SISTEMUL NERVOS

A. Generalitati
Sistemul nervos este constituit din totalitatea organelor in constitutia carora intra in
mod predominant tesutul nervos. Acesta controleaza si coordoneaza toate functiile
fundamentale ale corpului uman, receptioneaza si transmite informatiile privind
modificarile din mediu si activitatile sistemelor de organe, monitorizeaza si elaboreaza
raspunsuri adecvate la schimbarile intervenite in meidiul intern si extern.

Functiile generale ale sistemului nervos:

Imagine cu sistemul nervos central si
periferic care includ: (snc) encefalul,
maduva spinarii, (snp) unde sunt
inclusi nervii spinali dintre care: nervii
cervicali, nervii toracali, nervii lombari,
nervii sacrali;
1. Functia senzitiv – senzoriala = colecteaza informatiile din interiorul si exteriorul
corpului;
2. Functia de conducere = transmite informatii spre ariile de procesare ale
creierului sau din etajele inferioare acestuia;
3. Functia integrativa = prelucreaza informatiile in
vederea elaborarii raspunsurilor adecvate;
4. Functia motorie = transmite informatii catre
structurile efectoare , in vederea realizarii
raspunsurilor adecvate: contractie – relaxare
musculara, secretie intensificata – diminuat a
glandelor;

B. Clasificare
I. Clasificarea din punct de vedere topografic si anatomic:
1. Sistemul nervos central (sau axul cerebrospinal) este compus din maduva
spinarii si encefal (localizat in cutia craniana si este alcatuit din trunchi cerebral Figura 1

– bulb rahidian, puntea lui Varolio, mezencefal – cerebel, diencefal – talamus, metatalamus, epitalamus,
hipotalamus- si emisferele cerebrale). In aceste cavitati, organele nevraxului sunt intim protejate de trei
membrane conjunctive, numite meninge spinale (la nivelul maduvei, are un strat) si meninge cerebrale (la
nivelul encefalului, are 2 straturi) (fig. 2.2), precum si de lichidul
cerebrospinal. De asemenea, spatiul dintre dura mater si coloana vertebrala
se numeste spatiul epidural (figura 1) .De la exterior la interior cele 3 foite
meningeale sunt: dura meter ( de o consistenta tare, alba, bogata in fibre
conjunctive – cand schitez pe caier, mentionez si fibrele conjunctive – si
aderenta la peretele intern al cavitatii osoase), arahnoida ( cu aspect
asemanator cu panza de paianjen, este subtire si contine numeroase fibre
nervoase, si lichid cerebrospinal, avasaculara), pia mater ( membrana subtire
si fina, strans lipita de substanta nervoasa – in cazul maduvei are rol nutritiv si
o inveleste acoperind fisurile si santurile, iar in grosimea ei se gasesc vase
arteriale.- ). Capilarele care se afla in pia
mater formeaza pleuri coroidiene ce
secreta lichidul cefalorahidian, ce are rol
de protectie si trofic fiind prezent in
spatiul dintre arahnoida si pia mater
(spatiul subarahnoidian) dar si in cavitatile
tubului neural (ventriculele cerebrale).
2. Sistemul nervos periferic este compus din nervi periferici si ganglioni, structuri raspandite in sistemele corpului.
Nervii periferici sunt alcatuiti din prelungirile neuronale, fiind reprezentati de nervii spinali si nervii craniein.
Ganglionii sunt reprezentati de aglomerari de corpi neuronali si de clasifica in ganglioni spinali (situali pe tareul
radacinii posterioare a nervilor spinali; ganglionii cranieni – dispusi pe traseul ramurilor senzitive ale nervilor
cranieini; ganglioni vegetativi, care pot fi laterovertebrali, prevertebrali, previscerali, intramurali;
II. Clasificarea din punct de vedere functional: Sistemul nervos este impartin in doua
compartimente acestea fiind sistemul nervos somatic si vegetativ, fiecare avand o componenta centrala,
reprezentata de centrii nervosi situati in nevrax si o componenta periferica formata din ganglioni nervosi si
nervi.
1. SISTEMUL NERVOS SOMATIC:asigura relatia cu mediul extern, prin transmiterea informatiilor detectate de
diversi receptori catre centrii nervosi somatici din nevrax si face posibil raspunsul organismului la stimuli prin
miscare in mediul de viata, altfel spun asigura activitatea motorie somatica si sensibilitatea senzitvo-senzoriala
1.1.Maduva spinarii:
Localizare: este localizata in canalul vertebral, format din suprapunerea inelelor/orificiilor vertebrale, pe
care insa nu il ocupa un intregime. Limita superioara este C1 (vertebra cervicala, corepunzatoare gaurii
occipitale sau cum mai este cunoscut, emergentei primului nerv spinal), urmata de L2 ( a doua vertebra
lombara), ce de prelungeste cu filum terminale,
finalizandu-se cu limita inferioara care este
vertebra coccigiana. Filum terminale impreuna cu
nervii lombari, sacrali si coccigieni formeaza coada
de cal. Intre peretele osos al vertebrelor si maduva
se afla cele trei membrane ale menigelor vertebrale
care asigura protectia si nutritia maduvei. Sub
vertebra L2, maduva se prelungeste cu conul
medular, iar acesta cu filum terminale, nervii
lombari si sacrali formand o directie apoape
veritcala.
Alcatuire: este invelita cu 3 straturi (dura mater,
arahnoida si pia meter). De asemenea, este formata
din substanta cenusie, si substanta alba, la periferie,
sub forma de cordoane.
Morfologia: are forma unui tub cilindric turtit antero-posterior (aspectul literei H), cu doua regiuni mai
dilatate(intumescente) in zona cervicala si lobara care se afla in dreptul membrelor inferioare si superioare. Fata
interioara a maduvei prezinta median un sant (care este acoperit de pia mater) mai adanc numit fisura mediana, iar
lateral fata de aceasta santurile latero-ventrale prin

care ies radacinile anterioare ale nervilor spinali. Pe fata posterioara se observa median santul median dorsal, iar lateral
de aceasta santurile latero-dorsale prin care intra radacinile posterioare ale nervilor spinali.

1.1.a Structura maduvei spinarii:

a) Substanta cenusie: este dispusa in centru, sub forma de coloane. Este compusa din corpi neuronali, nevrogalii si
neuroni de asociatie nemielinizati ( intercalari). Partile laterale simetrice de substanta cenusie formeaza trei
perechi de coarne: 2 anterioare, 2 posterioare, 2 laterale. Baza transversala a H-ului
formeaza comisa cenusie/comisura cenusie si este compusa din substanta reticulata,
care prezinta central canal ependimar, plin cu lichid cefalo-rahidian.
i. Coarnele anterioare/ventrale, mai scurte si
mai late decat cele posterioare, contin
neuroni somatomotorii α (alfa) si γ
(gamma), ai caror axoni intra in
constitutia radacinii anterioare a
Inervatia motorie a
unui nerv striat nervilor spinali.Dispozitivul
somatomotor este cel mai bine
dezvoltat in regiunile dilatarilor. Axonii
nervilor spinali α vor ajunge la nivelul
unei placi motorii, prin care realizeaza
inervatia motorie a unui muschi striat,
iar axonii neuronilor γ vor ajunge la
fusurile neuromusculare. Astfel,
intelege ca rolul coarnelor anterioare
este motor.
ii. Coarnele laterale contin neuroni
vegetativi simpatici preganglionari
care sunt si acestia de mai multe tipuri:
viscerosenzitivi (se localizeaza in
partea posterioara, primind aferente
de la organele interne) si
viscerommotorii (se localizeaza in

Meningele vertebrale
partea anterioara) care trimit eferente spre
 organele interne). Acestia formeaza
fibrele pregangionare ale sistemului
simpatic. Coarnele laterale sunt
vizibile in regiunile medulare
cuprinse intre nivelul cervical
inferior, toracal si pana in zona
lomabra superioara.
iii. Coarnele posterioare contin neuroni
somatosenzitivi si intercalari.
Neuronii somatosenzitivi constituie
statii ale unor cai senzitive
(deutoneuroni) care conduc
ascendent influxuri nervoase, spre
etajele superioare din nevrax.
Protoneuronul este situat in
ganglionii spinali.

Intre coarnele laterale si posterioare, in substanta

alba a maduvei, se afla substanta reticulata a
maduvei, mai bine individualizata in regiunea
cervicala si formata din neuroni dispusi in retea,
prezenti si in jurul canalului ependimar, pe toata
lungimea sa.
Motor plate

b) Substanta alba este organizata sub forma de cordoane care contin fascicule simetrice de tipul: ascendente (la
periferie), descendente (spre interior) si fundamentale/de asociatie (in jurul substantei cenusii, provenind din
substanta cenusie medulara si realizeaza lagaturi ascendente si descendente intre segmentele medulare). Prin
fascisulele ascendente si descendente, maduva este conectata cu etajele superioare ale nevraxului. Cordoane
simetrice poarta numele coarnelor de substanta cenusie in dreptul carora sunt dispuse, astfel sunt denumite
anteriore, posterioare si laterale.
i. Fasciculele ascendente, sunt de tipul spinobulbar Goll si spinobulbar Burdach (cordoanele posterioare),
spinotalamic anterior (cordoanele anterioare), spinotalamic lateral, spinocerebelos direct/ Flechsig,
spinocerebelos incrucisat/ vGowers (cordoanele laterale);
ii. Fascicule descendente, nu se gasesc in cordoanele posterioare, dar sunt de tipul piramidele directe,
extrapiramidale (tectospinal, vestibulospinal, medial) (cordoanele anterioare), piramidele incrucisate,
extrapramidale (rubrospinal, olivospinal, reticulospinal, nigrospinal,
vestibulospinal lateral) (cordoanele laterale)
iii. Fasciculele de asociatie/ fundamentale , nu se gasesc in
cordoanele posterioare, dar sunt de tipul piramidal direct si vestibulo-
spinal (cordoane anterioare) si fundamental (cordoane laterale).

c) Nervii spinali realizeaza conexiunile maduvei spinarii cu receptorii si

efectorii, fiind dispusi simetric de o parte si de alta a maduvei spinarii.
Numarul perechilor de nervi spinali este de 31 perechi micste - 12
toracali (din care avem senzitivi, motorii si micsti, iar ei se dispun
 simetric de o parte si de alta a maduvei si metameric 1), 8 cervicali, 5 lombari, 5 sacrali, unul coccigian. Un nerv
spinal este alcatuit din 2 radacini , un trunchi si mai multe ramuri. Trunchiul nervului spinal rezulta prin unirea
celor 2 radacini, inainte de a parasi canalul vertebral. Contine fibre senzitive si motorii (somatice si vegetative).
Dupa iesirea din canalul vertebral prin orificiile intervertebrale, trunchiul se divide in patru ramuri: ventrala (mai
groasa), dorsala (mai subtire), comunicanta alba si meningiana; acestea sunt mixte; Modurile de distributie a
ramurilor nervilor spinali fiind metameric in regiunea toracica, unde se distribuie ca nervi intercostali, iar in
celelalte regiuni fibrele mai multor nervi originari din mai multe etaje medulare se impleticesc, se formeaza
plexurile cervica2, brahial3, lombar4 si sacral5.

1
Metameric = relating to or consisting of several similar segments or somites.
2
The cervical plexus is a conglomeration of cervical nerves formed by the anterior (ventral) rami of spinal nerves C1-C4 (a.k.a. 1st-
4th cervical nerves). These are the roots (limbs) of the cervical plexus. (Cervical plexus: Anatomy, branches, course, innervation |
Kenhub);
3
The brachial plexus is formed by five anterior rami that originate from the spinal nerves C5-T1 (these are known as the roots of the
brachial plexus). These roots merge to form three trunks: superior (C5-6), middle (C7) and inferior (C8-T1). Each trunk then divides
into an anterior and posterior division, therefore forming six divisions altogether. The six divisions then reform, resulting in three
cords: posterior, lateral and medial cords.
4
The lumbar plexus is formed by 4 lumbar spinal nerves (L1–L4). The anterior rami of these nerve roots merge to form 6 terminal
branches: the iliohypogastric nerve, ilioinguinal nerve genitofemoral nerve, obturator nerve, lateral femoral cutaneous nerve and
femoral nerve. Occasionally an accessory obturator nerve can be present. The iliohypogastric and ilioinguinal nerves arise from L1
spinal nerve. Genitofemoral and obturator nerves are anterior divisions of anterior rami of spinal nerves L2-4, they supply the
anterolateral hip region. The lateral femoral cutaneous and femoral nerves are posterior divisions of anterior rami of spinal nerves
L2-L4, these supply innervation to the anterolateral thigh.
5
he spinal nerves from L4 to S5 are shown on the right hand side, each giving an anterior and a posterior ramus. The plexus is
formed by the anterior rami of the L4 to S4 spinal nerves, while the S5 root contributes to the coccygeal plexus. The anterior rami of
spinal nerves further split into anterior and posterior divisions and numerous branches come off each division. They then join
together to form the nerves of the sacral plexus, which can be divided into anterior and posterior branches. The spinal nerves
converge together to form a single terminal branch, known as the sciatic nerve. It splits into the tibial and common fibular nerves to
supply structures of the thigh, leg and foot.
Sacral plexus
Brachial plexus

Lumbar plexus Cervical plexus

Rolul nervilor spinali

Intra in alcatuirea arcurilor reflexe somatice si vegetative;
1. Participa la formarea cailor medulare ascendente si descendente;
2. Fibrele somatomotorii ( selectez find si fac o concluzie) si visceromotorii ( selectez find si fac o concluzie)
formeaza plexurile nervoase somatice si vegetative.

1. Radacinile: Radacinile anterioare si posterioare ale nervului spinal se unec si formeaza trunchiul nervului
spinal care este mixt6 , avand in structura sa fibre somatomotorii visceromotorii, somatosenzitive,
viscerosenzitive.
6
Nervul mixt/micst este un nerv care are in structura sa fibre somatomotorii visceromotorii, somatosenzitive, viscerosenzitive.
(explicatie personala) De asemenea, asa cum am precizat acesta uneste doua radacini, care au doua structuri diferite ( radacina
posterioara, cu structura formata din neuroni somatosenzitivi si viscerosenzitivi, si radacina anterioara formata din axonii neuronilor
preganglionari vesceromotorii si axonii neuronilor somatomotorii);
 i.
Radacina posterioara/ dorsala este senzitiva si are pe traseul ei un ganglion spinal in care se afla corpi
si neuronilor somatosenzitivi si viscerosenzitivi. 7 Prelungirile dendritice ale neuronilor din ganglionii
spinali ajung la receptori, iar prelungirile axonale intra in maduva spinarii. Altfel spus radacina este
formata din axoni ai neuronilor senzitivi pseudounipolari somatici si vegetativi din ganglionii spinali, iar
dendritele culeg informatii de pe piele, muschi scheletici si viscere si formeaza caile aferente ale
arcurilor reflexe medulare.
ii. Radacina anterioara/ventrala este motorie si este constituita din axonii neuronilor preganglionari
visceromotori cu coprul in coarnele laterale si axonii neuronilor somatomotorii 8din coarnele
anterioare. Acesti axoni conduc mesaje catre structurile efectoare. Astfel, axonii somatomotorii ajung
direct la musculatura striata, unde transmit impulsuri printr-o sinapsa de tip special, numita placa
motorie, iar axonii preganglionari visceromotorii fac sinapsa intr-un ganglion vegetativ, conducand
impulsuri pentru viscere.
2. Trunchiul:

Trunchiul nervului spinal este constituit din unirea fibrelor care alcatuiesc cele doua radacini si ca urmare, este mixt.
Acesta se formeaza in afara maduvei, in canalul medular pe care il paraseste prin gaura intervertebrala. Dupa un scurt
traiect de la iesirea din sa din canalul vertebral, nervul spinal se desface in ramurile sale: ventrala, dorsala, menigeala si
comunicanta alba, prin a cincea ramura, comunicanta cenusie, fibra vegetativa simpatica postganglionara intra in nervul
spinal.

3. Ramurile:

Ramurile nervilor spinali sunt ventrala, dorsala, comunicanta alba, meningeala si comunicanta cenusie.

i. Ramurile dorsala si ventrala sunt mixte , acatuite din fibre somatomotorii si somatosenzitive. Acesta se
distribuie tegumentului si musculaturii situate dorsal (cefei si spatelui) si anterolaterala (trunchi si
membre). Ramura ventrala, prin anastomozare intre ele, formeaza o serie de plexuri: cervicala, brahial,
lombar si sacral. Ramura dorsala, lafel ca ramura ventrala, contine atat fibre motorii cat si fibre senzitive;
se distribuie la pilea spatelui si la muschii jgheabelor vertebrale.
ii. Ramura meningeala este mixta, continand fibre viscerosenzitive si visceromotorii care inerveaza
meningele spinale.
iii. Ramura comunicanta alba este mixta si este compusa din fibre preganglionare simpatice si
viscerosenzitive si visceromotorii care realizeaza legatura cu ganglionii laterovertebrali simpatici. Fibrele
preganglionare simpatice continute ni ramura comunicanta alba sunt in tranzit prin ganglionii
paravertebrali T5 – T12. La iesirea din lantul ganglionar simpatic, fibrele pregangionare se unesc,
formand trei nervi splanhinici, fiecare formandu-se intr-un ganglion prevertebral ( celiac, mezenteric
superior si inferior) contribuind la fomarea a trei plexuri vegetative prevertebrale, cu denumiri
omonime.
iv. Ramura comunicanta cenusie este motorie si este compusa din fibre postganglionare simpatice
amielinizate, care provin de la neuronii din ganglionii laterovertebrali. Fibrele vegetative
postganglionare simpatice continute in ramura cenusie se indreapta spre anumite organe efectoare,
iesind prin ramurile dorsala si ventala. Fibrele ramurei comunicante cenusii inerveaza structuri ale pielii:
muschii erectori ai fibrelor de par, glandele subdoripare si sebacee si fibrele musculare din peretii
vasculari. Glandele subdoripare sunt inervate simpatic, dar secretia lor difera in funcie de mediatorii
chimici. Cand organismul functioneaza in conditii obisnuite, mediatia este colinergica pentru

7
Au si ei o dendrita lunga, care ajunge la receptorii sin viscere (visceroreceptori). Axonii lor patrund pe calea radacinii posterioare in
maduva si ajung in jumatatea dorsala a conului lateral al maduvei spinarii (zona viscerosenzitiva).
8
Neuronii somatomotorii au o dendrita lunga care ajunge la receptorii din piele (extrareceptori) sau la receptorii somatoci profunzi
din aparatul locomotor (proprioceptori). Axonul lor intra in maduva prin calea radacinii posterioare.
 majoriatatea glandelor. In situatii neobisnuite (emotie puternica, frica, furie) mediatia adrenergica
stimuleaza secretia glandelor subdoripare din palme si tapli.

Trunchiul se formeaza prin unirea radacinii anterioare cu cea posterioara la nivleul canalului vertebral. De asemenea,
cntine fibre senzitive si motorii.

1.1.b.Functiile maduvei spinarii: maduva spinarii are functiile reflexa si de conducere

1. Functia reflexa: in substanta cenusie medulara se afla localizati centrii unor reflexe somatice si vegetative.

a) Refexele somatice medulare:

Reflexul somatic: = acela al carui stimul este receptionat de exteroceptori sau de proprioreceptori si al carui raspuns se
excuta de catre efectorii somatici, adica musculatura striata controlata in mod voluntar. Reflexele somatice se inchid in
substanta cenusie de la nivelul maduvei spinarii (reflxele pentru regiunile corpului de la gat in jos) si trunchiul cerebra9l
(reflexele pentru regiunile fetei si capului). La baza activitatii sistemului nervos stau actele reflexe (neconditionate si
conditionate). Actul reflex este raspunsul fiziologic la stimulii care actioneaza asupra unui camp receptor.

 Substatul anatomic al actului reflex este constituit de arcul reflex, care cuprinde:
a) calea aferenta – formata din fibrele nervoase aferente centrului reflex (primesc impulsuri nervoase
senzitive si descarca impulsuri motorii , care ajung la organele efectoare), conduce impulsurile nervoase
generate de receptorii stimulului catre un centru nervos din sistemul nervos central; Calea aferenta este
asigurata de primul neuron senzitiv propioceptor din ganglionul spinal10 si prelungirile acestuia. Prelungirea
dendritica lunga merge la periferie si se termina la nivelul receptorului. Prelungirea axonala surta patrunde
in maduva iar radacinile posterioare se bifurca. O ramificatie face sinapsa cu neuronul motor din cornele
anterioare de aceeasi parte, inchizand arcul reflex miotatic / monosinaptic(centrul reflexului miotatic /
monosinaptic este sinapsa dintre neuronul senzitiv si cel motor), iar o alta ramificatie face sinapsa cu a 2-lea
neuron proprioceptiv din coarnele anterioare, de unde pleaca fasciculele spinocerebeloase. Caile aferente
sunt prelungirile (dendritele) ale neurnilor din ganglionul spinal. Centrii sunt polisinaptici formati din neuroni
senzitivi de ordinnul al doilea, neuronii de asociatie si neuroni motori.

b) calea eferenta – formata din fibrele motoneuronilor, conduce impulsurile nervoase motorii la organul
efector, care elaboreaza un raspuns reflex. Calea eferenta este axonul motor, iar efectorul este fibra
musculara striata .Calea eferenta este reprezentata de axonii neuronilor motorii, iar efectorul este muschiul
flexor care retrage mana din calea pericolului.

se desfasoara in general fara implicarea centrilor nervosi cerebrali, fapt pus in evidenta experimental pe animale
(decerebrate) la care s-a intrerupt comunicarea dintre maduva si encefal. Cu toate acestea, centrii medulari sunt
subordonati encefalului si scoarta cerebrale, structuri care determina faciliatarea sau inhibarea activitatii centrilor
medulari.

Experiment: Broasca spinala (broasca decapitata cu centrii medulari intacti , la care reflexul este asigurat numai de
maduva spinarii. Dupa 10 min, pt depasirea “socului spinal 11”, broasca decapitata se suspanda pe un stativ cu o sarma
introdusa prin planseul bucal. Stimulati pielea gambei, prin aplicarea unor bucati de hartie de filtru imbbate cu acid

9
Stim reflexele somatice se inchid in substanta cenusie de la nivelul maduvei spinarii si trunchiul cerebral. De asemenea, stim ca
acest fapt se pune in evidenta experimental pe animale (decerebrate) la care s-a intrerupt comunicarea dintre maduva si encefal.
Observatie ce deovedeste efectul marginirii reflexelor somatice.
10
Ganglion = a structure containing a number of nerve cell bodies, typically linked by synapses, and often forming a swelling on a
nerve fibre.
11
Cuvant cheie
sulfuric de concentratii diferite ( 0.1, 0.3, 0.5, 0.7, 1, 2%). Dupa fiecare testare spalati gamba cu apa si uscati-o prin
tamponare cu hartie de filtru. Se obtin reactii de raspuns tot mai ample, proportionale cu concentratia acidului sulfuric
folosit, potrivit legilor lui Pfluger:

 Legea localizarii: La excitatia cu concentratia slaba de acid sulfuric (0.1 – 0.3) se observa o usoara flexie a labei
piciorului.
 Legea unlateritatii: la concentratii de 0.5% obtinem flexia intregului membru inferior. (reflex unilateral)
 Legea simetriei: la 0.7% se constata ca broasca flexeaza puternic membrul inferior resectiv si concomitent,
flexeaza membrul inferior de partea opusa ( reflex bilateral)
 Legea iradierii: utilizand o hartie de filtru imbibata in acid sulfuric 1% se obtin contractii ale tuturor
extremitatilor. (reflex iradiant)
 Legea generalizarii: la o concentratie de 2% se produc convulsii generalizate ale musculaturii membrelor si
trunchiului. (reflexul generalizat)

In locul acidului se poate folosii ca stimul un curent de inductie a carui intensitate va fi crescuta progresiv.refe

Stimulul poate fi asigurat de o curentul electric de inductie al carui intensitate poate fi marit usor sau de o substanta
chimica (acid), ce poate aveam diferite concentratii. Zona de excitare este membrana interdigitala a unuia din membrele
posterioare, zona foarte bogata in receptori.

Raspunsul, care la inceput este strict localizat si apoi din ce in ce mai amplu, se datoreaza iradierii influxului nervos prin
neuronii de asociatie, la neuronii motori unilaterali, bilaterali ( de la ambele parti ale maduvei), de la nivelul unui
metamer sau de la nivelele medulare aflate pe o intindere proportionala cu intensitatea stimulilor.

Dupa numarul neuronilor si sinapselor arcurilor lor, reflexele somatice medulare sunt de doua tipuri:

a. monosinaptice (rotulian, biciptal, achilean, tricipital): sunt implicati 1 neuron senzitiv si 1 motor,
timpul de latenta este scurt, este absenta iradierea 12 excitatilor (datorita lipsei neuronilor
intercalari), iar receptorii specifici sunt proprioreceptori; De asemenea, sunt limitate. Deoarece
declansarea reflexelor monosinaptice se realizeaza prin aplicarea stimulilor la nivelul tedoanelor si
articulatiilor, aceste reflexe se mai numesc si reflexe osteotendinoase/ miotatice./ monosinaptice

Refexele osteotendionoase se pot pune in evidenta povind cu cauciucul ciocanelului de tendonul muschiului. In mod
curect acestea se cerceteaza la nivelul tendonului lui Achile al tricepsului sural atunci cand membrul inferior este in
unghi drept si gamba se sprijina pe un suport 13(reflexul achilian) si la nivelul tendonului de intersectie a muschiului
cvadriceps pe gamda (reflexul rotulian). Se considera ca motivul pentru care se pretrece reflexul rotulian este excitarea
proprioreceptorilor din tendon (proprioreceptorii sunt localizati in fusurile neuromisculare).

b. polisinaptice (reflexele de aparare fata de un agent nociv, cum ar fi retragerea bratului dupa
atingerea flacarii). Sunt implicati 1 neuron senzitiv, 1 sau mai multi intercalari (de asociatie) si 1
motor, timpul de latenta este lung (aceste reflexe au arcuri reflexe formate din mai multi neuroni,
deci si mai multe sinapse, adica locuri in care impulsul nervos intarzie, fapt ce determina un timp
latenta mai mare) , iradierea excitatilor este direct proportionala cu intensitatea stimulului (este
importanta si localizarea, unilateritatea, simetria), iar receptorii specifici sunt proprioreceptori si
cutanati (nocireceptori). Aceste tipuri de reflexte fiind declansate de stimuli nocivi se mai numesc si
reflexe de aparare. In cazul reflexelor medulare polisaptice exista, pana la o anumita limita,
proportionalitate directa intre intensitatea stimulului si amploarea raspunsului motor. Cu cat
stimulul este mai puternic, cu atat impulsul motor este mai puternic si mai complex.

12
Răspândire a unei excitații sau inhibiții de la un centru nervos la altul.
13
Dupa aplicarea loviturii se contracta tricepsul si extensia labei piciorului
 b) Reflexe vegetative medulare : sunt acelea al caror stimul este receptionat de interoceptorii sau
visceroceptorii si al carui raspuns se executa de catre efectorii vegetativi, adica muschii netezi ai organelor
interne si diferitele tipuri de glande

Au centrii in cornul lateral medular, observabil pe sectiunea transversala prin maduva sau in coloana laterala, daca
sectiunea este longitudinala. Localizarea acestor centrii nu este strict delimitata sau concentrata pe un anumit etaj
medular.

i) Simpatice: pupilodilator/ fotomotor (C7 – T2) – este un reflex de acomodare a ochiului la

intensitatea luminii (contractia muschilor circulari ai irisului se numeste mioza, iar relaxarea sau
dilatarea se numeste midriaza14), cardioaccelerator ( T3- T5), vasoconstrictor (maduva toraco-
lombara), sudoral (T1-L2), piloerectie (T1-L2), motlitate gastro-intestinala (T6 – L2), mictiune (L1
– L2), defectie (L1 – L2), sexuala (L1 – L2);
ii) Parasimpatice: Mictiune (S2 – S4), defecatie ( S2 – S4), Sexuale (S2 – S4 );

Reflexele neconditionate

c) Reflexe neconditionate somatice si vegetative

Reflexele neconditionate se petrec la nivelul etajelor inferioare ale sistemului nervos unde se inchid centrii nervosi
subcorticali15. In maduva spinarii se inchid doua tipuri de reflexe somatice si vegetative – simpatice si parasimpatice (din
cadrul sistemului nervos vegetativ) In epitalamus se inchide doar un reflex neconditionalt somatic. De asemenea, aceste
tipuri de reflexe neconditionate sunt inascute si permanente, iar pentru a putea fi provocate nu necesita o pregatire in
prealabil fiind putin influentate de conditiile de mediu (clipitul, tusea, voma, suptul, secretia salivara, gastrica,
pancreatica, intestinala, miscarile peristaltice ale tibului digestiv, defecatie, urinarea, retragerea mainiii la atingerea unui
obiect fierbinte, micsorarea irisului la lumina). Stimulii care declanseaza un reflex neconditionat poarta numele de
excitant neconditionat sau absolut (E.N.). Reflexele neconditionate pot fi somatice16, vegetative17, vegetativo-somatice
(clipitul, tusea, voma, suptul, secretia salivara, defecatie, urinarea, retragerea mainiii la atingerea unui obiect fierbinte,
micsorarea irisului la lumina, deglutitia). Reflexele neconditonate sunt innascute si se transmit ereditar, arcurile reflexe
sunt preformate si de inchid in centrii nervosi subcorticali ( medulari, bulbari, pontini, mezencefalici etc.)

d) Reflexelele neconditionate din trunchiul cerebral

Aceste reflexe se inchis in centri disiminati die intr-un etaj, fie in doua sau trei etaje:

 Mezencefal
o reflexe somatice: reflexele statice + statiokinetice 18~ mentine pozitia normala a corpului in
repaus si miscare (reflexe de postura) + r. De orinentare + r. De oculocefalogir (se inchid in
culiculii superiori ai mezencefalului/coliculii cvadrigemeni superiori ~ efect:
intoarcereacapului spre excitantul vizual) + r. De acusticocefalgir (se inchid in culiculii
inferiori ai mezencefaluli/ culiculii cvadrigemeni inferiori ~ efectul: intoarcerea capului spre
excitantul auditiv);
o reflexele vegetative: reflexul fotomotor / pupiloconstrictor + r de acomodare;
 Punte:
o Reflexe somatice: reflexele statice + statiokinetice (reflexe de postura 19) + r. Mimici (centrul
este nucleul nervulul motor VII ce are ca efect expresia fetei) + cornean de clipire (centrul
14
In situatia unui experiment in care o persoana este asezata la o fereasta luminoasa avand ochii inchisi, din momentul in care si-a
deschis ochii, pupila se micsoreaza in decursul a 2, 3 minute.
15
Cortical = relating to the outer layer of the cerebrum:
16
cells of the body in contrast to the reproductive
17
of, relating to, or engaged in nutritive and growth functions as contrasted with reproductive functions
18
Centrii sunt nucleul rosu si substanta neagra din tegumentul mezencefalic
19
Reflexele de postura se petrec pe fondul tonusului muscular, mentinut prin reflexele medulare miotatice/ monosinaptice; ele
mentin pozitia corpului in spatiu, in conditiile de miscare si de repaus;
 este nervul motor VII ce are ca efect inchiderea ploapei la atingere) + masticator (centrul
este nucleul nervului motor V ce are ca efect ridicarea mandibulei)
o Reflexele vegetative: reflexe adaptive cardiovaculare (depresoare-parasimpatice si presoare-
simpatice) + r lacrimar20 + salivar superior (gl sublinguala si submandibulara) (= componenta
parasimpatica) + reflexul respirator;
 Bulb:
o Reflexe somatice reflexele statice + statiokinetice (reflexe de postura) + r de deglutitie
(centrii motori al nervilor IX,X,XII ce au ca efect efectuarea trecerii bolului alimentar din
cavitatea bucala in stomac);
o Reflexele vegetative: reflexe adaptive cardiovaculare (depresoare-parasimpatice si presoare-
simpatice + r secretorii digestive + salivar inferior (gl.parotida) + r gastrosecretor + r
respirator;

e) Reflexele neconditionate somatice care se inchid in sistemul nervos central;

a. Maduva sipinarii:
b. Trunchiul cerebral
c. Epitalamus: reflexele olfactivo-somatice se inchid in nucleii habenulari = organismul se apropie de o
sursa odoranta placuta (floare) si se indeparteaza de una neplacuta (un cadavru in putrefactie);
Acest reflex permite apropierea sau indepartarea de sursa odoranta. Daca substanta odoranta exala
un miros placut (parfumul unei flori), determina o senzatie de placere, iar persoana se apropie de
sursa odoranta. Daca substanta odoranta exala un miros neplacut (resturi menajere in
descompunere), reflexul mentionat este urmat de indepartarea persoanei de sursa odoranta. Nucleii
habenulari din epitalamus prezinta conexiuni cu sistemul limbic.

f) Functia de recompensa pedeapsa:

se datoreaza unor structui ce apartin sistemului limbic (format din arhicortex si paleocortex), alaturi de alte componente
ale SNC. Formatiunile nervoase amintite mai sus intervin in controlul naturii afective a senzatiilor: placute (denimite
recompesa sau satisfactie) si neplacute (pedeapsa sau aversiuni). Aceasta functie a fost pusa in evidenta experimental,
pe animale mici de laborator (soareci) carora li s-au implantat electrozi in diferite zone ale sistemului limbic; animalele
au fost conectate la un sistem de autoexcitare, pe care il declansau prin apasarea pe o pedala care inchidea circuitul
electric. Dupa cum electrozii erau plasati in zona de placere sau de aversiune, animalul apasa frenetic pe o pedala sau o
evita. S-a dus astfel in evidenta, experimental, existenta la animale a unui centru de recompensa, care, stimulat, produce
placere, si a altuia de pedeapsa, de neplacere. Functia de recompensa sau de pedeapsa se manifesta in viata biologica si
sociala a individului. Importanta recompensei si a pedepsei consta in elaborarea motivatiilor interne, care orienteaza
comportamentul. Dupa modul de formare si transmitere ereditara, reflexele sunt: neconditionate sau conditionate si
innascute sau dobandite pe parcursul vietii unui organism.

g) Reflexele conditionate:

Reflexul conditonat este un raspuns reflex “invatat: cu participarea centrilor nervosi din scoarta cerebrala la actiunea
unui excitant conditionat. DE exemplu: secretia de saliva la actiunea unui sunet.

 Regulile elaboratii reflexului conditonat (R.C.) sunt urmatoarele:

20
Reflexul lacrimar consta in umectarea cu lacrimi a suprafetei globului ocular, astfel se indeparteaza corpurile straine minuscule
intrate in ochi.
  Asocierea: la administrarea hranei excitant + neconditionat (e.n), numit si excitant absolut, este necesar sa
se asocieze un exitant indiferent (e.i), cum ar fi sunetul sau lumina.
 Precedenta: excitantul indiferent (e.i.) – sunetul trebuie sa preceada excitantul absolut (e.n.) hrana.
 Dominanta: Animalul sa fie flamand, incat instinctul alimetar sa fie dominat in momentul asocierii
excitatilor.
 Repetarea: Pentru formarea unui reflex conditonat (r.c.) sunt necesare 1030 sedinte de elaborare.

In urma acestor experimente, Pavlov a obtinut, la caine, un reflex conditionat – efelxul salivar, la un stimul acustic. In
acest moment stimulul acustic initiat indiferent, a devenit un excitant conditonat (e.c.). Explicarea este formarea, la
nivelul scoartei cerebrale, a unei legaturi nervoase temporare, intre cele doua focare corticale de excitatie, formate
simultan – aria de protectie gustativa si aria de protectie auditiva. Procesul de excitatie iradiaza de la focarul mai slab,
generat de E.C. spre focarul mai puternic al E.N. . Astfel, orice excitant indiferent, prin asociere repetata cu alimentatia,
devine excitant conditionat, iar raspunsul obtinut este un reflex conditionat salivar.

 Pentru elaborarea reflexelor conditionate salivare sunt necesare 3 conditii:

1. Intaietatea excitantului indiferent (aprinderea unui bec, care trebuie sa-l preceada pe cel neconditonat
(administrarea hranei) cu circa 0,5 secunde;
2. Coincidenta in timp a celor doi excitanti permite E.I. sa capete valoarea de semnal, devenind astfel E.C.
3. Repetarea asocierii lor;

Reflexele conditionate sunt conoscute si sub numele de lucru invatat sau dresaj. Reflexul vizual salivar, secretia de saliva
la mirosul carnii fripte, vederea unui cunoscut ne aminteste numele lui.

 Caracteristici:
1. Sunt dobantite, adica se formeaza in cursul vietii individuale;
2. Caile lor nu sunt preformate, ci ele se formeaza odata cu elaborarea reflexului;
3. Centrii acestor reflexe se gasesc numai in socarta cerebrala, in neocortexul de asociatie, dar se pot gasi in
paleocortex pentru unele reflexe simple; Arcurile reflexe se inchid in scoarta cerebrala.
4. Sunt temporare, adica daca nu se intalnesc periodic dispar, se sting;
5. Nu sunt fixe, desfasurarea lor este puternic influentata de mediu;
6. Au caracter individual ( se formeaza si se desfasoara diferit la fiecare individ);
7. Stimulul care declanseaza un relfex conditionat se numeste excitant cconditonat (e.c.) si el provine dintr-un
stimul indiferent adica fara legatura cu activitatea reflex-neconditionata cu care se asociaza.
8. Reflexele conditonate se grupeaza in lanturi de reflexe, formand steriortipii (succesiunea miscarilor in timpul
mersului, a actului alimentar, a imbracatului etc.)
9. Ele se formeaza pe baza celor neconditonate;

 Excitatia si inhibitia sunt doua procese active, care stau la baza activitatii nervoase generale, inclusiv corticale.
 Excitatia reprezinta o stare de activitate a neuronilor dintr-un centru nervos, care se manifesta prin initierea
unui potential de actiune excitator; acesta transmis unui organ efector (muschi , glanda), ii deterimina, mentine
sau intensifica activitatea.
 Inhibitia reprezinta, de asemenea, o stare de activitate a neuronilor dintr-un centru nervos, care se transmite
prin sinapse inhibitorii a un alt centru sau la organul efector, manifestandu-se prin diminuarea sau incetarea
activitatii acestuia. Inhibitia dupa modul de actiune a stimulilor, este intrna si externa. Cea interna (conditonata)
este: de stingere (E.C. nu este intarit de E.N., efectul reflexului scade pana la disparitia R.C.) de diferentiere
(apare cand se deosebesc doi E.C. apropiati ca inteensitate), de intarziere (creste timpul intre E.C. SI e.n.)
raspunsul reflex apare la sfarsitul intervalului). Inhibitia externa ( necondicitonata) are la baza inductia negativa,
ca urmare a aparitiei unui stimul necunoscut, in timpul desfasurarii R.C.
  Inductia reciproca consta in faptul ca un focar de excitatie provoaca inhibitie in jurul lui, in timp ce un focar de
inhibitie provoaca in jurul lui o zona de excitatie. Ea tinde sa limiteze etinderea excitatiei sau a inhibitiei, iar din
aceasta interdependenta rezulta un echilibru functional intre cele doua procese.
 Invatarea si memoria sunt doua procese inseparabile care se desfasoara la nivelul s.n.c.-ului. Ele se definesc ca
totalitatea mecanismelor ce permit organismelor animale vii sa elaboreze un rasouns modificat la actiunea unui
stimul repetat. Memoria se mai poate definii ca un proces de engramare (intiparire), stocare si reactualizare a
infoatiilor. Mcanismele biochimice ale memoriei sunt numai partial cunoscute. Pe baza studiilor clasice s-au
descris doua subtipuri de invatare: conditionarea clasica pavlovista ; conditionarea operanta (aparitia unui
raspuns determinat de stimuli externi).

In procesul de invatare la om, un rol important il detin cortexul cerebral, sistemul limbic, SRAA, talamusul si analizatorii
vizual si auditiv, care furnizeaza numeroase informatii s.n.

 Neuronii de asociatie

Intre neuronul somatosenzitiv din ganglionul spinal se neuronul somatomotor din conul anterior medular se intrerup
neuronii de asociatie:

- Neuron cu axon scurt, care face parte din arcul reflex simplu:

- neuron cu axon lung si perpendicular pe axa maduvei, care transmite influxul motoneuronului din coltul opus;

- neuroni cu axoni lungi, dispusi paralel cu axa si care transmit influxul motoneuronilor situati in diferite etaje de
substanta cenusie.

2. Functia de conducere = este realizata de substanta alba organizata in fascicule luni ascendente si descendente si
fascicule scurte de asociatie sau intersegmentare. Fasciculele lungi ascendente conduc sensibilitatile exteroceptive,
proprioceptive si interoceptive. unctia de conducere a sistemului nervos presupune: transmiterea informatiilor sub
 forma de influx nervos – de la receptori (extroceptori21, proprioreceptori22 si interoceptori23) catre diferti centri
nervosi 24din nevrax (maduva spinarii, centrii subcorticali, scoarta cerebrala), transmiterea comenzilor de la centrii
nervosi din sistemul nervos central catre efectori (muschi si glande). De la nivelul trunchiului si membrelor, diferitele
informatii exteroceptive, proprioceptive si interoceptive sunt conduce pana la nivelul maduvei spinarii prin
dendritele si axonii neuronilor pseudounipolari din ganglionii spinali, situati pe calea radacinilor posterioare ale
nervlor rahidieini. In acelasi timp prin axonii neuronilor somatomotori din coarnele anterioare si visceromotorii din
coarnele laterale ale maduvei spinarii sunt transmise comeni de la centrii nevraxiali catre efectorii trunchiului si
membrelor.

De mentionat fibrele mielinice si aminelinice

21
Exteroreceptorii sunt terminatii nervoase libere neincapsulate sau intraepidermice care se gasesc in tot corpul, pentru piele provin
din derm, ajung la membrana bazala a epidermului, pierd teaca de mielina si se fixeaza pe celulele din stratul Malpighi formand
jonctiuni neuro-epiteliale care receptioneaza durerea.
22
Proprioceptorii pot fi clasificati dupa functie in:

A) Proprioreceptori care culeg informatii in legatura cu sensul miscarii si cu pozitia capului, a membrelor sau segmentelor de
membru. Ei sunt situati la nivelul articulatiilor, in capsulele articulare, ligamente, tendoane, periost si in labirintul
membranos al urechii interne (Corpusculii neurotendinosi Golgi, Corpusculii Ruffini, Terminatiile nervoase libere, Corpusculii
Pacini)
B) Proprioreceptori ce receptioneaza informatiile de la nivelul muschilor, controleaza gradul de contractie si permit
compararea miscarii intentionate cu cea executata, deci de control al tonusului muscular. Din aceasta categorie fac parte
doar fusurile neuromusculare. Fusurile neuromusculare sunt diseminate printre fibrele musculare striate fata de care sunt
asezate in paralel si sunt sensibile la tensiunea de contractie a muschiului. Ele sunt alcatuite din 2-10 fibre musculare striate
modificate, numite fibre intrafuzoriale.
Aceste fibre sunt de 2 tipuri:
- fibre cu sac nuclear = sunt lungi si groase, se insera pe endomisiumul fibrelor musculare extrafuzoriale; ele au rol in
raspunsul dinamic al muschiului, controland lungimea muschiului, gradul de contractie al muschiului si se contracta lent.
- fibre cu lant nuclear = unt subtiri si scurte, se insera fie pe capsula fusului fie pe teaca fibrelor cu sac nuclear. Contin
miofibrile mai putine, se contracta mai rapid decat primele si au rol in raspunsul static in adaptarile lente, controland numai
lungimea muschiului.
Fusurile au inervatie senzitiva si motorie.

a) Inervatia senzitiva este asigurata prin 2 tipuri de terminatii nervoase: primare si secundare.
1. Terminatiile primare (anulospirale mielinice) apartin fibrelor mielinice groase si se ruleaza in jurul ecuatorului fibrelor cu
sac nuclear, intr-un sant adanc al sarcolemei.
2. Terminatiile secundare (in buchet) apartin grupului 2 si se gasesc la suprafata sarcolemei, sau in santuri speciale.
b) Inervatia motorie este independenta de cea a fibrelor extrafuzoriale, fiind asigurata de 2 categorii de fibre care alcatuiesc
in ansamblu sistemul fibrelor mici motorii sau fibrele gamma:
- fibrele gamma 1, cu conducere rapida, inerveaza in special fibrele cu sac nuclear in zonele polare unde formeaza placi
motorii tipice
- fibrele gamma 2, cu conducere lenta, inerveaza ambele tipuri de fibre intrafuzoriale, dar in special pe cele cu lant nuclear,
prin terminatii difuze situate in apropierea zonei ecuatoriale.
Excitarea neuronului gamma activeaza fibrele intrafuzoriale, care prin contractie excita receptorul anulospiral, si aceste la
randul sau mediaza activarea moderata a motoneuronului a-tonic, cu cresterea tonusului muscular, iar daca stimularea este
intensa, cu contractie musculara. Inhibarea sistemului gamma reduce tonusul muscular.
23
Interoceptor = a sensory receptor which receives stimuli from within the body, especially from the gut and other internal organs
24
Centrii nervosi = tot. Struct. Din sistemul nervos central care participa la realizarea reflexelor – analizeaza si prelucreaza info
primite si genereaza impulsurile nervoase. Fiecare centru nervos poate fi separat in doua compartimente functionale:
 Compartimentul senzitiv – unde sosesc informatiile de la receptori;
 Compartimentul motor – care transmite comenzile catre efectori;
In sistemul nervos central exista trei nivele majore unde se afla centrii nervosi care coordoneaza diferite tipuri de reflexe: maduva
spinarii, nivelul subcortical, nivelul cortical;
 Nivel medular – exista centrii nervosi unde se inchid numeroase reflexe somatice (monosinaptice si polisinaptice) si
vegetative (cardioaceleratoare, vasoconstrictoare, de mictiune, sexuale etc.)
 Nivel subcortical
In maduva spinarii functia de conducere se realizeaza prin intermediul substantei albe. Aceasta este dispusa la periferie,
fiind organizata in cordoane si fascicule, formate din fibre nervoase. Fasciculele care alcatuiesc cordoanele de substanta
alba formeaza cai ascendente (senzitive ) si cai descendente (motorii).

CAI DE CONDUCERE IN SISTEMUL NERVOS CENTRAL ( este inclus si trunchiul

cerebral)
1. Caile ascendente sunt cai ale sensibilitatii, asigurand transmiterea de informatii de la receptori catre
centri nervosi de la nivelul encefalului. Se impart in mai multe categorii (categoriile sunt stabilite de mine):
I. Dupa tipul de sensibilitate
a. Caile sensibilitatii exteroceptive (tactila, termica, dureroasa) .prezinta pe traseul lor trei neuroni.
 Calea sensibilitatii termice si dureroase

Receptorii se gasesc in piele. Pentru sensibilitatea dureroasa, ca si pentru cea termica, receptorii sunt terminatiile
nervoase libere

- primul neuron (protoneuronul) este situat in ganglionul spinal si primeste informatii, prin dendritele sale lungi,
de la receptorii tegumentari. Axonul lui patrunde in maduva pe calea radacii posterioare a nervului spinal;

- al doilea neuron (deutoneuronul) se gaseste in neuronii senzitivi din cornul posterior al maduvei sau in bulbul
rahidian (pt sensibilitate tactila fiina). Axonii neuronilor senzitivi din cornul posterior trec in cordonul anterior
sau lateral de partea opusa formand tracturile spino-talamice, care in traiectul sau ascendent strabate maduva si
trunchiul cerebral, indreptandu-se spre talamus

- al treilea neuron (tritoneuronul) este localizat in talamus iar axonul sau ajunge in scoarta cerebrala in aria
somestazica I din lobul parietal.
 Calea sensibilitatii tactile grosiere (protopatica)
In piele, receptorii sunt reprezentati de corpusculii Meissner si de discurile tactile Merkel.
- protoneuronul – se afla in ganglionul spinal. Dendrita acestui neuron, lunga, ajunge la nivelul receptorilor, iar
axonul patrunde pe calea radacinii posterioare in maduva.

- deutoneuronul – se afla in neuronii senzitivi din cornul posterior. Axoul acestor neuroni trece in cordonul
anterior opus, alcatuind fasciculul spinotalamic anterior care, in traiectul sau ascendent, strabate maduva,
trunchiul cerebral si ajunge in talamus.

- tritoneuronul – se afla in talamus. Axonul lui se proiecteaa in scoarta cerebrala , in aria somestezica I.
 Calea sensibilitatitii tactile fine (epicritice)

Utilizeaza calea cordoanelor posterioare, impreuna cu calea proprioceptiva kinestezica, cu care ca fi descrisa.

o Trunchiul cerebral – se inchid reflexe somatice (de deglutitie, masticator, statice si statochimice) si vegetative
(respiartorii, cardiovasculare, secretorii, motorii si digestive, etc.)
o Cerebelul – realizeaza controlul echilibrului, tonusul muscular etc.
o Hipotalamusul – coordoneaza reflexele complexe comportamentale de aparare, alimentar, afectivo-emotional si
regleaza numeroase functii vegetative (cardiovasculare, respiratorii, renale)
 Nivelul cortical – exista centri nervosi si zone care coordoneaza numeroase reflexe neconditonate si condionate. Cortexul
nu functioneza niciodata singur. Numeroase nformatii primie si prelucrate la acest nivel fac ca activitateaa centrilor
subcorticali sa fie precis controlata si coordonata. Cortexul cerebral este esential si pentru procesele de gandire.
Conduc excitatiile tactile, termice si dureroase culese de la nivelul tegumentului, sub forma de impuls nervos si le
proiecteaza in scoarta cerebrala unde se formeaza senzatile specifice.

b. Caile sensibilitatii proprioceptive sunt constiente si inconstiente:

 constiente / calea sensibiliattii kinestezice:Sensibilitatea kinestezica (simtul pozitiei si al miscarii in spatiu)
utilizeaza calea cordoanelor posterioare, impreuna cu sensibilitatea tactila epicritica ( fina). Daca receptorii sunt
corusculii Golgi si Ruffini atunci indica conducerea influxurilor pe cale constienta
Receptorii:
o pentru sensibilitatea tactila fina / epicritica, sunt aceiasi ca si pentru sensibilitatea tactila protoptica /
grosiera, insa cu un camp receptor mai mic.
o pentru sensibilitatea kinestezica, receptorii sunt corpusculii neurotendinosi ai lui golgi si corpusculii
Ruffini.

- protoneuronul – se afla in ganglionul spinal, a carui dendrita lunga ajunge la receptori. Axonul de asemenea lung,
patrunde in cordonul posterior, formand la acest nivel fasciculul gracilis (Goll si fasciculul cuneat (Burdach). Mentionam
ca fasciculul cuneat apare numai in maduva toracala superioara si in maduva cervicala. Aceste doua fascicule, numite si
fascicule spinobulbare, urca spre bulb.

- deutoneuronul - se afla in nucleii gracilis si cuneat din bulb. Axonul celui de al II-lea neuron se incruciseaza in bulb si
formeaza decusatia senzitiva, dupa care devin ascendenti si formeaza lemniscul medial, care se indreapta spre talamus.

- incrucisare IN si IIN: axonii protoneuronilor dupa ce patrund in maduva direct prin corneanele posterioare
formand fascicule spinobulbare (Goll si Burdach) care ajung in bulb si unde fac sinapse cu deutoneuronul situat in nucleii
Goll si Burach.

- tritoneuronul – se afla in talamus. Axonul celui de al III-lea neuron se proiecteaza in aria somestezica I.

- incrucisare IN, IIN si IIIN: axonii neuronilor deja incrucisati la nivelul bulbar, apoi ajung in talamus unde fac
sinapse cu tritoneuronul al carui axon de proiecteaza in scoarta cerebrala.

 Inconstiente / calea sensibiliatii proprioceptive de control al miscarii: Aceasta cale este constituita dn doua
tracturi:
o Tractul spinocerebelos dorsal (direct) (avem sufixul “-cerebelos”, deci ne gandim la cerebel)
o Tractul spinocerebelos ventral (incrucisat);

Receptorii acestei cai sunt fusurile neuromusculare (. => prezenta fusurilor neuromusuclare indica faptul ca influxurile
sunt conduse pe calea inconstienta. ). Prezinta pe traseul lor doi neuroni:

- protoneuronul – este localizat in ganglionul spinal; dendrita ajunge la receptori, iar axonul, pe calea radacinii
posterioare, intra in maduva, in substanta cenusie.

- deutoneuronul – se afla in neuronii senzitivi din conul posterior al maduvei. Axonul celui de al II-lea neuron se poate
comporta in doua moduri:

 Se duce in cordonul lateral de aceeasi parte ( dintre bulb si cerebel) si ajunge la paleocerebel
prin pedunculii cerebelosi inferiori, formand fasciculul spinocerebelos dorsal (direct);
 Ajunge in cordonul lateral de partea opusa, de unde incruciseaza ajungand tot la paleocerbel
prin pedunculii cerebelosi superiori (dintre mezencefal si cerebel) si formeaza fasciculul
spinocerebelos ventral (incrucisat);
 Ambele fascicule au un traiect ascendent, strabat maduva si ajung in trunchiul cerebral, unde se comporta in
mod diferit.

 Fasciculul spinocerebelos dorsal strabate numai bulbul si apoi, pe calea peducului cerebelos
inferior, ajunge la cerebel;
 Fasciculul spinocerebelos ventral strabate bulbul, puntea si mezencefalul si apoi, mergand de-a
lungul peduncului cerebelos superior ajnge la cerebel.

c. Caile sensibilitatii interoceptive

In conditii normale, viscerele nu reactioneaza la stimuli mecanici, termici, chimici, iar influxurile nervoase interoceptive
nu devin constiente. Numai in conditii anormale viscerele pot fi punctul de placare al senzatiei dureroase. Receptorii de
gasesc in peretii vaselor si ai organelor, sub forma de terminatii libere sau corpusculi lamelati.

- protoneuronul - se gaseste in ganglionul spinal, dendrita lui ajunge la receptori, iar axoul patrunde in maduva.

- duetoneuronul – se alfa in maduva; axonii acestuia intra in alcatuirea unui fascicul si , din aproape in aproape,
ajuns la talamus.

- tritoneuronul – se afla la talamus. Zona de proiectie corticala este difuza. Aceasta cale este multisinaptica

II. Dupa tipul de traseu

a. Cai specifice fiecarui tip de sensibilitate exteroceptiva si proprioceptiva; au pe traseul lor trei neuroni –
exceptie fac caile spinocerebeloase cu 2 neuroni si acustice cu 4 neuroni; protectia corticala se face intr-o zona
limita; sunt reprezentate de caile: spinotalamice, spinobulare, spinocerebeloase, trigeminale, gustative,
vestibulare, auditive.
 CAILE SPINOTALAMICE = conduc infomratia de la exteroceptori tactili, termici durerosi de la nivelul
tegumentului la scoarta cerebrala, pentru formarea senzatiilor specifice, prin:
i) Fasciculul spinotalamic lateral – pentru sensibilitatea termica si dureroasa:
ii) Fasciculul spinotalamic anterior – pentru sensibilitatea tactila grosiera (protopatica);

Prezinta pe traseul lor trei neuroni: I N – protoneuronul – este reprezentat de neuronul preudounipolar somatosenzitiv
din ganglionul spinal de pe taseul radacinii posterioare a nervului spinal. IIN – deutoneuronul – se gaseste in conul
medular posterior. Axonii deutoneuronilor se incruciseaza la nivelul maduvei spinarii trecand fie in cordonul lateral de
partea opusa fie in cordonuo anterior, apoi au un traiect ascendent prin maduva spinarii, trunchiul cerebral pana la
talamus, unde fac sinapsa cu al III-lea neuron (III N ). Axonuii neuronilor talmici se proiecteaza in scoarta cerebrala in:
zona somestezica I (SI) reprezentata de girusul postcentral din lobul parietal , pentru fasciculul spinotalamic lateral; zona
somestezica II (SII) situata in marginea superioara a santului lateral Sylvius, pentru fasciulul spinotalamic anterior.

 CAILE SPINOBULBARE

Conduc inforatii de la proprioreceptorii din regiunea trunchiului si membrelor la scoarta cerebrala, prin fasciculele Goll
(gracilis) si Burdach (cuneatus), pentru sensibilitatile tactila fina (epicritica) si proprioceptiva constienta. Neuroniii de pe
traseul or sunt dispusi astfel: IN – in ganglionul spinal. Axonii protoneuronilor patrund in maduva direct in cordonul
posterior, luand un traseu ascendent pana la bulbul rahidian, unde fac sinapsa cu al doilea neuron II N – situat in nucleii
Goll si Burdach . Axonii deutoneuronilor se incruciseaza la nivelul bulbului, dupa care au traseu ascendent prin bulb,
punte si mezencezal pana la talamus formand lemniscul medial. III N se gasesc in talamus. Axonii neuronilor talamici se
proiecteaza in scoarta cerebrala in aria somestezica I .

 CAILE SPINOCEREBELOARE:
Au pe traseul lor doi neuroni. I N – dispus in ganglionul spinal. Axonii acestor neuroni patrund in maduva spinarii pana in
cornul medular posterior unde fac sinapsa cu deutoneuronul II N. Axnii deutoneuronilor se comporta in doua moduri:

- trec in cordonul lateral de aceeasi parte formand fasciculul spinocerebelos direct sau Flechsig, care prin pedunculii
cerebelosi inferiori - ce fac legatura intre bulb si cerebel – se proiecteaza in scoarta cerebelossa; conduce sensibilitatea
proprioceptiva inconstienta din partea inferioara a trunchiului si de la membrele inferioare;

- se incruciseaza la nivelul medular trecand in cordonul lateral de partea opusa formand fasciculul spinocerebelos
incrucisat sau Gowers. Acesta ajunge la cerebel prin pedunculii cerebelosi superiori – dintre mezencefal si celebel –
conducand sensibilitatea proprioceptiva inconstienta din partea superioara a trunchiului si de la membrele superioare.

 CAILE TRIGEMINALE

Conduc informatii de la receptori tactili, termici, durerosi din tegumentele fetei si o parte din tegumentele gatului, din
cavitatile fetei, de la nivelul dintilor, limbii, corneei, in scoartacerebrala, pentru formarea senzatiilr corespunzatoare.
Prezinta pe traseul lor trei neuroni dispusi astfel:

- IN – in ganglionul Gasser ( dispus pe calea senzitiva a nervului V); IIN – in nucleii trigeminali din bulb, punte, mezencefal
(nuclei senzitivi terminai). Axonii deutoneuronilor se incruciseaza in bulb, punte, mezencefal, apoi au un traiect
ascendent pana in talamus, formand lemniscul trigeminal. Axonii neuronilor talamici – IIIN – se proiecteaza in scoarta
cerebrala in girusul postcentral din lobul parietal.

 CAILE GUSTATIVE

Conduc informatiile de la receptorii gustativi, in scoarta cerebrala pentru formarea senzatiilor de gust. Sunt formate din
trei neuroni: I N – se afla in gangliionii de pe traseul nervilor: VII – ganglionului geniculat; IX – ganglionul superior; X –
ganglionul inferior (nodos); II N - se afla in nucleii senztivi VII, IX, X din bulb ( nucleul solitar). Axonii deutoneuronilor se
incruciseaza in bulb apoi iau un traiect ascendent pana in talamus (fasciculul gustativ) unde fac sinapsan cu al treilea
neuron (III N ). Axonii acestor neuroni se proiecteaza in scoarta cerebrala in girusul postcentral din lobul parietal( in zona
de sensibilitate a fetei).

 CAILE VESTIBULARE

Conduc informatiile privind pozitia corpului si a capului de la receptorii vestibulari din urechea interna ( maculele
otolitice si crestele ampulare) spre centrii nervosi din nevrax, care prin activitatea lor reflexa mentin pozitita de echilibru
in repaus si in miscare.

Cei trei neuroni ai traseului sunt dispusi astfel: IN – in ganglionul Scapa. Axonii primului neuron fomeaza ramura
vestibulara a nervului acustico-vestibular; IIN – se afla in nucleii vestibulari din bulb. Axonii deutoneuronilor se
incruciseaza inn bulb apoi iau un traiect ascendent pana in talamus (fasiculul vestibular). Exista colaterale spre cerebel,
spre maduva spinarii si spre nucleii de origine ai nervilor cranieni III, IV, VI; IIIN este dispus in talamus. Axoniii celui de-al
treilea neuron se proiecteaza in scoarta cerebrela in girusul temporal superior (posterior fata de aria auditiva).

 CAILE AUDITIVE

Conduc informati la receptorii acustici din organul Corti, aflat in urechea interna, in scoarta cerebrala, pentru formarea
senzatiilor de auz. Sunt formate din patru neuroni: IN – este situat in ganglionul Corti; IIN – in nucleii cohleari pontini
(ventral si dorsal). Axonii celui de-al foilea neuron se incruciseaza si formeaza corpul trapezoid, apoi iau un traiect
ascendent trecand prin punte si mezencefal pana la coliculii cvadrigemni inferiori, formand lemnicul lateral; IIIN – in
mezencefal – coliculii cvadrigemeni inferiori; IV in metatalamus – corpii geniculati mediali. Axonii celui de-al patrula
neuronse proiecteaza in scoarta cerebrala in girusul temporal superior (anterior fata de aria vasculara).

b. Cai nespecifice Conduc sensibilitatea interoceptiva: caile sensibilitatii interoceptive sunt nespecifice si specifice
(spinotalamice). Cele nespecifice sunt formate din numerosi neuroni din substanta reticulata medulara,
conectati prin multiple sinapse, conducerea impulsului nervos fiind lenta. Caile nespecifice sunt reprezentate de
 substanta reticulata care se intinde intre maduva sacrata pana la talamus, sunt cai multisinaptice; protectia
corticala se realizeaza nespecific si difuz; Acestea se impart in:
 Cai ascendente nespecifice = sistemul reticulat ascendent – SRA
 Cai descendente nespecifice = sistemul reticulat descendent – SRD

= formatiunea reticulata reprezinta, din punct de vedere structural, o imensa retea de prelungiri neuronale, in ochiurile
careia se gasesc aglomerari de corpuri celulare, alcatuind nuclei.

c. Fibrele de asociatie fac legatura dintre nucleii trunchiului cerebral si nucleii cerebelului.
III. Sistemul reticulat:
CLASIFICARI:

1. Dupa functie:

Functia specifica = coodonarea mai multor reflexe somatice si vegetative

Functia nespecifica = conducerea, ascendenta si descendenta a impulsurilor primite prin colaterale, care se desprind prin
caile specifice (ascendente si descendente).

2. Dupa tip:

ASCENDENT :

Activator (SRAA) = rol de trezire corticala, deorece impulsurile sunt proiectate cortical difuz, nespecific. La randul
sau cortexul cerebral trimite impulsuri spre formatia reticulata, autointretinandu-si astfel tonusul (circuitul cortico-
reticulo-cortical)

Inhibitor (SRAI) = are o actiune opusa, reducand activitatea corticala;

DESCENDENT:

Activator: determina hipertonia musculara

Inhibitor: determina hipotonia musculara

1. Sistemul reticulat activator ascendent – SRAA:

- este format dintr-un numar mare de neuroni cu prelungiri scurte, dispusi in retea, care se intind de la nivelul maduvei
sacrate (maduva spinarii din zona sacrala) tracand prin trunchiul cerebral pana la nivelul talamusului;este reprezentata
de o retea denta de fibre, in ochiurile careia se afla nuclei. Neuronii substantei reticulate primesc permanent informatii
prin colateralele desprinse pe parcursul cailor ascendente specifice si cai descendente si cailor de conducere ale
analizatorilor; La nivelul substantei reticulate, informatiile isi pierd specificitatea;Impulsurile nespecifice sunt conduse
prin substanta reticulata ascendent, la talamus, de unde se proiecteaza in scoarta cerebrala difuz si nespecific; Proiectia
corticala a acestor impulsuri determina o stare de excitabilitat corticala crescuta, nespecifica, generalizata, starea de
tonus cortical – alerta corticala – reactia de trezire – starea de atentie;

Intre cortex si substanta reticulata este permanent intetinut un circuit cortico-reticulo-cortical care asigura starea de
excitabilitate a acestor structuri. Prin acest circuit creierul este mentinut permanent in stare de alrta si de monitorizare
selectiva a impulsurilor receptionate. Mai mult decat atat, datorita impulsurilor venite pe calea SRAA se realizeaza
pregatirea functionala a scoartei pentru perceperea impulsurilor intreo-, proprio- si exterioceptive transmise pe caille
specifice, indreptarea atentiei catre stimulul cel mai important de la un moment dat si a trimite impulsuri catre
formatiunea reticulata, mentinand starea de hiperexcitabilitate a acesteia, unde absenta activitatii sale provoaca somn,
iar stimulare sa trezire. Intervine in concentrarea atentiei, lipsa reactiei la stimuli (legatura cu functia de indreptare a
atentiei catre stimulul cel mai important de la un moment dat si a trimite impulsuri catre formatiunea reticulata),
reglarea tonusului muscular. De asemenea, prin intretinerea tonusului cerebral (starea mentinuta de hiperexcitabilitate)
SRAA, contribuie la realizarea unor reflexe si reglarea unor mecanisme de integrare legate de emotii, perceptii, motivatii,
somn si veghe.

2. Caile descendente sunt cai ale motilitatii 25

ce conduc impulsurile nervoase de la centrii motori ai encefalului
spre maduva. Sunt:

a) Motilitatea voluntara este condusa prin caile piramidale reprezentate de fasciculele corticospirale (fasciculele
piramidale direct si incrucisat). Acestea prezinta pe traseul lor doi neuroni: protoneuronul, situat in scoarta cerebrala, iar
deutoneurnul in cornul anterior medular

- cai ale motilitatii voluntare, cand comenzile pornesc din centrii motori corpticali ( este condusa pe caile piramidale
corticospinale si corticobulbare)

 Fasciculul piramidal corticospinal isi are originile corticale diferite: aria motorie, aria premotorie, aria motorie
suplimentara si aria motorie secundara, surasupa ariei sensizive secundare. Dintre cele aprox. 1 000 000 de fibre
ale fasciculului piramidal, circa 700 000 sunt mielinizate. Caile corticospinale conduc comenzi pentru miscari
voluntare, rapide, precise si coordonate, ale musculaturii somatice din regiunea truchiului, membrelor si o parte
din regiunea gatului26, de la nivelul centrilor motori ai cortexului cerebral, strabat descendent trunchiul cerebral,
trecand prin piramidele bulbare anterioare. Fibrele fasciculului piramidal strabat, in directia lor descendenta,
toate cele trei etaje ale trunchiului cerebral si ajunse la nivelul bulbului, se comporta diferit:
o Fasciculul piramidal incrucisat are IN in ariile neocortexului motor – indeosebi in aria motorie principala
din girusul precentral din lobul formtal. Axonii IN au traseu descendent prin spatiul dintre ganglionii
bazali (corpii striati) si talamus apoi, la nivelul bulbului rahidian, se incruciseaza si coboara pe maduva
spinarii – cordonul lateral; IIN – in cornul anterior medular. (75% - 80% dintre fibre se incruciseaza la
nivelul bulbului rahidian)
o Fasciculul piramidal direct repzinta IN – in ariile neocortexului motor, axonii IN coboara prin cordonul
anterior al maduvei – se incruciseaza si fac sinapsa cu deutoneuronul – IIN – in cornul anterior medular
din partea opusa. (25% - 20% dintre fibre NU se incruciseaza incruciseaza la nivelul bulbului rahidian)
 Caile corticobulbare/ corticonucleare: In traiectul lui prin trunchiul cerebral, fibrele fasciculului piramidal se
desprind fibre cortinucleare,care ajung la nucleii motori ai enervilor cranieni (similari cornului anterior maduvei)
conduc comenzi pentru miscari voluntare, rapide, precise si coordonate ale musculaturii somatice din regiunea
capului si o parte din regiunea gatului. Se opresc in bulbul rahidian. Prezinta IN – in ariile neocortexului motor;
axonii IN -se inruciseaza la diferite nevele ale trunchiului cerebral unde fac sinapsa cu deutoneuronul caii – IIN –
in nucleii motori, de origine a fibrelor motorii a nervilor cranieni.

In concluzie, calea sistemului piramidal are doi neuroni:

 Un neuron cortical, central, de comanda;

 Un neuron inferor, periferic sau de executie, care poate fi situat in maduva sau in nucleii motori ai nervilor
cranieni.

b) Modaliatatea involuntara este condusa de caile extrapiramidale isi are originea in etajele corticale si
subcorticale si controleaza motilitatea involuntara automata, semi-automata/ semivoluntara si steriotipice

25
Proprietate a unor organe cu musculatura netedă de a efectua mișcări de contracție și de relaxare.
26
Cele trei etaje ale trunchiului cerebral
Acestea conduc comenzi pentru: miscarile steriotipice, automate, ascociate activitatilor dobandite in cursul vietii(mersul,
vorbirea, scrisul etc.). Tonusul general – al musculaturii somatice si postural – pozitia corpului in repaus si miscare –
miscarile somatice involuntare legate de starile afectiv – emotionale.

Caile extrapiramidale au originea in scoarta cerebrala sau in nuclei nervosi subcorticali si nu trec prin formatiunile
bulbare numite piramide.

Caile extrapiramidale care pornesc din:

 scoarta cerebrala au: IN – in ariile neocortexului motor. Axonii IN au statie obiligatorie in nucleii bazali (corpii
striati) unde fac sinapsa cu IIN 27 de unde influxul nervos ajunge la nucleii mezencefalici si , in final, in coarnele
anterioare medulare. Exemple – fasciculele corticostriotectospinale – C.S.T.S. si fasciculele
corticostriorubrospinale – C.S.R.S.
 centrii subcorticali provin din nucleii mezencefalici si bulbari, numele acestora fiind determinat de statia lor
finala:
o Tectospinale – au originea (IN) in coliculii cvadrigemeni din mezencefal/ coliculii superiori mezencefalici;
axonii IN se incuciseaza in mezencefal apoi ajung in cordoanele anterioare medulare.
o Rubrospinale – au orignea in nucleii rosii din pedunculii cerebrali ai mezencefalulu/ nucleul rosu
mezencefalic; axonii IN se incruciseaza in mezenceal apoi ajung in cordoanle laterale medulare.
o Nigrospinale – au originea in substanta neagra din peunculii cerebrali ai mezencefalului; axonii IN se
incruciseaza in mezencefal apoi ajung in cordoanele anterioare medulare.
o Vestibulospinale – au origine in nucleii vestibulari din bulbul rahidian/ nucleiivestibulari bulbari ; axonii
IN se incruciseaza in maduva spinarii apoi ajung in cordanele medulare anteriore;
o Olivospinale – au originea in olivele bulbare ( nucleu olivar) in bulbul rahidian/ nucleii olivari bulbari,
axonii IN se incruciseaza in maduva spinarii; ajung in cordoanele medulare anterioare.
o Reticulospinale – au originea in substanta reticulata a trunchiului cerebral (mezencefal, punte, bulb)
axonii IN ajung in cordoanele medulare anterioare si laterale.

Fasciculele intregului sistem motor fac sinapsa cu deutoneuronul IIN in conulmedular anterior, iar axonii se distribuie
spre musculatura scheletica somatica din regiunea gatului, trunchiului si membrelor.

Prin caile descendente piramidale si extrapiramidale, centrii encefalici excercita controlul motor oluntar (calea
piramidala ) si autoat (caile extrapiramidale) asupra musculaturii scheletice. In acest mod sunt reglate tonusul muscular
si activitatea motorie, fiind mentinute postura si echilibrul corpului.

(ce isi au originea (protoneuronul) in diferiti nuclei din trunchiul cerebral iar deutoneuronul este localizat in cornul
anterior ale maduvei spinarii. )

1.2. ENCEFALUL
Encefalul este etajul superior al nevraxului.

In plan extins, encefalul cuprinde: trunchiul cerebral 28, cerebelul29, diencefalul30 si emisferele cerebrale 31

Este alcatuit din urmatoarele structuri: mielencefal,metencefalul, mezencefal,diencefal, telencefal.

27

28
Stim ca trunchiul cerebral este alcatuit din mielencefal si mezencefal. Mielencefalul are ca structuri bulbul rahibian si puntea lui
Varolio. Mezencefalul are ca structuri coliculii cvadrigemeni superiori si inferiori si pendunculii cerebelosi.
29
Cerebelul impreuna cu pedunculii cerebelosi formeaza metencefalul
30
Diencefalul cuprinde talamusul, epitalamusul cu glanda epifiza, metatalamusul, hipotalamusul;
31
Emisferele cerebrale impreuna cu nucleii bazali formeza telencefalul;
Fiecare regiune are anumite structuri corespunzatoare: mielencefalul ( bulbul rahidian si puntea lui Vrolio), metencefalul
(cerebelul si pedunculii cerebelosi), mezencefalul (coliculii cvadrigemeni superiori si pedunculii cerebrali), diencefeal
(talamus, epitalamus cu glanda epifiza, metatalamus, hipotalamus), telencefal (emisferele cerebrale, nucleii bazali);

1.2.a.Trunchiul cerebral
Mielencefalul si mezencefalul fomeaza trunchiul cerebral, constituit din bulb rahidian, puntea lui varolio, formatiunile
mezencefalice;

1.2.a.i. BULBUL RAHIDIAN este o structura cu inaltime de 3 cm, situata in continuarea maduvei spinarii.

1. Morfologie: bulbul descrie o fata antero-laterala si un posterioara.

Pe fata antero-laterala se remarca, median, fisura mediana anterioara, decusatia piramidala – limita inferioara a
bulbului, santul bulbopontin – limita superioara a bulbului, piramidele bulbare si olivele bubare; Pe acesta fata se pot
observa originile aparente ale majoritatii nervilor cranieni.

Pe fata posteriora a bulbului poate fi observata numai dupa sectionarea pedunculilor cerebelosi care leaga trunchiul
cerebral de cerebel. Pe acesta fata se observa santul median posterior, pedunculii cerebelosi inferiori si o portiune din
ventriculul IV. Ventriculii sunt camere in interiorul encefalului, pine de lichid cefalorahidian.

2. Structura: are in componenta substanta alba, substanta cenusie si reticulata;

 Substanta alba: este dispusa periferic si in interior este formata din 3 tipuri de fibre: ascendente specific
si nespecific, fibre descendente care coboara din etajele superioare sau pornesc din nucleii bulabri si
fibrele de asociatie care fac legatura intre nucleii bulbari si cei din celelalte etaje ale trunchiuluicerebral
sau cu cerebelul
 Substanta cenusie: datorita decusatiilor cailor ascendente si descendente, este fragmentata in nucleu.
Acestia sunt fie omologii coarnelor medulare: senzitivi (contin deutoneuroni si corespund coarnelor
posterioare), motori (coresp. Coarnelor anteroare) si vegetativi (coresp. Coarnelor laterale), fie proprii
bulbari care nu au echivalenti la nivelul maduvei. Nucleii bulbari sunt: nucleii motori (ai nervilor cranieni
IX, X (ambiguu), XI, XII), nucleii senzitivi (ai nervilor cranieni (V, VII, VIII, IX, X), nucleii vegetativi (salivator
inferior, loc de origine reala a fibrelor parasimpatice care vor intrain compunerea nervului cranian IX si
forsal al vagului (cardiopneumogastric) loc de origine pentru fibrele parasimpatice din componenta
nervului X), nucleii proprii (nucleii substantei reticulate, nucleii olivari, nucleul Goll si nucleul Burdach)

3. Functiile bulbului rahidian

a. de conducere: este realizata de caile ascendente si descendnete si de asociatie, prin fibrele

ascendente, descendente si de asociatie, descrise la maduva, prin fibrele transversale din maduva si prin fibrele
proprii care leaga intre ei diferiti nuclei. Cele ascendente si descendente sunt aceleasi ca la nivel medular, iar
cele de asociatie fac legatura intre bulb si celelalte organe ale encefalului.

Aceste fibre conduc impulsurile de la maduva la cortex si invers, intre nucelii trunchiului sau intre nuclei
si maduva sau cortex. Cerebelul este conectat la trunchiul cerebralprin trei perechi de pedunculi cerebelosi.
Pedunculii cerebelosi inferiori leaga cerebelul de bulb, pedunctulii cerebelosi leaga cerebelul de punte, iar
peduculii cerebelosi superiori leaga cerebelul de mezencefal. Ei sunt constituiti din fibre aferente si eferente.

b. reflexa: este realizata de centrii reflecsi situati fie in nucleii somatici si vegetativi ai nervilor cranieni 32,
fie in nucleii substantei reticulate. Reflexele somatice cu centrii in bulb sunt de deglutitie, statice si statokinetice,
iar cele vegetative sunt reflexe adaptive cardiovasculare (depresoare parasimpatice) reflexele secretorii si

32
Explicatie proprie: stim ca substanta cenusie este gasita in coarnele anterioare unde sunt neuronii somatomotorii, ai caror axoni
intra in constitutie radacinii anterioare a nervilor spinali. Deci se poate afirma ca centrii nervosi sunt situati si in substanta cenusie,
asa cum este precizat in manualul de Calin Istrate, clasa a XI-a, pag 17, „functia reflexa a trunchiului cerebral”
 motorii digestive(voma), reflexele respiratorii (stranut). Datorita reflexelor care se inchid aici, bulbul are un rol
vital, iar distrugerea lui duce la moarte.

1.2.a.ii. PUNTEA LUI VAROLIO

1. Morfologie: se prezinta sub forma unei benzi de substanta alba dispusa transversal, intre bulb si mezencefal.
Pe fata anterioara = se observa santul longitudinal median, piramidelele pontine, santul bulbopontin – limita inferioara
a puntii, precum si santul pontopeduncular – limita inferiara a puntii.

Pe fata posterioara = este acoperita de cerebel, de care puntea este conectata prin pedunculii cerebelorsi mijlocii. Fata
posterioara contribuie la delimitarea ventriculului IV.

2. Strunctura: puntea este compusa din substanta alba la periferie si substanta cenusie si reticulata, central.
Fibrele substantei albe sunt aceleasi tipuri ca cele din bulb. Substanta cenusie este organizata in nuclei motori (ai
nervilor cranieni V, VI, VII), senzitivi (nucleul terminal principal al nervului V si nucleii cohleari ai nervilor VIII), vegetativi
(nucleul salivator superior si lacrimar, locuri de origine reala a fibrelor parasimpatice care vor intra in compunerea
nervilor VII), proprii (respiratori si cardiovasculari);

3. Functii: sunt de conducere si reflexa: (sunt centrii nervosi din substanta cenusie a trunchiului cerebral)

 Functia de conducere: este realizata de caile ascendente, descendente si de ascotiatie, cu aceleasi roluri ca si
cele din bulbul rahidian
 Functia reflexa: este realizata de centrii refelcsi somatici si vegetativi;
o Reflexele somatice: cu centrii pe punte sunt reflexele statice si statiokinetice, reflexele mimicii, reflexul
cornean de clipire si cel masticator
o Reflexele vegetative: sunt reflexele adaptive cardiovasculare (depresoare parasimpatice) reflexul
lacrimar, reflexul salivar superior;

1.2.a.iii. MEZENCEFALUL

este localizat intre diencefal si puntea lui Varolio;

1. Morfologie:

Pe fata anterioara: prezinta doua umflaturi, numite pedunculi cerebrali (sunt constituiti din fibre ale caii piramidale si
alte fibre prin care mezencefaluleste conectat cu emisferele cerebrale).

Pe fata dorsala : se onserva patru proeminente care formeaza tectumul si reprezinta coliculii cvadrigemeni (2 sup si 2
inf). Intre cei doi coliculi superiori se afla glanda epifiza.

2.Structura: mezencefalul contine substanta alba, substanta cenusie si susbtanta reticulata. Substanta alba este
formata din fibre ale fasciculelor ascendente si descendente, precum si din cele ale fasciculelor de asociatie proprii

mezencefalului. Substanta cenusie este organizata in nuclei 33: nucleii nervilor motorii (III,IV), senzitivi (nucleul tractului
mezencefalic al nervului V ), vegetativi ( nucleii accesori ai nervului III = Edinger-Westphal), proprii (coliculii cvadrigemeni
sup si inf, nucleul rosu, substanta neagra, nucleii substantei reticulate);

3. Functiile mezencefalului:

 Functia de conducere: este realizata de fibrele nervoase ale substantei albe care consituie cai ascendente
specifice si nespecifice, continoarea celor medulare, cai descendente piramidale si extrapiramidale si cai de

33
Din afirmatia indicata intelegem ca nucleii motorii, senzitivi, vegetativi si proprii care sunt exemplificati, alcatuiesc printr-o
organizare corespunzatare, substanta cenusie;
 asociatie proprii mezencefalului, care asigura legaturi intre nucleii trunchiului cerebral, precum si legatura cu
cerebelul prin pedunculii cerebelosi superiori
 Functia reflexa:
o Reflexele somatice: cu centrii in mezencefal, sunt reflexele statice, statokinetice si reflexul de orientare
vizuala (oculocefalogir – intoarcerea ochilor si a capului spre excitanti). Coliculii cvadrigemeni superiori
integreaza diverse informatii senzoriale (vizuale si auditive) si somatosenzoriale, generand semnale
motorii care ajuta la orientarea capului si ochilor catre diversi stimuli. Coliculii cvadrigemeni inferiori
primesc informatii de la receptorii auditivi, fiind o importanta statie releu a caii auditive. Se pare ca
acestia sunt implicati in localizarea satiala si aprecierea amplitudinii sunetelor.
o Reflexele vegetative: cu centrii in mezencefal sunt: reflexul pupilar fotomotor de miscare a diametrului
pupilei (mioza) la lumina puternica si reflexul de acomodare la distanta prin convergenta axelor globilor
oculari si bombarea cristalinului la privirea unui obiect situat la distanta mai mica de 6m. (PRESUPUNERE
PROPRIE: de asemenea si alternanta somn-veghe se poate considera ca fiind un reflex vegetativ –
EXPLICATIE: Alternanța stării de veghe-somn reprezintă o particularitate a bioritmicității proceselor
fiziologice de asemenea „vegetativ” inseamna ca indică natura proceselor fiziologice ce se petrec în
afara controlului voluntar și se realizează într-un sector special al sistemului nervos central)

1.2.a.iv. NERVII CRANIENI:

Cu exceptia primelor doua perechi, la nivelul trunchiului cerebral isi au originea (se termina ) nervii cranieni.Acestia sunt
in numar de 12 perechi si se numeroteaza cu cifre romace de la I la XII in directia superior – inferior. Se deosebesc de
nervii spinali prin aceea ca au o dispozitie metamerica si nu au doua radacini. (dorsala si ventrala).

Dupa functiile indeplinite, nervii cranieni sunt senzitivi (perechile I,II,VII), motorii (perechile III, IV, VI, XI, XII) si micsti
(perechile V,VII,IX,X). Locul de origine al nervilor motorii sau al fibrelor motorii din constructia nervilor micsti se numeste
origine reala, iar locul pe unde este vizibila conexiunea nervilor cu formatiunile trunchiului cerebral se numeste origine
aparenta. Originile aparente ale nervilor cranieni se afla pe fata anterioara a trunchiului cerebral, cu exceptia perechii a
IV-a care isi are originea aparenta sub coliculii cvadrigemeni inferiori. Spre deosebire de nervii spinali, nervii cranieni nu
sunt dispusi metameric si fiecare pereche poarta numele sau. (poza tabel pag.34 – 35).

Demonstrarea reflexului de clipire: Reflexul de clipire are centrul nervos in trunchiul cerebral. In mod obisnuit, clipirea
are rolul de a mentine umiditatea fetei anterioare a globului ocular prin distribuita echilibrata a secretiei glandelor
lacrimare. La producerea neasteptata a unui zgomot puternic neasteptat, centrul reflexului de clipire este stimulat si
clipim, in acest caz, pentru aparare. Aceasta tehnica este utilizata pentru demascarea persoanelor care pretind ca nu
aud.

Nr Nume Structura Origine reala Distributie Functii

.
I Olfactivi Fibre Neuronii bipolari Mucoasa olfactiva Sensibilitatea olfactiva
senzoriale olfactivi din
olfactive mucoasa olfactiva
II Optici Fibre Neuronii retina Sensibilitatea vizuala
senzoriale multipolari din
optice retina
III Oculomotori Fibre Nucelul Fibrele somatomotorii merg la muschii Miscarile globului ocular
somatomotorii oculomotor drepti intern, superior si inferior si la
(somatic) si oblicul inferior ai globului ocular, precum
nucelul accesor si la muschiul ridicator al pleoapei
Fibre (vegetativ) din Muschiul sfincter al irisului sila fibrele Reflexul pupilar fotomotor si
visceromotorii mezencefal circulare ale muschiului ciliar. reflexul de acomodare
preganglionare Originea
parasimpatice aparenta: se afla
in spatiul dintre
picioarele
 pedunculilor
cerebrali
IV Trohleari Fibre motorii Nucleu motor din Muschii extrinsec34 al globului ocular Miscarile globului ocular
mezencefal oblic superior

Origine aparenta:
pe fata
posterioara a
trunchiului
cerebral , sub
lama
cvadrigemina.
V Trigemeni - Ramura - Pentru fibrele - fibrele senzitive inerveaza tegumentul -Sensibilitatea tactila,
oftalmica senzitive fetei, mucoasa bucala, glandele salivare, termica si dureroasa pentru
senzitiva extranevraxiale, gingiile, dintii, pielea, pavilionul urechii tegument si mucoasa,
- ramura ganglionul Gasser sensibilitatea proprioceptiva
maxilara (fibre situat pe fata - fibrele motorii inerveaza muschii pentru muschii mimicii si
senzitive) anteriora a stancii masticatori, muschii tensori ai masticatori
- ramura osului temporal timpanului si valul palatin -Miscarile muschilor
mandibulara - Pentru fibrele masticatori
(fibre senzitive motorii, nucelul
si motorii = masticator din
mixta) punte;
Originea aparenta
se afla pe partea
anterioara puntii
VI Abducensi Fibre motorii Nucelul motor al Muschii extrinseci ai globului ocular Miscarile globului ocular
nervului abducens drept extern.
din punte
Originea aprenta:
in santul bulbo-
pontin
VII Faciali - Fibre - ganglion -mugurii gustativi din 2/3 anterioara a - Sensibilitatea gustativa
senzoriale extranevraxal mucoasei linguale - expresia fetei
gustative geniculat unde se - muschii mimicii - secretia salivara si
gaseste - glandele salivare, sublinguale, lacrimara
- fibre motorii protoneuronul submaxilare si galndele lacrimare
(deutoneuronul se
afla in bulb)
- fibre - nucleumotor din
preganglionare punte
parasimpatice - nucelul lacrimar
si nucelul salivator
superior ambii
gasindu-se in
punte
Originea
aparenta:
santul bulbo-
pontin
VIII Vestibulo- - fibre - 35ganglion - receptorii vestibulari - simtul echilibrului
cohleari (stato- senzoriale extranevraxial - receptorii auditivi - simtul auzului
acustic) vestibulare Scarpa (se
- fibre indreapta spre
senzoriale nucelii nucelii
34
Extrinsec = Situat in afara unui organ, de exemplu muschii extrinseci ai globului ocular.
35
Sunt nervi senzoriali si sunt formati dintr-ocomponenta vestibulara (traseu prin ganglionul scarpa ) si o componenta cohleara
(traseul prin ganglionul corti)
 auditive vestibulari din
bulb)
- ganglion
extranevraxal
Corti din urechea
interna (se
indreapta spre
nucelii cohleari
din punte)
IX Gloso-faringieni = - fibre - ganglionul - mugurii gustativi din 1/3 posterioara Sensibilitatea gustativa
nervi micsti senzoriale inferior (unde este limbii Sensibilitatea exteroceptiva
gustative protoneuronul), - inervatia mucoasa urechii medii Aferenta reflexului depresor
- fibre somato deutoneuronul - zone reflexogene cardiovascualre Ridicarea faringelui
senzitive este in nucelul - muschii faringelui, glanda salivara Secretia salivara
- fibre viscero- solitar din bulb) - glandele parotide
senzitive - ganglionul
- fibre motorii superior
- fibre - nucelul ambiguu
preganglionare din bulb
parasimpatice - nucleul salivator
inferior din bulb
(originea
aparenta = santul
retroolivar)
X Vagi / - fibre - ganglionul -Mugurii gustativi din mucoasa radacinii Sensibilitatea gustativa
Pneumogastrici = senzoriale inferior (unde se limbii, epiglotei si faringelui Sensibilitatea exteroceptiva,
nervi micsti gustative afla - tegumentul urechii externe aferent unor reflexe
- fibre somato protoneuronul, - la interoceptorii din viscere vegetative
senzitive deutoneuronul - muschii laringelui, faringelui, esofagului Miscarile laringelui
- fibre viscero- este in nucelul - muschii netezi ai viscerelor, inima, Contractita muschilor netezi
senzitive solitar din bulb) plamani, ficat, pancreas, vezica biliata, si a relaxarea sfincterelor
- fibre motorii - ganglionul regiuni din tibul digestivi interne
- fibre superior
preganglionare - nucelul ambiguu
parasimpatice din bulb
- nucelul dorsal al
vagului (originea
aparenta: santu
retroovilar)
XI Accesori / Spinali Fibre motorii - Nucelu ambiguu Muschii laringelui (prin ramura interna Miscarile laringelui
bulbar (radacina prin care patrund nervii vagi, fibrele Miscarile capului si a
bulbara) ajung la muschii laringelui) umerilor
- coarne Muschii trapezi si
anterioare din sternocleidomastoidieni (prin ramura
maduva cervicala externa, ajung la muschii t si s)
(radacina spinala)
XII hipoglos Fibre motorii Nucelul motor Inerveaza musculatura limbii Miscarile limbii in vorbire,
bulbar masticatie, deglutitie etc.
Originea
aparenta: santul
preolivar

1.2.b.CEREBELUL / creierul mic

Se ocupa cu partea posterioara a cavitatii craniene, fiind, dupa dimensiuni, al doilea organ nervos dupa emisferele
cerebrale, de care este separat prin fisura transversa. Este situat la baza lobilor occipitali, posterior fata de trunchiul
cerebral.

1. Morfologie: cerebelul este compus din doua emisfere cerebeloase unite printr-o formatiune mediana numite
vermis. Suprafata cerebelului prezinta 3 fete, brazdate de santuri profunde, care il imparti in lobi, lobuli si folii
superficiale care delimiteaza lamele. Din punct de vedere filogenetic 36, este constituit din trei regiuni: arhicerebel
(compus din lobul floculonodular si vermis), paleocerebel (=lobul anterior al fiecarei emisfere cerebeloase), neocerebel
(=lobul posterior al fiecarei emisfere cerebeloase).

Pe fata anterioara, prezinta 3 perechi de pedunculi cerebelosi care constituie legaturile cu trunchiul cerebral: doi
superiori (PCS) – au legatura cu mezencefalul -, 2 mijlocii (PCM) – au legatura cu puntea lui varolio-, 2 inferiori (PCI) –
legatura cu bulbul rahidian.

2.Structura: cerebelul este compus din substanta cenusie si alba.

 Substanta cenusie: este dispusa

o la exterior, formand scoarta cerebeloasa ( = este formata din trei straturi de neuroni: extern / stratul
molecular, mijlociu / stratul celulelor Purkinje si intern / stratul granular)
o in interior, constituind nucleii intracerebelosi (= sunt in numar de patru perechi: fastigiali in vermis,
globosi, emboliformi si dintati in emisferele cerebeloase)
 Substanta alba: aflata in interiorul cerebelului, este constituita din:
o fibre de protectie aferente provenite din maduva, trunchi si scoarta cerebrala
o Fibre de protectie eferente care au traseu spre maduva, trunchiul cerebral si talamus
o fibre de asociatie care conecteaza nucleii intracerebelosi cu scoarta cerebeloasa
o fibre comisurale care leaga cele doua emisfere cerebeloase.

Substanta alba din interior trimite prelungiri la scoarta cerebeloasa care apar in sectiune ca ramurelele unui arbore,
motiv pentru care este numit si arborele vietii.

3. Functiile cerebelului: sunt, in general, legate de coordonarea activitatii musculaturii scheletice. Fiecare regiune a
cerebelului are o functie predominanta.

 Arhicerebelul / Vestibulocerebel / Lobul floculonodular = asociat cu nucleii vestibulari laterali si analizatorul

vestibular si intervine in mentinerea posturii si in reflexele vestibulare prin care este mentinut echilibrul
corpului. Majoritatea aferentelor acestei formatiuni cerebeloase sosesc de la receptorii vestibulari, iar
eferentele sunt transmise in tractul vestibulospinal. Lezarea Arhicerebelului determina pierderea echilibrului,
dar nu afecteaza precizia miscarilor comandate de scoarta; este portiunea cea mai veche lobul floculonodular, in
alcatuirea caruia intra vermisul.
 Paleocerebelul / Spinocerebelul = asociat cu nucleii intracerebelosi globosi si emboliformi. Acesta controleaza
musculatura striata axiala si distala a corpului si regleaza tonusul muscular. Paleocerebelul primeste informatii
de la fasciculele spinocerebeloase si transmite eferente care vor fi conduse de fasciculele vestibulospinale,
reticulo-spinale, rubospinale. Paleocerebelul trimite eferente si scoartei cerebrale – cortexul motor, unde ajung
dupa o statie in nucleii antero-laterali ai talamusului. Extirparea paleocerebelului determina cresterea tonusului
muscular, provoaca tulburarari de mers si exagerarea reflexelor osteotendinoase 3738, iar excitarea determina
scaderea tonusului muscular. Este reprezentat de lobul anterior. Stiind ca Proprioreceptori: primesc stimulii de

36
the study of the evolutionary history and relationships among or within groups of organisms. These relationships are determined
by phylogenetic inference methods that focus on observed heritable traits, such as DNA sequences, protein amino acid sequences,
or morphology.
37
Sunt reflexe monosinaptice
38
 reflexul tricipital, reflexul bicipital,
 la muschi, tendoane, articulatii si informeaza despre pozitia corpului si permit controlul miscarii, putem afima ca
paleocerebelul se afla in legatura cu sensibilitatea proprioceptiva.
 Neocerebelul / cerebrocerebelul = formatiune noua filogenetic, reprezentat de lobul posterior, este construit
din emisferele cerebrale si asociat cu nucleii intracerebelosi dintati si are functia de conducere si reglare a
miscarilor fine voluntare initiate de creier. Majoritatea impulsurilor care sosesc in neocerebel isi au originea in
scoarta cerebrala – cortexul motor format din trei straturi de celule (cel mai important este stratul mijlociu,
ganglionar, format din celule Purkinje. Extiparea neocerebeluluui este urmata de pierderea capacitatii de
executie a miscarilor fine fiind in legatura cu receptorii vizuali si auditivi, tulburari in mers si atonie.

 Aferentele cerebelului:

Origine Denumirea tracturilor Pedunculii cerebelosi care intra in

cerebel
Maduva spinarii - tracturile spinocerebeloase directe - PCI
- tracturile spinocerebeloase - PCS
incrucisate
Caile vizuale si auditive - tracturile tectocerebeloase - PCS
Segementele periferice ale - tractul vestibulocerebelos - PCI
analizatorului vestibular
Cortexul cerebral motor - tracturile cortico-ponto-cerebeloase - PCM
Nulceii olivari, nucleii Burdach din - tracturi bulbocerebeloase - PCI
bulb

 Eferentele cerebrale

Pedunculii cerebelosi
Structura in care
Origine Statii intracerebeloase prin care parasesc Rol
sfarsesc
cerebelul
Nucleii globosi si motilitatea automata,
Paleocerebel PCS Nucleul rosu
emboliformi steriotipica
Nucleii vestibulari,
Arhicerebel Nucleii vestibulari PCI Controlul posturii
substanta reticulata
Control motolitatea
Talamus
voluntara
Neocerebel Nucleii dintati PCS
Control cale
Nucleul rosu
extrapiramidala

In cazul extirparii cerebelului, urmeaza o perioada de tulburare grava a motilitatii musculare striate in care se instaleaza
astezia (imposibiliatea de mentinere fara sprijin in pozitie bipeda), astenia (oboseala musculara la efort minim) si atonia
(pierderea tonusului muscular). Aceste tulburari dispar dupa catva saptamani, prin preluarea functiilor cerebelului de
catre scoarta cerebrala.

Pentru a observa cum fuctioneaza corpul dupa lezarea cerebelului, se supune la experiment o broasca. Se introduce prin
insurubare, varful acul de spinalizare. Se perforeazza cutia craniana, se introduce acum in partea inferioara a cutiei
craniului si se misca numai intr-o directie: stanga sau dreapta pentru a leza doar o parte a cerebelului. Se scoate acum si
se urmareste animalul.

Se observa ca broasca sta incovoiata spre partea leziunii, deoarece muschii paratii lezate sub controlul centrilor
cerebelosi contralaterali.

In concluzie, muschii de pe o parte a corpului sunt controlati de centrii cerebelosi contralaterali. In urma distrugerii unei
parti din cerebel, muschii de pe aceeasi parte isi mentin tonusul initial, iar cei de pe partea opusa leziunii prezinta
tonusul muscular redus si determina curbura coprului pe aceeasi parte. Substanta cenusie este dispusa si la exterior,
formand scoarta cerebeloasa si in interior, constituind nucleii intercerebelosi. Lobii anteriori regleaza tonusul muscular.

1.2.c.DIENCEFALUL / creierul intermediar;

Este localizat sub emisferele cerebrale, in prelungirea trunchiului cerebral si situat deasupra mezencefalului, pe care il
acopera.

1. Morfologie: diencefealul prezinta o fata dorsala, o fata bazala si doua fete laterale. Central, prezinta
ventriculul III care comunica inferior cu ventriculul IV, printr-un canal numit apeductul Sylvius, iar superior comunica cu
ventriculii laterali I si II aflati in interiorul emisferelor cerebrale.

2. Structura: diencefalul prezinta mai multe formatiuni nervoase dispuse in jurul ventriculului al III-lea, care la
baza comunica cu ventriculul IV, iar lateral, cu ventriculele I si II.

Este alcatuit din mai mule structuri nervoase:

 Talamusul = un organ nervos compus dintr-o pereche de formatiuni ovale de substanta cenusie, plasate lateral
fata de ventriculul III. 39Lateral fata de talamus sunt plasati corpii striati 40. Aceste formatiuni sunt constituite din
nucleii conectati cu trunchiul cerebral, cerebelul si scoarta cerebrala.Prin nucelii care intra in structura sa,
constituie o statie de relu pentru fibrele ascendente provenite de la maduva, bulb si cerebel in drumul lor spre
cortex. Fac exceptie fibrele olfactive, vizuale si auditive, care nu au releu talamic. Din punct de vedere
functional, nucleii talamici se clasifica in nuclii de releu, de asociatie si nespecifici.
o Nucleii de releu importanti sunt statii sinaptice obligatorii pentru caile sensibilitatii specifice
(exteroceptive, proprioceptive si interoceptive),neuronii talamici reprezentand al treilea neuron al cailor
ascendente,cu exceptia sensibilitatii olfactive care nu are releu talamic si a fibrelor sensibilitatii viscerale,
care ajung in talamus dupa ce fac statie in hipotalamus. Rolul lor este de a regla intensitatea stimulilor
care sunt proiectati in scoarta cerebrala.
o Nucleii de asociatie primesc colaterale de la toate caile senzitive si motorii extrapiramidale si intervin in
coordonarea senzitiv-motorie, realizand o functie de integrarea a impulsurilor de la mai multi nuclei
talamici. Conecteaza nucleii de releu;
o Nucleii nespecifici fac parte din formatiunea reticulata, primind impulsuri de la substanta reticulata a
trunchiului cerebral si realizand conexiuni corticale si subcorticale. Acestia participa la reglarea ritmului
nictemeral (somn – veghe), precum si la realizarea unor procese afective.

Din punct de vedere al conexiunilor:

o Talamo-corticale
o Talamo-striate (cu corpi striati)
o Talamo-cerebeloase
o Talamo-bulbare
o Talamo-hipotalamice

 Metatalamusul este situat inapoia talamusului si este compus din doi corpi geniculati laterali si doi corpi
geniculati:
o Coprii geniculati laterali = constituie statii releu pe calea vizuala, fiind conctati cu coliculii cvadrigemeni
superiori
o Corpii geniculati mediali = sunt statii releu pentru calea auditiva si sunt conectati cu colicuii
cvadrigemeni inferiori.

39
Ventriculul III este o cavitate situata pe linie mediana, intre masele nucleare ale talamusului si hipotalamus.
40
Nucleii bazali – corpii striaţi – reprezintă un nucleu important al sistemului extrapiramidal şi sunt situaţi lateral de talamus. Corpii
striaţi sunt reprezentaţi de nucleul caudat şi de nucleul lentiform
  Epitalamusul este situat superio-posterior fata de talamus si este alcatuit din glanda epifiza si 2 nuclei
habenulari la nivelul carora se inchid reflexele olfactivo-somatice, care coordoneaza reflexele corpului legate de
miros, precum reflexele motorii si secretorii digestive.
 Subtalamus este situat in continoarea trunchiului cerebral, sub talamus. Nucleii sai sunt in legatura cu caile
extrapiramidale care au originea corticala, avmd rol motor.
 Hipotalamusul este situat sub talamus, superior trunchiului cerebral si fancheaza lateral ventriculul III. Inferior,
hipotalamusul fuzioneaza cu mezencefalul si poate fi delimitat, pe fata bazala a encefalului de la nivelul chiasmei
optice (locul unde se intersecteaza nervii optici) si pana la marginea posterioara a corpilor mamilari, vizibili ca
doua boabe de mazare, sau doua umflaturi care emrg din hipotalamus. Acestia sunt statii releu ale caii
sensibilitatii olfactive. Intre chiasma si corpii mamilari se afla infundibulbul (este o formatiune ca o tulpina, prin
care hipotalamusul este conectat cu glanda hipofiza, numita si tija pitulara, este compus din tractul hiofizar
(legatura vasculara). Ca si talamusul, hipotalamusul contine nuclei cu functii importante, grupati, dupa pozitia
lor, in nuclei anteriori, mijlocii si posteriori.
o Nucleii anteriori = alcatuiti din neuroni ce secreta hormoni antidiuretic (ADH) si ocitocina, care sunt
transportati de axoni si dezpozitati neurohipofiza/ hipofiza anterioara, avand rol in integrarea
parasimpatica. Pachetele axonilor neuronilor secretori constituie tractul hipotalamohipofizar.
o Nucleii motorii = sunt compusi si ei din neuroni secretori care produc neurosecretii specifice
stimulatoare sau inhibitoare a activitatii lobului anterior hipofizar. Neurosecretiile ajung la nivelul
hipofizei anterioare pe cale vasculare, prin sistemul port hipofizar. Alaturi de controlul secretiei hipofizei,
nucleii mijlocii au si rol de integrare parasimpatica.
o Nucleii posteriori au rol integrator simpatic.
 Functii ale hipotalamusului

Hipotalamusul este considerat punctul nodal al cailor care mediaza activitatea sistemului nervos vegetativ , starile
emotionale si functiie somatice, fiind centrul de reglare, coordonare si integrare a principalelor functii ale organismului
uman. Aceste functii sunt realizate prin conexiuni atat cu cortexul cerebral, cat si cu etajele subcorticale. Hipotalamusul
formeaza o unitate functionala cu sitemul limbic, impreuna cu care coordoneaza rectiile instinctive si emotionale. Desi
dimensiunile hipotalamusului sunt reduse, acest organ este cel mai important centru ce coordonare viscerala, putine
tesuturi nefiind influentate de el avand si un rol vital in mentinerea homeostaziei corpului.

a) Reglarea activitatii sistemului nervos vegetativ;

prin controlul centrilor vegetativi din trunchiul cerebral si maduva spinarii. Prin aceasta functie, hipotalamusul
influenteaza presiunea arteriala, rata si forta contractiilor inimii, motoliatea tubului digestiv, frecventa si amplitidinea
ventilatiei pulmonare, diamentrul pupilar si multe alte activitati viscerale.

b) Prin nucelii sai pentru perceperea placerii, fricii,furiei, hipotalamusului este centrul reactiilor emotionale. De
unde, pe cai nervoase vegetative, initiaza expresiile fizice ale emotiilor

c) termostatul corpului uman este localizat in hipotalamus, unde ajung informatii de la termoreceptorii periferici
care ii permit monitorizarea temperaturii corpului. In functiile de informatiile primite, centrii termoreglatori din
hipotalamus initiaza racirea corpului (prin transpiratie) sau incalzirea prin frisoane si in acest fel homeotermia.

d) reglarea aportului alimentar este realizata prin activitatea centrilor foamei si satietatii din hiporalamus, centrii
stimulati de la nivelul sangvin al nutrimentelor si de hormoni.

e) reglarea echilibrului hidric si al setei este realizata prin informatiile furnizate de osmoreceptorii viscerali
sensibili la variatiile concentratiilor mediului intern. Cand concentratia mediului este mai mare, osmoreceptorii sunt
stimulati si transmit impulsuri centrilor hipotalamici. Acesti actioneaza asupra lobului posterior al hipoepifizei si
determina eliberarea hormonului antidiuretic ADH ce provoaca retinerea apei la nivelul rinichilor. Totodata, aceleasi
conditii stimuleaza neuronii din centrul hipotalamic al setei, determinand consumul de lichide.
 f) Reglarea ritmului nictemaral (somn-veghe) este realizata de hipotalamus impreuna cu alti centrii corticali
(dintre care cei mai importanti sunt cei vizuali si subcorticali (substanta neagra din mezencefal)

g) Controlul sistemului endocrin este realizat de hipotalamus prin doua cai importante: prin neurosecretiile
stimulatoare si inhibitoare elaborante de nucleii mijlocii si prin secretiile nucleilor anteriori: hormonii ADH si ocitocina;

Leziunile hipotalamusului pot provoca obezitate, pierderea capacitatii de mentinere a temperaturii corpului, pierderea
apetitului. Distrugerea hipotalamusului sau a conexiunilor acestuia cu glanda hipofiza produce diabet insipid, mult mai
grav, datorita dificultatilor de tratare, fata de diabetul zaharat, forma mai frecventa de diabet.

1.2.d.Ganglionii Bazali / Nucleii bazali41

= sunt situati in profunzimea substantei albe a zonei bazale a emisferelor cerebrale

1. Structura: desi o definitie a acestor structuri este inca controversata, majoritatea atomistilor considera ca,
impreuna, nucelii caudat, putamen si globus palidus formeaza masa ganglionilor bazali numiti laolalta corpi striati.
Acestia sunt asociati functional cu nucleii subtalamici localizati in planseul lateral al diencefalului si cu substanta neagra a
mezencefalului. Prin intermendiul acestor structuri conexe, ganglionii bazali primesc aferente pe care le proiecteaza
indirect, prin intermediul talamusului, in aria motoare din cortexul frontal, influentand astfel musculatura scheletica
implicata in miscare.

2. Functiile ganglionilor bazali: Rolul precis al ganglionilor bazali este eluziv, datorita localizarii lor greu accesibile
si a faptului ca functiile lor se suprapun celor ale cerebelului. Exista dovezi ca ganglionii bazali intervin in reglarea
atentiei si a cognitiei. De asemenea, ei joaca un rol important in initierea, stoparea si monitorizarea intensitatii miscarilor
dictate de cortexul cerebral, in special a celor lente si steriotipice, cum ar fi balansarea bratelor in timpul mersului.

In plus ganglionii bazali inhiba miscarile antagonice sau inutile si, astfel, implsurile generate de acestia devin necesare in
mentinerea capacitatii corpului de a desfasura mai multe activitati in acelasi tim. Afectiunile provocate de alterarea
ganglionilor bazali de manifesta prin miscari involuntare, cum ar fi tremurul, mai ales in repaus (boala Parkinson),
lentoare in miscare fara paralizii si modificari ale tonusului musculaturii posturale.

1.2.e.Emisferele cerebrale
= reprezinta cea mai mare formatiune nervoasa a encefalului, fiind totodata, si cel mai nou organ nervos, din punct de
vedere evolutiv. La nivelul emisferelor cerebrale se realizeaza perceptia, imaginatia, gandirea si rationamentul, luarea
deciziilor etc.

1. Localizare: emisferele cerebrale sunt situate in cutia craniana, acoperind etajele inferioare ale encefalului si
totodata ocupand cea mai mare parte a cavitatii craniene.

2. Morfologie: cele doua emisfere sunt separate incomplet de fisura interemisferica si unite bazal prin
formatiuno de substanta alba (fibre comisurale): corpul calos, fornixul si comisura alba anterioara. Cele doua emisfere

41
Concluzia pe care o trag in acest moment este ca nucelii mentionati mai sus in document se pot numii si ganglioni
sunt usor asimetrice, la dreptaci fiind mai dezvoltata emisfera stanga, care coordoneaza miscarile voluntare ale
muschilor scheletici din jumatatea opusa a creierului si unde este localizat centrul vorbirii. Fiecare emisfera cerebrala
prezinta santuri mai adanci: santul central Rolando si santul lateral Sylvius etc. Santurile delimiteaza lobii: frontal,
parietal, temporal, occipital. Suprafata emisferelor prezinta si santuri superficiale care delimiteaza circumvolutiunile sau
girusurile precentral, postcentral, occipital, hipocamp etc.). Prezenta cutelor face ca suprafata totala a emisaferelor
cerebrale sa insumeze, in medie, 2500 cm2, fapt ce permite gazduirea unui numar mare de neuroni.

3. Structura: emisferele cerebrale sunt constituite din substanta alba si substanta cenusie. Substanta alba se afla
la interior si este alcatuita din fibre de asociatie, comisurale si de protectie. Substanta cenusie este dispusa la suprafata
emisferelor, unde formeaza socarta cerebrala. In interiorul emisferelor se afla ventriculii laterali.

 Scoarta cerebrala = segmentul superior de integrare a organismului in mediul sau de viata. Din punct de
vedere filigenetic, scoarta cerebrala este compusa din alocortex si izocortex.
o Alocortexul = partea cea mai veche a scoartei si este format din doua straturi de neuroni. Din
puct de vedere filogenetic si anatomic, alocortexul este la randul sau compus din:
 Arhicortex - creierul primitiv (= bulbii olfactivi + nuclei ai ganglionilor bazali)
 Paleocortex = compus din structuri ale sistemului limbic 42.
o Izocortexul/ neocortexul – 85% din scoarta cerebrala; este compus din neuroni (dispusi in 6
straturi):
 piramidali
 granulari
 fusiformi

Neocortexul = compartimentul executiv al sistemului nervos, locul unde se afla centrii constiintei. Aceasta structura ne
face constienti de noi insine, ne permite sa simtim, sa comunicam, sa recunoastem si sa ne amintim, sa intelegem,
sadecidem miscari voluntare si comportamente prin acre ne relationam cu mediul inconjurator.

 Structra: celule gliale, corpi de neuroni (miliarde aranjati in 6 straturi = 40% din masa
totala a creierului)
 Grosimea: 2 – 4 mm, circumvolutiunile triplandu-i suprafata; cercetarile cu privire la
grosimea si structura neocortexului au evidentiat variatii care au condus la elaborarea
unui mozaic numerotat compus din 52 de arii corticale numite ariile lui Brodmann
(1906). Tehnicile moderne (RMN) au localizat arii cu functii specifice, motorii si
senzoriale, si zone extinse, implicate in realizarea functiilor mentale superioare, ca
memoria sau limbajul.
 Caracteristice ariilor corticale:
o Sunt diferentiate functional in arii motorii, senzitivo-senzoriale
(receptoare) si de asociatie;
o Fiecare emisfera controleaza sensibilitatea si miscarile partii opuse a
corpului;
o Cu toate ca, morfologic, cele doua emisfere apar simetrice, ele sunt
specializate functional;
42
Sistemul limbic = Este dispus in jurul diencefalului, sub forma unui ar de cerc si este compus dintr-un set complex de structuri:
tractul olfactiv, corpul amigdalian , hipocampul. Aceste structuri prezinta numeroase conexiuni cu fasciculele olfactive, cu
talamusul, hipotalamusul, trunchiul cerebral, precum si cu alte zone corticale. Sistemul limbic detine functii diverse: este zona de
protectie primara si de integrare a informatiilor olfactive, intervine in asigurarea capacitatii organismului de a se apara sau de a fugi
de pericol, contributia la memorarea acelor evenimente care au produs emotii puternice (mai ales hipocampul este implicat in
invatare si memorare). Prin conexiunile sale, sistemul limbic intervine in coordonarea comportamentelor instintuale, precum si in
elaborarea motivatiei care sta la baza oricarui comportament. S.L. formeaza o unitatea functionala cu hipotalamusul, fiind astfel
implicat in coordonarea activitatilor vegetative si endocrine. Legaturile sistemului limbic cu talamusul au fost demostrate in cazul
leziunilor sau stimularilor nucleilor talamici si S.L. care au avut drept consecinte modificari ale reactiilor emmotionale si
comportamentale.
 o Nici o arie cortica nu actioneaza independent, ci toate interactioneaza
pentru indeplinirea oricarei functii;
NUMERE LOCALIZARE FUNCTII
1,2,3 Girus postcentral – lob parietal Somatosenzitiv
4 Girus precentral – lob frontal Arie motorie primara
5,7 Lob parietal Arie de asociatie somatosenzitiva
6,8,9 Lob frontal Arie de asociatie motorie
10 Lob frontal Arie de asociatie motorie generala
11 Cortex prefrontal Rezolvare probleme complexe cusarcini multiple
17 Lob occipital Cortex vizual primar
18,19 Lob occipital Cortex vizual de asociatie
20,21,38 Lob temporal Cortex de asociatie senzorial
22 Lob temporal Cortex de asociatie auditiv (intelegerea cuvintelor auzite) centrul Wernicke
37 Lob temporal Cortex de asociatie senzorial general
39 Lob parietal Girus angular – recunoasterea lumii inconjuratoare
40 Lob parietal Cortex somatosenzitiv de asociatie
41,42 Lob temporal Cortex auditiv
44,45,46 Lob frontal Centrii vorbirii – aria Borca

1. Neocortexul motor = regiunea din care sunt initiate impulsurile motorii care vor fi transmise nucleilor motori
situati in etajele subcorticale, pe caile piramidale si extrapiramidale care asigura motilitatea voluntara si steriotipica
automata.

Aria motorie primara este situata in aria 4 din girusul precentral al lobului frontal si cuprinde reprezentarile
tuturor segmentelor corpului extinse in concordanta cu complexitatea miscarilor acestora, intr-o harta numita
homunculus motor.

2. Neocortexul receptor/ senzitivo-senzorial = zona de protectie a sensibilitatilor specifice, care cuprind

sensibilitatea somestazica (sensibilitatea generala a corpului: tactila, termica si dureroasa) si sensibilitatea senzoriala
(vizuala, auditiva, olfactiva, gustativa si vestibulara)

a) sensibilitatea somestezica este proiectata in doua arii: aria somestazica I situata in girusul postcentral din
lobul parietal si aria somestazica II situata in peretele superior al santului lateral Sylvius. Neuronii din aceste arii
receptioneaza informatii de la receptorii tegumentari si de la proprioreceptorii, iar in urma stimularii este indentificata
regiunea corpului asupra careia a actionat stimulul, abilitatea numita discriminarea spatiala. In aria somestazica I este
reprezentata spatial fiecrae regiune repectoare a corpului, direct proportional cu densitatea receptorilor, astfel incat
buzele, fata, varfurile degetelo au reprezentat cea mai mare. Conturul acestor reprezentari spatiale ale corpului in aria
somestezica I se numeste Homunculus Senzitiv.

3. Neocortexul de asociatie comunica (“este asociat” ) cu ariile motorii si senzitive, analizeaza informatiile
primite de la acesta, integrandu-le si “comparandu-le” cu experientale anterioare. Neocortexul de asociatie este extins
in toata scoarta cerebrala, fiind compus din patru zone functionale: cortexul prefontral43, ariile limbajului din jurul
santul lateral, aria de interpretare generala extinsa in 3 lobi (parietal, temporal, occipital) si aria de asiciatie viscerala
din apropierea ariei limbajului.

Procesele corticale fundamentle sunt excitatia si inhibitia

1. Excitatie = procesul prin care o activitate este declansata, intensificata si intretinuta, iar inhibitia este procesul
prin care o activitate este diminuata sau oprita.

43
cortexul prefrontal = aria de asociatie cea mai complexa, implicata in cognitie, memorie, personalitate, inteligenta etc. Pierderea
functionalitatii acestei arii face imposibile capacitatile de abstractivare, rationalitate, memorizare, constientizare, planificare etc.
La nivelul scoartei cerebrale, cele doua procese, extitatia si inhibitia, se afla in permanenta interconditionare si
mobilitate, fenomen numit dinamica corticala, derulata dupa doua legi: legea iradierii si concentrarii si legea inductiei
reciproce.

Conform legii iradieriii si concentrarii, excitatia sau inhibitia aparute intr-un focar cortical au initial tendinta de a se
extinde in regiunile adiacente, iar ulterior, de a se concentra in punct de formare initial. Viteza iradierii excitatiei este
mai mare decat viteza iradieriii inhibitiei.

Legea inductiei reciproce se manifest prin aparitia unei zone de inhibitie in jurul unui focar de excitatie si , respectiv, a
unei zone de excitatie in jurul unui focar de inhibitie. Aceste procese intervin in realizarea activitatii scoartei cerebrale,
cum ar fi dobandirea reflexelor conditionate, invatarea, memoria etc.

2. Inhibitia: la nivelul cortexul se manifesta doua forme de inhibitie:

a) inhibitia neconditionata: intalnita si in celelalte etaje ale nevraxului si care poate fi de doua tipuri:

o Inhibitie de protectie = declansata de un stimul prea puternic sau cu un timp se actiune prea
lung;
o Inhibitie externa = declansata de un stimul nou, necunoscut, in timpul derularii unui reflex
conditionat; (invatat)

b) inhibitia conditionata: caracteristica exclusiva a scoartei cerebrale este si ea de mia multe tipuri,
putand sa apara dupa dobandirea unui reflex conditionat

o Inhibitia de stingere = dupa numeroase aplicari numai ale stimulului conditionat

o Inhibitia de diferentiere = prin utilizarea unui stimul conditionat cu intensitati variabile
o Inhibitia de intarziere = atunci cand este marit intervalul intre aplicarea stimului conditionat si
cel neconditionat.