunt localizaFi Jn centrul fibrei musculare. #lterior mulFimea acestor nuclei fuge spre periferie. Citoplasma este ocupatG de cGtre miofibrile, de cGtre granule de glicogen Ii de cGtre mitocondrii, extrem de abundente mai ales Jn tipul oxidativ de fibre musculare, aIa zisele fibre de tip I. +lementele contractile cuprinse Jn sarcoplasma unei fibre musculare sunt "i4rilele. $arcoplasma unei singure fibre musculare poate conFine pHnG la 1/./// de microfibrile. !iofibrilele reprezintG structuri fibroase subcelulare cu diametrul de 1 Sm. #nitatea contractilG fundamentalG a muIchiului este 3arcomerul.Dungimea sarcomerului Jn repaus este de 2,7 Sm.Biecare sarcomer posedG douG tipuri de filamente (subFiri Ii groase) de naturG proteicG, filamente aranjate Jn paralel cu axul fibrei Ii parFial suprapuse. Bilamentele subFiri au o lGrgime de . nm Ii o lungime de 1 Sm iar filamentele groase o lGrgime de 1/-14 nm Ii o lungime de 1,< Sm. %ranjamentul filamentelor subFiri Ii groase produce aspectul striat prin succesiunea regulatG de benzi dense (cu o lungime de 1,< Sm) Ii benzi de aspect mai clar la microscop. -enzile dense conFin filamente groase Ii sunt denumite benzi % fiind anizotropice la microscopie (indici de refracFie diferiFi pentru diferite planuri de polarizare ale luminii incidente). -enzile de culoare deschisG, denumite I (sunt izotrope, au un singur indice de refracFie), sunt alcGtuite din filamente subFiri, extinse simetric Jn raport cu o linie mai densG ce le centreazG, aIa numita linie ). Bilamentele subFiri se extind de o parte Ii de alta a liniei ) pe cHte 1 Sm. Dinia ) este alcGtuitG de o proteinG Jn reFea ce apare Jn dezvoltarea embrionarG Jnaintea filamentelor subFiri Ii Jmpletindu-se cu acestea, le ancoreazG. %stfel este menFinutG dispunerea regulatG a complexului filamentelor subFiri. $arcomerul este alcGtuit din structurile cuprinse Jntre douG linii ) consecutive. Aeci un sarcomer este alcGtuit dintr-o bandG % avHnd la fiecare din capete cHte o jumGtate de bandG I.

Rn fibra muscularG existG trei tipuri de reFele filamentoase. "e lHngG reFeaua filamentelor groase (miozinG) Ii reFeaua filamentelor subFiri (actinG Ii alte proteine) existG Ii o reFea filamentoasG ce asigurG elasticitatea muscularG. +lasticitatea muscularG intrinsecG este asiguratG de cGtre douG proteine gigante titina Ii nebulina. *itina sau conectina este o proteinG gigantG (:/// 0Aa) Ii extrem de abundentG (cantitativ a treia proteinG a muIchiului dupG actinG Ii miozinG). porFiune a moleculei bogatG Jn resturi de prolinG, acid glutamic, valinG Ii lizinG asigurG elsaticitatea titinei Ii impune o tensiune pasivG sarcomerelor. &ebulina (<//-;// 0Aa) reprezintG :6 din proteinele musculare Ii ancoreazG actina Jn discurile ). "rezentG pe toatG lungimea filamentului fin ea regleazG numGrul de monomeri de actinG ce constituie acest filament. Rn condiFii de repaus Jn majoritatea muIchilor cele douG tipuri de filamente se interpGtrund pe o lungime destul de mare la fiecare capGt a benzii %. AacG muIchiul este Jntins, supus tracFiunii fibrilele groase Ii fibrilele scurte se separG, nu se mai JntrepGtrund. Da o lungime a sarcomerului de :,< Sm miofibrilele subFiri sunt trase afarG din banda % Ii cele douG tipuri de fibrile scurte dispuse cap la cap. AacG contracFia este extrem de puternicG nu numai cG fibrilele subFiri Ii groase se suprapun ci fibrilele subFiri dintr-o parte Ii alta alunecG unele cGtre celelalte Ii se suprapun Jntre ele. Mem4rana "i4rei mu3culare - 3arcolema !embrana ei bazalG alcGtuitG din mucopolizaharide Ii fibre de colagen se contopeIte la extremitGFile celulei cu tendoanele. !embrana conferG rezistenFG la Jntinderea muIchiului Ii JmpreunG cu structurile Fesutului conjunctiv ce JnconjoarG fibrele musculare realizeazG aparatul Kelementelor elastice paraleleL cu rol mecanic. !embrana izolHnd fiecare fibrG muscularG una de cealaltG permite funcFionarea muIchiului pe baza unitGFilor motorii: un motoneuron inerveazG un numGr mai mic sau mai mare de fibre musculare ce se pot afla la distanFG una de alta Ii care acFioneazG ca un ansamblu coerent Ii izolat de restul muIchiului. Sarcolema se JnvagineazG la nivelul fiecGrui sarcomer pentru a forma o reFea membranarG de tubuIoare transverse deservind fiecare miofibrilG. Sarcotu4ulele se JnvagineazG la nivelul fiecGrei linii ) sau la joncFiunea benzilor %-I. +i au un diametru de /,/: Sm Ii permit undei de excitaFie sG pGtrundG rapid Jn fibrG Ii sG excite practic simultan miofibrilele. Reticulul 3arco5la3matic este un sistem tubular complex ce JnconjoarG miofibrilele. Aiametrul tubuIoarelor este de /,/4 Sm, ele mergand paralel cu miofilamentele. 'eticulul sarcoplasmic fixeazG calciu printr-o %*"-azG calciu Ii magneziu dependentG. *ubuIoarele se pot extinde pe toatG lungimea sacromerului Ii se terminG Jn structuri denumite cisterne terminale.BuncFiile reticulului sarcoplasmic sunt eliberarea de calciu Jn timpul contracFiei musculare Ii sechestrarea Ii depozitarea calciului Jn timpul relaxGrii musculare.

Ae o parte Ii de alta a acestui spaFiu joncFional membranele sunt reunite de niIte picioruIe, structuri repetitive denumite Kspanning proteinsL. #n grup de sarcotubule Ii douG cisterne terminale (Jn total trei elemente) este denumit triadG. *riadele sunt regiuni unde sistemul tubular este Jn strHnsG contiguitate cu pGrFile umflate ale reticulului sarcoplasmatic (aIa zisele cisterne). *riadele sunt elemente cheie ale cuplajului excitaFie-contracFie. Rn timpul excitaFiei musculare calciul stocat Jn cisternele terminale este eliberat pentru a se putea fixa pe troponinG Ii sG permitG interacFiunea filamentelor groase cu filamentele subFiri. Bilamentele subFiri sunt compuse din trei tipuri de proteinG-actinG, tropomiozinG Ii troponinG aflate Jn proporFie de .=1=1. #nitatea funcFionalG necesarG pentru relaxare cuprinde . monomeri de actinG, 1 complex de tropomiozinG Ii 1 complex de troponinG. Bilamentele groase sunt alcGtuite din miozinG Ii Jn mult mai micG mGsurG din alte proteine. &umai actina Ii miozina sunt direct implicate Jn generarea de tensiune, complexul tropomiozinic Ii troponinic sunt proteine de reglare JntrucHt regleazG interacFiunea actinGmiozinG. Bilamentele subFiri sunt formate din douG lanFuri de actinG B formate din polimerizarea actinei ( (globulare). %ctina ( este o proteinG monomericG globularG cu o greutate de 42./// daltoni. #n glob de actinG ( are un diametru de 4-7 nm. %ctina B este un polimer alcGtuit din peste :// monomeri de actinG (. *ropomiozina previne interacFiunea miozinei cu actina, efect modulat de troponinG. Tro5omio#ina este o proteinG alungitG, alcGtuitG din douG lanFuri Jn elice. %re o greutate de <<./// daltoni Ii este dispusG Jn spaFiul dintre doi polimeri de actinG. Biecare moleculG de tropomiozinG se extinde peste Iapte monomeri de actinG. Tro5onina este o proteinG globularG, de fapt un complex alcGtuit din trei proteine. %re o greutate de ././// daltoni. +xistG o moleculG atHt de tropomiozinG cHt Ii de troponinG pentru fiecare Iapte monomeri de actinG. Ain cele : proteine ce alcGtuiesc troponina, troponina * se leagG de tropomiozinG, troponina-I inhibG %*"-aza actomiozinei iar troponina-C leagG calciul. Rn prezenFa calciului configuraFia complexului troponinG-tropomiozinG se modificG Ii miozina poate interacFiona cu actina. -iochimic actina Ii miozina puse JmpreunG Jn condiFiile disocierii %*" se produce supraprecipitare cu formare de KdopuriL Ii rezultG contracFie muscularG. %ctina Ii miozina puse JmpreunG Jn condiFiile Jn care nu se mai produce ruptura moleculei %*" (bunGoarG absenFa Ca@@) se produce disocierea actomiozinei, scGderea vHscozitGFii Ii relaxare muscularG. %*" este singura sursG de energie pe care o pot folosi proteinele contractile dar fibra muscularG are rezerve numai pentru opt contracFii. Rn timpul contracFiei musculare %*" este regenerat din %A" folosind energia din depozitele mai generoase de creatinfosfat. ContracFia muscularG implicG ca filamentele groase Ii filamentele subFiri sG se Jmbuce, alunecHnd unele de-a lungul celorlalte. %ceastG alunecare este rezultatul forFei ce o exercitG punFile create la nivelul capetelor de miozinG ce trag de fibrele de actinG spre

centrul sarcomerului. Care este procesul fizic intim legat de crearea acestor punFi nu este JncG bine cunoscut. Biecare punte se fixeazG, trage Ii se detaIeazG de actinG. +nergia este furnizatG de cGtre %*". "rocesul este reglat de cGtre calciu, troponinG Ii tropomiozinG. BorFa de alunecare produsG depinde de cantitatea de calciu eliberatG de cGtre reticulul sarcoplasmic. 9idroliza %*" realizeazG de %*"-aza miozinei permite rotaFia capetelor de miozinG Jn jurul situsului de legare a actinei. BorFa de alunecare depinde de numGrul de punFi active Ii de viteza de fixare Ii detaIare a punFilor. +xistG Ii o diferenFG Jntre forFele sarcomerice individuale.AetaIarea punFilor este de asemeni un proces activ, consumator de %*". $arcomerele acFioneazG asemeni unor cremaliere minuscule (Dassagne B.). 'eticulul sarcoplasmic este actorul privilegiat al acestei piese. +l are rol esenFial atHt Jn contracFie (eliberarea calciului) cHt Ii Jn relaxarea muscularG (captarea calciului intracitoplasmatic). ContracFia depinde de activarea canalului calcic cuplat cu receptorul sensibil la rianodinG 'elaxarea depinde de capacitatea de stocare a calciului prin acFiunea unei %*"aze calciumagneziu dependente ce reconstituie depozitele calcice reticulare Jmpotriva gradientului de concentraFie. *ransportul a doi ioni de calciu Jn interiorul reticulului sarcoplasmic KcostGL o moleculG de %*" ce urmeazG a fi hidrolizatG. Calciu este pompat Jn timpul relaxGrii musculare de cGtre reticulul longitudinal (membranG cu foarte multe pompe) iar stocarea Ii eliberarea se face de cGtre reticulul joncFional care are puFine pompe calcice dar multe canale calcice Ii care conFine proteina ce leagG calciul, calce>uestrina. CHnd potenFialul de acFiune prin sistemul de tuburi * depolarizeazG membrana se induce eliberarea calciului din reticulul sarcoplasmic Jn citoplasmG. ConcentraFia calciului liber Jn citoplasmG creIte de o sutG de ori (de la /,1 S! la 1/ S!). Calciul interacFioneazG cu troponina C, tropomiosina trage de actinG expunHnd-o miozinei, se formeazG punFi, este suprimatG inhibarea %*"-azei actomiozinice de cGtre troponina-I. 'ezultG contrac>ia mu3cular?. CHnd reticulul sarcoplasmatic sechestreazG calciu Ii se restabileIte inhibiFia prin troponinG 3 tropomiozinG se produce rela6are mu3cular?% Cum se transmite impulsul de la nerv la muIchiul striatY Cea mai micG parte dintr-un muIchi ce se poate contracta independent se numeIte unitate motorie. #nitatea motorie este alcGtuitG dintr-un singur neuron motor Ii de grupul de fibre musculare pe care acesta le inerveazG. BrecvenFa impulsurilor ce vin prin neuronul motor variazG mult, limita inferioarG a impulsurilor fiind de 1<=secundG iar limita maximG ce duce la o contracFie rapidG, brutalG a fibrei este de 7/=secundG (maximum cHt poate propaga un axon de mamifer). &umGrul fibrelor musculare dintr-o unitate motorie a unui muIchi variazG Jn funcFie de precizia cu care tensiunea dezvoltatG de cGtre respectivul muIchi este controlatG. Cel mai mic numGr de fibre musculare per unitate motorie au muIchii ce dezvoltG miIcGri de mare fineFe: muIchii striaFi oculomotori au mai puFin de 1/ fibre musculare per unitate motorie, muIchii ce miIcG osiIoarele urechii mijlocii au 1/-127 fibre, muIchii faringieni au 2-< fibre musculare iar muIchii laringieni au 2-: fibre musculare per unitate motorie.

!uIchii ce executG miIcGri de micG precizie, cum ar fi muIchiul gastrocnemian au un raport mare de 1=2///. -Contactul dintre axonul neuronului motor Ii fibra muscularG se face la nivelul unei formaFiuni specializate denumite placa neuro-motorie. -Ae altfel, Jntre cele douG nu existG un contact direct. Da nivelul plGcii motorii membrana modificatG a fibrei musculare formeazG o serie de pliuri. -*erminaFiile demielinizate ale neuronului motor se aflG Jn IanFurile menajate de aceste pliuri Jntre cele douG structuri fiind o fantG sinapticG foarte JngustG de 7// %. -*erminaFiile nervoase posedG multiple vezicule sinaptice ce conFin acetilcolinG. -"e partea opusG, Jn crestele plGcii motorii se aflG receptori nicotinici. -Rn fanta joncFionalG se aflG enzima acetilcolinesteraza. - %cetilcolina are un rol central Jn procesul de transmisie neuromuscularG. -*ransmisia neuromuscularG este un proces de amplificare JntrucHt potenFialul de acFiune a nervului produce un potenFial de acFiune a muIchiului cu mult mai mare. %cetilcolina este sintetizatG Jn axoplasma neuronului din colinG Ii acetilcoenzimG %. Rn faFa crestelor de pe faldurile postsinaptice de pe membrana muIchiului sunt dispuse pe capGtul nervos presinaptic aIa numitele bare dense avHnd la capGt vezicule de acetilcolinG imediat mobilizabile. $timularea nervului creIte sinteza de acetilcolinG prin creIterea concentraFiei intracelulare de sodiu. %cetilcolina este depozitatG Jn nervul terminal Jn vezicule. cantitate de ?/6 din acetilcolina depozitatG Jn nerv poate fi eliberatG de cGtre potenFialul de acFiune. Ce anume varsG o veziculG Jn fanta sinapticGY "e lHngG acetilcolinG se eliminG %*", veziculinG, colesterol, fosfolipide Ii calciu. *oFi componenFii sunt reciclaFi Ii reintroduIi Jn circuit. #n potenFial de acFiune al nervului implicG exocitoza a 2// de vezicule ce conFin 2//x17//8 ://./// de molecule de acetilcolinG ce declanIeazG un potenFial la nivelul plGcii muIchiului. +ste un mecanism cu o marjG de securitate de 7//6. Ca impulsul sG se propage prin nerv sGrind peste nodurile lui 'anvier este necesarG prezenFa calciului extracelular. +xocitoza veziculelor este de asemenea condiFionatG de cGtre calciu. Calciul se leagG de proteina numitG calmodulin, complexul calci-calmodulin activeazG diverse enzime Ii afecteazG proteinele structurale ale veziculelor inclusiv sinapsina. ,ezicula fuzioneazG cu membrana prejoncFionalG a nervului Ii JIi varsG conFinutul Jn fantG. "entru fiecare moleculG de acetilcolinG eliberatG existG 1/ receptori ce aIteaptG de cealaltG parte a fantei. AupG excitaFia receptorului porul nicotinic a acestuia se deschide, membrana devenind permeabilG pentru sodiu, potasiu, calciu, magneziu Ii amoniu. Biecare moleculG de acetilcolinG poate stimula un singur receptor de nicotinG Ii sG deschidG canalul ionic doar pentru o milisecundG.AupG acest interval acetilcolina este hidrolizatG de cGtre acetilcolinesterazG. %cetilcolinesteraza este localizatG Jn pliurile joncFionale Ii Jn lamina bazalG a structurilor fantei sinaptice. Biecare moleculG de acetilcolinesterazG are Iase situsuri enzimatice ce atrage Ii hidrolizeazG acetilcolina. 'eceptori nicotinici se aflG Ii pe terminaFiile nervului ei avHnd rolul sG creascG mobilizarea acetilcolinei Ii eliberarea acesteia din vezicule printr-un feed-bac5 pozitiv.

"rintr-un mecanism JncG incomplet JnFeles receptorii de acetilcolinG dispuIi prejoncFional mobilizeazG veziculele de acetilcolinG sG se deplaseze Jn zona activG gata de eliberare Jn cazul Jn care soseIte un alt impuls nervos. ! -8mobilizare. "otenFialul transmembranar la nivelul plGcii este de 3 ;/m,. Interiorul fibrei musculare este electronegativ. Rn condiFii normale de funcFionare se produce o depolarizare de 4/ m,, potenFialul transmembranar scGzHnd la -7/ m,. CHnd potenFialul plGcii neuromotorii atinge acest nivel critic se propagG un potenFial de acFiune ce se supune legii tot sau nimic Ii care trece via sarcolemG sG elibereze Ca@@ din reticulul sarcoplasmatic sG activeze contracFia fibrei musculare. 'eceptorii nicotinici 'eceptorii nicotinici pentru acetilcolinG a membranei postsinaptice sunt dispuIi Jn ciorchini distincFi pe QumeriiL faldurilor membranei joncFionale. Biecare ciorchine are un diametru de /,1C! Ii conFine cHteva sute de receptori. Biecare receptor are cinci subunitGFi din care douG, aIa zisele alfa (cu o greutate molecularG de 4/./// daltoni) sunt identice. 'eceptorii alcGtuiesc structuri cilindrice ce traverseazG membrana celularG Ii care alcGtuiesc un canal central, aIa numitul ionofor, care Jn mod obiInuit este Jnchis. Biecare unitate alfa are pe suprafaFa sa extracelularG o unicG zonG de legare pentru acetilcolinG, zonG Jn care se pot fixa Ii pahicurarele. "entru ca un receptor sG fie activat trebuie ca ambele situsuri alfa sG fie ocupate. Consecutiv legGrii celor douG situsuri din subunitGFile alfa se produce o modificare structuralG a complexului receptor care deschide pentru o clipG canalul ionofor(aici clipa este egalG cu o milisecundG) . stimulare unicG produce un ciclu contracFie-relaxare a muIchiului numit 3ecu3?% $ecusa este precedatG de o perioadG de latenFG de 2-4 msecunde iar uneori Jn aceastG perioadG muIchiul ce trebuie sG execute contracFia se lungeIte. +ste aIa numita rela6are 7e laten>? a cGrei substrat subcelular nu se cunoaIte dar care creeazG condiFii optime pentru dinamica punFilor dintre fibrele contractile ale muIchiului. stimulare repetatG, efectuatG Jnaintea relaxGrii complete a muIchiului, duce la o contracFie care este sumatG cu prima. +ste aIa numitul "enomen 7e 3umare. E"ectul 7e 3umare este rezultatul adiFionGrii calciului liber din sarcoplasmG, eliberat din reticul de cel douG stimulGri. 'epetarea la ratG mare a stimulului va face ca muIchiul sG rGmHnG constant contractat. +ste aIa numitul tetanu3 (Jn greaca veche tetanos8rigid). "latoul contracFiei tetanice este la un nivel mai ridicat de tensiune decHt vHrful secusei. *etanosul nu poate fi menFinut foarte mult timp din cauza oboselii a cGrei mecanism intim rGmHne necunoscut . diviziune de timp este de 7 ms. $8stimulus, D"8perioadG de latenFG, D'8relaxare de latenFG !uIchiul scheletic este un ansamblu de fibre cu caracter divers, avHnd proprietGFi metabolice Ii contractile proprii. -muDc ii 5o3turali ce acFionHnd antigravitaFional menFin postura. $unt alcGtuiFi prioritar din fibre de tip I, foarte rezistente la obosealG, fibre QroIiiL cu contracFie lentG Ii metabolism oxidativO -muDc ii "a#ici (de acFiune), cei ce permit diverse miIcGri. ConFin fibre cu contracFie

rapidG, IIa de tip metabolic oxidativ Ii glicolitic foarte rezistent la obosealG Ii fibre de tip IIb, de tip metabolic glicolitic, foarte sensibile la obosealG. Bibrele musculare rosii Bibrele ce GIi asigurG %*" prin fosforilare oxidativG au un echipament pe mGsurG. +le au un important echipament mitocondrial Ii sunt Jnconjurate de numeroase vase sanghine. %u de asemeni un fixator proteic reversibil de oxigen, mioglobina. !ioglobina creIte rata de difuziune a oxigenului Jn fibra muscularG Ii asigurG un mic depozit de oxigen. !ioglobina dG Ii culoarea caracteristicG a fibrei oxidative, o culoare roIie JnchisG. Ain aceastG cauzG fibrele oxidative sunt deseori denumite Ii fibre musculare roIii. -i4rele mu3culare al4e Bibrele ce GIi asigurG %*"-ul prin glicolizG sunt denumite Ii fibre albe. +le au putine mitocondrii,dar multe enzime glicolitice Cele douG caracteristici generale amintite (capacitatea %*"-azicG a miozinei Ii tipul metabolic de generare a %*"-ului) determinG clasificarea fibrelor musculare striate scheletice Jn trei tipuri: -Bibrele de tip I (lent-oxidative). $unt fibre cu activitate %*"-azicG a miozinei scGzutG Ii cu mare capacitate oxidativG. -Bibrele de tip II a (rapid-oxidative). $unt fibre cu activitate %*"-azicG a miozinei ridicatG Ii cu mare capacitate oxidativG. -Bibrele de tip II b (rapid-glicolitice). $unt fibre cu activitate %*"-azicG a miozinei ridicatG Ii cu capacitate glicoliticG mare. MUSCHII NETEZI !uIchii netezi, involuntari sunt dispuIi Jn peretele organelor cu lumen (tub digestiv, cGi urinare, artere) Ii Jn jurul retinei reglHnd accesul luminii la aceasta. Bibra muscularG netedG are diametrul de 2/ ori mai redus ca fibra striatG Ii o lungime de mii de ori mai redusG. %u o mare elasticitate Ii rezistenFG la effort. %ceste fibre se pot Jntinde la dublul lungimii din starea de repaus Ii suportG timpi de contracFie de :/ ori mai lungi ca muIchii voluntari. "e plan metabolic au o deosebitG eficacitate energeticG boseala muscularG este scGderea tensiunii pe care o dezvoltG muIchiul ca efect al activitGFii contractile prealabile. $e produc de asemeni scGderea vitezei de scurtare Ii scGderea vitezei de relaxare.E3te legat? o4o3eala 7e 3c?7erea cantit?>ii 7e ATP 7in muDc iC $-a constatat cG Jn muIchiul obosit cantitatea de %*" este doar uIor mai redusG decHt Jn muIchiul aflat Jn stare de repaus Ii nu suficient de scGzutG pentru a afecta ciclurile de cuplare a punFilor dintre proteinele contractile. AacG nu ar apGrea oboseala, %*"-ul ar scGdea pHnG cHnd punFile dintre proteinele contractile ar fi blocate Jntr-o manierG de tip rigor. +ste deci posibil cG oboseala a apGrut ca un mecanism biologic ce evitG fenomenele de rigor. Rn timpul eforturilor scurte de mare intensitate se produce o insuficienFG a cuplGrii Jntre

excitaFie Ii contracFie. 'ecuperarea dupG eforturi rapide de scurtG duratG este rapidG (de ordinul minutelor) pe cHnd recuperarea dupG eforturi de lungG duratG dureazG ore. B'I$ &#D !uIchiul intervine Jn termoreglare asigurHnd termogeneza prin creIterea tonusului muscular Ii prin frison. Brisonul termic este o succesiune de secuse clonice ale musculaturii striate. BrecvenFa contracFiilor este de 7-1/ pe secundG. Comanda motorie este extrapiramidalG. "roducFia de cGldurG Jn timpul frisonului generalizat este de cinci ori cHt cea din repaus. ContracFia izometricG maximalG produce 1PC pe minut (7/ V per 5g de muIchi). *ermogeneza prin frison nu poate fi menFinutG mai mult de :-7 ore. Cum e3te alc?tuit? maDina c imic? ce "urni#ea#? energie muDc iuluiC $ursa de energie a contracFiei musculare este ruptura enzimaticG a unei molecule macroergice Ii anume molecula de %*". DegGturile chimice Jntre cele trei resturi de fosfat sunt macroergice, fiecare dintre ele stocHnd .:// calorii=mol de %*". %ceastG cantitate este suficientG pentru cel mult : secunde de activitate muscularG maximG. Ain aceastG cauzG existG mecanisme, multiple, ce refac stocul de %*". +xistG Jn celula muscularG un depozit a unei alte substanFe ce conFine o legGturG macroergicG Ii anume creatinfosfatul. DegGtura macroergicG conFine o cantitate mult mai mare de energie decHt cea a %*"-ului (1/:// calorii=mol Jn raport cu .://) Ii Jn mulFi muIchi cantitatea de creatinfosfat este de 2-4 ori mai mare decHt cea a %*". "utem vorbi de un sistem unic JnglobHnd %*" Ii creatinfosfatul altG sursG de refacere al %*"-ului muscular este 3i3temul glicogen-aci7 lactic% %drenalina, hormonul stresului, activeazG glicogenoliza atHt la nivel hepatic cHt Ii la nivel muscular, glucagonul activeazG numai glicogenoliza hepaticG. Aegradarea glicogenului Ii a glucozei se produce anaerob Ii rapid, producerea energiei este de 2,7 ori mai rapidG decHt pe calea oxidativG. Aeci un sistem autonom, independent de oxigen, Ii rapid. +ste un mecanism de Qa doua linieL cu o vitezG pe jumGtate cHt a sistemului fosfagen dar asigurG la o performanFG scGzutG Jn raport cu fosfagenul o duratG mai mare de acFiune de 1/ ori mai lungG. +ste sistemul ce asigurG energia contracFiei musculare viguroase pe o perioadG scurtG sau moderatG. !olecula de glucozG este scindatG Jn douG molecule de acid piruvic Ii din fiecare moleculG de glucozG liberG rezultG 4 molecule de %*". %cidul piruvic poate fi convertit Jn acid lactic Ii sG nu necesite pe aceastG cale metabolism oxidativ. %cidul lactic produce o stare de extremG obosealG, febra muscularG Ii pe aceastG cale limiteazG efortul. +ste o supapG necesarG de protecFie cGci efortul excesiv poate ucide. Ce @n3eamn? '222 Fcal @n termeni 7e e"ort "i#icC $-a demonstrat cG pentru eforturi prelungite cheltuiala energeticG este constantG de 1 5cal=5gc=5m parcurs. %ceasta JnseamnG cG Jntr-o cursG de maraton un individ de ./ 5g

cheltuieIte :/// 5cal. (lucoza este extrem de importantG atHt pentru muIchi cHt Ii pentru celula nervoasG. Celula nervoasG nu are rezerve de energie depuse Jn celulG, nu are depozite de glicogen (acestea sunt nesemnificative, de ordinul a douG minute de funcFionare). AupG epuizarea rezervelor se produce un proces de generare a glucidelor din celelalte principii chimice alimentare, aIa zisa neoglucogenezG. !aIina metabolicG numitG om are un randament ce este Jn funcFie de carburanFii sGi biochimici. +ficienFa energeticG a metabolismului este de 276. 'estul energiei chimice se pierde sub formG de cGldurG. %ntrenamentul creIte aptitudinea muIchilor de a utiliza acizi graIi deci Ii randamentul. AeIi proteinele reprezintG componenta structuralG cea mai importantG a organismului uman dupG apG, 176 din greutatea corporalG, Ii deIi ele sunt dispuse mai ales Jn muIchiul striat ele sunt pentru muIchi un element structural Ii nu un carburant.

Cur3ul ..-IZIOLOGIA SANGELUI $angele impreuna cu lichidul interstitial, limfa, DC', umoarea apoasa si lichidele seroaselor ( pleura, pericard, peritoneu, sinoviala ) constituie mediul intern al organismului. B#&C*IID+ $%&(+D#I $Hngele JndeplineIte diferite funcFii: 1)respiratorie -transportG oxigen Ii dioxid de carbonO 2)nutritivG -transportG substanFe nutritiveO :)excretorie -transportG metaboliFiO 4)de termoreglare -transportG cGlduraO 7)protecFie imunologicGO <)menFine echilibrul acido-bazicO .)coordonare -transportG hormoniO PROPRIETATILE SANGELUI: 1)culoarea: -roIu aprins pentru sHngele arterialO -roIu Jnchis pentru sHngele venos 2)densitatea : Jntre 1/7.-1/<. (la bGrbat) Ii 1/71-1/<1 (la femeie)O :)temperatura : este Jn medie de :< grade CelsiusO 4)vascozitatea : este datG de fibrinogen Ii elementele figurateO 7)presiunile osmoticG Ii coloid-osmotica- sunt date de nivelul sodiului Ii glucidelor, respectiv de nivelul proteinelor circulante. %u rol important Jn reglarea presiunilor din spaFiul capilar Ii extracapilar Ii Jn reglarea circulaFiei apei Jntre cele douG regiuniO <)p9-ul :este dat de concentraFia ionilor de hidrogen. ,aloarea normalG este de .,:7-.,47 (uIor alcalin). +ste menFinut la valori normale de sistemele tampon plasmatice (92C :=&a9C :81=2/) Ii eritrocitare (9b ). 'ezerva alcalinG este reprezentatG de bicarbonatul de sodiu (&a9C :). ELEMENTELE -IGURATE ALE SANGELUI - alcatuiesc 4<6 din volumul total al sangelui - reprezentate de : globule rosii, globule albe si trombocite - plasma sangvina reprezinta 746 din volumul sangvin - procesul de formare al elementelor figurate poarta numele de hematopoeza - la adult elementele figurate se formeaza in: tesutul limfoid (ggl limfatici, splina, tract digestiv), tesutul medular (maduva oaselor) si sistemul reticulohistiocitar (celulele lui 0#"B+') - in tesutul limfoid iau nastere limfoblastii, cu forma finala limfocitele - in maduva oaselor se formeazaO mieloblastii (forma adulta 3

granulocitele),proeritroblastii (eritrocitele), megacarioblastii (trombocitele) - din sistemul reticulohistiocitar se desprind monoblastii (monocitele) "entru explorarea elementelor figurate ale sangelui, se folosesc in practica o serie de determinari reunite sub numele de emoleucograma si anume: numaratoarea eritrocitelor, dozarea hemoglobinei, determinarea hematocritului, indicii eritrocitari, numaratoarea de leucocite si formula leucocitara. &umaratoarea trombocitelor apare si ea pe acelasi buletin de analiza. %ceste masuratori se pot face atat din sangele venos recoltat pe anticoagulant cat si din sangele capilar. Eritrocitul -Borma de lentila biconcava,privit lateral seamana cu un piscot (asigura un volum minim fata de suprafata) -Aiametrul 8.,7 microni, grosimea 8 2 microni -$troma contine hemoglobina (?/-;/6 din reziduul uscat)O 0@, Cl-, !g@, Be2@. Eritrocitele prezintG urmatoarele 5ro5riet?>i! 1)plasticitateO 2)permeabilitate selectivGO :)menFin echilibrul acido-bazicO 4)transportG oxigen Ii dioxid de carbonO 7)hemolizeazG (se distrug) Ii elibereazG hemoglobinaO 9ematiile circulante reprezinta doar o etapa din viata acestor elemente. Aurata medie de viaFG a hematiilor este de 12/ zile. +le sunt distruse Jn splinG, ficat Ii maduva osoasa. Aesi traiesc relativ putina vreme, numarul lor ramane constant. &umGrul hematiilor din sange este normal intre 4.7/////-7.7/////= mm: &umarul de eritrocite prezinta variatii in functie de presiunea partiala a oxigenului : creste la altitudine ( poliglobulia de altitudine ) si scade la mineri si in mediul subacvatic. Poliglo4ulia se mai intalneste la nou-nascut ( se corecteaza printr-o hemoliza intensa la cateva zile dupa nastere 8 icterul nou-nascutului ) si in conditii de hipovolemie sau hipoxie. $caderea numarului de eritrocite asociata cu scaderea hemoglobinei se intalneste in boala numita anemie. %pare in conditii fiziologice prin hemodilutie in cazul ingestiei unei cantitati mari de apa si in conditii patologice prin : deficit de producere a hematiilor, pierdere sau hemoliza eritrocitara Da exteriorul eritrocitelor sunt prinse diferite macromolecule glicoproteice (mucopolizaharidice) cu rol de antigene, numite aglutinogene (%,-,A). Rn funcFie de tipul antigenelor JntHlnim gru5ele 3anguine (I), %(II), -(III), %-(I,), 'h(@), 'h(-). Rn interior JntHlnim apa, hemoglobina (9b, pigmentul respirator), dar nu existG organite celulare.

ERITROPOIEZA $ediul eritropoiezei este in maduva rosie a oaselor. #n organism adult are cam 1,7 0g maduva rosie. Cantitatea variaza in functie de nevoia de oxigen a organismului. Cand aceste nevoi sunt reduse, o parte din maduva rosie intra in repaus, celulele se incarca cu lipide si maduva rosie se transforma in maduva galbena. $pre batranete, maduva galbena sufera un proces de transformare fibroasa si devine maduva cenusie. Aaca apar conditii care solicita eritropoieza ( efort repetat, viata la altitudine ) are loc un proces invers, de transformare a maduvei galbene in maduva rosie si o sporire corespunzatoare a eritropoiezei. Intre maduva rosie si cea galbena exista tot timpul vietii un echilibru dinamic, controlat de sistemul neuroendocrin. !aduva cenusie nu mai poate fi recuperata pentru hematopoieza. Reglarea eritro5oe#ei -cand exista o activitate eritropoetica crescuta, numarul hematiilor tinere ( reticulocite )cu resturi de nucleu,creste in sangele periferic. - eritropoieza se regleaza prin mecanisme neuroendocrine. - centrii eritropoiezei sunt situati in diencefal, iar excitantul principal il reprezinta hipoxia -hipoxia actioneaza si la nivelul rinichiului, care secreta in aceste conditii un factor eritropoietic. %cesta determina formarea in organism a eritropoietinei care actioneaza asupra celulei stem unipotente, eritroformatoare, determinand cresterea numarului de hematii - desfasurarea normala a eritropoiezei necesita asigurarea de substante nutritive, vitamine ( -, C, acid folic ) si fier. -eritropoeza este stimulata si de tiroxina. - in cazul unor deficiente de aprovizionare apare %&+!I% HEMOLIZA "rin hemoliza se intelege degradarea eritrocitelor cu eliberarea hemoglobinei. 9ematiile au o durata de viata de aproximativ 12/ de zile. 9emoliza fiziologica se realizeaza in celulele macrofage ale sistemului reticulohistiocitar : splina ( cimitirul globulelor rosii ), ficat, ganglioni si maduva osoasa. 9emoliza se mai poate realiza de asemenea prin interventia unor agenti fizici, chimici sau biologici. %genti fizici care pot determina hemoliza : Z agitarea mecanica a sangelui Z iradiere #, sau 'oentgen Z modificari bruste de temperatura, inghetare=dezghetare Z pastrarea prelungita Agentii c imici 5rin care 3e 5oate o4tine emoli#a ! Z cloroform, alcool benzen Z acizii, alcalii, sarurile metalelor grele

Z $arurile biliare Agentii 4iologici 7e emoli#a ! Z venin de insecte, toxine microbiene Z hemolizine specifice care apar ca o consecinta a incompatibilitatii de grup sangvin Re#i3tenta glo4ulara a ematiilor 'ezistenta globulara a hematiilor reprezinta capacitatea hematiilor de a-si pastra integritatea in medii hipotone . 9emoliza se produce numai cand presiunea osmotica a mediului exterior este mai mica decat cea din interiorul hematiei. +rirocitele normale, plasate in solutie izotona de &aCl ;M ( ser fiziologic ), pot fi mentinute ore. Intr-un mediu cu o concentratie scazuta de clorura de sodiu . M, se incarca cu apa si elibereaza hemoglobina in exterior. In schimb, solutiile hipertone ( de exemplu &aCl 1/M ) produc ratatinarea hematiilor. Aeterminarea rezistentei globulare a hematiilor inseamna aflarea concentratiei solutiei &aCl in care hemoglobina incepe se paraseasca hematiile mai putin rezistente ( rezistenta minima ) si a concentratiei solutiei in care toate hematiile sunt lizate ( rezistenta maxima ). 9emoliza incepe la concentratia /,4< 3 /,42 6 &aCl iar hemoliza totala are loc la concentratia de /,:? 3 /,:4 6 &aCl Aaca hemoliza initiala apare la concentratii mai mari de &aCl rezistenta osmotica este scazuta, iar daca apare la concentratii mai mici rezistenta este crescuta. $caderea rezistentei osmotice ( hemoliza initiala la /,. 3 /,7 6 &aCl ) se intalneste in anemia hemolitica ereditara ( sferocitoza ) si in anemiile dobandite ( intoxicatii cu benzen ). Cresterea rezistentei osmotice apare in talasemie( hemoliza initiala apare la concentratii mai mici ). Ae asemenea, rezistenta poate fi crescuta in hemoragii acute datorita rezistentei eritrocitelor tinere si uneori in anemia -irmer si in anemiile feriprive. VSH A VITEZA *E SE*IMENTARE A HEMATIILOR $angele extras din circulatie, recoltat pe anticoagulant, se comporta ca o suspensie si se separa intr-o componenta pasmatica si o componenta celulara ( in care esentiale sunt heatiile ). !asurarea ,$9-ului este un indicator al vitezei de separare a hematiilor din suspensie si depinde de anumite calitati ale eritrocitelor sau ale plasmei. ,$9-ul este considerat un test de disproteinemie, determinarea lui oferind informatii despre structura proteica a plasmei. Aintre proteinele plasmatice, albuminele si globulinele au proprietatea de a se absorbi pe suprafata hematiei. Cum raportul albumine= globuline este in favoarea albuminelor ( 1,2 3 1,7 ) predominanta albuminelor pe suprafata hematiei contribuie la incarcarea lor electronegativa si generarea de forte de respingere electrostatica care maresc stabilitatea in suspensie ( se opun sedimentarii ). $caderea albuminelor plasmatice ( inanitie, insuficienta hepatica sau renala ) duce la accelerarea ,$9-ului. Cresterea globulinelor plasmatice ( prin sinteza crescuta de imunoglobuline in septicemii de exemplu ) duce de asemenea la cresterea ,$9-ului.

HEMOGLO&INA 9emoglobina este o feroproteinG ce are 4 subunitGFi. Biecare subunitate are un 9+! (grupare prosteticG) legatG de un lanF polipeptidic. Cele 4 lanFuri formeazG globina. (lobina este formatG din 4 lanFuri polipeptidice (alfa1, alfa2, beta1, beta2). Biecare lanF polipeptidic este legat de un hem. Bierul bivalent Ii un nucleu tetrapirolic formeazG hemul. 9emul este format dintr-un atom de Be2@ fixat in centrul unui nucleu tetrapirolic de protoporfirina. Bierul fiind in stare feroasa permite legarea labila a oxigenului( oxigenarea). "rin hemoglobina continuta , eritrocitul transporta oxigenul la tesuturi si preia o parte din dioxidul de carbon rezultat din arderile tisulare, asigurand functia de transport a gazelor respiratorii si fiind considerat un Q veritabil pulmon molecular L. Da adultul normal, 1// g de hemoglobina contin ::4 mg Be si fiecare gram de hemoglobina poate fixa 1,:4 cm: de oxigen . In sange, 9b atinge concentratii de 1< g=dl pentru barbati si 14 g=dl la femei. 9b reacFioneazG cu oxigenul Ii formeazG oxihemoglobina (9b 2) care este principala formG de transport a oxigenului Jn sHnge. Ae asemenea, se poate combina cu dioxidul de carbon(C 2) Ii formeazG carbohemoglobina sau cu monoxidul de carbon(C ) Ii formeazG carboxihemoglobina. Caracteri3ticile emoglo4inei ! - reprezinta ?/-;/ 6din reziduul uscat al eritrocitului -in contact cu acidul clorhidric formeaza cristale caracteristice (cristalele lui *eichman). -este o heteroproteina (;<6 globina @ 46hem) -9b. fixeaza oxigenul prin legaturi labile 8 oxihemoglobina (transporta oxigenul de la plamani la tesuturi) -9b are o afinitate de 21/ ori mai mare pentru C decat pentru 2, Pro8enienta "ierului 7in emoglo4ina -in primele zile de viata, provine din depozitele formate in ficat in decursul vietii intrauterine -la adult, fierul eliminat este inlocuit cu fierul continut in alimente. -necesar zilnic 8 7-2/ mg. -cant. totala din organism87-< g.(</-./ 6in globulele rosii) -in mucoasa intestinala fierul devine feric si se combina cu apoferitina dand nastere la feritina.Cand in mucoasa intestinala exista o cantitate suficienta de feritina, absorbtia Be este oprita.$urplusul se elimina prin materiile fecale fara a fi absorbit. -prin distrugerea hematiilor (intr-o secunda se distrug .-1/ mii de eritocite), se produc ?g globina, 2. mg Be, 2./ mg protoporfirina. -protoporfirina se transforma in pigmentii biliari (biliverdina,bilirubina) care se elimina ca stercobilinogen si stercobilina.

9b reacFioneazG cu oxigenul Ii formeazG oxihemoglobina (9b 2) care este principala formG de transport a oxigenului Jn sHnge. 'eactia de fixare a oxigenului la 9b nu este o oxidare propriu-zisa ( deoarece ea nu duce la cresterea valentei fierului ) ci o reactie de oxigenare , de legare reversibila a unei molecule de oxigen la fierul bivalent. %tunci cand este saturata ( oxigenata ) complet , o molecula de 9b poate transporta patru molecule de oxigen. #n gram de hemoglobina poate transporta 1,:4 ml 2, iar in sange exista aproximativ 17 g de hemoglobina . %stfel, fiecare suta de ml de sange arterial transporta 2/ ml de 2. In lipsa hemoglobinei, capacitatea de transport a sangelui pentru oxigen scade mult . 1// ml de plasma transporta doar /,2 ml 2. Ae asemenea, hemoglobina se poate combina cu dioxidul de carbon (C 2) Ii formeazG carbohemoglobina. %cesta este un compus fiziologic ce nu afecteaza functia de transport a 2. !ai mult, 9bC 2 reprezinta una din formele de transport ale C 2 de la tesuturi la plamani. "rin hemoglobina continuta , eritrocitul transporta oxigenul la tesuturi si preia o parte din dioxidul de carbon rezultat din arderile tisulare, asigurand functia de transport a gazelor respiratorii si fiind considerat un Q veritabil pulmon molecular L. Da adultul normal, 1// g de hemoglobina contin ::4 mg Be si fiecare gram de hemoglobina poate fixa 1,:4 cm: de oxigen . In sange, 9b atinge concentratii de 1< g=dl pentru barbati si 14 g=dl la femei. 9emoglobina poate da cu monoxidul de carbon carboxihemoglobina ( C 9b ). %ceasta este o combinatie reversibila, dar afinitatea hemoglobinei pentru C este de 2// de ori mai mare decat pentru 2. $ub actiunea oxidantilor apare derivatul de hemoglobina cu fier trivalent, denumit methemoglobina (!et 9b ). %cestia sunt derivatii patologici ai hemoglobinei, ei nu mai indeplinesc functia de transport si in cazul cresterii concentratiei lor in sange peste anumite limite se produce insuficienta oxigenare a tesutului ( asfixie). E8olutia ontogenetica a H4 umane In functie de etapa din viata pe care individul o parcurge ( embrion, fat, viata extrauterina ) lanturile globinice din structura hemoglobinei difera motiv pentru care a fost descrisa existenta mai multor tipuri de 9b structurala, dar si functionala. 9emoglobinele din viata de embrion sunt adaptate, ca si cele din viata fetala, pentru a extrage oxigenul de pe hematia adulta materna, deoarece intrauterin viata se desfasoara intralichidian. Ti5uri 7e emoglo4ina 1. 9emoglobinele din viata intrauterina : (oVer 1 si 2 2. 9emoglobinele din viata fetala 9b B caracterizate functional printr-o afinitate mai mare pentru oxigen ( aceasta proprietate sta la baza schimbului de oxigen mamafat )."onderea 9b B se reduce in timpul primului an la valori sub /,7 6, ca urmare a unui proces de hemoliza interna ce are loc la finele primei saptamani de viata exrauterina si

care genereaza colorarea pentru cateva zile a nou-nascutului in galben-verzui ( icterul fiziologic al nou-nascutului ) :. 9emoglobinele adultului 9b % incep a se forma odata cu trecerea la stadiul de fat si cresc progresiv odata cu evolutia sarcinii, in dauna celorlalte tipuri de hemoglobina. "rincipala componenta in structura hemoglobinei eritrocitare este forma %1 a carei molecula de globina este constituita din doua lanturi alfa si doua beta. In dispozitia lanturilor globinei, central se contureaza o depresiune capitonata cu 2? de aminoacizi. In aceasta regiune, in forma redusa a hemoglobinei, se fizeaza 2-: difosfogliceratul ( 2-: A"( ), metabolit al glicolizei. $ubstanta moduleaza afinitatea pigmentului eritrocitar fata de oxigen. META&OLISMUL -IERULUI rganismul adult contine o cantitate totala de aproximativ 4 g de fier, din care : - 2=: este prezent in 9b, mioglobina si enzime cu rol in respiratia celulara ( catalaze, peroxidaze etc. ) iar restul este reprezentat de : - fierul de rezerva ( feritina si hemosiderina ) - fierul de transport ( transferina sau siderofilina) - si in masura mult mai mica de enzimele celulare ( flavoproteinele) Bierul se absoarbe din alimente atat sub forma feroasa, redusa (Be 2@) , cat si sub forma ferica(Be :@), diferentele de absorbtie dintre aceste forme tin de solubilitatea diferita substantei -ion. Bierul se absoarbe la nivelul mucoasei intregului tub digestiv incepand cu stomacul , cu un maxim de absorbtie situat la nivelul duodenului si cu o descrestere ulterioara progresiva pe masura apropierii de ileon. Aescresterea ratei absorbtiei fierului in segmentele distale ale tractului digestiv se considera a fi consecinta cresterii continutului intestinal in bicarbonati sau fosfati. !ecanismul de absorbtie al fierului este un proces activ , cu consum de energie si cu participare enzimatica. Be bivalent, sub forma redusa, absorbit prin mucoasa intestinala este preluat de o proteina plasmatica specifica numita transferina sau siderofilina ( concentratie plasmatica normala : 2,7 gM ). Ain celula epiteliala intestinala unde se afla dupa absorbtie sub forma ferica , Be :@ trece in Be 2@, prin polul vascular pentru a fi transferat transferinei plasmatice. *ransferina este carrier-ul plasmatic al fierului. Bierul transportat de catre sange este fie cedat eritropoiezei fie este transportat catre organele de depozit ( ficat, splina, maduva osoasa ) sub forma de feritina si hemosiderina. -ormele 7e 7e5o#it ale ale "ierului in 3ange ! "eritina 3i emo3i7erina Beritina este o substanta cu structura polipeptidica (avand fierul dispus spatial in doua zone : nucleul si invelisul moleculei), solubila in apa , cu dispunere intracitoplasmatica difuza si care constituie rezerve proprii de fier. 9emosiderina este un compus lipoproteic si glucidic, cu solubilitate redusa in apa , cu dispunere intracitoplasmatica sub forma de granule si care constituie rezerve de fier mai greu mobilizabile.

Cele doua forme de depozit se pot transforma reciproc. %stfel, prin degradare enzimatica a invelisului proteic din feritina, fierul nucleului moleculei devine lipsit de protectie , instabil si se polimerizeaza sau precipita ca mase amorfe de hemosiderina. In mod normal, sideremia ( fierul din plasma sangvina ) este de 1// 3 11/ Cg 6 ml sange. "ierderile zilnice de fier sunt de 1 3 1,7 mg ( 2=: pe cale digestiva iar restul prin urina si piele ) acestea fiind inlocuite prin absorbtia intestinala a unor cantitati echivalente de fier provenite din alimentatie (un regim complet contine pana la 12 3 17 mg de fier ). Dactatia determina pierderi de cca 1 mg=zi. +liminari de fier mai au loc si prin hemoragiile menstruale. SINTEZA HEMOGLO&INEI 9emoglobina reprezinta compusul ce asigura functia majora a eritrocitului si anume transportul gazelor respiratorii. Ain punct de vedere chimic, 9b este o cromoproteina formata din patru subunitati, fiecare la randul ei alcatuita dintr-o grupare prostetica ( 9+!#D ) fixata pe cate o grupare polipeptidica apartinand proteinei purtatoare , denumita (D -I&%. SINTEZA HEMULUI Calea sintezei hemului este relativ bine cunoscuta astazi. "rocesul se desfasoara in sapte etape succesive : 1. B '!%'+% $#CCI&ID C +&)I!+I % ( $ucCo% ) 3 provenita mai ales din ciclul 0rebs 2. B '!%'+% %CIA#D#I A+D*%-%!I& D+,#DI&IC (%D%) din $ucCo% @ glicina :. " 'B -IDI& (+&#D ( "-( ) 3 apare prin condensarea a doua molecule %D%, formand nucleul pirolic 4. #' " 'BI'I& (+&#D ( #"( ) 3 format din patru molecule de "-(, reprezinta nucleul tetapirolic al hemului. 7. C "' " 'BI'I& (+&#D ( C"( ) 3 apare prin procese de decarboxilare a #"(. <. "' * " 'BI'I&%, forma definitiva a nucleului tetrapirolicse formeaza in urma actiunii unei oxidaze asupra C"( .. I&$+'*I% BI+'#D#I in centrul protoporfirinei reprezinta etapa finala a sintezei. $e realizeaza cu participarea ferochelatazei. SINTEZA GLO&INEI "roteina are o structura dimerica fiind formata in conditii normale din doua perechi de polipeptide . $e descriu doua lanturi alfa, cu cate 141 de aminoacizi si doua lanturi beta, cu cate 14< de aminoacizi. $inteza are loc la nivel ribozomal unde se formeaza lanturile polipeptidice alfa, beta, gama si delta. Danturile alfa si beta se dimerizeaza spontan. Cei doi dimeri ( alfa 2 , beta 2 ) formeaza, in prezenta hemului, (D -I&% caracteristica hemoglobinei %, normala la adulti.

In cursul vietii intrauterine, hemoglobina este de tip diferit : - hemoglobina embrionara ( (oVers ) are formula globinei alfa 2, epsilon 2. - hemoglobina fetala ( 9b B ) are formula globinei alfa 2, gamma 2. "ersistenta 9b B dupa varsta de 1 an, frecventa la rasa neagra, determina aparitia thalasemiei. rice abatere de la structura normala a globinei determina formarea unor hemoglobine anormale ce stau la baza unei vaste patologii eritrocitare ( hemoglobinopatii ). Ae exemplu : 9b $ ( modificarea secventei aminoacizilor prin inlocuirea acidului glutamic cu valina ) determina aparitia siclemiei ( drepanocitoza )

Cur3ul /%GRUPELE SANGVINE (rupele sangvine diferentiaza persoanele in functie de prezenta sau absenta unui antigen ereditar pe suprafata celulelor rosii ale sangelui. In prezent, sunt descrise 2; de sisteme de grupe sangvine recunoscute de I$-* (International $ocietU of -lood *ransfusion), cele mai importante in clinica fiind sistemele %- si 'h care sunt considerate sisteme majore. $istemul %- este determinat de antigenele care se gasesc pe suprafata hematiilor care se numesc aglutinogene si se noteaza : % si -. %cestea apar inca din timpul vietii intrauterine si se mentin apoi nemodificate toata viata. In plus, pe toate eritrocitele, indiferent de grupa sangvina din care fac parte, se mai gaseste antigenul 9, precursorul antigenelor % si -. In functie de repartizarea acestor antigene % si - pe hematii rezulta grupele sanvine : GRUPA O ! cuprinde indivizii care se caracterizeaza prin lipsa antigenelor % si - pe suprafata hematiilor dar cu prezenta precursorului : antigenul 9. In plasma indivizilor cu grupa pot coexista ambele aglutinine anti 3 % ( alfa ) , anti 3 - ( beta ) GRUPA A ! cuprinde indivizi care au pe suprafata hematiilor aglutinogenul % iar in plasma aglutinina anti 3 GRUPA & ! cuprinde indivizii care au prezent aglutinogenul - pe suprafata hematiilor si aglutinina anti 3 % in plasma GRUPA A& ! cuprinde indivizi care au ambele aglutinogene : % si - pe hematii si nici o aglutinina in plasma. Ain totalul populatiei ce apartine grupei %, ?/ 6 face parte din subgrupa %1 cu antigenicitate puternica si 2/ 6 din subgrupa %2 cu antigenicitate redusa. Cunoasterea antigenelor %2 slabe este foarte importanta in practica deoarece, la determinarile de grupa sangvina %2 si %2-, aceste variante aglutinogenice pot fi confundate cu alte grupe : in loc de %2 sau - in loc de %2-. In serul persoanelor care nu au antigene % sau - pe eritrocite apar anticorpi specifici. %cestia se numesc aglutinine si se noteaza : anti-% si anti--. %par la sfarsitul primului an de viata. Combinatia dintre cele doua antigene % si - cu aglutininele anti-% si anti-- defineste grupele sangvine in cadrul sistemului %- . Aeoarece grupele sangvine au mai fost notate si cu litere romane, astazi se foloseste o combinatie a celor doua moduri : ( I ), % ( II ),- ( III ), %- ( I,).

(enotip

(rupa sangvina Brecventa in %glutinogene populatia generala eritrocitare (6)

%glutinine serice

(I)

:2 3 :<

anti-% si anti--

% sau %%

% ( II )

41 3 4:

9 si %

anti--

- sau --

- ( III )

1< 3 1.

9 si -

anti-%

%-

%- ( I, )

.3?

9, % si -

nu are aglutinine

"otrivit regulii excluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog, nu pot exista indivizi posesori de aglutinogen si aglutinina omoloaga. Intalnirea lor ar conduce la un conflict imun antigen-anticorp si la distrugerea hematiilor. $ingurele combinatii si coexistente posibile , tolerate imunologic, sunt cele patru grupe sangvine in care se poate repartiza populatia globului pe baza sistemului %-. Cunoasterea apartenentei la una din grupele sangvine are mare importanta in cazul transfuziilor de sange. *eterminarea gru5elor 3anguine Meto7a &et -Vincent -consta in determinarea aglutinogenelor primitorului -se pune in contact singele cu antigen necunoscut cu seruri hemotest ce contin titruri cunoscute de aglutinine (anti %,anti--), % (anti--), - (anti-%). -dacG apare aglutinare (lipirea antigenului Ii anticorpului urmatG Jn final de hemolizG), rezulta cG grupa primitorului conFine antigen opus anticorpului care a aglutinat. Meto7a Simonin -consta in determinarea aglutininelor primitorului -se pune in contact serul cu aglutinine necunoscute cu eritrocite test ,%,-. *etermini3mul genetic al gru5elor 3ang8ine

Gru5ul sangvin este determinat de gena l, o gena recesiva. (rupele % si - sunt determinate de genele D% si respectiv D-, gene dominante. In cazul acestor grupe sangvine sunt prezente genele D% si l pentru grupul % si D- si l pentru grupul - dar datorita faptului ca gena l este recesiva se manifesta fenotipul (grupul sangvin) determinat de gena dominanta. In cazul grupului %- apare un fenomen aparte, denumit codominanta, in care doua gene dominante (in acest caz genele D% si D-) conlucreaza pentru a determina aparitia unui nou fenotip si nu se observa o dominanta a uneia dintre gene asupra celeilalte. In figura este reprezentat un scenariu de transmitere a grupelor sangvine de la parinti cu grup si respectiv %-, la copii. +xista si exceptii de la aceste reguli, ca de exemplu, "enomenul &om4aG. "ersoanele la care se manifesta acest fenomen au grup sangvin ascuns. Aesi genotipic exista cel putin una dintre genele dominante (D%, D-), fenotic, in urma testarii, se determina grupul sangvin . %cest lucru se intampla deoarece este inhibata exprimarea enzimei 9 care catalizeaza formarea antigenului 9 (precursor al antigenelor % si -). Aaca antigenul 9 nu este sintetizat nu se vor sintetiza nici antigenele % si - si prin urmare, chiar daca sunt prezente genele pentru acesti antigeni, acestia nu se exprima. Benomenul -ombaU este unul din motivele pentru care testele de paternitate pe baza determinarii grupelor sangvine au fost inlocuite cu teste genetice. In afara sistemului antigenic %- , s-au mai descris pe hematii si alte sisteme antigenice cum ar fi, de exemplu, sistemele !, &, ", $, 0ellU, DeVis, AuffU. %ceste antigene sunt de obicei prezente la hematiile grupei I. +le se caracterizeaza prin antigenicitate redusa si sunt utilizate la identificari de sange si stabiliri de paternitate in medicina judiciara. $-a observat ca uneori, chiar in cadrul compatibilitatii de sistem %- pot aparea, la indivizii ce primesc transfuzii repetate, accidente posttransfuzionale. %cest fapt a fost explicat de Dandsteiner in 1;:. care descopera, pe suprafata hematiilor de maimuta si umane, un antigen , numit 'h, care da si numele sistemului sangvin. Si3temul R "ersoanele care au Jn sHnge factorul 'h (aglutinogenul A ) se numesc 'h(@) - ?76, iar cei care nu il au sunt 'h(-) - 176. Aenumirea 'h provine de la antigenele 'h care se gasesc si pe suprafata hematiilor maimutei !acaccus 'hesus. amenii 'h(-) nu au in sHnge anticorpi anti 'h (aglutinine anti-A ), dar pot sG le sintetizeze, prin izoimunizare, dacG primesc o primG transfuzie cu sHnge 'h(@). Da a doua transfuzie cu sHnge 'h(@), acesti anticorpi vor reactiona cu aglutinogenele 'h de pe suprafata hematiilor si vor produce aglutinarea hematiilor Ii hemoliza lor Jn prezenFa unui factor numit complement.

alta modalitate de izoimunizare consta in nasterea fetilor 'h pozitivi de catre mamele ' negative. In cazul mamelor 'h (-) al caror sot este 'h (@), datorita caracterului dominant al genei care codifica sinteza aglutinogenului 'h, copiii rezultati vor mosteni caracterul 'h (@). "rima sarcina poate evolua normal, deoarece, in mod obisnuit, hematiile 'h(@) ale fatului nu pot traversa placenta si deci nu ajung in circulatia materna. Da nastere insa, prin rupturile de vase sangvine ce au loc in momentul dezlipirii placentei de uter, o parte din sangele fetal trece la mama si stimuleaza productia de aglutinine anti 'h. Da o noua sarcina, aceste aglutinine patrund in circulatia fetala si pot distruge hematiile fatului , uneori ducand chiar la moartea acestuia, atunci cand aglutininele sunt in concentratie mare. TRANS-UZIA +ste o metodG de tratament biologic care constG Jn administrarea de sHnge Ii preparate din sHnge. "entru compatibilitate transfuzionalG este necesarG cunoaIterea aglutinogenelor donatorului Ii a aglutininelor primitorului. %glutininele donatorului sunt neutralizate Jn organismul primitorului prin fixare pe endoteliu Ii eritrocite. REGULA TRANS-UZIEI cere ca aglutinogenul din sangele donatorului sa nu se intalneasca cu aglutininele din plasma primitorului. Conform acestei reguli, transfuzia de sange intre grupe diferite se face astfel : (rupa poate dona la toate grupele(A &%* ' #&I,+'$%D), dar nu poate primi decat sange izogrup ( de la grupa ). (rupa %- poate primi de la toate grupele ( "'I!I* ' #&I,+'$%D) %ceasta regula este valabila numai in transfuzii unice si de cantitati relativ mici de sange , pana la 7// ml. (rupa % primeIte de la % Ii , doneazG la % Ii %(rupa - primeIte de la - Ii Ii doneazG la - Ii %In cazul transfuziilor mari si repetate se recomanda sange izogrup deoarece exista pericolul ca aglutininele donatorului sa distruga hematiile primitorului sau ca indivizii de grup %, - sau %-, in cazul transfuziilor repetate cu hematii zero, sa fabrice aglutinine antizero si la o noua transfuzie sa nu mai tolereze sangele donat. TEHNICA TRANS-UZIEI 1.-efectuarea testului de compatibilitate directa [ambreau dintre singele primitorului si singele donatorului 2.-proba de compatibilitate directG se face prin amestecarea pe o lamG de sticlG a unei picGturi de sHnge de la primitor cu o picGturG de 1/ ori mai micG de la donator :.-in caz de aglutinare sHngele este incompatibil. 4.-metoda pune Jn evidenFG anticorpii naturali. 7.-incalzirea singelui de transfuzat se face la termostat

<.-montarea unei truse de perfuzie prevazuta cu filtru standard de 14/ microni ..-inceperea transfuziei cu efectuarea probei chlec5er-primii 2/ ml de singe se transfuzeaza in ritm rapid si se urmareste cu foarte mare atentie aparitia semnelor si simptomelor reactiei de incompatibilitate ?.-ritmul de infuzie intravenoasa a singelui este de </ picaturi =minut. ;.-acest ritm poate fi accelerat in caz de pierderi sanguine importante (soc hemoragic,singerare activa) 1/.-in cazul pacientilor cu afectiuni cardiopulmonare severe ritmul de infuzie va fi mai lent,in functie de toleranta bolnavului 11.-in caz de necesitate se poate utiliza 3inge gru5 O R negati8 <7onator uni8er3al=% 12.- existG si donatori universali periculoIi care au un numGr foarte mare de aglutinine, rezultHnd hemoliza. AacG trebuie administrate cantitGFi mari de singe (mai mari de 1 l) este indicat sa folosim numai singe izogrup izo'h. In7ica>iile tran3"u#iei 1. 9ipovolemia pierderi mai mici de :/6, se pot substitui cu soluFii macromoleculare peste :/6 - se utilizeazG sHnge 2.'efacerea capacitGFii de transport a 2 Jn anemii acute in anemii cronice 3 hemolitice, prin deficit de vitamina -12 3 nu se indicG transfuzia. ImportantG este viteza cu care se instaleazG modificarea. Rn condiFiile unui volum corespunzGtor organismul tolereazG Ii valori mai mici decat normalul ale 9b, 9t. :.*ulburGrile hemostazei tulburGri de coagulare plasmaticG 3 preparate de sHnge deficite trombocitare 3 trombocitopenii, trombocitopatii. Reactii a78er3e la a7mini3trarea 3angelui 3i a 5ro7u3elor 7eri8ate 7in 3ange - "ot aparea in timpul transfuziei sau postransfuzional - !area majoritate au etiologie imunologica Cea mai 3e8era com5licatie e3te re5re#entata 7e emoli#a acuta intra8a3culara %lte complicatii - reactii adverse: infectii bacteriene infectii virale reactii alergice reactii febrile efect imunosupresor hiperpotasemie intoxicatie cu citrat accidente transfuzionale tardive : insuficienta renala

LEUCOCITELE - sunt in numar de <-? mii=mm: -se impart in: - mononucleare (monocite 76 si limfocite 2.6) si - polinucleare sau granulocite ( neutrofile </-./6, eozinofile1-:6,bazofile/,7-16). -numarul lor creste : spre seara,in perioada de graviditate, efort fizic, boli infectioase. -membrana leucocitarG este foarte plasticG Ii poate forma prelungiri citoplasmatice (pseudopode) cu roluri multiple. -leucocitele inglobeaza corpi straini prin fagocitoza -parasesc torentul sangvin prin diapedeza indreptandu-se spre agentii nocivi care au patruns in organism (chimiotaxie pozitiva). Deucocitele se sintetizeazG Jn Fesutul limfoid Ii Jn mGduva osoasG. "rezintG numeroase funcFii: 1)mobilitateO 2)marginaFieO :)diapedezGO 4)fagocitozGO 7)imunitarGO Cele mai active leucocite(viteza mare de deplasare :mm=ora)sunt polimorfonuclearele neutrofile ( "!& ) &eutrofilele au rol in fagocitoza agentilor patogeni. Aatorita vitezei de diapedeza si deplasarii rapide prin pseudopode , "!&-urile nu stau in sange mai mult de cateva ore. +le ajung primele la locul infectiei , unde fagociteaza microbii, distrugandu-i. &umarul lor creste mult in infectii acute Iesirea leucocitelor din vas este favorizata de incetinirea curgerii la nivelul focarului inflamator ( datorita vasodilatatiei ), precum si alipirii acestora de endoteliul capilar, fenomen denumit marginatie. !arginatia, diapedeza si deplasarea prin pseudopode a leucocitelor spre focarul inflamator sunt favorizate de atractia leucocitelor de catre unele substante locale fenomen cunoscut sub denumirea de chimotactism pozitiv. %junse in apropierea microbilor , neutrofilele emit pseudopode si cu ajutorul lor ii inglobeaza , formand vacuole citoplasmatice, numite fagozomi. #lterior, lizozomii neutrofilelor se contopesc cu fagozomul. In interiorul fago-lizozomului, microbul este digerat sub actiunea enzimelor lizozomale. Cand leucocitele fagociteaza un numar prea mare de microbi, ele sufera efectele toxice ale unor substante eliberate din acestia si mor. %mestecul de microbi, leucocite moarte si lichid exudat din vase formeaza puroiul. - eozinofilele sunt crescute in afectiunile alergice sau in parazitozele intestinale. %u rol in reactiile alergice. (ranulatiile lor contin histamina. - bazofilele au rol in coagularea sangelui, prin intermediul unei substante numita heparina continuta in granulatii. *ot datorita heparinei, leucocitele bazofile au rol in metabolismul lipidelor,heparina favorizand dizolvarea chilomicronilor si dispersia lor in particule fine ce pot fi mai usor utilizate de catre tesuturi -limfocitele au rol in reparare putandu-se transforma in celule conjunctive(fibrocite).$unt crescute in infectiile cronice-*-C si sifilis

+xistG : tipuri de limfocite: -* (originea Jn timus) care dau imunitatea celularGO -- (origine Jn mGduva osoasG) Ii dau imunitate umoralG, mediata prin anticorpiO -non*, non-\ 5iller(0) Ii natural5iller(&0)] %pelativul * sau - provine de la organele limfoide centrale in care se petrece K instructajul diferentiat al limfocitelor : timusul ( * ) si bursa limfatica ( -). *oate limfocitele se dezvolta dintr-o celula cap de serie mica, celula stem unipotenta limfopoetica. Aupa formare, o parte din limfocite se fixeaza in timus, altele in maduva hematogena ( organ omolog cu bursa limfatica prezenta la embrionul de pasari ). %ici are loc un proces de diferentiere si specializare a limfocitelor. In timus, se vor forma limfocitele * , capabile sa lupte direct cu antigenele, iar in maduva osoasa se vor forma limfocitele -, capabile sa lupte indirect cu antigenele prin secretia de anticorpi specifici. Aupa nastere, limfocitele * si - migreaza din organele limfoide centrale in ganglionii limfatici unde vor genera limfocitele necesare apararii specifice a organismului. -monocitele inglobeaza elemente de dimensiuni mari si formeaza tesut de granulatie si cicatriceal. !onocitele sunt leucocite capabile de fagocitoza atat direct, cat si in urma transformarii lor in macrofage, proces care are loc dupa iesirea monocitelor din vase in tesuturi. !onocitele si macrofagele formeaza un singur sistem celular care fagociteaza atat microbii cat si, mai ales, resturile celulare ( leucocite, hematii )si prin aceasta contribuie la curatirea si vindecarea focarului inflamator. Dimfocitele au rol considerabil in reactia de aparare specifica Reglarea leuco5oe#ei ! - se face prin mecanisme neuroumorale complexe - centrii leucopoiezei sunt situati in hipotalamus - activitatea acestor centri se intensifica atunci cand in sange creste concentratia acizilor nucleici rezultati din distrugerea leucocitelor batrane. - in cazul patrunderii in organism a unor agenti patogeni, are loc de asemenea o stimulare prin antigene a leucopoiezei , urmata de cresterea peste normal a leucocitelor, fenomen denumit leucocitoza. - leucopoieza medulara se poate intensifica atat sub influenta stimulilor nervosi plecati de la centrii de reglare cat si a unor substante chimice numite leucopoietine. - cresterea numarului de leucocite circulante poate avea loc si fara o crestere prealabila a leucopoiezei, numai prin mobilizarea rezervorului medular de leucocite. %cest mecanism asigura un raspuns precoce al organismului fata de invazia agentilor straini.

IMUNITATEA ALERGIA Imunitatea -stare de rezistenta a organismului fata de factori patogeni. -confera organismului capacitatea sa reziste microorganismelor si toxinelor ce au tendinta sa distruga tesuturile si organele. Imunitatea inna3cuta -parte a imunitatii ce rezulta din procese generale. -include urmatoarele: -fagocitarea de catre leucocite si celulele sistemului de macrofage tisulare a bacteriilor si a altor agenti patogeni -distrugerea microorganismelor patrunse in stomac de catre secretiile acide ale stomacului si de catre enzimele digestive. -rolul de bariera antiinfectioasa a pielii. -prezenta in sange a anumitor compusi chimici, care se ataseaza de microorganismele straine sau toxine, care sunt distruse. Imunitatea ca3tigata -capacitatea org. de a dezvolta mecanisme de aparare puternice impotriva unor bacterii inalt patogene, virusuri, toxine, tesuturi straine de specie. -acorda o protectie foarte mare( imunitate fata de toxina botulinica,toxina tetanizanta obtinute prin vaccinare). Cele 7oua ti5uri "un7amentale ale imunitatii ca3tigate IMUNITATE UMORALA(imunit. cu celule -) organismul produce anticorpi circulanti8molecule globulinice ce ataca microorganismele patogene. IMUNITATE ME*IATA CECULAR(imunit. cu celule *) Bormarea unui numar mare de limfocite activate, destinate sa distruga specific ag. patogeni straini Antigenele -imunitatea castigata apare dupa ce organismul vine in contact cu microorganisme straine sau toxine -fiecare toxina sau fiecare tip de organism contine intotdeauna unul sau mai multi compusi chimici specifici in structura lor, care sunt diferiti de toti ceilalti compusiO acestia sunt proteine sau polizaharide mari si sunt cei care initiaza imunitatea castigata8%&*I(+&+

-o substanta sa fie antigenica: greutate moleculara mareO antigenitatea depinde de grupuri care se repeta regulat pe suprafata moleculei mari si care se numesc +"I* "I. Rolul lim"ocitelor in imunitatea ca3tigata -limfocitele sunt localizate in ggl. limfatici, dar si in splina, reg. submucoasa a tractului intestinal si maduva osoasa. -tesutul limfoid din tractul intestinal este imediat expus antigenelor ce patrund in intestin. -tesutul limfoid din naso-faringe(tonsilele si corpii adenoizi) intercepteaza %g. ce patrund pe calea tractului respirator. -tesutul limfoid din ggl. limfatici vine in contact cu %g. ce patrund prin tesuturile periferice. -tesutul limfoid al splinei si maduvei osoase intercepteaza %g. din sangele circulant. LIM-OCITELE T 3i & -aceste doua tipuri de limfocite provin, la embrion, din celula stem hematopoetica pluripotenta, care se diferentiaza si devine celula limfoida. -ele sunt diferentiate mai departe sau sunt preprocesate in urmatoarele moduri: -unele sunt procesate in timus si se numesc DU.*-responsabile de imunitatea celulara -unele sunt preprocesate in ficat in perioada fetala si in maduva osoasa in perioada tarzie a vietii fetale si dupa nastere-se numesc DU.--responsabile de imunitatea umorala. Instruirea DU.* si -rolul timusului in instruirea DU.* apare putin inainte de nastere si cateva luni dupa aceasta, de aceea indepartarea timusului dupa aceasta perioada nu va afecta serios sistemul imun al limfocitelor. -hormonul timic creste activitatea DU.* si determina proliferarea acestora dupa ce au parasit timusul. -instructajul DU.- are loc in mijlocul perioadei fetale in ficat si continua dupa nastere in maduva osoasa. Rolul clonelor lim"ocitare -cand in tesutul limfoid un %g. vine in contact cu DU.- sau *,unele DU.* se transforma in celule *, iar DU.- formeaza anticorpi. -exista un numar egal, cel putin cate un milion de tipuri diferite de DU.- si * preformate care, atunci cand sunt stimulate de un %g. corespunzator devin capabile de a forma anticorpi si cel.* -cand limfocitul specific este activat de %g. sau, el se multiplica cu o rata mare formand un numar enorm de DU. identice. -fiecare grupare de limfocite capabile sa formeze celule de aparare sunt clone limfocitare. $I$*+!#D DI!B CI*+D ' --I!#&I*%*+% #! '%D% $I %&*IC '"II -inainte de a fi expuse antigenului specific, clonele de DU.- se gasesc dormante in tesutul limfoid. -%g. strain va fi fagocitat de macrofagele tisulare si prezentat apoi DU.-%g. ,a fi prezentat si celulelor * LhelperL activate

-DU.- se maresc si iau aspectul de limfoblasti, unele se diferentiaza in continuare si se transforma in plasmocite. -celulele se divid cu o rata de diviziune la 1/ ore, timp de noua diviziuni dand nastere la o populatie de 7// de plsmocite in 4 zile. -plasmocitele mature produc anticorpi(gamaglobuline) cu o rata de 2/// molec.=s pentru fiecare plasmocit. -ORMAREA CELULELOR CU MEMORIE-RASPUNS IMUN PRIMAR SI SECUN*AR -unii limfoblasti nu vor forma plasmocite, ci DU.- noi, astfel populatia de clone creste foarte mult. -din punct de vedere imunologic ele raman dormante pana vor fi activate inca o data de o noua cantitate din acelasi %g. $unt numite celule cu memorie. -expunerea ulterioara la acelasi %g. determina un raspuns mult mai rapid si mai puternic 8 raspuns secundar. -vaccinarea explica acest fenomen. NATURA ANTICORPILOR -%c. sunt gamaglobuline compuse din lanturi polipeptidice usoare (D-light) si grele(9-heavU), cate doua lanturi din fiecare. -un lant greu are in paralel un lant usor la unul din capete reprezentand portiunea variabila. -ceea ce ramane din fiecare lant este portiunea constanta -portiunea variabila este cea specifica fiecaruia si se fixeaza de un tip particular de %g. -portiunea constanta determina difuzibilitatea anticorpului in tesuturi, aderenta, usurinta cu care trec prin membrane. -fiecare %c. este specific unui tip particular de %g. -cand %c. este foarte specific exista mai multe situsuri de legare, cuplajul %c.-%g. devenind extrem de puternic. MECANISMUL *E ACTIUNE AL ANTICORPILOR %. atacul direct al %c. asupra %g. strain: 1.aglutinare-sunt adunate intr-un complex mai multe particule mari(bacterii, eritrocite) 2.precipitare-complexul %g.-%c. este mare insolubil si va precipita(toxina tetanica) :.neutralizare-acoperirea locusurilor toxice ale %g. 4.liza-atacarea directa a membranelor %g. -. activarea sistemului complement. -Complement8sistem de 2/ proteine diferite(precursori enzimatici) -actorii principali sunt 11 proteine notate cu C1 pana la C;,- si A. -cand un %c. se fixeaza de %g., un locus reactiv specific din portiunea constanta a %c. se activeaza, se leaga direct de molecula C1, declansandu-se cascada de reactii secventiale, C1 activand mai departe alte enzime.

E-ECTELE ACTIVARII CASCA*EI COMPLEMENTULUI -opsonizarea si fagocitoza-unul din produsii cascadei C:b activeaza fagocitoza facuta de neutrofile si macrofage -liza-cel mai important produs al cascadei este complexul litic ce rupe membranele bacteriene -aglutinarea-aderarea microorganismelor unul de celalalt. -neutralizarea virusurilor-virusurile isi pierd virulenta prin alterarea structurii. -activarea mastocitelor si a bazofilelor-fragmentele C:a, C4a si C7a au acest rol. Celulele activate elibereaza histamina crescand fluxul sg. local, producand reactii tisulare locale ce ajuta la imobilizarea %g. SISTEMUL LIM-OCITELOR T-IMUNITATEA CELULARA -DU.* raspund prin activare, celulele activate trecand in circulatie ajungand in spatiile tisulare. -celulele * cu memorie determina un raspuns ulterior la acelasi %g. mult mai rapid -%g. se leaga de molecule receptor de pe suprafata cel.*. -pe suprafata unei singure cel. * exista cel putin 1//./// de situsuri receptoare. -tipuri de cel.*- 1.cel. * helper, 2. cel. * citotoxice, :. cel. * supresoare C+D#D+D+ * 1-cel. * helper -cele mai numeroase(:=4), sunt reglatoare a functiilor imune, rol indeplinit cu ajutorul limfo5inelor(mediatori proteici) -rolurile lor: -stimularea cresterii si proliferarii cel.* citotoxice si supresoare -activarea macrofagelor in tot organismul 2-cel. * citotoxice -numite cel. 0iller atacand direct microorganismele dar si celule din propriul organism -elibereaza perforine ce produc orificii mari in membrana celulelor atacate, apoi elibereaza substante citotoxice in interiorul celulei atacate. "ot ataca cel. canceroase, cel. miocardice transplantate si orice cel. straina. :-cel. * supresoare -deprima functia cel.* citotoxice si helper, se evita reactii imune excesive. * D+'%&*% $I$*+!#D#I I!#&I*%*II A -%&AI*+ B%*% A+ "' "'IID+ *+$#*#'I -mecanismul imun local recunoaste propriile tesuturi -sunt formati cativa %c. impotriva propriilor %g.8* D+'%&*% %#* I!#&% -fenomenul se creaza in timpul instructajului DU.* si DU.-, toate clonele de limfocite specifice tesuturilor proprii organismului distrugandu-se din cauza expunerii lor continue la antigenele proprii. -%utoimunitate8pierderea tolerantei fata de propriile tesuturi -bolile care apar in aceasta situatie : 1.febra reumatica(dupa expunerea la toxina streptococului, organismul face %c. impotriva tes. din articulatii si inima)O 2.glomerulonefritaO

:.miastenia gravis(impotriva receptorilor de acetilcolina8paralizie)O 4.lupus eritematos sistemic(imunizare impotriva mai multor tesuturi) VACCINAREA -determina imunitate castigata -vaccinul contine microorganisme moarte ce inca mai au %g. chimici -se face impotriva :febrei tifoide, tusei convulsive, difteriei etc. -imunitatea se poate obtine si impotriva toxinelor, dar cu toxine tratate chimic ptr. a li se inlatura toxicitatea: tetanos, botulism -se mai poate face prin infectarea unei pers. cu un microorganism viu dar atenuat: poliomelita, febra galbena, rujeola, rubeola, variola, etc. ALERGIA<urticariaE "e4ra "anuluiE a3tmul= -se transmite genetic, prezenta unei cantitati mari de anticorpi Ig.+8reagine -are loc reactie alergen-reagina -se pun in libertate mastocite si bazofile atasate de Ig.+. -substante eliberate: 1.histamina, 2.$'$%-subst. anafilactoida cu reactivitate lenta,amestec de leucotriene, :.subst. chemotactica ptr. eozinofile,ptr. neutrofile, 4.heparina

Cur3ul 0%Trom4ocitele Hemo3ta#a 3i coagularea 3angelui Trom4ocitele - denumite si plachete sangvine - sunt elemente acelulare, anucleate, cu rol important in hemostaza - sunt in numar de 17/.///-4//.///=mm: - scaderi sub 17/.///=mm: sunt cunoscute sub denumirea de trombopenii si genereaza tulburari de coagulare iar cresteri de peste 7//.///=mm: (trombocitoze ) deter mina fenomene de hipercoagulabilitate - durata vietii trombocitelor este de 2-4 , maxim ? zile Rolurile trom4ocitelor -au fost numiteLpiticul morfologic si gigantul fiziologicL - intervin in cursul tuturor timpilor hemostazei favorizand mecanismele de oprire a sangerarii - functiile hemostatice ale trombocitelor sunt indeplinite datorita proprietatilor functionale specifice ale acestor elemente , cum ar fi : 1. adeziunea-proprietatea de a adera in contact cu tesuturile lezate sau cu corpii straini 2. agregarea- proprietatea de a forma intre ele conglomerate :. metamorfoza vascoasa- proprietatea de a se autoliza 4. functia de eliberare a factorilor trmbocitari si a unor substante active ( histamina, serotonina ) *atorita ace3tor 5ro5rietatiE trom4ocitele inter8in in ! - timpul 1 al hemostazei timpul vasculo-plachetar ( hemostaza primara ) aderand la suprafata lezata a endoteliului si formand cheagul alb trombocitar. - timpul 2 al hemostazei ( coagularea sangelui ). Da acest timp, trombocitele participa prin mai multi factori dintre care cel mai important este factorul : fosfolipidic plachetar - timpul : al hemostazei ( timpul trombodinamic ) trombocitele intervin in retractia cheagului prin proteina enzima contractila pe care o elibereaza, trombostenina. In cazul unor deficite trombocitare ( trombocitopenii ) se produc tulburari ale hemostazei cu aparitia purpurei trombocitopenice Pla3ma 3ang8ina -contine ;/6 apa,1/6 reziduri uscate (subst. organice si anorganice) -proteinele plasmatice : serumalbumine 4,76, serumglobuline :6, fibrinogen /,76 -una dintre cele mai moderne tehnici de separare a proteinelor este electroforeza 3 proteinele migreaza intr-un camp electric cu o viteza deosebita in functie de particularitatile lor structurale si de incarcarea lor electrica. -cea mai mare viteza de migrare o au serumalbuminele, deoarece au cea mai mica greutate moleculara, urmate de globuline(in ordine descrescanda :alfa1, alfa 2, beta, gama.Bibrinogenul se plaseaza intre beta si gama globuline.

-presiunea coloidosmotica a plasmei data de proteinele plasmatice este de 27-:/mm 9g. Pro5rietatile 5roteinelor 5la3matice ! -datorita dimensiunilor lor mici prezinta o suprafata mare de contact cu mediul apos inconjurator -in afara de rolul hidrofilic, au rol de a vehicula diferite substante : pigmenti biliari, calciu, fosfor, hor moni, substantele digitalice, antibiotice, coloranti. -au rol in mentinerea echilibrului acido-bazic. -intervin in procesul de coagulare a sangelui(fibrinogenul) -fibrinogenul se formeaza in ficat, este crescut in sarcina si menstruatie. -gamaglobulinele intervin in procesele imunobiologice(cresc in infectii, datorita distrugerii limfocitelor in care sunt depozitate) -albuminele se formeaza in ficat(in ciroza sunt scazute). -albuminele avand greutate moleculara mica o parte se pot pierde prin urina in afectiunile renale. -proteinele animale ajuta la sinteza albuminelor, iar proteinele vegetale la sinteza globulinelor Hemo3ta#a 9emostaza reprezinta totalitatea mecanismelor care intervin in oprirea sangerarii. $e desfasoara in trei timpi : 1. timpul vasculo-plachetar( hemostaza primara) 2. timpul plasmatic ( hemostaza secundara sau coagularea sangelui ) :. timpul trombodinamic ( retractia cheagului si fibrinoliza ) Hemo3ta#a 8a3culara -incepe o data cu lezarea vasului -organizarea unui dop de trombocite la locul lezat -distrugerea unor trombocite face ca sa se elibereze serotonina care determina vasoconstrictie -sangele extravazat exercita de la exterior o compresiune mecanica -exista si un mecanism reflex ce determina vasoconstrictie locala - sangerarea se opreste in 2-4 minute ( *$ 8 2-4 min ). Coagularea 3angelui -este un proces fizico-chimic complex de transformare a sangelui din stare lichida in stare de gel -la baza sa sta transformarea fibrinogenului in fibrina -fibrinogenul 8 proteina plasmatica(intre fractiunile de beta si gamaglobuline) -in plasma fibrinogenul 8 1;/-::/mg=1//ml. -fibrina formeaza o retea in care se fixeaza celulele si care in maxim 2 ore se retracta (cheagul se separa astfel de ser care este plasma fara fibrinogen).

-fibrinogenul se transforma in fibrina sub actiunea trombinei ce se formeaza din protrombina(sub act. ionilor de Ca si tromboplastinei). -actorii coagulariiE in numar de 1:, se noteaza cu cifre arabe si sunt majoritatea formati in ficat: Bactorul I 3 fibrinogenul - in procesul coagularii se transforma in fibrina insolubila Bactorul II 3 protrombina 3 globulina plasmatica fabricata in ficat, in prezenta vitaminei 0. In procesul coagularii se transforma in trombina Bactorul III 3 tromboplastina 3 este un complex enzimatic lipoproteic ce apare in timpul coagularii. +xista doua tipuri si anume : tromboplastina plasmatica si tromboplastina tisulara Bactorul I, 3 ionul de calciu 3 sunt indispensabili coagularii. +i intervin in aproape toate fazele coagularii. -locarea calciului cu citrat sau oxalat de sodiu impiedica coagularea. Bactorii ,, ,II - accelereaza formarea tromboplastinelor Bactorul ,III 3 antihemofilic % 3 este o globulina ce intra in componenta tromboplastinei plasmatice. In lipsa lui, se produce o boala grava numita hemofilie Bactorul IN 3 antihemofilic - 3 are acelasi rol ca si factorul ,III. Dipsa lui provoaca hemofilia -. Bactorul N 3 $tuart 3 este principalul component al ambelor trmboplastine Bactorul NI 3 antihemofilic C 3 este un alt precursor al tromboplastinei intrinseci Bactorul NII 3 9ageman 3 este o proteina plasmatica ce se gaseste sub forma inactiva si se activeaza la contactul cu suprafetele lezate si cu fibrele de colagen. %cest factor declanseaza coagularea sangelui. Bactorul NIII 3 stabilizator al fibrinei 3 este o proteina care intervine in stabilizarea retelei de fibrina facand-o insolubila. Coagularea 3e 7e3"a3oara in trei "a#e! - Baza I 8 formarea tromboplastinei , pe doua cai : extrinseca si intrinseca. Aureaza 4-? min. - Baza a II-a 8 formarea trombinei O tromboplastina transforma protrombina in trombina. Aureaza 1/ sec. - Baza a III-a 8 formarea fibrineiO trombina desface din fibrinogen niste monomeri de fibrina, care polimerizeaza spontan, alcatuind reteaua de fibrina ce devine insolubila sub actiunea factorului NIIIa. Aureaza 1-2 sec. In ochiurile retelei de fibrina se fixeaza elementele figurate si sangerarea se opreste. ( *C 8 <-1/ min ) Tim5ul trom4o7inamic al emo3ta#ei 1.- dupa coagulare, are loc, sub actiunea trombosteninei plachetare, un proces de retractie a c eagului. - din cheag este expulzat serul - serul este plasma fara fibrinogen si fara protrombina ce s-au consumat in procesul de coagulare

2.- dupa retractie, cheagul sufera treptat un proces de dizolvare, numit "i4rinoli#a - aceasta se datoreste unei enzime proteolitice numita plasmina - fibrinoliza are ca efect indepartarea cheagului si dezobstruarea vasului prin care se poate relua circulatia Pre8enirea coagularii 3angelui -lezarea endoteliului va activa factorul Nll si trombocitele, deci va duce la declansarea caii intrinseci a coagularii. -cele mai puternice anticoagulante intravasculare sunt chiar filamentele de fibrina care se formeaza in cursul procesului de coagulare si o alfa globulina numita antitrombina lll sau cofactorul heparinic antitrombinic. -trombina care nu a fost adsorbita pe filamentele de fibrina, se combina imediat cu antitrombina lll care inactiveaza trombina in 17-2/ min. -decalcifierea sangelui opreste coagularea. He5arina - anticoagulant puternic, polizaharid conjugat, se combina cu antitrombina lll crescandu-I puterea de 1//-1/// ori. -in organism se formeaza in mastocitele bazofilice din tesutul conjunctiv, dar si in bazofilele circulante. -injectata iv. /,7-1 mg=5gc determina cresterea *C de la < min pana la :/ min. -actiunea sa dureaza :-4 ore,fiind distrusa apoi de heparinaza, o enzima din sange Anticoagulantele cumarinice - de exemplu, Varfarina(derivat de cumarina)realizeaza scaderea nivelului plasmatic al protrombinei, fact.,ll,lN,N sintetizati in ficat. %ctioneaza prin competitie cu ,it.0.+fectul se instaleaza la 12 ore, coagularea normala reapare dupa 1-2 zile de la intreruperea tratamentului. Situatiile in care a5are 3angerare e6ce3i8a la om *rei tipuri particulare de tendinta la sangerare -sangerare prin deficienta de vit.0 -hemofilia -trombocitopenia *e"icit 7e 8itamina ; -vit.0 este necesara pentru promovarea sintezei in ficat a patru din cei mai importanti factori de coagulare : protrombina, factorul ,II, factorul lN si N. -deficitele de protrombina, de factor ,II, factor lN, factor N, sunt determinate de carenta de vitamina 0 -vit.0 este sintetizata in continuu de catre bacteriile din tractul intestinal, asa incat deficitul apare foarte rar

-vit. 0 este liposolubila, deficiente aparand in caz de malabsorbtie a lipidelor din tractul gastrointestinal. -bolile ficatului ( hepatite, ciroze, atrofia galbena acuta ) pot afecta sistemul coagularii. Hemo"ilia -din plasma bolnavului lipseste un principiu necesar procesului normal de coagulare. -apare exclusiv la barbati -in ?76 din cazuri apare prin lipsa de factor ,III (hemofilia %) -176 au deficit de factor IN ( hemofilia - ) -acesti factori au o transmitere genetica recesiva pe calea cromozomului feminin, de aceea aproape niciodata o femeie nu va avea hemofilie, deoarece cel putin unul din cei doi cromozomi N ai ei va avea genele respective normale. -femeia va fi purtatoare a genei hemofilice, transmitand boala la jumatate din descendentii masculini,iar starea de purtator la jumatate din descendentii feminini -tratamentul eficace este administrarea injectabila de factor opt purificat. -in hemofilie coagulabilitatea normala a sangelui poate fi restabilita prin transfuzie de sange de la un individ sanatos Trom4ocito5enia -numar foarte scazut de trombocite circulante -sangerarea se produce mai ales la nivelul capilarelor si venulelor foarte mici -apar hemoragii mici, punctiforme in toate tesuturile din organism -la nivelul tegumentelor apar pete mici purpurii 8 purpura trombocitopenica -sangerarea apare daca numarul lor scade sub 7/.///=mm:,scaderea sub 1/.///=mm: poate duce la moarte. -persoanele cu astfel de afectiune au boala cunoscuta ca trombocitopenia idiopatica ( au anticorpi specifici care distrug trombocitele8autoimunitate). Starile trom4em4olice la om -un cheag anormal intr-un vas de sg.8trombus -cheag dezlipit si liber in circulatie8embolus -cauzele care explica starile tromembolice: -suprafata endoteliala rugoasa(ateroscleroza, infectie, traumatism) -deplasarea lenta a sangelui in vasele mici -pacientii imobilizati la pat sau in cazul sprijinirii genunchilor pe perne, prin staza sangvina in venele membrelor inferioare. -cheagul se poate desprinde de perete si se poate deplasa pana la inima dreapta, apoi spre arterele pulmonare 8 embolism pulmonar.

Cur3ul 1% *IGESTIA *e"initie - prin digestie se intelege totalitatea fenomenelor mecanice, chimice si fizico-chimice care asigura procurarea, transformarea, transportul si absorbtia substantelor alimentare in vederea preluarii si asimilarii lor de catre organism - digestia realizeaza ingerarea, prelucrarea si dezintegrarea alimentelor complexe in principii alimentare simple ( glucide, lipide, proteine, saruri minerale, vitamine si apa ) pentru a putea fi utilizate la nivelul tesuturilor si organelor in scop plastic, energetic si functional. 1.digestia incepe in gura unde alimentele sufera primele modificari mecanice si chimice ( gust, masticatie, formarea bolusului alimentar) 2. alimentele faramitate sunt amestecate cu saliva care are rol de : lubrifiere, spalare, digestie :. urmeaza pasajul prin faringe si esofag 4. substantele alimentare sunt retinute in stomac in vederea amestecarii cu sucul gastric cat si pentru procesare, digerare si descompunere in prezenta enzimelor din mediul gastric acid 7. digestia in intestinul subtire ( I$) are loc mai ales in prima jumatate a acestuia, prin bogatia enzimatica oferita de sucul intestinal si de cel pancreatic, in prezenta bilei, asigurand completa descompunere a alimentelor si crearea posibilitatii de strabatere de catre acestea a mucoasei, spre mediul intern al organismului. %bsorbtia substantelor prin peretele digestiv se face cu preponderenta in I$ asigurand trecerea a peste ;/ -;7 6 din substantele ce intra in organism. In acest fel, digestia in I$ este esentiala si singura indispensabila proceselor de nutritie <. Aigestia in intestinul gros ( I() completeaza prin flora saprofita de fermentatie si de putrefactie procesele digestiei enzimatice. %bsorbtia in intestinul gros este limitata la apa , glucoza, saruri, ioni: &a, Cl, unii acizi aminati,saruri biliare, vitamine. *IGESTIA &UCALA $ub termenul generic de digestie bucala se intelege etapa buco-faringo-esofagiana a digestiei care se caracterizeaza printr-o serie de modificari fizice ale alimentelor introduse in gura. Incepand cu prehensiunea si continuand cu masticatia si salivatia, in cavitatea bucala au loc formarea si pregatirea bolului alimentar ce va ajunge in stomac prin actul deglutitiei. MASTICATIA !asticaFia constG Jn prelucrare mecanicG a alimentelor Jn cavitatea oralG, prin tGiere, sfaIiere, zdrobire Ii triturare, datoritG miIcGrilor coordonate ale mandibulei, la care

se asociazG miIcGri ale buzelor Ii obrajilor Ii miIcGri ale limbii care Jmpinge fragmentele alimentare Jntre arcadele dentare. !asticaFia este un act premergGtor deglutiFiei fiind primul act motor digestiv, cu dublu m ecanism, voluntar Ii=sau reflex prin stimularea receptorilor locali Jn momentul prehensiunii alimentelor Jn cavitatea orala. $e desfGIoarG sub forma unor cicluri masticatorii succesive care se continua pHnG la Jnghi Firea bolului alimentar, apoi sunt reluate la introducerea altor alimente Jn gurG. !asticaFia rezultG din activitatea voluntarG Ii=sau reflexG automatG a musculaturii striate masticatorii, care pe de o parte mobilizeazG mandibula Jn raport cu maxilarul superior pentru prelucrarea mecanica a alimentelor intre arcadele dentare iar pe de alta parte mobilizeazG buzele, obrajii Ii limba care asigurG reFinerea alimentelor Jn cavitatea bucalG, introducerea acestora Jntre arcadele dentare Ii amestecul c ontinuu cu salivG pentru formarea bolului alimentar. Rolurile ma3ticatiei ! 1. fragmentarea alimentelor:ceea ce determina : facilitarea deglutitiei, cresterea suprafetei de contact dintre alimente si enzimele digestive 2. amestecarea alimentelor cu saliva: care are ca rezultate : initierea procesului de digestie al amidonului sub actiunea amilazei salivare, initierea procesului de digestie a lipidelor sub actiunea lipazei linguale, lubrifierea si inmuierea bolului alimentar. :. asigurarea contactului cu receptorii gustativi si eliberarea substantelor odorante care vor stimula receptorii olfactivi, aceasta initiind secretia gastrica SECREHIA SALIVARI Da om, saliva este secretatG Jn principal de trei perechi de glande salivare mari : parotidele, submandibularele, sublingualele, la care se adaugG secreFia glandelor saliv. accesorii rGspHndite Jn toata mucoasa bucalG. (landele parotide sunt douG formatiuni ovoide Jn greutate de 27:/g fiecare, situate Jn lojele parotidiene aflate inferior de conductul auditiv extern, pe ramura verticala a mandibulei Ii pe muIchiul maseter. "arenchimul glandei este format din acini glandulari Ii canale excretoare din care rezultG, Jn final, un canal excretor unic^canalul $tenon lung de 7<cm, ce se vGrsG in vestibulul gurii Jn dreptul celui de al doilea molar superior. "rin parenchimul glandei parotide trece nervul facial, care este expus riscului lezGrii Jn traumatismele locale sau Jn timpul intervenFiilor chirurgicale regionale. (landele parotide sunt glande seroase,al cGror produs de secreFie este fluid Ii transparent constituind 3ali8? 7e 7ilu>ie Glan7ele 3u4ma6ilare < 3u4man7i4ulare = sunt situate sub planIeul bucal Jn vecinGtatea unghiului intern al mandibulei, ocupG un spaFiu situat Jntre mandibulG Ii muIchiul digastric JntinzGnduse Jn profunzime pHnG la muIchii milohidieni, hioglos Ii stiloglos (landele au o greutate de . ? 1/ g fiecare Ii sunt constituite din acini Ii canalele excretoare (ca Ii glandele parotide)din care rezultG Jn final un singur canal

excretor - canalul _harton, lung de 7<cm, ce se varsG Jn vHrful carunculei linguale. (landele submaxilare sunt glande mixte care secretG o salivG mai vHscoasG, cu mai multG mucinG, ce constituie aIazisa 3ali8? 7e gu3ta>ie% Glan7ele 3u4linguale sunt aIezate deasupra planIeului bucal, de o parte parte Ii de alta a liniei mediene, Jn lojele sublinguale delimitate inferior de muIchii miloh ioidieni, lateral de mandibulG, iar medial de muIchii geniogloIi.$e prezintG ca douG formaFiuni alungite Jn greutate de : 7 < g fiecare, la care se adaugG mai multe glande mici aflate Jn imediata vecinGtate. "rodusul de secreFie al acestor glande se varsa printrun canal principal ^ canalul -artholin care se deschide lHngG canalul _harton sau JmpreunG cu acesta. Glan7ele 3u4linguale sunt glande de tip mucos deorece secretG o salivG bogatG Jn mucus denumitG 3ali8a 7e 7eglutitie Rolurile 3ali8ei ! $%5rotectia mucoa3ei 4ucale prin racirea alimentelor fierbinti, diluarea eventualului 9Cl sau bilei ce ar regurgita in cavitatea bucala, indepartarea unor bacterii '% 7ige3ti8 : saliva incepe procesul de digestie al amidonului si al lipidelor. %midonul este hidrolizat in trepte pana la stadiul de maltoza. %ceasta enzima este inactivata de p9-ul gastric scazut. Dipaza linguala incepe degradarea lipidelor, actionand atunci cand acestea se gasesc in cavitatea bucala, stomac si portiunea superioara a intestinului subtire. )% lu4ri"ierea alimentelor usureaza deglutitia, umectarea mucoasei bucale favorizeaza vorbirea +% e6cretia unor 3u43tante en7ogene 3i e6ogene ,% ela4orarea 3en#atiei gu3tati8e prin dizolvarea substantelor cu gust specific si suprafata receptiva a analizatorului gustativ Mecani3mele 3ecre>iei 3ali8are $aliva finalG rezultG din douG procese importante: 1.unul de secreFia acinarG prin care se formeazG saliva primarG izotonG cu o compoziFie asemGnGtoare unui ultrafiltrat de plasmG Ii 2. altul procesul de reabsorbFie secreFie tubularG care are loc la nivelul ductului striat, Jn urma cGruia rezultG saliva finalG hipotonG cu o compoziFie diferitG de cea iniFialG primarG.+xistG dovezi certe care aratG cG apa Ii electroliFii sunt transferate activ din plasmG Jn lumenul acinar , iar ionul bicarbonat se formeazG local Jn celulele acinare Ii apoi este secretat Jn lumenul acinar. $e admite Ii existenFa pompelor ionice care asigurG transferul ionilor Jn ambele sensuri la nivelul celulelor acinare Ii tubulare. Ae asemenea, se Itie cG unele din componentele organice provin parFial din plasmG (proteinele plasmatice, glucoz a Ii produIii de catabolism), iar altele mai importante ^enzimele, amilaza salivara,

mucina, hormonii sunt sintetizate Jn celulele acinare Ii apoi secretate activ Jn lumenul acinar. Imediat dupG stimularea nervoasG vegetativG Jncepe sinteza de enzime Ii de mucina (sau alFi componenFi)care sunt apoi stocate Jn granulele de zimogen Ii respec tiv de mucinogen, proces care dureazG circa 4 ore. Ain granulele de zimogen Ii mucinogen, cei doi componenFi proteici principali ai salivei : amila#a Ii mucina sunt eliberaFi Jn lumenul acinar JmpreunG cu apa Ii electroliFii proveniFi din plasmG, rezultHnd saliva primarG. $aliva primarG conFine enzime, mucus, uree, aminoacizi, glucoza, lipide, apG Ii diverIi electroliFi ( &a@, 0@. Cl9C :, Ca2@, care realizeazG concentraFii izoosmotice cu plasma, cu excepFia 0 @ a cGrui concentraFie este de aproximativ de opt ori mai mare comparativ cu plasma. Ionii provin din plasmG prin transfer activ la nivelul celulelor acinare, cu excepFia 9C :care este sintetizat local Jn celulele acinare Jn prezenFa anhidrazei carbonice. $aliva mai contine si substante bactericide ( lizozim ). Controlul 3ecretiei 3ali8are ! este in totalitate realizat prin reflexe ale sistemului nervos vegetativ. %ctivitatea parasimpatica stimuleaza celulele glandelor salivare sa secrete o cantitate mare de saliva apoasa, cu continut mare de electroliti si redus de proteine. %ctivitatea simpatica stimuleaza glandele salivare sa secrete un volum mic de saliva ce contine mucus in cantitate mare. 'eflexele salivare sunt declansate de gandul la alimente , mirosul sau gustul lor. *EGLUTITIA "rocesul de deglutiFie esteun proces exclusiv mecanic prin care bolul alimentar mai consistent sau lichidele sunt trecute din cavitatea bucala prin faringe , esofag Ii orific iul cardia Jn stomac. AupG ce hrana a fost suficient pregGtitG mecanic prin masticaFie Ii a mestecatG progresiv cu salivG, este strJnsG cu ajutorul limbii Jntrun bol alimentar care va fi proiectat dea lungul faringelui Ii esofagului pJnG Jn stomac. *oate alimentele moi, precum Ii lichidele, sunt astfelintroduse Jn stomac prin actul deglutiFiei.AeglutiFia este o funcFie permanentG deoarece se desfGIoarG atHt Jn perioa dele de veghe cHt Ii Jn perioadele de somn, Jn perioadele digestive Ii Jn afara acestora. $a calculat cG deglutiFia se produce de cel puFin 7/ de ori Jn timpul somnului Ii de 2// de ori Jn timpul meselor, fiecare deglutiFie avHnd durata de c Hteva secundeO in perioadele din afara alimentaFiei se produce deglutiFia de salivG. In raport cu segmentele pe care le strGbate bolul alimentar Jn deplasarea sa cGtre stomac, s e descriu trei timpi ai deglutiFiei ^ tim5ul 4ucal, tim5ul "aringian Ii tim5ul e3o"agian. Aintre acestia, primul timp poate fi declanIat sau oprit voluntar, dar dupG ce bolul alimentar sa angajat in istmul bucofaringian sau a trecut de acesta, transportul sGu Jn stomac se face reflex Ii involuntar automat. %r exista discutabil Ii al patrulea timp al deglutiFiei tim5ul car7ial reprezentat de momentultrecerii bolului alimentar prin cardia Jn stomac.

+tapa oralG ( bucalG ) a deglutiFiei este iniFiata voluntar sau reflex Ii constG dintro succesiune de modificGri care auca rezultat transportarea bolului alimentar din cavitatea bucalG Jn faringe. $e realizeazG prin miIcGri coordonate ale limbii, ale obrajilor, ale palatului moale, ale mandibulei Ii ale complexului hioidian. AeglutiFia Jncepe cu Jnchiderea orifJciului bucal prin contracFia orbicularului buzelor, dupG care are loc o inspiraFie (inspiraFia de deglutitie), urmatG de oprirea respiraFiei Ii a masticaFiei (pHnG la finele celui de al doilea timp)Ii stabilizarea mandibulei prin contracFia fibrelor posterioare ale temporalilor Tim5ul 4ucal al deglutitiei este scurt, de /,2 /,: secunde.In timpul deglutitiei bucale este JnghiFitG Ii o anumitG cantitate de aer prezenta Jn acel moment Jn gurG, Jn alimente sau Jn salivG, circa 7// cm: Jn cursul unui prHnz obiInuit. Cea mai mare parte din aerul JnghiFit este expulzat prin eructatie, iar o cantitate redusG aju nge Jn stomac Ii apoi Jn intestin. Indivizii care mGnHncG repede, , pot JnghiFi cantitGFi mai mari de aer care ajung Jn stomac Ii apoi Jn intestin favorizJnd o senzaFie de disconfort, uneori accentuatG. Tim5ul "aringian al 7eglutitiei Baringele este format din trei porFiuni :nazofaringele lung de : cm, orofaringele lung de 7 cm Ii hipofaringele ( sau faringele laringian) lung de 7 < cm, care se continuG cu esofagul. +tapa faringianG a deglutiFiei este scurtG, dureazG o secundG sau chiar mai puFin (/,1 sec) Ii este foarte complexG, deoarece trebuie Jnchise orificiile de comunicare cu fose le nazale Ii cu laringele ceea ce implicG o coordonare de mare fineFe. $timularea receptorilor bucofaringienide cGtre bolul alimentar declanIeazG o serie de reflexe coordonate de centrul deglutiFiei, care Jnchid cGile aeriene, lGsHnd liberG c alea esofagianG. Tim5ul e3o"agian al 7egluti>iei +sofagul este un organ tubular lung de 27 cm."rezintG trei porFiuni cu importanFG funcFionalG oarecum diferita: sfincterul esofagian superior, corpul esofagului Ii sfincterului esofagian inferior +sofagul are o secreFie proprie prin glandele locale, constituitG Jn Jntregime din mucus, care are rolul de lubrifiere Ii de facilitare a alunecGrii bolului alimentar Jn timpul esofagian al deglutiFiei. Tim5ul e3o"agian al 7egluti>iei asigurG deplasarea bolului alimentar prin esofag pHnG Jn stomac.*impul esofagian dureazG Jn medie <. sec, cu limite relativ largi, Jn funcFie de consistenFa bolului alimentarO lichidele ajung repede Jn stomac (1 2 sec), iar alimentele solide pGtrund mai lent (4 12 sec). Aeplasarea bolului alimentar Jn lungul esofagului este realizatG de contracFia musculaturi circulare care produce unda peristalticG cu direcFie craniocaudalG, ce se propagG din aproape Jn aproape pHnG la sfincterul esofagian inferior pe care Jl deschide. Aeplasarea boluluieste ajutatG Ii de : -contracFia musculaturii longitudinale

-poziFia corpului (gravitaFia) de consistenFa alimentelor - de presiunea intraesofagianG negativG din faFa bolului Ain esofag, bolul alimentar este impins catre stomac de catre undele progresive de contractie musculara care coboara de-a lungul esofagului comprimandu-i lumenul. %ceste unde de contractie sunt numite unde peristaltice. $fincterul esofagian inferior se deschide si ramane relaxat pe toata durata deglutitiei, lasand bolul alimentar sa patrunda in stomac, dupa care se inchide obturand jonctiunea eso-gastrica. #rmeaza digestia gastrica.

Cur3ul $2%*IGESTIA GASTRICA SI INTESTINALA Stomacul -are o capacitate de apoximativ 17// cm: - are rol de a stoca, scinda si digera partial alimentele -are doua sfinctere-cardia si pilorul -regleaza viteza de umplere si cea de golire a continutului sau in intestin. -peretele este tapetat cu o mucoasa care contine milioane de glande tubulare. -glandele din regiunea corpului gastric si regiunea fundica secreta mucus, acid clorhidric si un precursor enzimatic 3pepsinogenul. -segmentul inferior-antrul piloric, este inconjurat de un perete muscular gandele din aceasta zona secreta putin acid, dar contin celule endocrine care secreta gastrina. -celulele parietale secreta acid clorhidric si un factor intrinsec, iar -celulele principale secreta pepsinogenul. -prezinta celule care secreta histamina, precum si celule care secreta un mesager peptidic 3somatostatina. In stomac, alimentele sufera consecinta activitatilor motorii si secretorii ale acestuia care produc transformarea bolului alimentar intr-o pasta omogena , numita c im ga3tric% Acti8itatea motorie a 3tomacului < motilitatea ga3trica = reali#ea#a trei "unctii 7e baza : 1. stocarea alimentelor ca urmare a relaxarii receptive 2. amestecul alimentelor cu secretiile gastrice :. evacuarea continutului gastric in duoden Motilitatea ga3trica #ndele peristaltice gastrice sunt declansate odata cu aparitia alimentelor. Biecare unda incepe la nivelul corpului stomacului, progreseaza catre antru, asigurand astfel amestecul alimentelor cu acidul clorhidric si cu pepsina. Cand unda se apropie de zona antrului piloric, contractia devine mai puternica inchizand sfincterul piloric. !uschii pilorului se contracta in momentul aparitiei undei peristaltice, dar prin inchiderea pilorului doar o mica parte a chimului va fi evacuata in duoden, iar cea mai mare parte a continutului gastric se va intoarce in zona corpului gastric. Secretia 7e HCl Aci7ul clor i7ric %re rol in scindarea particulelor alimentare, dar si un rol bactericid. $tomacul secreta aproximativ 2 l de acid clorhidric=zi. 9@ - 0@ - %*"-azele primare din membrana luminala a celulelor parietale pompeaza ioni de 9@ in lumenul gastric. %cest transportor activ, pompeaza si 0@ din lumen catre celula, acesta reintorcandu-se in

lumen prin canalele de 0@ ,arsaturile grave pot induce o depletie de 0@ , datorita intoarcerii sale in lumen, dar si o alcaloza metabolica datorata pierderii ionilor de 9@. Cand ionii de 9@ sunt secretati in lumen, exista o secretie de ioni de bicarbonat, care trec de la polul opus al celulei catre sange, la schimb cu ionii de Cl-. "atru mesageri chimici regleaza integrarea 9@=0@-%*"-azei in membrana plasmatica si deci si secretia acida: -(astrinaO -%cetilcolinaO -9istaminaO -$omatostatina. $omatostatina inhiba secretia acida, iar ceilalti trei agenti o stimuleaza. 9istamina joaca un rol major in stimularea secretiei acide, deoarece potenteaza raspunsul la gastrina si acetilcolina. !edicamentele care blocheaza receptorii de histamina din stomac, inhiba si secretia acida ( anti 92 ). %cidul clorhidric din stomac este necesar pentru : 1. digestia proteinelor 2. asigurarea unui p9 optim pentru actiunea pepsinei :. activarea pepsinogenului 4. impiedicarea proliferarii intragastrice a unor bacterii patogene *IGESTIA GASTRICA A PROTEINELOR Da nivelul cavitatii bucale, proteinele alimentare vor fi dilacerate prin procesul de masticatie si imbibate cu saliva. $ub actiunea 9Cl secretat de celulele parietale gastrice, la un p9 de 2-4, proteinele vor fi denaturate iar enzimele proteolitice gastrice (pepsinogene "g) vor fi activate prin transformarea in pepsine. Pe53ina , forma activa a pepsinogenului, este o enzima proteolitica, activa in mediu acid ( p9 optim : 1,? 3 :,7 ) care incepe procesul de digestie al proteinelor . Da valori ale p9-ului mai mari de 7 , activitatea sa proteolitica scade , devenind in scurt timp inactiva. Pe53inogenul este activat de contactul cu 9Cl sau cu pepsina anterior formata. %ceste enzime sunt sintetizate sub forma inactiva 3 zimogene - pentru a preveni leziunile celulare. &umai 2/ 3 :/ 6 din digestia totala a proteinelor are loc in stomac, cea mai mare parte desfasurandu-se in portiunea proximala a intestinului subtire. *oti factorii care regleaza secretia acida pot modifica motilitatea gastrica. Ae exemplu gastrina, in cantitate suficienta, creste forta de contractie a musculaturii netede a regiunii antrale. Aistensia gastrica creste forta de contractie musculara prin reflexe scurte si lungi declansate de mecanoreceptorii din peretele gastric. Aupa un pranz abundent, contractiile gastrice intiale se vor accentua, crescand volumul de evacuare a stomacului.

In schimb, golirea stomacului va inhiba contractia musculara gastrica prin distensia duodenala si prin prezenta grasimilor, a aciditatii mari si a solutiilor hipertonice in lumenul duodenal. %cesti factori vor inhiba atat secretia acida cat si pepsina din stomac. *oti factorii care regleaza secretia acida pot modifica motilitatea gastrica. Ae exemplu gastrina, in cantitate suficienta, creste forta de contractie a musculaturii netede a regiunii antrale. Aistensia gastrica creste forta de contractie musculara prin reflexe scurte si lungi declansate de mecanoreceptorii din peretele gastric. Aupa un pranz abundent, contractiile gastrice intiale se vor accentua, crescand volumul de evacuare a stomacului. In schimb, golirea stomacului va inhiba contractia musculara gastrica prin distensia duodenala si prin prezenta grasimilor, a aciditatii mari si a solutiilor hipertonice in lumenul duodenal. %cesti factori vor inhiba atat secretia acida cat si pepsina din stomac. -AZELE SECRETIEI GASTRICE In functie de situarea receptorilor unde se exercita stimularea, controlul nervos si hormonal al secretiei gastointestinale poate fi divizat in trei faze: -a#a ce"alica este initiata prin stimularea receptorilor encefalici prin: vedere, miros, gustul alimentelor, masticatie si stari emotionale. Caile aferente ale acestor reflexe sunt reprezentate de fibrele parasimpatice ale nervului vagO -a#a ga3trica este reprezentata de patru tipuri de stimuli care declanseaza reflexele: distensia, aciditatea, acizii aminati si peptidele. 'aspunsurile la acesti stimuli sunt mediate prin reflexe scurte, lungi si prin eliberare de gastrinaO -a#a inte3tinala este declansata de stimulii interni din tractul digestiv: distensia, aciditatea, osmolaritatea si diversii produsi de digestie. %ceasta faza este mediata de reflexe scurte, lungi precum si de hormoni (secretina, CC0-colecistochinina, (I"- peptid insulinotrop glucohormonal secretat de celulele endocrine din intestinul subtire). -a#a inte3tinala a controlului 3ecretiei aci7e ga3trice! $timulii din segmentul initial al intestinului subtire vor modifica secretia acida gastrica. solutie foarte acida in duoden va inhiba secretia de acid gastric, lucru util pentru ca solutiile acide pot diminua activitatea enzimelor si sarurilor biliare din intestinul subtire. %ceste reflex atenueaza productia de acid, prin cresterea concentratiei 9@ din duoden, in momentul patrunderii chimului. In intestinul subtire, aciditatea, distensia, solutiile hipertonice, solutiile bogate in acizi aminati si in acizi grasi vor inhiba secretia de acid gastric. INTESTINUL SU&TIRE Intestinul subtire este un conduct cu o lungime de aprox <m, un diametru de :-4 cm, foarte cudat, care face legatura intre stomac si colon.

+l se imparte in trei segmente: duodenul, jejunul si ileonul. "eretele intestinal este tapetat cu o mucoasa foarte pliata care permite marirea suprafetei de absorbtie intestinala de 2-: ori. "liurile au o inaltime de ?-1/ mm, iar la nivelul marginii interne, Qin perieL a enterocitelor actioneaza numeroase enzime hidrolitice. SECRETIA INTESTINALA $ecretia ionilor de &a@ , Cl- si bicarbonat din sange in lumen, prin epiteliul intestinal situat la baza vilozitatilor, va atrage continutul si apa printr-un fenomen de osmoza. Clorul reprezinta principalul ion care determina nivelul secretiei lichidiene. %pa va trece din sange in intestin atunci cand continutul acestuia este hipertonic datorita unei concentratii mari de saruri in alimentatie sau provenite din catabolismul moleculelor mari in cursul digestiei. %ceasta hipertonie antreneaza miscari osmotice de apa din plasma izotonica catre lumenul intestinal. A&SOR&TIA INTESTINALA "ractic toate lichidele secretate de intestin sunt reabsorbite in sange. In plus, exista o cantitate mare de lichid provenita din secretiile salivare, gastrice, hepatice si pancreatice, precum si apa ingerata, care vor fi si ele absorbite. %bsorbtia se face prin intermediul unor transportori ionici, in special de &a@ , apa urmand electrolitii printr-un mecanism de osmoza. *IGESTIA INTESTINALA A PROTEINELOR In portiunea duodeno-jejunala a intestinului, proteinele sufera un proces de digestie sub influenta endo si exo- proteazelor pacreatice: tripsina, chimotripsina, elastaza si carboxipeptidazele % si -. %ceste peptidaze sunt secretate sub forma inactiva, activarea lor fiind facuta de catre enterochinaza. $ub actiunea peptidazelor pancreatice, majoritatea proteinelor sunt scindate in aminoacizi si polipeptide mici (dipeptide, tripeptide). %cestea vor fi scindate la randul lor, la nivelul marginii Qin perieL, in aminoacizi si apoi vor fi absorbite in enterocit. A&SOR&TIA INTESTINALA A PROTEINELOR +xista doua modalitati de absorbtie a peptidelor : 1."olipeptidele pot traversa marginea Qin perieL a enterocitului utilizand un sistem de transport propriu, fiind ulterior hidrolizate in enterocit sub actiunea peptidazelor solubileO 2."eptidele sunt initial hidrolizate de catre peptidazele membranale si apoi absorbite sub forma de aminoacizi.

*IGESTIA LIPI*ELOR Aigestia lipidelor incepe in stomac sub actiunea lipazei gastrice si va continua in intestinul subtire sub actiunea lipazei pancreatice. %ceasta catalizeaza ruptura legaturilor acizilor grasi la nivelul primului si celui de al treilea atom de carbon al glicerolului, ducand la aparitia a doi acizi grasi liberi si a unui monoglicerid. *rigliceridele au molecula formata dintr-un nucleu de glicerol si trei acizi grasi. *IGESTIA SI A&SOR&TIA LIPI*ELOR Aigestia grasimilor se desfasoara in trei etape: 1.+mulsionarea lipidelor de catre sarurile biliareO 2.Dipoliza gastrica si pancreaticaO :.'esinteza trigliceridelor in enterocit si transferul lor in circulatie sub forma de chilomicroni. *IGESTIA GLUCI*ELOR (lucidele din alimentatie sunt reprezentate in proportie de 7/-</6 de polizaharide mari (amidon) si 4/-</6 de dizaharide (zaharoza si maltoza). %midonul, principalul polizaharid din alimentatie este format din : amiloza (2/6)si amilopectina (?6). Aigestia amidonului incepe in cavitatea bucala, unde sub actiunea unei E-amilaze salivare este hidrolizat pana la stadiu unui dizaharid 3 maltoza. 9idroliza finala se produce in intestinul subtire sub actiunea unei E-amilaze pancreatice MOTILITATEA INTESTINALA "rincipala miscare a intestinului subtire in timpul digestiei este reprezentata de o contractie stationara si o relaxare a segmentelor intestinale, miscare directionata spre colon. Biecare segment care se contracta masoara doar cativa centimetri in lungime, iar contractia nu dureaza decat cateva secunde. Chimul de la nivelul unui segment aflat in contractie, sufera miscari inainte si inapoi, iar prin aceasta miscare ciclica, ritmica de contractie si de relaxare, numita segmentatie, continutul intestinal este divizat si amestecat cu enzime. Com5le6 motor migrant <CMM= Aupa absorbtia celei mai mari parti a unui pranz, contractiile segmentare vor fi inlocuite printr-o activitate peristaltica numita complex motor migrant (C!!) . Incepand din partea inferioara a stomacului, undele peristaltice repetate vor parcurge o distanta scurta (</cm) de-a lungul intestinului subtire. C!! va continua activitatea perstaltica, undele deplasandu-se lent de-a lungul intestinului subtire, pentru a atinge colonul in aproximativ doua ore.

Inainte ca acest complex motor migrant sa atinga extremitatea terminala a ileonului, alte unde vor pleca din stomac iar procesul se va repeta. INTESTINUL GROS -are o lungime de aproximativ 1,7m si un diametrul de 1/ cm. -segmentul sau initial, cecul, formeaza o punga la extremitatea initiala de unde pleaca apendicele, o formatiune mica, digitiforma a carei functie fiziologica este necunoscuta. -are trei segmente rectilinii: ascendent, transvers si descendent. -portiunea finala are forma literei Q$L- colonul sigmoid, care se termina printr-un segment rectiliniu numit 3rect, acesta este inchis printr-un sfincter, numit 3 anus. -diametrul intestinului gros depaseste pe cel al intestinului subtire, dar suprafata sa epiteliala este de aproape doua ori mai mica decat a intestinului subtire, fiind pliata, iar mucoasa lipsita de vilozitati. -datorita structurii sale musculare, colonul are un aspect boselat. Da nivelul intestinului gros are loc reabsorbtia apei si electrolitilor. $ecretiile intestinului gros sunt reduse, neavand enzime digestive, ci doar mucus si un lichid ce contine ioni de bicarbonat si 0@. "rincipalul mecanism de absorbtie in intestinul gros il constituie transportul activ de &a @ din lumen catre sange cu absorbtia osmotica concomitenta a apei. Cand materiile fecale raman mai multa vreme in intestinul gros, practic toata apa va fi absorbita, iar scaunele vor fi foarte dure. Intestinul gros va absorbi si unii produsi sintetizati de bacteriile care colonizeaza aceasta regiune. %ceste bacterii sintetizeaza de asemenea mici cantitati de vitamine, in special vitamina 0, care poate trece astfel in sange. $ubstantele produse de bacterii sunt: gazele (flatulenta) constituite dintr-un amestec de azot, dioxid de carbon, hidrogen, sulfura de hidrogen si metan. %ceste gaze sunt produse in colon prin fermentatia bacteriana a polizaharidelor nedigerate (cu exceptia azotului ce provine din aerul ingerat), intr-o cantitate de 4//-.// ml=zi. #nele alimente contin mari cantitati de hidrati de carbon, care nu pot fi digerati de enzimele intestinale, dar care sunt rapid metabolizate de bacterii colice, cu formarea unei mari cantitati de gaz. %dultul consuma aproximativ ?//g de alimente si 12//ml de apa =zi, la care se adauga ./// ml de lichid provenit din secretiile glandelor digestive. Ain cei aproximativ ?///ml lichide, ;;6 sunt resorbite la nivelul tubului digestiv si doar 1// ml vor fi eliminate prin scaun. %ceasta reprezinta doar 46 din lichidele eliminate zilnic, restul parasind organismul prin plamani si rinichi. ! *IDI*%*+% $I A+B+C%*I% Contractiile musculaturii netede circulare a intestinului gros antreneaza o miscare de segmentatie la un ritm foarte lent (o ora si treizeci de minute).

"rogresiunea continutului colic este lenta, iar materiile persista in colon apoximativ 1?-24 de ore. -acteriile dispun deci de timpul necesar pentru a se multiplica. Ae :-4 ori=zi, de obicei dupa mese, o unda de contractie intensa, numita miscare de masa, se va deplasa rapid de la segmentul transvers al colonului catre rect. *onusul parasimpatic creste contractiile segmentare, in timp ce influxurile simpatice diminueaza contractiile colice. Anu3ul, segmentul terminal al rectului, este inchis printr-un sfincter anal intern, constituit din muschi neted si un sfincter anal extern. Aistensia peretelui rectal, indusa de miscarea de masa a materiilor fecale, initiaza reflexul de defecatie, care este mediat nervos. &evoia constienta de defecatie, mediata de mecanoreceptori este indusa de distensia rectala. 'aspunsul reflex consta intr-o contractie a rectului ( 1 ), o relaxare a sfincterului anal intern, dar si o contractie a sfincterului anal extern, precum si o crestere a activitatii peristaltice a colonului sigmoid ( 2 ). In final, presiunea intrarectala atinge un nivel care va induce o relaxare a sfincterului anal extern permitand expulzia scaunelor ( : ) *e"ecatia +ste asistata printr-o inspiratie profunda urmata de inchiderea glotei si de o contractie a musculaturii toracice si abdominale care creste presiunea intraabdominala. %ceasta crestere de presiune este transmisa continutului colonului si rectului. !anevra este numita mane8ra Val3al8a si consta in cresterea presiunii toracice, avand ca efect cresterea tranzitorie a presiunii arteriale si scaderea returului venos cardiac. !odificarile cardiovasculare secundare contractiilor excesive din cursul defecatiei pot declansa un accident vascular cerebral sau un infarct miocardic in special la persoanele varstnice, constipate, suferind de o boala cardiovasculara.

CURSUL $$%*IGESTIA SI A&SOR&TIA ALIMENTELOR *IGESTIA SI A&SOR&TIA GLUCI*ELOR #n adult ingera zilnic aproximativ ://-:7/g glucide, reprezentand 7/-</6 din caloriile provenite din alimentatie, in timp ce un copil intre : si 7 ani ingera aproximativ 17/-2//g glucide. (lucidele din alimentatie sunt reprezentate in proportie de 7/-</6 de polizaharide mari (amidon) si 4/-</6 de dizaharide (zaharoza si maltoza). $% *IGESTIA POLIZAHARI*ELOR %midonul, principalul polizaharid din alimentatie este format din : amiloza (2/6)si amilopectina (?6). Aigestia amidonului incepe in cavitatea bucala, unde sub actiunea unei E-amilaze salivare este hidrolizat pana la stadiu unui dizaharid 3 maltoza. 9idroliza finala se produce sub actiunea unei E-amilaze pancreatice, care actioneza eficient la un p9 alcalin si rezulta maltoza si dextrine. %mbele E-amilaze sunt dependente de Ca2@si activate de Cl-. Cele doua enzime au o structura moleculara si imunologica asemanatoare, fiind formate dintr-un singur lant polipeptidic a carui sinteza a fost comandata de un grup de gene situate pe cromozomul 1. '% *IGESTIA OLIGOZAHARI*ELOR ligozaharidele sunt reprezentate de dizaharide formate din doua molecule. "rincipalele dizaharide sunt: !altoza ( 2 molecule de glucoza) )aharoza(sucroza) (o molecula de glucoza si una de fructoza) Dactoza (o molecula de galactoza si una de glucoza) *rehaloza (doua molecule de glucoza) )% MONOZAHARI*ELE 'eprezinta produsii de digestie finala, rezultati din hidroliza dizaharidelor sub actiunea unor enzime specifice E-glucozidaze (zaharaza-izomaltaza, glucoamilaza, lactaza, trehalaza). %ctivitatea enzimelor este absenta la nivelul criptelor si maxima la nivelul vilozitatilor, actiunea lor variind in functie de zona: zaharaza si lactaza actioneaza la nivelul mucoasei duodenale si in special la nivelul primei anse jejunale, iar maltaza are o actiune maxima la nivelul ileonului terminal. *oate cele : hidrolaze au o activitate optima la un p9 usor acid 8 7.

)% A&SOR&TIA MONOZAHARI*ELOR !onozaharidele fiind molecule hidrofile nu pot fi transportate prin difuziune prin membrana enterocitara si nici la nivelul jonctiunilor intercelulare datorita dimensiunilor, difuziunea fiind permisa numai pentru moleculele hidrosolubile cu diametrul sub /,:mm. %bsorbtia monozaharidelor necesita un sistem de transport specific, reprezentat de o proteina transportoare, o sursa de energie si o enzima de tip %*"-aza. "roteina transportoare are o slaba afinitate pentru substrat si este hidrofoba. Si3temul 7e tran35ort al mono#a ari7elor +ste un sistem de transport care intra in actiune atunci cand concentratia extracelulara a glucozei este peste 7/m!. %cest transport se face prin partea bazolaterala a membranei enterocitului, permitand transportul glucozei si fructozei si nefiind influentat de gradientul cationilor. *ransportorul este o proteina cu greutate moleculara mare, care se situeaza la nivelul enterocitelor, hepatocitelor, celulelor tubulare renale. *ransportul glucozei si galactozei este asigurat prin sistemul de transport al &a@, in timp ce fructoza beneficiaza de un alt sistem de transfer. %cest sistem actioneaza cu predilectie la nivelul jejunului si mai putin la nivelul ileonului. A= Si3temul 7e tran35ort al Na: 3i gluco#ei In prezenta &a@, glucoza se lega de cotransportor pentru a putea patrunde in celula. &a@ si glucoza traverseaza impreuna membrana celulara, admitandu-se ca este necesar transportul a doua molecule de &a@ pentru a transfera o molecula de glucoza. (radientul de &a@ este mentinut de catre %*"-aza &a- 0 dependenta, numita pompa de sodiu. &= Si3temul 7e tran35ort al "ructo#ei Intrarea fructozei in celula se face printr-un sistem de transport facilitat reprezentat printro proteina cu greutate moleculara mare, localizata la nivelul marginii Kin perieL a enterocitelor, sinteza sa fiind comandata de o gena situata pe bratul scurt al cromozomului . %cest sistem difera de sistemul &a - glucoza dependent de energie. *IGESTIA SI A&SOR&TIA PROTEINELOR Aigestia proteinelor incepe in stomac sub actiunea pepsinei si a acidului clorhidric gastric si continua in portiunea duodeno-jejunala a intestinului subtire sub influenta proteazelor pancreatice si a peptidazelor intestinale. Bragmentele proteice vor fi ulterior scindate pana la stadiul de aminoacizi si polipeptide mici care vor fi absorbite in celulele epiteliale intestinale. In final, ;/-;?6 din proteine vor fi absorbite sub forma de aminoacizi, iar restul vor fi excretate prin fecale.

*IGESTIA GASTRICA A PROTEINELOR

Da nivelul cavitatii bucale, proteinele alimentare vor fi dilacerate prin procesul de masticatie si imbibate cu saliva. $ub actiunea 9Cl secretat de celulele parietale gastrice, la un p9 de 2-4, proteinele vor fi denaturate iar enzimele proteolitice gastrice (pepsinogene "g) vor fi activate prin transformarea in pepsine. +xista doua grupe de enzime "g a caror sinteza este comandata de gene situate pe cromozomul <: -PgA 3au I, reprezentate de 7 isoenzime notate "g 1-7, sunt sintetizate in celulele principale si celulele clare ale glandelor fundiceO ele asigura trei sferturi din activitatea peptica totalaO -PgC 3au II sintetizate de glandele fundice, celulele mucoase ale glandelor antrale, pilorice dar si de glandele -runner din mucoasa duodenala, au fost notate "g < si ., si asigura numai un sfert din activitatea peptica totala. *IGESTIA INTESTINALA A PROTEINELOR In portiunea duodeno-jejunala a intestinului, proteinele sufera un proces de digestie sub influenta endo si exo proteazelor pacreatice: tripsina, chimotripsina, elastaza si carboxipeptidazele % si -. %ceste peptidaze sunt secretate sub forma inactiva, activarea lor fiind facuta de catre enterochinaza. $ub actiunea peptidazelor pancreatice, majoritatea proteinelor sunt scindate in aminoacizi si polipeptide mici (dipeptide, tripeptide). %cestea vor fi scindate la randul lor, la nivelul marginii Qin perieL, in aminoacizi si apoi vor fi absorbite in enterocit. A&SOR&TIA INTESTINALA A PROTEINELOR +xista doua modalitati de absorbtie a peptidelor : 1."olipeptidele pot traversa marginea Qin perieL a enterocitului utilizand un sistem de transport propriu, fiind ulterior hidrolizate in enterocit sub actiunea peptidazelor solubile intracelulareO 2."eptidele sunt initial hidrolizate de catre peptidazele membranale si apoi absorbite sub forma de aminoacizi. +xista cel putin 2/ de peptidaze intestinale la nivelul membranei luminale a celulelor epiteliale intestinale, ele fiind specifice legaturilor polipeptidice pe care le desfac: -: aminopeptidaze care elibereaza aminoacizi sau dipeptideO -2 carboxipeptidaze care elibereaza aminoacizi sau dipeptideO -1-2 endopeptidazeO -1 `-glutamil transpeptidazaO -1 dipeptidaza %minopeptidazele neutre actioneza cu predilectie la nivelul jejunului si ileonului, iar aminopeptidaza acida la nivelul ileonului. Cu exceptia `-glutamiltranspeptidazei, peptidazele membranale au o structura glicoproteica, fiind amplasate la nivelul marginii Qin perieL.

%u fost descrise mai multe tipuri de amino-peptidaze: -aminopeptidaza neutra (%"&) cu afinitate pentru tri si tetrapeptide -aminopeptidaza acida (%"%) actioneza asupra peptidelor pe extremitatea &-terminala -aminopeptidaza _, dependenta de )n, are o afinitate crescuta pentru di si tripeptide -dipeptidilpeptidaza I, (A"" I,) este o serinproteaza, localizata la nivelul ileonului Carboxipeptidazele sunt mai putin cunoscute, descriindu-se o carboxipeptidaza " si o dipeptidilpeptidaza. %cestea actioneaza la extremitatea C-terminala a peptidelor bogate in prolina. `-glutamiltranspeptidaza scindeaza acidul glutamic de glutation, precum si alte peptide care contin un rest `-glutamil. Tran35ortul 5e5ti7elor Aepinde de gradientul de 9@ (p9 7,7-< la nivelul microvilozitatilor si p9 .-.,2 in enterocit) si de gradientul electrochimic existent pe ambele parti ale membranei microvilozitare. %cesta se obtine prin schimbul unui 9@ contra unui &a@,la nivelul polului apical al celulei, iar la nivelul polului bazal, pompa de &a@ (&a 3 0 - %*"-aza) va scadea concentratia intracelulara de &a@ si va mentine gradientul electrochimic (schimb de : &a@ contra 2 0@). Pe5ti7a#ele cito5la3matice! -(licin- Deucin- dipeptidaza care actioneaza in partea proximala a intestinului subtire, producand hidroliza terminala a peptidelorO -prolidaza care actioneaza asupra dipeptidelor a caror extremitate &-terminala este prolinaO -aminotripeptidaza care actioneaza exclusiv asupra peptidelor care au la extremitatea &terminala un aminoacid neutru sau prolina. "eptidazele citoplasmatice joaca un rol important in digestia terminala a proteinelor, actiunea lor fiind complementara: peptidazele microvilozitare scindeaza proteinele in disi tri-peptine, iar peptidazele citoplasmatice asigura hidroliza intracelulara finala a dipeptidelor si a majoritatii tripeptidelor. $-au descris mai multe tipuri de sisteme de transport pentru aminoacizi si peptide. Si3temul 7e tran35ort 5rinci5al al aminoaci#ilor neutri 3au 3i3temul &2, localizat la nivelul membranei microvilozitare, asigura patrunderea in enterocit a majoritatii aminoacizilor ((li, %la, $er, *hr, *ri, !et, ,al, Deu, Izoleu, Cis, "he). *ransferul aminoacizilor neutri depinde de gradientul electrochimic al &a@ existent de ambele parti ale membranei. %minoacizii neutri stimuleaza curentul de iesire si absorbtie a &a@, modificand capacitatea sistemului de transport, iar afinitatea sa pentru transportul aminoacizilor este cu atat mai mare cu cat concentratia &a@ extracelular este mai mare (transportul a 2 &a@ pentru un aminoacid). Si3temul 7e tran35ort al aminoaci#ilor 4a#ici & : 2 are o afinitate crescuta pentru

aminoacizii dibazici (%rg, Dis, rn, Cis) si pentru aminoacizii neutri /. Si3temul 7e tran35ort al aminoaci#ilor 7icar4o6ilici (-AG este strict cuplat cu transportul &a@ (cotransport neelectrogenic) si este specific pentru acidul glutamic si acidul aspartic. *IGESTIA SI A&SOR&TIA LIPI*ELOR Aigestia lipidelor incepe in stomac sub actiunea lipazei gastrice si va continua in intestinul subtire sub actiunea lipazei pancreatice. %ceasta catalizeaza ruptura legaturilor acizilor grasi la nivelul primului si celui de al treilea atom de carbon al glicerolului, ducand la aparitia a doi acizi grasi liberi si a unui monoglicerid. *rigliceridele au molecula formata dintr-un nucleu de glicerol si trei acizi grasi. Aigestia grasimilor se desfasoara in trei etape: 1.+mulsionarea lipidelor de catre sarurile biliareO 2.Dipoliza gastrica si pancreaticaO :.'esinteza trigliceridelor in enterocit si transferul lor in circulatie sub forma de chilomicroni. $% SARURILE &ILIARE SI SOLU&ILIZAREA MICELARA Li5i7ele sunt substante insolubile sau putin solubile in apa. Aigestia acestor vezicule este initial minima, dar ulterior acestea se vor diviza in numeroase microvezicule cu diametru sub 1mm. %ceasta va duce la cresterea suprafetei lor de contact cu enzimele. %cest proces a fost numit emulsificare. $arurile biliare secretate in bila, de catre ficat, reprezinta principalii agenti emulsifianti -o3"oli5i7ele sunt constituite din doua lanturi de acizi grasi, apolari, legati de glicerol, iar al treilea carbon al acestuia este legat de o grupare fosfat ce poate fi schimbata. Sarurile 4iliare sunt reprezentate de glicocholat, glico chenodezoxicholat, glico dezoxicholat, taurocholat, tauro chenodezoxicholat, tauro dezoxicholat . "rincipalii acizi biliari sintetizati la nivelul ficatului, plecand de la colesterol, sunt acidul cholic si acidul chenodezoxicholic, produsi in raport de ::2 Concentratia miceliara critica Aigestia lipidelor este accelerata prin emulsificare, dar absorbtia lipazei, insolubila in apa, va fi foarte lenta in absenta sarurilor biliare. %cestea se gasesc in concentratii diferite, cuprinse intre 1-4 mmol=l, numita Qconcentratie micelara criticaL si au tendinta de a forma agregate multimoleculare numite micelii (diametru de 4-.nm). !iceliile sunt formate din saruri biliare, acizi grasi, monogliceride si fosfolipide '% LIPOLIZA GASTRICA SI PANCREATICA Li5oli#a ga3trica are loc sub actiunea lipazei gastrice,secretata de celulele principale ale

glandelor fundice, cu actiune optima la un p9 de 4,7-7,7 fiind inactivata de catre sarurile biliare si tripsina. +a hidrolizeaza trigliceridele cu lanturi lungi, dar si cu lanturi scurte, precum si acizii grasi. $ub actiunea lipazei gastrice sunt hidrolizate aproximativ 1/6 din trigliceride, in timp ce in duoden si in ileon sub actiunea lipazei pancreatice sunt hidrolizate aproximativ ;/6 din lipide. Li5oli#a 5ancreatica are loc dupa o prealabila emulsionare a lipidelor de catre sarurile biliare. %ceasta consta in fragmentarea globulelor de grasime in picaturi mai mici, astfel incat lipaza sa poata actiona la suprafata acestora. $ub actiunea lipazei pancreatice si in mai mica masura a lipazei intestinale, lipidele sunt scindate in monoglicerice si acizi grasi. Pancrea3ul 3ecreta mai multe en#ime cu actiune li5olitica! -Li5a#a 5ancreatica -Car4o6ile3ter i7rola#a- in prezenta sarurilor biliare ea actioneaza si asupra trigliceridelor cu lanturi lungi, esterilor de colesterol si vitaminelor liposolubile. %ctiunea esterazei este complementara actiunii lipazei, care nu actioneaza asupra trigliceridelor. --o3"oli5a#a A' - este singura lipaza pancreatica secretata sub forma de proenzima (por fosfolipaza %2), care este activata de tripsina. )% RESINTEZA TRIGLICERI*ELOR SI -ORMAREA CHILOMICRONILOR *rigliceridele si acizii grasi liberi traverseaza membrana microvilozitara cu ajutorul a doua proteine transportoare, specifice: D-B%-"- care are o afinitate crescuta pentru acizi saturati si I-B%-" cu afinitate pentru acizi saturati si nesaturati. Aupa traversarea membranei celulare, monogliceridele si acizii grasi patrund in reticulul endoplasmic neted, unde sunt reesterificati in trigliceride, prin activarea acizilor grasi liberi in acUl-Co% sub actiunea acUl-Co% sintetazei in prezenta %*" si !g2@. Dipidele resintetizate intracelular se agrega in mici picaturi acoperite de proteine, care au un rol emulsifiant similar cu cel al sarurilor biliare. ,eziculele ce contin picaturi lipidice vor trece in aparatul (olgi, unde vor fi metabolizate, dupa care vor fuziona cu membrana plasmatica, trecand in lichidul interstitial. %ceste micromolecule poarta numele de c ilomicroni si vor avea o structura cu componenta lipidica dispusa central, portiunea polara fiind situata la suprafata, iar invelisul va fi format din a lipoproteinele sintetizate in reticulul endoplasmic al celulei. C ilomicronii Contin trigliceride, fosfolipide, colesterol si vitamine liposolubile, vor traversa membrana bazolaterala a enterocitului si vor fi excretati, prin exocitoza in spatiul intercelular, dupa care vor trece in vasele limfatice intestinale, apoi in canalul toracic si de aici, prin vena cava inferioara in circulatia generala. &u patrund in capilarele sanguine pentru ca membrana lor bazala nu permite acest lucru,

in timp ce chiliferele nu prezinta membrana bazala, dar au in schimb spatii intercelulare prin care acestia trec in limfa. A&SOR&TIA VITAMINELOR ,itaminele liposolubile (%,A,+,0) urmeaza calea de absorbtie a grasimilor. +le sunt solubilizate in micelii si de aici vor fi absorbite in celule si transferate in spatiul interstitial. ,itaminele hidrosolubile sunt absorbite prin difuziune sau transport mediat, cu exceptia vitaminei -12, care are o molecula ionizanta foarte mare. "entru a fi absorbita vitamina -12 trebuie sa se fixeze pe o proteina secretata de celulele gastrice secretorii de acid (factorul intrinsec). Bactorul intrinsec impreuna cu vitamina -12 se fixeaza pe receptorii specifici din celulele epiteliale din partea distala a ileonului, de unde va fi absorbita prin endocitoza. Dipsa de absorbtie a vitaminei -12 va duce la aparitia anemiei -iermer (gastrectomii, distrugerea autoimuna a celulelor parietale, excizia sau disfunctia ileonului distal). A&SOR&TIA APEI %pa este cea mai abundenta substanta din chimul alimentar. %proape ? l de apa ingerata si secretata patrunde zilnic in intestinO ?/6 se reabsoarbe in intestinul subtire, iar 1,7 l vor trece in colon. $tomacul absoarbe cantitati mici de apa deoarece nu poseda mecanismele de absorbtie a solutiilor care creaza gradientele osmotice necesare absorbtiei. !embranele epiteliale ale intestinului subtire sunt foarte permeabile pentru apa, notanduse o difuziune neta a apei prin epiteliu atunci cand exista o diferenta de concentratie a apei prin absorbtia activa a solutiilor. A&SOR&TIA METALELOR Ionii de &a@ sunt transportati activ, ei constituind solutia cea mai abundenta din compozitia chimului. %bsorbtia &a@ este un proces activ legat de pompa &a 30 - %*" printr-un mecanism similar cu reabsorbtia tubulara renala a apei si &a@. Ionii de Ca2@ si bicarbonat se absorb impreuna cu &a@, constituind astfel majoritatea solutiilor absorbite. 0@,!g2@, Ca2@, etc se absorb la fel ca si Be2@,)n2@ si I-. -IERUL Bierul este un element indispensabil sanatatii, deoarece intra in componenta hemoglobinei si a majoritatii enzimelor. &umai 1/6 din fier se absoarbe prin sange. Bierul ionizat este transportat activ in celulele epiteliale intestinale, fiind apoi incorporat in feritina, un complex proteina 3 fier, care se comporta ca un rezervor de fier intracelular. Bierul absorbit care nu se fixeaza pe feritina, ramane liber in circulatie, distribuindu-se in

tot organismul sub forma legata de o proteina plasmatica 3transferina. Cea mai mare parte a fierului legat de feritina, din celulele epiteliale, se reintoarce in lumenul intestinal, de unde se elimina prin scaun odata cu celulele vilozitare distruse.

MECANISMELE *E REGLARE ALE -UNCTIILOR *IGESTIVE 'eflexele gastro-intestinale sunt declansate de un numar relativ restrans de stimuli: WAistensia pereteluiO W smolaritatea chimuluiO W%ciditatea chimuluiO WConcentratia produsilor de digestie (monozaharide, acizi grasi, pepsine, acizi aminati). %cesti stimuli actioneaza asupra receptorilor localizati in peretele tractului digestiv (mecanoreceptori, osmoreceptori, chemoreceptori), declansand reflexe ce modifica activitatea efectorilor (musculatura peretelui tractului digestiv si glandele exocrine care secreta substante in lumen). REGLAREA NERVOASA *ractul digestiv are un sistem nervos propriu, numit sistemul nervos enteric, constituit din doua retele nervoase: plexul mienteric si plexul submucos. "lexul mienteric intervine in activitatea muschiului neted, iar plexul submucos in activitatea secretorie. $istemul nervos enteric contine neuroni adrenergici si colinergici, dar si neuroni care elibereaza alti neurotransmitatori (oxidul nitric, neuropeptide si %*"). $istemul nervos central poate influenta motilitatea si activitatea secretorie a tractului gastro-intestinal. $e disting doua tipuri de arcuri reflexe nervoase: -'eflexe scurte, provenite din receptori, care traverseaza plexurile nervoase catre celulele efectoareO -'eflexele lungi, provenite din receptori, care ajung la sistemul nervos central prin caile aferente si care se intorc la celulele efectoare prin fibrele nervoase autonome. REGLAREA HORMONALA 9ormonii care controleaza sistemul gastro-intestinal sunt secretati de celulele endocrine, situate in epiteliul gastric si intestinal. %u fost depistate numeroase substante susceptibile de a se comporta ca niste hormoni gastro-intestinali: secretina, colecisto5inina (CC0), gastrina, peptidul insulinotrop glucodependent ((I"), etc. %ceste substante ca si alti hormoni potentiali se regasesc in sistemul nervos central si in

neuronii plexului gastro-intestinal, unde actioneaza ca neurotransmitatori sau neuromodulatori . -AZELE CONTROLULUI GASTRO-INTESTINAL In functie de situarea receptorilor unde se exercita stimularea, controlul nervos si hormonal poate fi divizat in trei faze: -a#a ce"alica este initiata prin stimularea receptorilor encefalici prin: vedere, miros, gustul alimentelor, masticatie si stari emotionale. Caile aferente ale acestor reflexe sunt reprezentate de fibrele parasimpatice ale nervului vagO -a#a ga3trica este reprezentata de patru tipuri de stimuli care declanseaza reflexele: distensia, aciditatea, acizii aminati si peptidele. 'aspunsurile la acesti stimuli sunt mediate prin reflexe scurte, lungi si prin eliberare de gastrinaO -a#a inte3tinala este declansata de stimulii interni din tractul digestiv: distensia, aciditatea, osmolaritatea si diversii produsi de digestie. %ceasta faza este mediata de reflexe scurte, lungi precum si de hormoni (secretina, CC0, (I" secretati de celulele endocrine din intestinul subtire).