Carte LP ANATO

ANATOMIA OMULUI
,...
CAPSIGAT
Caiet de lucrări practice
RADU STĂNESCU, LORENA MIHAELA SAS,
ANDREI OSMAN LILIANA CERCELARU, MARIA-CRISTINA PREDOI,
ANCA ENESCU, CARMEN SÎRBULEŢ, MIHAIL RELU STĂNESCU
RĂZVAN PETRU MELINTE, RODICA CROITORU, SMARANDA POPESCU
OANA TAISESCU FLORENTINA CRISTOVICI, BOGDAN CĂPITĂNESCU,
OVIDIU MARCEL MĂRGINEAN, ELENA PĂTRAŞCU,
MIHAELA MEŞINĂ, MIHAELA NIClTLESCU
DĂNUT TARNITĂ_ ION MÎNDR TT ,Ă
Lucrarea a fo t aprobată în Consiliul profesoral al Facultăţii de Medicină: 3/M/ l 861Il8.03.2019
Referenţi ştiinţifici: Conf. Univ. Dr. Dana Maria Albulescu, UMF din Craiova
Conf. Uni . Dr. Rodica Maria Mănerscu UMF din Craio a
Descrierea CIP a Bibliotecii afionale a României
Anatomia omului - Cap şi gât : caiet de lucrări practice/ coord.: Radu Stănescu
Lorena Mihaela Sas. - Crajova : Editura Medicală Universitară, 2019
Conţine Bibliografie
ISBN 978-973-106-304-1
I. Stănescu, Radu medicină (coord.)

II. Sas, Lorena Mihaela (coord.)
61
CIP nr. 7563/ 03.05.2019
EDITURA MEDICALĂ UNIVERSITARĂ CRAIOVA.

Acreditată CNCSIS Nr. 54/200 I
Str. Petru Rareş 4. 200654 Craiova
Tel / Fax: +40 251 502 179

e-mail: editura.medicala.universitara@gmail.com
•'', 'o,-,,,,
...... IU°'j[ �.s;
• ("0"1\1[.'ffl()!l,j ..
.l��
l,., ' Copyright© 2019 Editura Medicală Universitară
�-� t�f.l ,...
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate EMUC. Orice reproducere integrală sau parţială, prin orice
procedeu, a unor pagini din această lucrare efectuate fără autorizaţia editorului este ilicită şi constituie o
contrafacere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utilizării individuale sau citări justificate de interesul
ştiinţific, cu specificarea respectivei citări.
Copyright© 2019 Editura Medicală Universitară

AJl rights reserved. This book îs protected by copyright. No pai1 of this book may be reproduced în any form or
by any means iocluding photocoying, or utilized by any informaqtion storage and retrival system without
written permision from the copyright owner.
Tiparul REPROGRAFIA UNIVERSITĂŢII DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

CRAIOVA
Comanda 751/2019
Tiraj I 00 + 40 ex
2
CUPRINS
Oasele etajului neural al craniului: frontal, parietale, occipital etmoid ................................................4

Oasele etajului neural al craniului: temporale, sfenoid...........................................................................9
Oasele etajului facial al craniului: maxilele, nazale, lacrimale, zigomatice, palatine, vomer.............. 14
Mandibula. Nor1na fro11tală................................................................................................................... I 9
Norma laterală, occipitală şi verticală. Suturile bolţii craniene. Fontanelele ........................................22
Exobaza şi endobaza. Fosa temporală, fosa infratemporală, fosa pterigopalatină ................................25
Meninge spinal si maduva spinării. Meninge encefalic; părţile encefalului.........................................33
Tmnchiul cerebral: configuraţie externă originile aparente ale nervilor cranieni. Cerebelul:
configuraţie externă, tabulaţie. Ventriculul IV..............................................................................40
Emisferele cerebrale: configuraţie extemă, giraţie, fisuraţie.................................................................46
Diencefalul. Nucleii bazali. Capsula intemă.........................................................................................50
Ventriculii cerebrali I-II şi III, circulaţia lichidului cerebro-spinal. Vascularizaţia arterială şi venoasă a
encefalului: sistemul carotidian şi ve11ebro-bazilar, cercul arterial al creierului, sinusurile venoase
ale durei 1nater................................................................................................................................ 54
Orbita: pereţi, bulbul ocular - tunicile, conţinut; anexele bulbului ocular: aparatul lacrimal,
conjunctiva, pleoapele, muşchii bulbului ocular. Nervii oculomotor comun (III), trohlear (IV),
abducens (VI) şi oftahnic (Va) ....................................................................................................... 61
Urechea externă, medie şi internă. Nervul vestibulo-cohlear (VIII) ..................................................... 68
Fascia cervicală. Sistemul venos superficial al gâtului. Muşchiul platyssma. Plexul cervical..............74
Muşchii gâtului: muşchiul sternocleidomastoidian şi muşchii infrahioidieni. Nervul accesor (XI).
Muşchii scaleni şi preve1iebrali. A11era şi vena subclaviculară..................................................... 80
Mănunchiul vasculo-nervos al gâtului: artera carotidă comună, nervul vag (X), vena jugulară internă.
Lanţul simpatic cervical. Porţiunea supraclaviculară a plexului brahial........................................85
Osul hioid, muşchii suprahioidieni, glanda submandibulară. Artera carotidă externă: trniect, ramuri
cervicale......................................................................................................................................... 93
Teritoriile de inervaţie cutanată a feţei. Muşchii mimicii. Artera şi vena facială. Nervul facial. .......1 O 1
-Muşchiul maseter. Fosa temporală: muşchiul temporal, artera temporală superficială şi nervul
auriculotemporal. Glanda parotidă. Fosa infratemporală: muşchii pterigoidieni medial şi lateral;
artera maxilară şi nervul mandibular (Vc)...................................................................................11O
Fosa pterigopalatină: nervul maxilar (Vb ). Nasul extern, cavitatea nazală, sinusurile paranazale.....119
Cavitatea orală, limba, glandele sublinguale, isthmus faucium. Nervul hipoglos (XII) ..................... 125
Faringele: raporturi, configuraţie internă, structură. Spaţiul laterofaringian. Nervul glosofaringian
(IX). Esofagul cer,1i cal ............................. ; ................................................................................... l 29
Laringele şi traheea cervicală: raporturi. structură, configuraţie internă, vascuiarizaţie şi inervaţie.
Gla11da tiroidă ......................................................................................................... ; .....................137
3
OASELE ETAJULUI NEURAL AL CRANIULUI:
FRONTAL, ETMOID, OCCIPITAL ŞI PARIETALE
OBIECTIVELE LUCRĂRII:
arele abilităţi:
După efectuarea lucrărilor practice studentul trebuie să capete următo
_ Să identifice oasele: frontal, parietale, occipital şi etmoid;
Să cunoască încadrarea oaselor studiate în nonnele craniene şi suturile aferente;
Să identifice pă1ţile şi principalele repere osoase;
Să identifice orificiile craniene şi să prezinte conţinutul acestora la nivel ul oaselor
studiate.
FRONTALUL (Os Frontale)

Frontalul este localizat în partea anterioară a craniului. Aparţine nonnei frontale şi contribuie la
formarea cavităţilor orbitare şi nazale. Este un os nepereche şi median, un os aplatizat, pneumatic şi
neregulat.
Orientare: se aşază inferior porţiunea scobită a osului, iar anterior porţiunea convexă a osului.
Osul frontal prezintă o porţiune orizontală (formată la rândul ei din porţiunile nazală, etmoidală
şi orbitală) şi o porţiune verticală.
Porţiune solzoasă a frontalului prezintă um1ătoarele elemente descriptive:
La nivelul Fetei Exocraniene:
eminenţe frontale;
arcade supraciliare;
glabela;
margine supraorbitară;
proces zygomatic;
incizura supraorbitară/ foramen supraorbitar;
incizura frontală/ foramen frontal;
linia temporală;
faţa temporală;
sutura frontală.
La nivelul Fetei Endocraniene:
gaura oarbă prin care trec vene emisare ale cavitătii' nazale·'
creasta frontală, punct de inserţie pentru coasa creierului;
şanţul sinusului sagital superior în care se află sinusul sagital superior;
şanţuri arteriale, impresiuni digitiforme, proeminenţe mamilare.
Marginea solzului (marginea parietală)
Este dinţată şi arcuată. Prin articularea cu oasele parietale, fonnează sutura coronară.
Scobitura etmoidală:
�e forma literei_ "U�> prez�ntând concavitatea posterior. Inferior se va articula cu osul etmoid.
1n structura scob1turu etm01dale descriem:
ramura transversală care se va articula cu po11iunea nazală;
ramurile laterale care conţin semicelule completate de semicelule etmoidale·
gaura etmoidală anterioară;
gaura etmoidală posterioară.
Porţiunea obitară
Este alcatuită din cele două lame triunghiulare articulate marginilor laterale
ale scobiturii
etmoidale
Fiecare lamă prezintă două feţe şi trei margini.
4
La nivelul fetei inferioare descriem fosa glandei lacrimale, fo ea trohleară şi pina trohleară.
La nivelul fetei superioare descriem impresiuni digitifonne şi eminenţe mamilare.
Marginile portiunii orbitare sunt:
marginea anterioară care este marginea supraorbitară;
marginea medială care se a1ticulează cu scobitura etmoidală;
marginea posterioară care se articulează cu aripa mică a sfenoidului.
Porţiunea nazală
Este situată între cele două lame orbitare si înaintea scobiturii etmoidale.
Porţiunea nazală are aspectul unei suprafeţe neregulate, din care se evidenţiază:
spina nazală care se va articula cu oasele nazale şi lama perpendiculară a osului etmoid·
marginea nazală care se va articula cu oasele nazale şi procesele frontale ale maxilelor.
Osul frontal prezintă şi creasta transversală sau fronto-orbito-nazală, situată între porţiunea
verticală şi p011iunea orizontală.
Conformaţia interioară:
Osul frontal prezintă lateral de glabelă sinusurile frontale.
Acestea sunt despărţite printr-un sept sagital şi prezintă un orificiu prin care comunică cu
meatul nazal mijlociu prin intermediul canalului frontonazal.
ETMOIDUL (OS ETHMOIDALE)

Etmoidul este un os median şi nepereche, având fom1a unei balanţe. Este localizat la nivelul
socobiturii etmoidale a frontalului, face parte din baza craniului şi participă la formarea cavităţilor
nazale şi orbitare.
Orientare: se aşază superior po11iunea mică a lamei verticale a osului, iar anterior marginea
groasă şi scurtă a acestei lame.
Părţile osului ehnoid sunt:
lama verticală, care prezintă o po11iune mai mică situată deasupra lamei orizontale, şi o
porţiune mai mare situată sub lama orizontală care participă la formarea septului nazal;
lama orizontală, care completează scobitura etmoidală şi participă la fonnarea bolţii
cavităţii nazale şi a bazei craniului;
labirintele etmoidale, care fac parte din pereţii laterali ai cavitaţilor nazale şi respectiv
pereţii mediali ai orbitei.
Lama verticală
Prezintă o porţiune verticală superioară şi o porţiune inferioară.
La nivelul portiunii superioare se observă următoarele elemente descriptive:
crista galii, de formă triunghiulară şi punct de inse11ie pentru coasa creierului;
aripile crestei, care completează gaura oarbă şi se articulează cu solzul frontalului.
Portiunea inferioară mai este numită şi lama perpendiculară şi are formă patrulateră. Se
articulează cu vomerul fonnând po11iunea osoasă a septului nazal.
Lama orizontală
Numită şi lama ciuruită, este de fom1ă drephmghiulară şi este -împărţită în două şanţuri
anteroposterioare de către crista galii. Pe fiecare şanţ se pot observa 25-30 de orificii prin care trec
filetele nervului olfactiv.
"Labirintele etmoidale
Au forma a două mase cubice şi sunt localizate pe marginile laterale ale lamei orizontale.
Acestea conţin celule etmoidale completate de semicclulele oaselor vecine.
Labirintele etmoidale prezintă. şase feţe:
Fata laterală sau lama orbitară este subţire, plană şi netedă. De asemenea contribuie la formarea
peretelui medial al orbitei.
5
La. nivelul ac este feţe se observă
rt
vi a „ na Ie
za_. . . 1 · ni. . a me
lateral a I ca d u � . at u I
11
part e din pe re tele a� vot e
Fata medială face corn etu l naza l mtJ lo _ c,u; es te a
: co metu l naza l superior şi · matoare1e elemente.

două co m ete n azale · elul meatu Iu1· nu··J 1oclll se pot desene ur
superior şi meatul mijlociu. La mv
procesul uncinat;
bula etmoidală;
hiatul semilunar;
infundibulul etmoidal.
micelulel e osului frontal.
Fata superioară este completată de se
rnetul mijlociu.
Fata inferioară ţste reprezentată de co
icelulele osului sfenoid.
Fata posterioară va fi completată de sem
Conformatia interioară: el d
o r etmo i ale se a lă
f
mpact. În int ri rul lab i rint
Osul etmoid este alcătuit din lame de os co
e o
vor co munica în
posterioare. Celulel e posterioare
celule cu aer grnpate în celule anterioare, mijlocii şi ociu.
taţii naza le, ia celu lele anterioa re şi mijlocii vor comunica în meatul mijl
meatul superior al cavi r
semicelulele oaselor învecinate.
Labirintele mai conţin si-semicelule care se completează cu
OCCIPITALUL ( OS OCCIPITALE)
posterioară ş i inferioară a
Occipitalul este un os median şi nepereche, localizat în regiunea
neurocraniului, -la nivelul normei posterioare.
Pa11ile constitutive se grupează astfel:
portiunea
' bazilară
.
·'
solzul occipitalului;
două po11iuni laterale;
gaura occipitală mare.
Orientare: Se aşază anterior faţa concavă, iar inferior gaura mare a osului
Gaura occipitală
·
Este alungită antero-posterior şi are formă ovală as igt:ran " d comumcarea canalului vertebral
'
cu neurocraniul. Continutul este reprezentat în principal de urmatoarel e elemente:
.. ,., .
- maduva spmam, . ... mvehtă de meningele spinal·
bulbul rahidian, învelit de meningele cerebral�
plexuri venoase vertebrale şi artere vertebrale:
arterele spinale posterioare; '
artera spinală anterioară·'
.ră�ăcina sp�nal_ă a nervului accesor (XI).
Porţmmle const1tut1ye ale occipitalului st1nt .m1·tt·al .izolate în pe110 .· ad. a ·mtrauterină u11indu-se
· ,.,
apoi mtr-un smgu · .
r os. Studiind osul ca întreg descnem ,o � iaţa endocraniană, o fată exoc1·an'1·ana,
, .., patru
margini şi patru unghiuri
i
La nivelul fetei exocraniene a Portiun··

•
11 B azi·1 are descriem:

•
- tuberculul faringian;
bursa faringiană;
- rugozităţi pentru insertiile 111t1şch 1·1or d rept ant n· 1. a1 capulu .
• . , i şi lungul capului.
La nivelul fete1 exocraniene a Solzului Occinita' l u Iu1: �
o servăm:
- protuberanţa occipitală externă·
creasta occipitală externă.
liniile nuchale supre111a'"' , s't1pe11o.· ara... ş.t m
· fien·oara; ...
planul occipital situat deasup1.a pro
tuberant,� 1. occ.ipi. tale exter
p1anul nuchal situat sub protuberanţa . ne;
occ1p 1tală externă.
6
La nivelul fetei exocraniene a Portiunilor Laterale prezintă:
condilii occipitali;
fosa condiliană;
canalul condilian prin care trece o venă emisară;
canalul hipoglosului prin care trece nervul hipoglos.
La nivelul fetei endocraninene a Portiunii Bazilare distingem:
clivusul care constituie o bază de susţinere pentru bulb şi punte;
şanţurile sinusului pietros inferior situate lateral de clivus.
La nivelul fetei endocraninene a Portiunilor Laterale observăm:
tuberculul jugular·
porţiunea verticală a şanţului sigmoidian.
La nivelul fetei endocraninene a Solzului Ocipitalului se identifică eminenţa crnciformă care
împarte această zonă în două fose cerebrale, situate superior şi două fose cerebreloase, situate inferior.
Având ca punct de reper eminenţa cruciformă se pot identifica:
protuberanţa occipitală internă;
şanţurile sinusurilor transverse;
şanţul sinusului sagital;
creasta occipitală internă/şanţul sinusului occipital.
Marginile occipitalului
Marginile superioare se a11iculează cu oasele parietale şi vor forma sutura lambdoidă.
Marginile inferioare sunt împărţie de către procesul jugular în două porţiuni:
porţiw1ea posterioară tubercului jugular care este marginea mastoidă;
porţiunea anterioară tubercului jugular care la rândul ei prezintă:
• fisura pietroocipitală
• incizura jugulară care participă la fonnarea găurii jugulare. La acest nivel se
observă tuberculul intrajugular, care compat1imentează gaura jugulară în
două zone : anterior de tubercul va trece nervul glosofaringian; posterior de
tubercul vor trece nervii vag, accesor precum şi vena jugulară internă.
Unghiurile occipitalului
unghiul superior este format de unirea marginilor lambdoide;
unghiul anterior care se a1ticulează cu sfenoidul;
unghiurile laterale care sunt formate din unirea marginilor mastoidiene cu marginile
lambdoide.
PARIETALUL (OS PARIETALE)
Parietalul este un os pereche de formă aplatizată şi patrulateră, situat la nivelul calvariei.
Orientare: se aşază medial faţa concavă, anterior unghiul cel mai ascuţit şi inferior marginea
scobită.
Prezintă de studiat două feţe, patru margini şi patru unghiuri.
La nivelul fetei externe identificăm :
tuberozitatea parietală;
liniile temporale superioară şi inferioară;
gaura parietală prin care trece o venă emisară.
La nivelul fetei interne se observă:
şanţuri arteriale dintre care se remarcă şanţul arterei meningee medii;
impresiuni digitiforme;
eminenţe mamilare;
şanţul sinusului sagital superior;
foveolele granulare;
şanţul sinusul sigmoidian.
7
Marginile osului occipital sunt:
marginea superioară care formează sutura sagitală;
marginea inferioară care formează sutura solzoasă;
marginea anterioară care formează sutura coronară;
marginea po terioară care formează sutura lambdoidă.
Unghiurile osului occipital sunt:
frontal sau antero-superior;
sfenoidal sau antero-inferior;
mastoidian sau posteroinferior;
occipital sau postero-superior.
GRILE RECAPITULATIVE
1. Lama verticală a osului etmoid:
a. mai este numită şi lama ciuruită;
b. participă la formarea peretelui medial al orbitei;
c. participă la formarea po11iunii osoase a septului nazal;
d. este străbătută de orificii prin care trec filetele nervului olfactiv;
e. cornetul nazal superior apai1ine acestei lame.
2. Solzul occipitalului:
a. prezintă eminenţa crucifo1mă pe faţa exocraniană;
b. prezintă eminenţa crucifonnă pe faţa endocraniană;
c. prezintă două fose cerebrale superioare şi două fose cerebeloase inferioare;
d. a, c.
e. b, c.
3. Osul parietal:
a. se articulează prin marginea posterioară cu osul frontal şi formează sutura lambdoidă;
b. se articulează prin marginea anterioară cu osul occipital şi formează sutura coronară;
c. se articulează prin marginea superioară cu marginea de pa1iea opusă şi formează sutura
sagitală;
d. se articulează prin marginea inferioară cu osul temporal şi formează sutura coronară·
e. se articulează prin marginea superioară cu osul frontal şi formează sutura lambdoidă.
4. Alegeţi afim1aţia corectă referitoare la osul frontal:
a. sinusurile frontale comunică prin intermediul canalului frontonazal cu meatul nazal inferior·
b. Ia nivelul feţei inferioare a po11iunii orbitare este prezentă fosa glandei lacrima le;
c. porţiunea solzoasă se articulează cu osul temporal şi formează sutura coronară;
d. procesul zigomatic participă la fonnarea arcadei zigomatice;
e. eminenţele frontale şi arcadele supraciliare se identifică pe faţa endocraniană a porţiunii
solzoase.
5. Scobitura etmoidală:
a. are forma litere'i''U", cu concavitatea posterior;
b. se articulează inferior cu osul etmoid;
c. conţine semicelule completate de semicelulele etmoidale;
d. a, c;
e. a, b, c.
8
OASELE ETAJULUI NEURAL AL CRANIULUI:·
TEMPORALE ŞI SFENOID
După efectuarea lucrărilor practice studentul trebuie să capete următoarele abilităţi:
Să identifice oasele: temporale şi sfenoid;
Să cunoască încadrarea oaselor studiate în normele craniene şi suturilc aferente;
Să identifice părţile şi principalele repere osoase;
Să identifice orificiile craniene şi să prezinte conţinutul acestora la nivelul oaselor
studiate.
TEMPORALUL(OS TEMPORAL�
Temporalul este os neregulat şi pereche. Este localizat între oasele occipital, sfenoid şi parietal,
putând fi identificat la nivelul exobazei, endobazei şi a normei laterale.
Orientare: se aşează superior porţiunea solzoasă, lateral faţa solzului care prezintă un proces,
anterior extremitatea liberă a procesului.
Temporalul prezintă um1ătoarele porţiuni:
porţiunea timpanică;
porţiunea solzoasă;
mastoida;
porţiunea pietroasă.
Porţiunea solzoasă
În studiul po1ţiunii solzoase vom descrie o circumferinţă, o faţă temporală şi o faţă cerebrală.
La nivelul circumferintei se observă:
porţiunea liberă care este zimţată şi neregulată. Se articulează anterior cu aripa mare a
sfenoidului şi fonnează sutura sfenoscuamoasă, şi posterior cu osul parietal şi formează
sutura scuamoasă;
porţiunea aderentă care este sudată posterior cu mastoida şi anterior cu porţiunea
pietroasă;
incizura parietală care este localizată între porţiunea liberă şi porţiunea aderentă.
La nivelul fetei laterale se observă o zonă netedă de inse1ţie pentru muşchiul temporal, şanţuri
vasculare, dintre care cel mai vizibil este şanţul arterei temporale mijlocii, şi de asemenea se mai
poate identifica şi procesul zigomatic.
Procesul zigomatic prezintă:
un vârf dinţat care formează arcada zigomatică împreună cu osul zigomatic;
două margini: marginea superioară, care va fi zonă de inserţie pentru fascia temporală, şi
marginea inferioară, zonă de inserţie pentru muşchiul maseter;
baza, care se bifurcă şi prezintă două rădăcini. Între cele două rădăcini localizăm fosa
mandibulară. Rădăcina transversală prezintă turberculul articular. Radăcina longitudinală
continuă spre posterior direcţia procesului zigomatic, pe deasupra orificiului acustic
extern. Această prelungire va forma creasta mastoidiană. Din rădăcina longitudinală
coboară pe peretele anterior al meatului auditiv extern procesul retroarticular. Supero
posterior orificiului acustic extern se poate observa spina suprameatică şi foseta
supreameatică.
La nivelul fetei mediale se observă şanţuri arteriale, impresiuni digitifonne şi eminenţe
ami. lare.
Porţiunea timpanică
Porţiunea timpanică reprezintă cea mai mare porţiune a meatului auditiv extern.
9
b. a prezintă:
La adult ob ervăm porţiunea timpanică sub forma unui jghea Acest
faţa po tern-superioară, care intră în constituţia pereţilor anterior inferior i po. terior ai
meatului acustic extern;
fata antero-inferioară, localizată posterior de fosa mandibulară·
Cele două fete converg la nivelul crestei timpanice a stâncii temporalului. Aceasta va fi
punct de plecare pentru vagina procesului stiloid.
extremitatea laterală sau porul acustic extern;
extennitatea medială sau internă, la nivelul căreia observăm şanţul timpanic;
marginea anterioară, care formează fisura timpano-scuamoasă. În porţiunea medială sau
internă se observă o lamelă osoasă denumită creasta tegmentală. Aceasta va participa la
formarea a două fisuri: pietrotimpanică şi pietroscuamoasă.
Marginea posterioară delimitează meatul auditiv pe de-o parte, de scuamă şi porţiunea
pietroasă. La exterior se poate observa fisura timpane-mastoidiană.
Porţiunea pietroasă
Denumită şi stânc.a temporalului are forma unei piramide. Baza piramidei este mascată de
mastoidă, iar vârful este direcţionat medial şi anterior.
Studierea elementelor anatomice se face la nivelul celor trei feţe, trei margini, bazei şi vârfului.
La nivelul fetei anterioare sau cerebrală observăm:
impresiunea trigemenului;
eminenţa arcuată;
tegmen tympani;
hiatul canalului pietros mare şi şanţul nervului pietros mare;
hiatul canalului pietros mic şi şanţul nervului pietros mic.
La nivelul fetei posterioare sau cerebeloasă se identifică:
orificiul acustic intern în care pot fi identificate nervul facial, vestibulocohlcar şi artera
labirintică;
fosa subarcuată;
orificiul extern al apeductului vestibulului.
La nivelul fetei inferioare descriem:
zona laterală în care observăm gaura stimolastoidiană (orificiu de trecere pentru a1tera
stilomastoidiană şi nervul facial) şi procesul stiloid;
zona mijlocie în care descriem fosa jugulară (orificiul de trecere pentru nervii
glosofaringian, vag, accesor şi vena jugulară internă) şi orificiul canalului mastoidian;
zona medială în care identificăm:
• orificiul extern al canalului carotidian (orificiul de trecere pentru artera
carotidă internă şi plexul carotidian),
• canaliculele carotico timpanice,
• foseta pietroasă,
• canaliculul timpanic,
• deschiderea exernă a canalului musculotubar.
La nivelul marginii superioare identificăm şanţul sinusului petros superior.
La nivelul marginii anterioare se observă gaura ruptă, care conţine nervul vidian.
În dreptul ,orificiului intern al canalului carotic se desprinde nervul pietros profund care se
neşte cu nervul pietros mare (ramura din nervul VII) si fom1ează nervul canalului pterigoid sau
1ervul vidian, ajungând la ganglionul pterigopalatin.
10
La nivelul marginii posterioare localizăm:
şanţul sinusului pietros inferior;
fisura pietre-occipitală;
orificiul extern al canaliculului cohleei;
scobitma jugulară;
spina intrajugulară.
Vârful conţine orificiul intern al canalului carotidian precum ŞI orificiul canalului
musculotubar.
Baza stâncii este mascată de po11iunea timpanică, mastoidă şi scuamă.
Porţiunea mastoidiană
Prezintă o faţă exocraniană şi o faţă endocraniană.
La nivelul fetei exocraniene descriem:
procesul mastoidian punct de inserţie pentru muşchiul sternocleidomastoidian, spleniu]
capului şi lugul capului;
incizura mastoidă punct de inserţie pentru muşchiul digastric;
şanţul arterei occipitale.
La nivelul fetei endocraniene se observă şanţul sinusului sigmoid.
La nivelul circumferintei identificăm sutura parieto-mastoidiană şi sutura occipito-mastoidiană.
CANALELE ŞI CAVITĂŢILE OSULUI TEMPORAL

Cavitătile si canalele care apartin organului vestibulo-cohlear sunt:
meatul acustic extern;
cavitatea timpanică;
labirintul osos;
meatul acustic intern;
canaliculul timpanic;
canalul musculo-tubar;
celulele mastoidiene;
apeductu] vestibular;
canaliculul cohleei;
canaliculele corticotimpanice.
Canalele independente de aparatul vestibulo-cohlear sunt:
canalul facialului;
canalul carotidian;
canaliculul mastoidian.
SFENOIDUL (OS SPHENOIDALE)

Sfenoidul este un os nepereche şi median, localizat la nivelul bazei craniului. Prezintă un corp,
aripi mici, aripi mari si procese pterigoidiene.
Orientare: se aşază superior faţa netedă a prelungirolor mici, şi anterior·inarginea dintată a
'
acestor prelungiri.
Corpul sfenoidului
Corpul este de formă cubică şi prezintă şase feţe.
La nivelul fetei superioare identificăm:
jugul sfenoidal;
san\ul prechiasmatic;
şaua turcească. În această zonă identificăm fosa hipofizară
procese!e c1·m01'd'1ene 1111-1ocu,
··
I ama patrulatera ş1 procesele clmo1d1ene posterioare.
,
V •
• • •
11
La ni elul fetei inferioare localizăm creasta sfenoidală inferioară. Lateral de aceasta creastă,
observăm de o pa11e şi de alta cornetele sfenoidului.
La nivelul fetei anterioare observăm:
creasta sfenidală;
ciocul sfenqidal;
sinusurile sfenoidale;
prelungirile cornetelor sfenoidale.
La nivelul feţei posterioare identificăm clivusul pnn care se realizează unirea cu porţiunea
bazilară a occipitalului.
La nivelul fetelor laterale observăm:
şanţul carotidian;
sinusul cavernos;
lingula sfenoidală.
Aripile mici
Au forma a două lame triunghiulare şi prezintă:
faţă superioară;
faţă inferioară care participă la formarea peretelui superior al orbitei ş1 delimitează
împreună cu aripile mari fisura orbitală superioară;
margine anterioară care se aiiiculează cu frontalul;
margine postierioară care desparte fosa craniană mijlocie de fosa craniană anterioară şi
prezintă o prelungire numită proces clinoi.dian anterior;
bază la nivelul căreia se localizează canalul optic prin care tre ce nervul optic şi artera
oftalmică.
Aripile mari
La nivelul bazei aripilor-mari .observăm:
gaura rotundă prin care trece nervul maxilar;
gaura ovală prin care trece nervul mandibular;
gaura spinoasă prin care trece artera meningee mijlocie.
Vârful aripilor mari se articulează cu osul parietal şi formează unghiul parietal.
Fetele aripilor mari sunt m111ătoarele:
faţa cerebrală care este endocraniană;
fata orbitară particip� la formarea peretelui lateral al orbitei;
faţa temporală aparţine fosei temporale şi este loc de inserţie pentru muşchiul temporal;
faţa infratemporală care este separată prin creasta infratemporală de faţa temporală. De
asemenea prezintă şi şanţul tubei auditive;
faţa maxilară care face parte din fosa pterigopalatină.
Marginile aripilor mari sunt:
endocraniene: frontală, solzoasă şi pietroasă
exocraniene: zigomatică, parietală şi orbitară.
Procesele pterigoidiene
Aceste procese sunt formate din două lame care se unesc anterior participând la formarea fosei
pterigopalatine. La acest nivel se localizează un şanţ ve1iical numit şanţul pterigopalatin, care se va
transforma în canalul palatin mare, prin unirea cu maxilarul şi procesul piramidal al palatinului.
Posterior obsevăm fosa pterigoidă în care se inseră muşchiul pterigoidian medial.
Rădăcina proceselor ptcrigoidiene prezintă canalul pterigoid prin care trece artera şi nervul
canalului pterigoid.
În partea inferi.oară, între cele două lame se observă incizura pterigoidiană în care se articulează
procesul piramidal al osului palatin.
12
La nivelul lamei mediale observam:
procesul vaginal;
şanţul vomerovaginal;
şanţul palatovaginal;
cârligul pterigoidian
şanţul cârligului pterigoidian
fosa scafoidă
o scobitură prin care trece tuba auditivă.
La nivelul lamei laterală identificăm:
procesul pterigospinos;
locul de inserţie pentru muşchiul pterigoidian lateral;
această faţă participă la fonnarea fosei pterigopalatine.
Conformaţia interioară
Corpul sfenoidal prezină sinusurile sfenoidale separate prin septul ·intersinusal. Acestea se
deschid prin cele două orificii situate lateral şi simetric faţă de creasta sfenoidală anterioară, şi vor
comunica în recesul sfcno-etmoidal.
I. Porţiunea solzoasă a osului temporal:
a. se a11iculează cu osul parietal la nivelul circum ferinţei;
b. nu participă la fonnarea arcadei zigomatice;
c. fonnează cea mai mare porţiune a meatului auditiv extern;
d. prezintă porui acustic extern;
e. delimitează fosa jugulară.
2. Foramenul stilomastoidian este străbătut de:
a. artera carotidă şi plexul carotidian;
b. nervul vag şi accessor;
c. nervul glosofaringian, accessor şi vag;
d. nervul facial şi a1tera stilomastoidă;
e. aer.
3. Aripile mici ale osului sfenoid:
a. participă la formarea peretelui inferior al orbitei;
b. delimitează împreună cu aripile mari ale osului sfenoid fisura orbitală inferioară;
c. la baza lor se identifică foramen rotund;
d. marginea anterioară se articulează cu osul frontal;
e. sunt mărginite anterior de spina suprameatică.
4. Procesele pterigoidiene:
a. sunt ·două lame osoase ce apat1in osului frontal;
b. rădăcina este străbătută de canalul pterigoidian;
c. se unesc anterior şi participă la formarea fosei pterigo-palatine;
d. Ia nivelul lamei mediale se identifică fosa scafoiclă;
e. sunt adevărate variantele b, c, d.
5. La formarea arcadei zigomatice participă:
a. osul frontal şi osul zigomatic;
b. osul temporal şi osul zigomatic;
c. osul frontal şi osul temporal;
d. osul occipital şi osul zigomatic;
e. doar osul zigomatic.
13
OASELE ETAJULUI FACIAL AL CRANIULUI:
CORNET INFERIOR, LACRIMALE, NAZALE, VOMER,
MAXILE, PALATINE ŞI ZIGOMATICE
OBIECTIVELE LUCRĂRII: ., le a b T ., ·.
1 itaţ1.
După efectuarea lucrărilor practice studentul trebuie să cape te urma toare . .
lacrimale , naza le, vom er, max ila, zigomatice şi
Să identifice oasele: cornet inferior,
palatine; .
lor studi ate în norm ele cran iene şi sutun le aferente;
Să cunoască încadrarea oase
Să identifice păt1ile şi principalele repere osoase;
ul oaselor
Să identifice orificiile craniene şi să prezinte conţinutul acestora la nivel
studiate.
,
Cele 15 oase ale viscerocraniului se grupează în maxilarul superior: cometele inferioare
nazalele, maxilele, palatinele, zigomaticele, vomerul; şi în maxilarul inferior - mandibula. Osul hioid
este considerat al 15-lea os şi este situat la nivelul gâtului.
CORNETUL INFERIOR (CONCHA NASALIS INFERIOR)

Cornetul inferior este localizat în cavitatea nazală sub concha mijlocie. Este un os pereche şi are
o formă de lamelă răsucită, prezentând două feţe şi două margini.
Fata medială proemină în cavitatea nazală şi este convexă.
Fata laterală participă la fo1marea meatului nazal inferior şi este concavă.
Marginea superioară este fixată pe maxilă şi pe lama perpendiculară a palatinului. La nivelul
acestei margini se observă:
procesul lacrimal;
procesul maxilar;
procesul etmoidal.
Marginea inferioară este liberă.
LACRIMALUL (OS LACRIMALE)

Lacrimalul se află pe peretele medial al orbitei participând la formarea orbitei şi a cavităţii
nazale. Este un os pereche şi are fom1a unei lame patrulatere, prezentând două feţe şi pah·u margini.
La nivelul fetei laterale observăm:
creasta lacrimală posterioară care va participa la fom1area santului
' ' lacrimal·'
cârligul lacrimal care delimitează orificiul de intrare în canalul nazolacrimal.
Fata medială intră în constituţia peretelui lateral al cavităţii nazale.
Marginea superioară se va articula cu frontalul.
Marginea inferioară se va articula cu cornetul inferior şi cu maxilarul.
Marginea posterioară se va articula cu etmoidul.
Marginea anterioa�ă se va articula cu procesul frontal al maxilei.
NAZALUL(OSNASALE)
Nazalul intră în structura scheletului nasului. Este un os pereche de formă pati,ilat
, .\, , era- s1· prezm
· t�a
două feţe şi pat�·u margini.
· La nivelul fetei anterioare observăm mici orificii nazale destinate ran1t11-1· 1 01. .
nervu I Ul· naza 1
extern.
La nivelul feţei posterioare se localizează şm;t,ul etmoidal, p 1·1· 11 care trece
nervul etmoidal
anterior.
Marginea inferioară participă la formarea aperturii piriforme.
Marginea superioară pai1icipă la formarea suturii fi:ontonazale.
14
Marginea laterală participă la formarea suturii nazomaxilare.
Marginea medială patticipă la formarea suturii internazale şi se articul.ează superior cu spina
nazală.
VOMERUL (VOMER)
Osul vomer participă la fonnarea septului nazal. Este un os nepereche şi are o forma de lamă
patrulateră (fier de plug). Va prezenta două feţe şi patrn margini.
La nivelul fetelor observăm şanţul vomerului prin care trece nervul nazopalatin.
Marginea posterioară se mai numeşte creasta choanală.
Marginea inferioară se articulează pe creasta nazală.
Marginea anterioară se va atiicula cu cartilajul septului nazal şi lama perpendiculară a
etmoidului.
La nivelul marginii superioare observăm aripile vomerului şi un şanţ anteroposterior destinat
crestei inferioare sfenoidale şi ciocului sfenoidal.
MAXILA (MAXILLA)
Maxila este localizată în centrul feţei, oasele maxilarului superior grupându-se în jurul ei. Va
intra în constitutia palatului osos, cavitaţii orale, orbitei, cavităţii nazale, fosei pterigopalatine şi fosei
infratemporale.
Maxila este formată dintr-un corp şi patru procese.
Orientare: se aşază inferior - marginea care prezintă dinţi, medial - faţa cu un orificiu marc,
posterior - marginea cea mai voluminoasă.
Corpul maxilei
Corpul este de formă piramidală prezentând bază, vârf, trei feţe şi trei margini.
La nivelul bazei, care participă la fo1111area peretelui lateral al cavităţii nazale observăm:
creasta conchală care se articulează cu comet inferior;
şanţul lacrimal;
hiatul maxilar care comunică la nivelul infundibulului etmoidal în meatul mijlociu.
La nivelul fetei anterioare localizăm:
gaura suborbitară;
fosa canină;
scobitura nazală.
La nivelul fetei posterioare care face parte din fosa infratemporală şi din fosa pterigopalatină,
identificăm:
tuberozitatea maxilei;
articularea cu osul palatin şi procesul pterigoid rezultând canalul palatin mare;
orificiile alveolare prin care trec ramuri ale nervului infra-orbitar.
Fata superioară prezintă şanţul suborbitar care se transformă în canalul suborbitar ce se va
deschide pe faţa anterioară a osului prin gaura suborbitară.
Vârful se articulează cu osul zigomatic prin procesul zigomatic.
Marginea anterioară se numeşte şi margine suborbitară.
Marginea posterioară formează împreună cu aripa mare a osului sfonoid fisura orbitară
inferioară prin care trec aitera şi nervul suborbitar.
Marginea inferioară are un traiect supero-inferior, este concavă �i merge către cel de-al doilea
olar.
i------------======e:.=......c�--==15
Procesul palatin
pe faţa nazală a corpulu
. rez . ta_ o
i. P m fonn a_ dreP tung hiulară cu două feţe şi patru
Este localiz at
margini. . - ••
. . ale şi prezintă orificiul superior al
Fata superioară intră în alcătmrea planşculm cav1taţ1t naz
canalului incisiv. ..
naza 1e. La ac est nivel observam .;
Fata inferioară intră în alcătuirea peretelui superior al cavităţll
şanturi
' palatine şi spine palatine. -
· · · ..,
Margmea medială fom1ează sutura palatina med"iana p1·in artic ' ularea cu cea de par te opusa .
- . Tot
. .
. - trei· mea anten·oară se poate observa canalul mc1s1v
- Catre
· se formează ş1 creasta nazala.
la acest nivel
în fonnă de "Y", precmn şi orificiul incisiv.
Marginea laterală- intră în alcătuirea feţei nazale a corpului.
La nivelul marginii anterioare observăm spina nazală an terioară.
Marginea posterioară formează sutura palatină transversară împreună cu lama orizontală a
palatinului.
Procesul frontal'
Este orientat către osul frontal. Va prezenta două feţe şi patru margmt.
La nivelul fetei mediale, care face pa11e din cavitatea nazală observăm creasta etmoidală.
Fata laterală reprezintă punct de inserţie pentru muşchiul ridicător al buzei superioare şi aripii
nasului.
Marginea anterioară fonnează sutura nazomaxilară împreună cu osul nazal.
Marginea posterioară se bifurcă inferior şi formează un şanţ limitat de două creste.
Creasta posterioară se articulează cu osul lacrimal şi mai este numită marginea lacrimală
a procesului frontal;
Creasta anterioară se continuă cu marginea suborbitară;
Fosa sacului lacrimal se fonnează între creasta lacrimală anterioară a frontalului şi
creasta lacrimală posterioară a lacrimalului şi se continuă inferior cu un canal
nazolacrimal;
Incizura lacrimală este localizată în partea inferioară a crestei lacrimale anterioare.
Marginea superioară se articulează cu osul frontal.
Marginea inferioară este localizată la nivelul corpului osului.
Procesul alveolar
Procesul alveolar se observă la nivelul porţiunii inferioare a maxilei, şi prezintă:
Arcada alveolară;
Alveolele dentare;
Septuri interalveolare;
Septuri interadiculare;
Juga alveolaria.
Procesul zigomatic
Se confundă cu vârful corpului se va articula cu osul zigomatic s'l 1· va, .f'.1orma ·
su t·ura zigomat·co1 -
maxilară.
La nivelul corpului maxilei se observă o cavitate mare numită
sinusul maxilar. Aceasta
comunică prin hiatul maxilar în cornetul nazal mij Iociu.
Maxila mai este străbătută de asemenea de canale înguste:
Canalul �uborbitar, prin care trec artera şi nervul suborbitar;
Canalele alveolare destinate arterelor si , ramur ilor nervoase dest·mate d'mtI-1or loca1·1zat1· p
. . · · ·
arcada dentară supenoară.
16
PALATINUL ( OS PALATINUM)
niului, participând ...la _fon� area
O --ul palatin e te localizat în porţiunea posterioară a viscerocra
un os p ereche , a�ca�utt dmtr-o
palatului osos, cavităţii nazale, orbitei şi fosei pterigopalatine. Este
care se adauga ŞI procesele
lamă erticală şi o lamă orizontală unite între ele prin unghi drept, la
osului palatin. _ . . .
re: s aşază inferior lama mai mică, posterior margin ea ei concavă ŞI medial margmea
Orienta e
mai groasă.
Lama orizontală
Este localizată la nivelul treimii posterioare a palatului osos. Are fonna unei lame patrulatere şi
prezintă două feţe şi patru margini.
Fata superioară sau nazală localizată în treimea posterioară a planşeului cavităţii nazale.
Fata inferioară sau palatină intră în structura plafonului cavităţii orale şi prezintă orificiul
palatin mare şi creast a palatină.
Marginea anterioară participă la formarea suturii palatine transverse împreună cu procesul
palatin al maxilei.
Marginea posterioară va fi punct de inse11ie pentru palatul moale .
Marginea medială se articulează cu cea de parte opusă şi participă la formarea crestei nazale în
porţiunea posterioară. Tot la acest nivel se observă şi spina nazală po�terioară.
Marginea laterală se articulează cu lama perpendiculară a osului.
Lama perpendiculară
Această. lamă se articulează cu tuberozitatea maxilei şi cu procesul pterigoid al sfenoidului.
Prezintă două feţe şi patru margini.
La nivelul fetei mediale sau nazale se observă două creste: creasta concală, care se articulează
cu cornetul inferior, şi creasta etmoidală, care se articulează cu cornetul nazal mijlociu. Această faţă
intră în structura peretelui lateral al cavităţii nazale.
La nivelul fetei laterale se observă trei zone:
Zona anterioară care se articulează la nivelul tuberozităţii maxi lei;
Zona mijlocie care formează peretele medial al fosei pterigopalatine. Tot în această zonă
se va forma şi canalul palatin mare.
Zona posterioară care se articulează cu procesul pterigoid.
Marginea anterioară se a11iculează la nivelul feţei nazale a maxilei şi micşorează hiatul maxilar.
Marginea posterioară se va articula cu lama medială a procesului pterigoid.
Marginea inferioară se articulează cu lama orizontală a osului.
La nive lul marginii superioare se observă
Procesul orbitar, cu feţisoare articulare: maxilară, etmoidală şi sfenoidală si
' cu fetisoare
' '
nea1ticulare: orbitară şi pterigopalatină.
Procesul sfenoid: este localizat posterior şi acop erit de faţa inferioară a corpului
sfenoidului.
Scobitura sfenopalatină: localizată între cele două procese de mai sus, care intră în
structura gaurii sfenopalatine destinată ramurilor nervoase ale ganglionului sfenopalatin
şi arterei sfenopalatină.
Procesul piramidal
Este localizat în zona de unire a lamei orizontale cu lama verticală şi pătrunde în incizura
pterigoidă. .Procesul piramidal este străbatut de canalele palatine mici.
17
ZIGOMA TICUL (OS ZYGOMA TIC)
Zigo maticul est� localizat în pa11ea laterală şi superioară a feţ ei. Este un os pe rech e şi pre zintă
trei feţe, cinci margini şi două procese . Orientare: Se aşază medial faţa ce prezintă un proces, anterior
suprafaţa semilunară concavă, inferior marginea cea mai mgoasă a osului.
La nivelul fetei laterale se inseră muşchii zigomatici şi observăm orificiul zigomatic-facial.
La nivelul feţei temporal e se localizează orificiul zigomatico-t e mporal. D e as e m enea ace astă
faţă face parte din fosele temporală şi infratemporală.
La nivelul fetei orbitare observăm orificiul zigomatico-orbitar. Această faţă se articul e ază cu
aripa mare a sfenoidului şi corpul maxilei, intrând în structura pereţilor laterali şi inferiori ai orbitei
prin faţa concavă şi în structura fosei temporale prin faţa convexă.
Marginea antero-superioară intră în structura aditusului orbitei.
Marginea antero-inferioară formează sutura zigomatico maxilară împreună cu maxila.
Magine a postero-superioară pmiicipă la delimitarea fosei temporale.
Marginea postero-inferioară este loc de inse11ie pentru muşchiul maseter.
Marginea medială se articulează cu aripa mare a sfenoidului şi cu faţa orbitară a maxilei.
Osul zigomatic prezintă în structura sa şi patru unghiuri.
La niv elul unghiului superior se descrie procesul frontal care prezintă un tubercul marginal pe
marginea posterioară şi ţtnintenţa orbitara pe marginea anterioară.
La nivelul unghiul posterior se observă procesul temporal care fonnează arcada zigomatică
împreună cu procesul zigomatic al temporalului.
Conformaţia interioară :Canalul zigomatic străbate osul zigomatic. Originea lui este prin
orficiul zigomatico-orbitar. Apoi va um1a o bifurcare în grosimea osului deschizându-se apoi prin
orificiile zigomatico-facial şi zigomatico-temporal.
1. Este adevarată unnatoarea afirmaţie referitoare la osul lacrimal, cu excepţia:
a. faţa medială a osului lacrimal intt1ă în constituţia peretelui lateral al cavităţii nazal e ;
b. faţa medială a osului lacrimal intră în constituţia peretelui medial al cavităţii nazal e ;
c. marginea superioară a osului lacrimal se articulează cu frontalul;
d. marginea inferioară se a1iiculează cu cornetul inferior;
e. marginea inferioară se articulează cu maxilarnl.
2. La nivelul bazei corpului maxilei observăm:
a. creasta conchală, şanţul lacrimal, hiatul maxilar;
b. gaura suborbitară, fosa canină, scobitura nazală; ·
c. tuberozitatea maxi lei;
d. şanţul suborbitar;
e. fisura orbitară.
3. Este adevărată următoarea afinnaţie referitoare la lama orizontală a osului palat1·11 , cu excep ta..
. _ . . .. . ţ·
a. este localizata la mvelul tremm postenoare a palatului osos;
b. este localizată la nivelul treimii anterioare a palatului osos;
c. are forma unei lame patrulatere ;
d. prezintă două feţe;
e. prezintă patru margini.
4. Faţa orbitară a osului zigomatic :
a. se articulează cu aripa mare a sfenoidului ·
b. se miiculează cu corpul maxilei;
c. prezintă orificiul zigomatico-orbitar;
d. variantele a şi b sunt corecte;
e. variantele a, b şi � sunt corecte.
18
MANDIBULA. NORMA FRONTALĂ
abilităţi:
După efect11area lucrărilor practice studentul trebuie să capete unnătoarele
Să identifice şi să orienteze mandibula; . .
area mandi bulei la nivelu l norme i aferen te precum ŞI modalttatea de
Să cunoască încadr
articulare a mandibulei;
Să identifice păt1ile şi principalele repere osoase;
studiate.
MANDIBULA (MANDIBULA)
Maxilan.11 inferior este fonnat în întregime numai de mandibulă. Acest os este median ŞI
nepereche şi prezintă un corp şi două ramuri.
Orientare: se aşază posterior concavitatea corpului, iar superior se aşază marginea prevăzută cu
alveole.
Corpul
Corpul madibulei are forma unei potcoave cu concavitatea posterioară, prezentând două feţe şi
dou5 margini.
La nivelul fetei anterioare observăm:
simfiza mentonieră;
protuberanţa mentonieră;
tuberculii mentonieri simetric localizaţi faţă de protuberanţă;
linia oblică - loc de inserţie pentru muşchii pieloşi;
gaura mentonieră localizată inferior premolarului al doilea;
proeminenţele ve11icale ce formează juga alveolaria.
La nivelul fetei posterioare identificăm:
spina mentală, care prezintă două procese superioare penh·u muşchii geniogloşi, şi două
procese inferioare pentru muşchii geniohioidieni;
linia milohioidiană, zonă de inserţie pentru muşchiul milohioidian;
foseta sublinguală, situată superior liniei milohioidiene;
foseta submandibulară, situată inferior liniei milohioidiene;
La nivelul marginii inferioare se observă fosa digastrică, zonă de inserţie· pentru muşchiul
digastic, şi identificăm de asemenea şi şanţul arterei faciale.
La nivelul marginii superioare localizăm:
arcada alveolară;
alveolele dentare;
septurile interalveolare;
septurile interadiculare;
juga alveolaria.
Ramurile mandibulei
Au forma a două lame patrulatere, care prezintă două feţe şi patru margini.
La nivelul fetei laterale observăm tuberozitatea maseterină, destinată inserţiei muşchiului
omonim.
La nivelul fetei mediale descriem:
gaura mandibulei destinată mănunchiului vasculonervos alveolar inferior·
lingula mandibulei;
şanţul milohioidian;
tuberozităţile pterigoidiene, zona de inserţie pentru muşchii pterigoidieni.
19
Marginea
. anterioară continuă linia obli că a mandibulei.
. ..., . . . ro 1-, dă .
raport cu g 1 and a pa
Marginea po terioară este groasă, smuoasa şi neted-a m tra� _nd în.
Marginea inferioară participă la formarea unghiului mand1bule1.
La nivelul marginii superioare identificăm:
el observandu-se creasta
- procesul coronoidian o lama triunghiulară, la acest niv
temporală. Pe acest proces se inseră muşchiul temporal; . .
ulei·
procesul condilian, care prezintă colul mandibulei şi capul mandib _ .
. . . zona- de trecere pentru manw1
- . ch1· l vas culo ner vos masetenn.
scobitura mand1bule1, t1
. . . _ _ . vascu 1 onervo
Canalul mandibulei străbate fiecare jumătate a mandibulei ŞI conţme m anunchml
alveolar inferior.
NORMA FRONTALĂ
No nna frontală prezintă trei etaje: etajul superior (neural), etajul mijlociu (resp irator), etajul
inferior ( oral).
Etajul Superior (Neural)
Este alcătuit din osul frontal, şi prezintă ca limită superioară sutura coronară, iar ca limită
inferioară marginea supraorbitară.
Ca detalii anatomice la acest nivel observăm:
tuberozităţile frontale;
arcu 1 suprasprâncenos;
incizura supraobitară / gaura supraorbitară;
incizura frontală / gaur a frontală;
sutura frontală;
glabella.
Etajul Mijlociu (Res.pirator)
La alcătuirea acestui etaj participă oasele nazale, frontalul, etmoidul, sfenoidul, oasele
lacrimale, maxilele, vomerul, cornetele. nazale inferioare, zigomaticele. Etajul este limitat superior de
marginea suprao bitară, iar inferior de spina nazală anterioară.
Etajul mijlociu prezintă apertura piriformă, cavitatea nazală şi orbita.
La nivelul cavitătii nazale localizăm:
septul nazal osos;
cornetele nazale: superioare, mijlocii şi inferioare;
meaturile nazale:
• superioare în care se deschid celulele etmoidale posterioare;
• mijlocii în care se deschid sinusurile frontale, s inusurile maxilare, celulele
etmoidale anterioare, celulele etmoidale mijlocii;
• inferioare: canalul nazolacrimal.
recesul sfeno-etmoidal, în care se deschide sinusul sfenoidal;
spina nazală anterioară;
orificiile superioare ale canalului incis iv: punct de trecere pentru nervul nazopalatin şi
artera palatină mare.
La nivelul orbitei descriem:
canalul optic, zona de trecere pentru nervul optic, a11era oftalm ică;
fisura orbitală superioară, prin care trec nervii III; IV, Va, VI, şi vena oftalmică;
fosa glandei lacrimale;
fosa sacului lacrimal şi orificiul canalului nazolacrimal;
fisura orbitală inferioară, prin care trece nervul Vb;
şanţul infraorbitar ;
canalul infraorbitar, care conţine mănunchiul vasculonervos infraorbitar.
20
Tot la nivelul etaJ·ului mtJ"locm
... . · 1•denttfic _ ş1. gaura infraorbitară (zona... d e trecere P.eptru
. am
manunch1 u) vasculo-nervos infraorb't .
, ·) ŞI. galll.a z1gomat1co-fa
1 ai
. . . , cială
. (prin care trece nervul
zigomat1co-1ac1a
· � ))
Etajul Inferior (oral)
· maxi·Ira ş1·
Acest etaj facia) este alcătuit d111 - ·
· la, · - · ·
. mandibu ş1 prezmta ca lpmtă superioară un plan
.
orizontal ce tIeee pnn spma . nazală anterioară, iar ca
. _ limită infedoară prezintă inarginea inferioară a
man d I bu I e1.
Detaliile anatomice întâlnite la acest nivel sunt:
sut1.1ra intermaxilară·
juga alveolaria;
procesele alveolare·'
unghiurile mandibulei·'
tuberculii mentali·'
protuberanta . mentală·'
sinosloza mandibulară·'
foramenul mental, prin care trece nervul, artera şi vena mentală
linia ob)ică;
procesul coronoid;
procesul condiloid.
I. Foseta submandibulară este prezentă la nivelul:
a. feţei anterioare a mandibulei;
b. feţei posterioare a mandibulei;
c. marginii superioare a mandibulei;
d. marginii inferioare a mandibulei;
e. ramurilor mandibulei.
2. Este adevărată următoarea afirmaţie:
a. procesul coronoidian prezintă capul mandibulei şi colul mandibulei;
b. procesul condilian are formă triunghiulară şi dă inserţie muşchiului temporal;
c. procesul condilian prezintă capul mandibulei şi colul mandibulei;
d. scobitura mandibulei este o zonă de trecere pentru mănunchiul vasculonervos alveolar inferior;
e. canalul mandibulei conţine mănunchiul vasculonervos maseterin.
3. La alcătuirea etajului mijlociu al normei f ontale participă umrătoarele oase cu excepţia:
r
a. frontalului;
b. sfenoidului ;
c. vomerului;
d. mandibulei;
e. fnaxilalelor.
4. În meaturile nazale mijlocii se deschid următoarele sinusuri cu excepţia:
a. sinusurilor frontale;
b. sinusurilor maxilare;
c. celulelor etmoidale anterioare;
d. celulelor etmoidale mijlocii;
e. celuleJ.or etmoidale posterioare.
21
Ă ŞI VERTIC ALĂ,
NORMA LATERALĂ, OCCIPITAL
NTANELELE.
SUTURILE BOLŢII CRANIENE. FO
OBIECTIVELE LUCRĂRII: 'f

următoare I e abTf 1 1 a,i:
După efectuarea lucrărilor practice studentul trebuie să capete
Să identifice oasele normei laterale, occipitale şi vertic·ale;
· .., 1 .(' area acestora·
.. · · a iorm
Să identifice suturile boitu cramene ş1 oasele care participa
ă a formarea ace5tora;
Să identifice principalei� fontanele craniene şi oasele care particip �
le aferente;
Să cunoască încadrarea oaselor studiate în normele craniene şi sutun
Să identifice părţile si principalele repere osoase;
l oaselor
Să identifice orificiile craniene şi să prezinte conţinutul acestora la nivelu
studiate.
NORMA LATERALĂ
Nonna laterală este alcătuită din _oasele frontal, sfenoid, zigomatice, temporale, parietale şi
occipital.
Limitele acestei nonne sunt reprezentate superior de linia temporală superioară, iar inferior de
arcul zigomatic şi procesul mastoid.
Detaliile anatomice observate la acest nivel sunt:
linia temporală superioară, pe care se inseră fascia superificială;
linia temporală. inferioară, zonă de inserţie pentru muşchiul temporal;
fosa temporală, zonă de inserţie pentru muşchiul temporal;
fosa infratemporală, în care observăm muşchii pterigoidieni şi artera maxilară;
fisura pterigopalatină, care conţine artera maxilară internă, artera sfenopalatină, nervul
maxilar;
arcul zigomatic, zonă de inserţie pentru fascia temporală şi muşchiul maseter;
tuberculul şi fosa mandibulară, care intră în constituţia articulaţiei temporomandibulare;
fisura timpano mastoidiană, în care observăm ramura auriculară a nervului vag;
procesul stiloid, zonă de inserţie pentru buchetul Riolan;
spina supreameatum;
foramen mastoidian, zonă de trecere pentru vena emisară şi artera mastoidiană
·
porul acustic extern;
meatul acustic extern.
NORMA OCCIPITALĂ
Norma occipitală este alc ătuită din oasele occipital şi parietale.

Detaliile anatomice sunt reprezentate de:
�r�tuberan!a, occi�itală extern ă , zonă de inserţie pentru ligamentul nuchal;
ltma nucala superioară , pe care îşi are 01-1·g 1·nea
muse
' h'tU l trapez·'
sutura lambdoidă. ·
22
NORMA VERTICALĂ (CALVAR.IA)
Calota este alcatuită din osul frontal oasele parietale şi o ul occipital.
Între aceste oase se pot observa suturile coronară (fronto-parietală), sagitală (inter-parietală) şi
lambdoidă (paricto-occipitală).
Pe faţa endocraniană a calotei se observă:
creasta frontală;
şanţul sagital - în care se identifică sinusul venos sagital superior·
foveole granulare - care conţin granulaţiile arahnoidiene;
şanţuri a11eriale·
impresiuni digitiforme;
proeminenţe mamilare.
SUTURILE BOLŢII CRANIENE

SUTURA CORONARĂ
În plan frontal, dar cu extremităţile laterale uşor îndreptate anterior se află sutura coronară
delimitată între marginea parietală sau superioară a scuamei frontale şi marginile frontale sau
anterioare ale parietalelor.
SUTURA SAGITALĂ
Median se găseşte sutura sagitală situată între marginile sagitale alăturate ale celor două
parietale.
SUTURA LAMBDOIDĂ
Posterior, se formează sutura lambdoidă la limita dintre marginile occipitale sau posterioare ale
parietalelor şi marginea corespunzătoare a scuamei occipitalului numită margine lambdoidă.
SUTURA METOPICĂ
În unele cazuri se descrie median sutura frontală sau metopică între cele două puncte de
osificare simetrice ale scuamei frontale.
FONTANELELE
La nou născut oasele bolţii craniene sunt încă unilaminate şi fără diploe, iar osificarea nu este
completă, distingându-se la nivelul suturilor spaţii membranoase largi numite fontanele
FONTANELA ANTERIOARĂ (FRONTALĂ SAU BREGMA)

La joncţiunea suturilor coronară, sagitală şi frontală de formă rombică, alungită sagital cu
dimensiuni de 4/2,5 cm se află fontanela anterioară.
FONTANELA POSTERIOARĂ (OCCIPITALĂ SAU LAMBDOIDĂ)

Fontanela posterioară de formă triunghiulară este situată între suturilc sagitală şi lambdoidă.
Între luna a III-a şi a VI-a se osifică şi se închide fontanela posterioară, pe când cea anterioară dispare
abia după prima jumătate al celui de-al doilea an de viaţă.
23
FO TANELA MASTOIDIANĂ (ASTERION)
La na tere, la locul de întâlnire al suturilor lambdoide, parietomastoidiană i
occipitoma ·toidiană e află fontanela mastoidiană care se închide de regulă în a doua jumătate a
primului an de viată. Aceasta zonă poate fi sediul unor anomalii congenitale care constau într-o
hernie a meningelor (meningocel).
FONTANELA SFENOIDALĂ (PTERION)

Fontanela sfenoidală se formează la locul de întâlnire al oaselor frontal parietal, solzul
temporalului şi aripa mare a osului sfenoid. Această fontanelă se închide în mod normal după primele
6 luni de viaţă.
I. Despre nonna laterală este falsă următoarea afirmaţie:
a. conţine liniile temporală superioară şi inferioară;
b. cuprinde fosa temporală;
c. cuprinde fosa infratemporală, cu muşchii pterigoidieni;
d. cuprinde fisura pte1igopalatină;
e. cuprinde foramen stilomastoidian.
2. Nonna occipitală:
a. este alcătuită din oasele parietale şi occipital şi poţiunea posterioară a oaselor temporale;
b. prezintă protuberanţa occipitală externă;
c. linia nuchală superioară găsită la acest nivel dă inserţie muşchiului trapez;
d. prezintă sutura lambdoidă;
e. în componenţa ei intră oasele parietale.
3. Calvaria sau nonna verticală:
a. este formată din osul frontal, oasele parietale şi osul occipital;
b. suturile coronară, sagitală şi lambdoidă pot fi identificate în componenţa sa;
c. prezintă proeminenţe mamilare;
d. pe faţa sa endocraniană, se găsesc numeroase impresiuni digitiforme;
e. prezintă spina nazală anterioară.
4. Alegeţi afin11aţia corectă despre sutura metopică:
a. apare între oasele nazale şi osul frontal;
b. poate apărea între cele două oase nazale;
c. este reprezentată de continuarea la nivelul osului frontal a suturii lambdoide;
d. apare median, la nivelul osului frontal;
e. poate să separe osul frontal de etmoid.
5. Denumirea de „bregma", este purtată de:
a. sutura frontală;
b. fontanela anterioară;
c. sutura metopică, când este prezentă şi se combină ca traiect cu sutura frontală;
d. sutura frontală dacă este dehiscentă (largă);
e. răspunsurile a, c şi d.
24
EXOBAZA ŞI ENDOBAZA.
FOSA TEMPORALĂ, FOSA INFRATEMPORALĂ
ŞI FOSA PTERIGOPALATINĂ
Să identifice exobaza şi endobaza;
Să delimiteze fosele anterioară, mijlocie si posterioară la nivelul exobazei şi endobazei;
Să cunoască încadrarea oaselor studiate la nivelul exobazei şi endobazei şi suturile
aferente;
Să identifice şi să delimiteze fosele temporală, infratemporală şi pterigomandibulară;
Să identifice părţile şi principalele repere osoase;
studiate;
EXOBAZA
Non11a bazală este constituită din oasele mandibulă, maxile, palatine, sfenoid, oase temporale şi
osul occipital.
Între arcul dentar al maxilelor şi un plan frontal ce trece prin spina nazală posterioară se descrie
zona anterioară; între planul frontal ce trece prin spina nazală posterioară şi vârful proceselor
mastoide se observă zona mijlocie; între vârful proceselor mastoide ş1 linia nucală superioară se
identifică zona posterioară.
ZONA ANTERIOARĂ
Zona anterioară este alcătuită din maxile ( procesele palatine ) şi oasele palatine ( porţiunea
orizontală.
Detaliile anatomice observate Ia acest nivel sunt:
sutura palatină mediană: intermaxilară, interpalatină;
sutura palatină transversă;
spina nazală posterioară;
foramen incisiv care conţine nervul nazopalatin;
sutura incisivă;
foramen palatin mare, care conţine nervul palatin anterior, vena palatină superioară şi
a1tera palatină mare) ;
foramene palatine mici, care conţin nervii palatini mijlociu şi postosteriori, artera
palatină descendentă;
canal palatovaginal, care conţine nervul faringian din ganglionul pterigopalatin;
canalul vomerovaginal, care conţine ramură din artera sfcnopalatină.
ZONA MIJLOCIE
Este alcatuită din oasele temporale şi sfenoid, şi prezintă următoarele detalii anatomice:
choanele;
tubercul faringian pe care se inseră ligamentul longitudinal anterior si
' rafeul farinoiair
b '
foseta naviculară, care conţine tonsila faringiană;
procesele petrigoidiene
Pe lama medială a proceselor palatine se vor observa fosa scafoidă şi hamulus pterigoid (punct
. _
de mserţ1c pentrn muşchiul tensor al vălului palatin) şi se notează inserţia muşchiului pterigoidian
medial.
25
P � lama laterală al roce clor ptcrigoidicne e identifică în erţia muşchiului ptedgoidian Jat r, t
canal pteri oidian. conţine nervul pietro profund·
"an\ul tubar. pe unde î i are traiect porţiunea cartilaginoa ă a hibei auditive ·
foramen O\iale c ntinc nervul mandibular i artera meningee mică;
foramen pino um conţine artera meningee medie i ner ul spino ;
pina angulari punct de in erţie pentru ligamentul fenomandibular:
foramen la erum. zonă de trecere pentru ner ul pietros profund {din plex carotic intern)-
impatic i nervul pietro superficial mare ( din n VU) - parasimpatic;
foram n caroticum externum parte a canalului carotic şi Ioc de trecere pentru artera
carotică internă· tot în foramenul carotic extern identificăm şi canaliculele carotico
timpanice care con\in ner ii carotico timpanici - simpatici;
fosula pietroasă conţine ganglionul inferior pietros al nervului IX, şi orificiul canalului
nervului timpanic din IX·
fosa jugulară în care identificăm, vena jugulară internă;
canalicul ma:toidian zonă de identificare pentm ramura auriculară a nervului X;
procesul tiloid punct de inse11ie pentru buchetul Riolan (vezi norma laterala) ;
foramen stilomastoidian, plin care trece n VII şi artera stilomastiodiană;
vagina procesului stiloid;
proc-esul mastoid , punct de inserţie pentru muşchiul sternocleidomastoidian;
incizura mastoidă , punct de inse11ie pentru muşchiul digastric;
şanţul arterei occipitale;
fosa mandibulară;
tubercul aiiicular;
fism-a pietroscuamoasă;
fisura pietrotimpanica, zonă de trecere pentru a. timpanică, n. coarda timpanului.
ZONA POSTERIOARĂ
Este alcătuită din oasele temporale şi occipital. Ca elemente descriptive la acest nivel. amintim:
condilii occipitali, zonă de articulare atlaso-occipitală;
foramen occipital magnum;
canalul nervului hipoglos, care conţine nervul hipoglos şi artera meningee posterioară·
fosa condiliană, în care identificăm canalul condilian şi venele emisare;
foramen jugularis, care conţine vena jugulară internă şi nervii IX, X, XI;
creasta occipitală externă;
linia nucală superioară;
linia nucala inferioară.
ENDOBAZA
Endobaza este alcătuită din oasele frontal, etmoid, sfenoid, temporale, occipital.
Fosa craniană anterioară se delimitează între porţiunea verticală a osului frontal, situat
anterior si şanţul chiasmatic împreună cu marginea posterioară a aripilor mici ale sfenoidului situate
posterior. Fosa craniană mijlocie se delimitează între şanţul chiasmatic împreună cu marginea
posterioară a aripilor mici ale sfenoidului situate anterior şi marginile superioare ale stâncilor oaselor
temporale şi dorsum selle situate posterior. Fosa craniană posterioară se delimitează. între marginile
superioare ale stâncilor oaselor temporale şi dorsum sellae situate anterior şi scuama occipitală situată
posterior.
26
FOSA CRANIANĂ ANTERIOARĂ
următoarele
Este alcatuită din oasele: frontal, etmoid şi sfenoid. La acest nivel se identifică
elemente anatomice:
lamina cribrosa, prin care trec filetele nervului olfac tiv;
canalul etmoidal anterior loc de trecere pentru a. etmoidală anterioară·
canalul etmoidal posterior, loc de trecere pentru a. etmoidală posterioară;
creasta frontal, zonă de inserţie pentru falx cerebri (coasa creierului);
foramen caecum;
crista gali;
sutura sfeno-etmoidală
sutura sfeno-frontală
şanţul chiasmatic, în care se identifică n. optic şi a. oftalmică
tubercul selar;
impresiuni digitale;
juga cerebralis.
FOSA CRANIANĂ MIJLOCIE
Este alcatuită din oasele temporale şi osul sfenoid. În această fosă identificăm:
fosa hipofizară;
dorsum sellae;
procesele clinoide posterioare;
şanţurile carotice, care conţin artera carotidă internă şi sinusul cavernos;
fisura orbitară superioară;
foramen rotund, în care identificăm nervul maxilar;
foramen oval, loc de trecere pentru nervul mandibular ;
foramen spinos, care conţine artera meningee medie;
eminenţa arcuată;
tegmen timpani;
şanţul şi hiatul nervului pietros mare (situat medial) - ramura din nervul facial;
şanţul şi hiatul nervului pietros mic (situat lateral) - ramura din nervul glosofaringian;
foramen lacerum - punct de trecere pentru nervul pietros profund ( din plexul carotic
intern - inervaţie simpatică) şi pentru nervul pietros superficial mare ( din nervul facial -
inervaţie parasimpatică);
foramen carotic intern - în care se identifică artera carotidă internă;
impresiunea trigeminală - pe care se localizează ganglionul trigeminal.
FOSA CRANIANĂ POSTERIOARĂ
Este alcatuită din oasele temporale şi osul occipital. La nivelul acestei fose se identifică:
clivus, zonă de reper pentru artera bazilară, bulbul rahidian şi puntea;
foramen occipital mare;
creasta occipitală internă;
protuberanţa occipitală internă;
şanţurile sinusurilor: transvers, sagital superior, sigmoidian, pietros superior, pietros
inferior;
foramen mastoidian;
foramen jugular;
porul acustic intern;
meatul acustic intern ( în care se identifică nervul facial, nervul vestibulocohlear, artera si
vena labirintică);
fosa subarcuată;
ape1tura externă a apeductului vestibular.
27
FOSA TEMPORALĂ
Fosa temporală se delimitează a tfel:
superior: linia temporală superioară·
inferior: arcul zigomatic·
. · uă cu prelungirea
medial: faţa temporală a scuame1. temporalului. care se c ont m _ . tl. .
np
posterioară a procesului zigomatic al temporalului; osul p arietal · faţa temporala a a
mari a sfenoidului limitată inferior de creasta infratemporală� faţa temporală :
zigomaticului de forma unui jgheab vertical deschis posterior - l a acest nivel . se afla
le
,oramenu l z1gomat1
f:". • •
· care trec nervul ş1 vase
co-temporal ce corespunde cana 1 u 1 ut• pr m
omonime·
în partea a.nterioară a fosei temporale se află o sutură în forma literei H la care participă
scuama frontalului, aripa mare a sfenoidului şi unghiul sfenoidal al parietalului.
Conţinutul este reprezentat de :
muşchiul temporal;
nervii temporali profunzi-ramuri din trunchiul anterior al nervului mandibular;
nervul zigomaticotemporal-ramură din nervul zigomatic-ram din nervul maxilar;
arterele temporal e profunde ramuri din artera maxilară;
artera temporal ă mijlocie-ramură din artera temporală superficială.
Comunicările fosei temporale:
fosa infratemporală
FOSAINFRATEMPORALĂ
Fosa infratemporală este situată infe1:ior de fosa temporal ă, şi prezintă um1ătoarea
delimitare:
pe retele lateral: reprezentat de faţa temporală a osului zigomatic şi a ramurii mandibulei;
peretel e megial: lama patrulateră a procesul ui pterigoid şi tuberozitatea maxil ei; la acest
nivel se află fisura pterigomaxilară care conduce în fosa pterigopalatină;
peretel e anterior: tuberozitatea maxi lei;
peretel e superior: format în partea medială de faţa infratemporală de pe aripa mare a
sfenoidului; în rest fiind reprezentat printr-un orificiu mare, prin care fosa temporală
comunicaă cu fosa infratemporală;
peretel e inferior şi posterior: lipsesc.
Conţinutul fosei infratemporale este reprezentat de:
muşchii pterigoidieni medial şi lateral;
artera maxilară cu ramurile ei;
plexul venos pterigoidian aplicat pe faţa laterală a muşchiului pterigoidian laterat
nervul mandibular cu ramurile sale;
ramuri din nervul facial - nervul coarda timpanului ce pătrunde în fosa infratemporală pe
partea medială a spinei sfenoidale, îndreptându-se anterior şi inferior pentru a se
anastomoza cu nervul lingual (ramură din mandibular) ;
ramuri din nervul glosofaringian;
gangl'ionul otic;
I igamentul· sfenomand ibui ar.
Comunicările fos'ei infratemporale:
I. cu neurocraniul prin foramen oval şi spinosum;
2. ctt fosa pterigopalatină prin peretele lateral al fosei care lipseşte;
3. cu fosa temporală prin arcada zig omatică;
4. cu orbita prin fisura orbitală inferioară;
5. cu canalul mandibulei prin foramenul mandibular.
28
FOSA PTERIGOPALATINĂ
Fosa pterigopalatină este un spaţiu îngust de formă piramidală cu baza aşezată supenor.
Prezintă un perete anterior, un perete medial, un perete posterior, o baza şi un vârf.
peretele medial este alcătuit de lama perpendiculară a palatinului.
peretele anterior este reprezentat de marginea posterioară a maxilarului şi de procesul
orbital al osului palatin.
superior şi anterior comunică cu orbita prin fisura orbitală inferioară, iar prin canalul
infraorbital din vecinătatea acesteia, cu regiunea infraorbitală. Superior, în peretele
medial se găseşte foramenul sfenopalatin delimitat de incizura sfenopalatină a palatinului
şi de corpul sfenoidului. Prin acest orificiu fosa pterigopalatină comunică cu cavitatea
nazală.
peretele posterior este format de faţa anterioară a procesului pterigoid. Superior, în
peretele posterior se găseşte foramen rotundum prin care trece nervul maxilar· şi se
realizează legătura cu fosa mijlocie a endobazei. Pe acelaşi perete, inferior de foramen
rotundum se găseşte şi deschiderea anterioară a canalului pterigoidian străbătut de nervul
canalului pterigoidian (nervul vidian). Prin acest canal a cărui deschidere posterioară se
află sub lingula sfenoidală, se găseşte deschiderea anterioară a canalului palatovaginal
prin care trece nervul faringian, ramură din ganglionul pterigopalatin. În apropierea liniei
mediane se află canalul vomerovaginal prin care trece o ramură a a1terei sfenopalatine.
inferior, fosa se continuă fără o delimitare precisă cu canalul palatin mare. În vecinătatea
acestuia se descriu canalele palatine mici cărora le corespund foramenele palatine mici.
Prin aceste orificii trec nervii şi vasele palatine mari şi nuci.
peretele lateral lipseşte.
Conţinutul fosei este reprezentat de
nervul maxilar trece dinspre posterior, de la foramen rotundum spre anterior şi lateral,
sub tavanul fosei, pe care o părăseşte prin fisura orbitală inferioară. Inferior de nerv intră
prin canalul pterigoidian artera şi nervul canalului pterigoidian, nerv format din :unirea
nervului pietros mare cu nervul pietros profund. Acesta se termină în ganglionul
pterigopalatin, care este legat prin fibre nervoase de nervul maxilar. Prin canalul
palatovaginal pleacă din ganglion ramuri faru1giene spre tavanul faringelui, ramuri
orbitale, nazale şi nervii palatini;
artera sfenopalatină, ramură terminală a arterei maxilare. Ea pătrunde dinspre lateral în
fosa pterigopalatină trecând inferior de nervul maxilar şi anterior de ganglion, pentru ca
prin foramenul sfenopalatin să ajungă în cavitatea nazală;
ganglionul sfenopalatin.
Comunicările fosei pterigopalatine:
1. cu neurocraniul prin foramen rotundum;
2. cu fosa infratemporală prin peretele lateral al ei care lipseşte;
3. cu orbita prin fisura orbitală inferioară;
4. cu cavitatea nazală prin foramen sfenopalatin;
5. cu palatul osos prin canalul palatin mare şi mic;
6. cu alveolele dentare prin foramenele şi canalele alveolare de pe tuberozitatea maxi lei;
7. cu exobaza prin canalul pterigoidian.
29
J. Nu aparţine exobazei anterioare, următorul reper anatomic:
a. spina nazală posterioară;
b. sutura palatină transversă·
c. foramen caecum;
d. sutura palatină mediană;
e. foramen inc.isiv.
2. Artera carotidă internă traversează următoarea regiune anatomică:
a. foramen lacerum;
b. canalul carotico-timpanic;
c. canalul carotic;
d. foramen spinosum;
e. foramen ovale.
3. Fosa craniană posterioară prezintă regiunea anatomică denumită clivus, ce serveşte ca reper pentru:
a. sinusul sigmoid;
b. nervul trigemen şi plexul carotic intern;
c. nervii X şi XI;
d. artera bazilară şi puntea lui Varolio; .
e. nervul racial şi intermediar Wrisberg.
4. Alegeţi afirmaţia falsă. despre fosa mandibulară:
a. este articulară;
b. conţine spina suprameatum şi porul acus_tic extern;
c. conţine o !?arte din porţiunea exocraniană a nervului VII;
d. este delimitată de prelungirile spre posterior ale procesului zigomatic al osului temporalului;
e. se găseşte la nivelul osului temporal
5. Prin foramen sfenopalatin, fosa pterigomaxilară comunică cu:
a. fosa craniană anterioară;
b. cavitatatea nazală;
c. fosa craniană mijlocie;
d. canalul palatinal mare;
e. unul din canalele palatine mici.
30
Tabel cu foramenele normei inferioare aspectul interior-endobaza
Foramen /canal Structurile care trec prin foramen/canal

Fosa craniană anterioară
Foramen caecum vene emisare la cavitatea nazală
Foramene]e olfactorii filetele nervului olfactiv
Canal ul optic artera oftalmică+ nervul optic
Fosa craniană mijlocie
Fisura orbitală nervul III, IV, VI şi ramura oftalmică a nervului V; venele
superioară oftalmice superioare
Foramen rotundum ramura maxilară a nervului trigemen
Foramen ovale nervul mandibular+ artera meningee accesorie
Foramen spinosum artera meningee medie+ ramura meningeală a nervului
mandibular
Hiatul nervului pietros nervul pietros mare (facial)
mare
Hiatul nervului pietros nervul pietros mic (glosofaringian)
mic
Canalul carotic -sinusu] artera carotidă internă+ plexul carotic intern
carotic
Foramen Iacerum n. vidian (n. canalului pterigoid)
Fosa craniană posterioară
Foramen magnum Continuarea măduvei spinării învelită de meningele spinale cu
bulbul rahidian învelit de meningele cerebral; arterele vertebrale;
plexurile venoase vertebrale; aitera spinală anterioară; arterele
spinale posterioare, rădăcina spinală a nervului accesor (XI)
Meatul acustic intern nervul facial; nervul vestibulocohlear, miera labirintică
Foramen jugular vena jugulară internă, nervii cranieni IX,X,XI
Canalul hipoglosului nervul hipoglos, ramura meningeală a arterei faringiene
ascendente
Canalul condilian Vene emisare
31
Tabel cu foramenele normei inferioare aspectul exterior-exobaza
Foramen /canal Structurile care trec prin formen

Foramen incisiv nervul nazopalatin; ramuri din artera palatină mare
Foramen palatin mare mănunchiul vasculo-nervos palatin mare
Foramen palatin mic mănunchiul vasculo-nervos palatin mic
Canalul pterigoid mănunchiul vasculo-nervos pterigoid
Foramen ovale nervul mandibular+ artera meningee accesorie
Foramen spinosum artera meningee media + ramura meningeală a nervului
mandibular
Foramen lacerum nervul vidian (n. canalului pterigoid)
Canalul carotic artera carotidă internă + plexul carotic intern
Fisura pietrotirnpanică nervul coarda timpanului
Glasser
Fosa jugulară vena jugulară internă, nervii cranieni IX,X,XI
Foramen magnum Continuarea măduvei spinării învelită de meningele spinale cu
bulbul rahidian învelit de meningele cerebral; arterele
verterale; plexurile venoase vertebrale ' artera spinală
anterioară; a11erele spinale posterioare, rădăcina spinală a
nervului accesor (XI)
Canalul condilian Vene emisare
Canalul hipoglosului nervul hipoglos (XII), ramura meningeală a arterei faringiene
ascendente
Foramen stilomastoidian nervul facial şi artera stilomastoidiană
32
MĂDUVA SPINĂRII ŞI MENINGELE SPINAL,
PĂRŢILE ENCEFALULUI ŞI MENINGELE ENC�FALIC
- Să cunoască localizarea măduvei spinării şi raporturile acesteia cu canalul vertebral;
- Să cunoască trăsăturile morfologice ale măduvei spinării;
- Să recunoască nervii spinali şi raporturile lor cu vertebrele;
- Să recunoască pe secţiuni transversale structurile măduvei spinării;
- Să recunoască meningele spinal şi componentele sale;
- Să descrie vascularizaţia măduvei spinării;
- Să cunoască funcţiile măduvei spinării;
- Să cunoască şi să identifice parţile encefalului;
- Să cunoască componentele meningelui encefalic;
- Să cunoască şi să identifice dura mater encefalică şi prelungirile acesteia;
- Să cunoască sinusurile venoase ale durei mater şi să le localizeze la nivelul cutiei craniene;
- Să cunoască spaţiile delimitate de componentele meningelui encefalic.
MĂDUVA SPINĂRII
Măduva spinării este localizată în canalul vertebral format prin suprapunerea orificiilor
vertebrale ale vertebrelor cervicale (7), toracale (12), lombare (5) şi sacrale (5). Pană în luna a treia de
dezvoltare măduva spinării ocupă întreg canalul vertebral. Datorită ritmului diferit de creştere măduva
spinării rămâne ascensionată în canalul ve11ebral. La naştere, limita inferioară a măduvei spinării
corespunde discului intervertebral dintre vertebrele lombare 2 şi 3. La adult, limita inferioară a
măduvei spină1ii corespunde discului intervertebral al vertebrelor lombare 1 şi 2.
Măduva spinării are forma unui cilindru plin, uşor turtit antero-posterior, cu o lungime de 42-45
cm şi un diametrn de 1cm. Măduva spinării prezintă patrn feţe: anterioară (ventrală), posterioară
(dorsală) şi două laterale. La suprafaţa măduvei spinării se observă mai multe şanţuri longitudinale:
fisura mediană anterioară (fissura mediană anterior) şi două şanţuri anterolaterale (sulcus
anterolateralis) pe faţa anterioară (ventrală); şanţul median posterior (sulcus medianus posterior) şi
două şanţuri posterolaterale (sulcus posterolateralis) pe faţa posterioară (dorsală).
Prezintă două regiuni mai voluminoase: intumescenţa cervicală (intumescentia cervicalis) şi
intumescenţa lombară (intumescentia lumbalis), care se termină în conul medular (conus medullaris),
continuat de filum tenninale. Intumescenţa cervicală corespunde segmentelor medulare C4-Tl şi
nervilor spinali care deservesc membrele superioare. fotumescenţa lombară corespunde segmentelor
medulare L l-S2 şi nervilor spinali care inervează membrele inferioare.
Măduva spinării este conectată cu 31 de perechi de nervi spinali: 8 perechi nervi cervicali (nn.
cervicales), 12 perechi nervi toracali (nn. Thoracici), 5 perechi nervi lombari (nn. lumbalis), 5 perechi
nervi sacrali (nn. sacrales) şi 1 nerv coccigian (n. coccygeus). În concordanţă cu nervii spinali,
măduva spinării prezintă 31 segmente medulare (neuromere): 8 segmente cervicale - pars cervicalis
(vertebrele C l -C6); 12 segmente toracale - pars thoracica (până la vertebra toracală 9); 5 segmente
lombare -pars lumbalis (până la vertebra toracală 11), 5 segmente sacrale - pars sacralis şi I segment
coccigian - pars coccygea (până la vertebra lombară 2).
Un nerv spinal este conectat unui segment medular prin două rădăcini: rădăcină anterioară sau
ventrală (radix anterior, ventrali) cu fila radicularis dispuse la nivelul şanţurilor anterolaterale si
rădăcină posterioară sau dorsală (radix posterior, dorsalis) cu fila radicularis dispuse în şanţuriÎe
posterolaterale. Rădăcina posterioară are pe traiect ganglionul spinal (ganglion spinale). Dincolo de
ga�1glionul spinal, rădăcinile nervului spinal fom1ează trunchiul nervului· spinal care trece prin
orificiul intervertebral şi se ramifică în afara canalului vertebral.
33
Ram urile nervului spinal sunt: ramura ventrală (ramus ventralis), rnmurn dor 0ală ramu
dorsalis) ramura meningiană (ramus meningeus) şi ramurile comunicante (rami comunicantes).
Nervii spinali. au numele şi numărul în concordanţă cu ieşirea din canalul vertebral. Nervii
spinali cervicali 1-7 au numele şi numărul vertebrei inferioare; nervii spinali cervicali 8 ies din canalul
vertebral între vertebra cervicală 7 şi vertebra toracală 1; nervii spinali toracali, lombari şi sacrali au
numele şi numărul vertebrei superioare; nervul coccigian iese din canalul vertebral prin hiatul sacral.
Datorită ascensiunii măduvei spinării în canalul vertebral segmen tele măduvei spinării nu mai
corespund în totalitate vertebrelor, aşa cum am arătat mai sus. În acelaşi timp, rădăcinile nervilor
spinali în traiectul lor spre orificiile intervertebrale de ieşire au un traiect din ce în ce mai oblic în
canalul vertebral. Nervii spinali lombari, sacrali si coccigieni vor fonna împreună cu filum tenninalc
"coada de cal" (cauda equina). Cunoaşterea raporturilor măduvei spinării şi ale nervilor spinali cu
coloana vertebrală este necesară în clinică pentru corelarea leziunile vertebrale cu cele spinale.
Măduva spinării este alcătuită din substanţa albă (substantia alba), fom1ată din axoni
majoritatea mielinizaţi şi din substanţa cenuşie (substantia grisea), formată din corpii celulari ai
neuronilor'şi neuropil (dendrite, axoni terminali, capilare, ţesut glial interneuronal).
·Substanţa cenuşie dispusă la interior fonnează de-a lungul măduvei spinării trei coloane
simeh·ice: · coloana anterioară (columna anterior), coloana posterioară (columna posterior) şi coloana
laterală (columna lateralis). Pe o secţiune transversală prin măduva spin�rii, substanţa cenuşie este
dispusă la interior şi are forma literei "H", iar substanţa albă este dispusă la exterior sub formă de
cordoane numite funicule.
Substanţa cenuşie prezintă pe secţiunea transversală coarne posterioare (cornu posteri us),
coarne anterioare (cornu anterius), coarne laterale (cornu laterale) şi o zonă intermediară.
Cornul anterior este scm1 şi gros şi prezintă un cap şi o bază.
Cornul posterior, mai lung şi îngust, are vârf, cap şi bază.
Zona tenninală Lissauer (tractul dorso-lateral) desparte vârful cornului posterior de suprafaţa
măduvei. Zona intermediară prezintă zona _intermediară centrală (substantia intennedia centralis) si
zonele intem1ediare laterale (substantia intermedia lateralis). Zona intermediară centrală (cornisura
cenuşie) este dispusă în jurnl canalului central şi este împăt1ită de acesta în comisurile cenuşii
anterioară şi posterioară. Zonele intermediare laterale sunt dispuse între coarnele posterioare şi
anterioare.
Coarnele laterale sunt expansiuni ale zonelor intennediare corespunzător segmentelor medulare
T 1-T 12, LI -L2. Între cornul lateral şi cornul posterior, în substanţa albă, se află formaţiunea reticulară
(formatio reticularis).
Cornul anterior cantine,. neuroni somatomotori sau motoneuroni alfa si ' beta. Axonii
motoneuronilor ies din măduva spinării şi formează rădăcina anterioară, motorie a nervului spinal.
Axonii motoneuronilor alfa fac sinapsă pe fibrele musculare extra fusale ale muşchilor scheletici;
axonii motoneuronilor gama inervează fibrele musculare intrafusale ale fusurilor neuromusculare.
Cornul posterior conţine neuroni somatosenzitivi secundari (deutoneuroni) exteroceptivi şi
proprioceptivi influentaţi de impulsurile ce intră în măduvă pe calea rădăcinilor posterioare, senzitive
ale nervilor spinali. Axonii deutoneuronilor trec în substanţa albă şi formează tracturile ascendente
exteroceptive şi proprioceptive.
Cornul lateral are funcţie vegetativă: neuroni visceromotori preganglionari simpatici şi neuroni
viscerosenzitivi. În segmentele medulare S2-S4, în zona intem1ediară laterală, la nivelul nucleului
parasimpatic pelvin, se află neuroni visceromotori preganglionari parasimpatici.·
Funiculele măduvei spinării sunt: funiculele anterioare, între coarnele anterioare comunică între
ele prin comisura albă (_comissura alba) situată înaintea comisurii" cenuşii, în profunzimea fisurii
mediane anterioare; funiculele posterioare, care sunt separate prin septul median posterior · 1
funiculele laterale.
Funiculele măduvei spinării conţin fascicule ascendente, descendente şi de asociaţie.
34
Funiculul posterior (funiculus posterior) conţine: fascicule proprii (fasciculus semilunaris,
fa ciculu 'eplomarginalis fasciculus triangularis) şi fascicule ascendente (fasciculu gracillis i
fa ciculu cuneatus - ensibilitatea tactilă epicritică, vibratorie şi proprioceptivă kinestezică).
În funiculul lateral (funiculus lateralis) sunt fascicule proprii (adiacent substanţei cenuşii)
fascicule ascendente şi fascicule descendente. Fasciculele ascendente sunt localizate latero-marginal
(tractus spinocerebellaris anterior tractus spinocerebelaris posterior - sensibilitatea proprioceptivă) şi
antero-lateral (tractus spinothalamicus lateralis - sensibilitatea termo-algezică tractus spinotectalis,
tractus spinovestibularis, tractus spinoolivaris, tractus spinoreticularis). Fasciculele descendente ale
foniculului lateral sunt tractus corticospinalis lateralis (piramidal) şi tractus rubrospinals, tractus
reticulospinalis lateralis, tractus vestibulospinalis lateralis - extrapiramidale.
Funiculul anterior prezintă fascicule proprii (adiacent substantei cenuşii), fascicule ascendente
(tractus spinothalamicus anterior - sensibilitatea tactilă protopatică) şi fascicule descendente (tractus
corticospinalis anterior - piramidal şi tractus tectospinalis, tractus reticulospinalis med., tractus
vestibulospinalis med. ,tractus olivospinalis -extrapiramidale).
Secţiunile transversale prin măduva spinării diferă de la o regiune la alta. Astfel, coarnele
anterioare sunt foarte dezvoltate la nivelul măduvei lombare şi sacrale (corespunzator membrelor
inferioare). Coarnele anterioare sunt mai dezvoltate în regiunea cervicală (corespunzator membrelor
superioare) comparativ cu cele din regiunea toracală. În partea toracică a măduvei spinării sunt
prezente coarnele laterale. În ceea ce priveşte substanţa albă, cantitatea ei creşte de la etajele
inferioare la cele superioare ale măduvei spinării.
MENINGELE SPINAL
Meningele spinal susţine şi protejează-măduva spinării în canalul vertebral.
Cele trei membrane conjunctive ale meningelui spinal, dispuse între canalul vertebral şi
măduva spinării sunt: dura mater spinală (dura mater spinalis), arahnoida spinală (araclmoidea
spinalis) şi pia mater spinală (pia mater spinalis).
Dura mater spinală se inseră superior pe circumferinţa orificiului occipital şi se tem1ină inferior
în fund de sac în dreptul vertebrei sacrale S2. Înveleşte apoi filum terminale şi se inseră pe coccige
(ligamentul coccigian). Dura mater spinală formează teci care învelesc nervii spinali până la orificiile
intervertebrale.
Arahnoida spinală aderă de dura mater şi trimite trabecule spre pia mater. Însoteşte şi ea nervii
spinali până la orificiile intervertebrale.
Pia mater spinală acoperă măduva spinării pătrunzând în şanţurile şi· fisura de la suprafaţa
acesteia şi însoţeşte nervii spinali. Pia mater se prelungeşte cu filum tem1inale până la fundul de sac al
durei mater. Trimite expansiuni în plan frontal care formează ligamentul dintat (ligamentum
·denticulatum). Ligamentul dinţat are o margine internă între rădăcinile ventrale şi dorsale ale nervilor
spinali şi o margine externă festonată care se inseră pc dura mater între orificiile intervertebrale.
Între canalul vertebral şi dura mater se delimitează spaţiul epidural ( cavum epidurale) sau
peridural circ conţine ţesut conjunctivo-adipos şi plexul venos vertebral intern. Spaţiul subdural dintre
dura matcr şi arahnoidă este un spaţiu vi11ual. Arahnoida şi pia mater delimitează spaţiul
subarahnoidian (cavum subarachn�ideale) cu lichid cefalorahidian (liquor cerebrospinalis). Spaţiul
subarahnoidian se lărgeşte inferior Intre vertebrele L2 şi S2 la nivelul sacului durai, fonnând cisterna
lombară în care se afla ''coada de cal". Prin puncţie lombară se poate pătr(mde în acest spaţiu fără
riscul afectării măduvei spinării dacă este efectuată sub vertebrele L4, L5 - la copii şi sub vertebrele
L2, L3 - la adult.
Arterele măduvei spinării provin din artera spinală anterioară (arteria spinalis anterior) şi din
arterele spinale posterioare (arteria spinalis posterior). Artera spinală anterioară este prezentă la
nivelul fisurii mediane anterioare. Ea provine din unirea arterelor spinale anterioare, ramuri ale
arterelor vertebrale.
35
Atterele spinale posterioare sunt ramuri ale arterelor vertebrale şi au traiect la nivelul şanţurilor
po terolaterale. Arterele spinale anterioare şi posterioare sunt întărite de ramurile radiculare ale
ramurilor spinale care provin din arterele vertebrale, cervicale ascendente, intercostaJe posterioare
ilio-lombare, sacrale laterale. Ramurile penetrante şi coronare ale arterei spinale anterioare irigă 2/3
anterioare ale măduvei spinării (coamele anterioare, baza coamelor posterioare şi cordoanele
anterioare şi laterale. Ramurile penetrante şi coronare ale arterelor spinale posterioare irigă 1/3
posterioară a măduvei spinării (capul coarnelor posterioare şi cordoanele posterioare).
Venele măduvei spinării (ventrală, dorsală, ventrolaterale, dorsolaterale) drenează în plexul
vertebral intern din spaţiul epidural. Plexul vertebral intern comunică cu plexul vertebral extern care
se varsă în venele lombare, intercostale şi în venele sistemului azygos, dar şi cu plexul bazilar şi
sinusurile durei mater. Pe această cale se produce diseminarea infecţiilor, emboliilor sau celulelor
canceroase de la viscere către encefal.
Măduva spinării . primeşte impulsuri exteroceptive tactile, tennice, dureroase şi impulsuri
proprioceptive prin ramurile senzitive ale nervilor spinali. Aria cutanată inervată de fibrele senzitive
ale rădăcinii dorsale a unui nerv spinal (corespunzător unui neuromer) poa1iă numele de dermatomer.
Leziunea unei rădăcini dorsale antrenează un deficit senzitiv parţial în teritoriul dermatomerului
corespunzator; un deficit complet implică leziunea mai multor rădăcini dorsale.
Dermatomerele .sunt dispuse metamerie, sub forma unor benzi transversale la nivelul gâtului şi
pereţilor trunchiului (C2 -regiunea cervicală; C3 - baza gâtului; C4 - centura scapulară; T4-T5 ·- zona
mamelonară; T7 - epigastrul; TlO - ombilicul; T12 - pubele; Ll, L2 -plica inghinală; S3, S5 -
regiunea perineală). La nivelul membrelor, datorită plexurilor nervoase formate de ramurile ventrale
ale nervilor spinali cervicali, lombari, sacrali, dermatomerele îşi pierd metameria, fiind mai dificil de
descris. La membrul superior: C5, C6, C7 - în partea laterală dinspre umăr spre mână; C8, T I - în
partea medială dinspre mână spre axilă. La membrul. inferior: anterior-L2 (coapsa), L3 (genunchi), L4
(gamba), LS (haluce); posterior, de jos în sus - S 1, S2, S3.
De la măduva spinării, prin fibrele motorii ale nervilor spinali este transmisă comanda pentru
mişcările voluntare ale membrelor, trunchiului şi gâtului. Teritoriul muscular deservit de rădăcina
ventrală a unui nerv spinal se numeşte miomer. Muşchii- proprii ai spatelui şi cefei, muşchii
intercostali şi muşchii peretelui anterolateral al abdomenului au inervaţie metamerică. La nivelul
membrelor, datorită plexurilor nervoase, un muşchi poate fi inervat de mai multe rădăcini ventrale, iar
o rădăcină ventrală poate inerva mai mulţi muşchi. Neuronii motori din coamele anterioare sunt
implicaţi şi în mecanisme reflexe, fiind centrii unor reflexe miotatice şi exteroceptive. Asfel, prin
percuţia tendonului unui muşchi, se declanşează contracţia reflexă: reflexul bicipital (C5-C6), reflexul
tricipital (C7), reflexul stila-radial (C6), reflexul ulno-pronator (C8), reflexul rotulian (L3), reflexu!
ahilian (S 1 ). Stimularea tegumentului marginii externe a plantei determina flexia degetelor. Inversarea
raspunsului reflex extensia degetelor constituie semnul Babinski. Afectarea neuronilor motori din
cornul anterior sau leziunile nervilor spinali detennină paralizia flacidă: paralizie, hipotonie şi atrofie
segmentară şi areflexie. Măduva spinării reprezintă structura prin care encefalul comunică cu parţile
corpului dispuse sub nivelul capului. Prin măduva spinării trec căile ascendente ale sensibilităţii şi
caile descendente piramidale şi extrnpiramidale.
Afectarea măduvei spinării determină astfel pierderea senzaţiilor generale şi paralizia mişcărilor
voluntare. Secţionarea transversală a măduvei spinării (traumatismele coloanei vertebrale) dctem1ină
pierderea tuturor senzaţiilor şi controlului voluntar motor sub nivelul leziunii. O leziune sub
intumesce11ţa cervicală determină tetraplegie: paralizia celor patru membre. O leziune sub
intumescenţa lombară este însoţită de o paraplegie: paralizia membrelor· inferioare. Hemisecţiunea
măduvei spinării produce sindromul Brawn-Sequard: paralizie spastică şi pierderea sensibilitaţii
tactile epicritice şi poziţiei membrelor de aceeaşi parte şi pierderea sensibilitaţii termoalgezice
contralateral. Leziunile comisurii albe anterioare (siringomielie) conduc la pierderea bilaterală a
sensibilitaţii termoalgazice în dermatomerele corespunzătoare leziunii.
36
Arterele spinale posterioare sunt ramuri ale arterelor vertebrale şi au traiect la. nivelu� şanţurilor
posterolaterale. Arterele spinale anterioare si posterioare sunt întărite de ramurile radiculare ale
ramurilor spinale care provin din arterele vertebrale, cervicale ascendente, intercostale posterioare
ilio-lombare, sacrale laterale. Ramurile penetrante şi coronare ale arterei spinale anterioare irigă 2/3
anterioare ale măduvei spinării (coamele anterioare, baza coarnelor posterioare şi cordoanele
anterioare şi laterale. Ramurile penetrante şi coronare ale arterelor spinale posterioare irigă 1/3
posterioară a măduvei spinării (capul coarnelor posterioare şi cordoanele posterioare) .
. Venele măduvei spinării (ventrală, dorsală, ventrolaterale, dorsolaterale) drenează in plexul
vertebral intern din spaţiul epidural. Plexul vertebral intern comunică cu plexul vertebra] extern care
se varsă în venele lombare, intercostale şi în venele sistemului azygos, dar şi cu plexul bazilar şi
sinusurile durei mater. Pe această cale se produce diseminarea infecţiilor, emboliilor sau celulelor
canceroase de la viscere către encefal.
Măduva spinării . primeşte impulsuri exteroceptive tactile, termice, dureroase şi impulsuri
proprioceptiv� prin ramurile senzitive ale nervilor spinali. Aria cutanată inervată de fibrele senzitive
ale rădăcinii dorsale a unui nerv spinal (corespunzător unui neuromer) poartă numele de dermatomer.
Leziunea unei rădăcini dorsale antrenează un deficit senzitiv pat1ial în teritoriul dermatomerului
corespunzator; un deficit complet implică leziunea mai multor rădăcini dorsale.
Dermatomerele _sunt dispuse metamerie, sub forma unor benzi transversale la nivelul gâtului şi
pereţilor trunchiului (C2 -regiunea cervicală; C3 - baza gâtului; C4 - centura scapulară; T4-T5 ·- zona
mamelonară; T7 - epigastrul; T IO - ombilicul; Tl 2 - pubele; L 1, L2 -plica inghinală; S3, S5 -
regiunea perineală). La nivelul membrelor, datorită plexurilor nervoase formate de ramurile ventrale
ale nervilor spinali cervicali, lombari, sacrali, dermatomerele îşi pierd metameria, fiind mai dificil de
descris. La membrul superior: CS, C6, C7 - în partea laterală dinspre umăr spre mână; C8, T 1 - în
partea medială dinspre mână spre axilă. La membrul. inferior: anterior-L2 (coapsa), L3 (genunchi), L4
(gamba), LS (haluce); posterior, de jos în sus - S l, S2, S3.
De la măduva spinării, prin fibrele motorii ale nervilor spinali este h·ansmisă comanda pentru
mişcările voluntare ale membrelor, trunchiului şi gâtului. Teritoriul muscular deservit de rădăcin�
ventrală a unui nerv spinal se numeşte miomer. Muşchii· proprii ai spatelui şi cefei, muşchii
intercostali - şi muşchii peretelui anterolateral al abdomenului au inervaţie metamerică. La nivelul
membrelor, datorită plexurilor nervoase, un muşchi poate fi inervat de mai multe rădăcini ventrale, iar
o rădăcină ventrală poate inerva mai mulţi muşchi. Neuronii motori din coamele anterioare sunt
implicaţi şi în mecanisme reflexe, fiind centrii unor reflexe miotatice şi exteroceptive. Asfel, prin
percuţia tendonului unui muşchi, se declanşează contracţia reflexă: reflexul bicipital (C5-C6), reflexul
tricipital (C7), reflexul stila-radial (C6), reflexul ulno-pronator (C8), reflexul rotulian (L3), reflexul
ahilian (S I). Stimularea tegumentului marginii externe a plantei determina flexia degetelor. Inversarea
raspunsului reflex, extensia degetelor constituie semnul Babinski. Afectarea neuronilor motori din
cornul anterior sau leziunile nervilor spinali detennină paralizia flacidă: paralizie, hipotonie şi atrofie
segmentară şi areflexie. Măduva spinării reprezintă structura prin care encefalul comunică cu parţile
corpului dispuse sub nivelul capului. Prin măduva spinării trec căile ascendente ale sensibilităţii şi
caile descendente piramidale şi extrapiramidale.
Afectarea măduvei spinării determină astfel pierderea senzaţiilor generale şi paralizia mişcărilor
voluntare. Secţionarea transversală a măduvei spinării ( traumatismele coloanei vertebrale) determină
pierderea tuturor senzatiilor şi controlului voluntar motor sub nivelul leziunii. O lez.iune sub
intumescenţa cervicală determină tetraplegie: paralizia celor patrn membre. O leziune sub
intum escenţa lombară este însoţită de o paraplegie: paralizia membrelor· inferioare. Hemisecţiunea
măduvei spinării produce sindromul Brawn-Sequard: paralizie spastică şi pierderea sensibilitaţii
tactile epicritice şi poziţiei membrelor de aceeaşi parte şi pierderea sensibilitaţii termoalgezic
contra1ateral. Leziunile comisurii albe anterioare (siringomielie) conduc la pierderea bilaterală a
sensibilitaţii term oalgazice în dermatomerele corespunzătoare leziunii.
36
PĂRŢILE E CEFAL L 1
Părţile en efalului pr in din eziculele cerebrale:
Rhombencephalon:
• m elencephalon medulla oblongata ·
• m t ne phalon p n erebellum)·
• i thmu rhomb n phali pedunculu cer bellari up rior .
M encephalon pedunculu erebri tectum mesencephali .
Pro ncephalon:
• diencephalon h pothalamu thalamus epithalamus m tathalamus.
subthalamus)·
• telencephalon (cerebrum� corpus striatum .
MENINGELE ENCEFALIC
Meningele encefalic, situat între oasele cutiei craniene. i encefal este format din trei membrane
conjunctive: dura mater encephali arahnoidea encephali pia mater encephali.
DURAMATER
Dura mater encefalică este o membrana fibroasă, groasă, sidefie formată din două straturi: strat
:t rn şi strat intern, care fuzionează şi aderă de suprafaţa osoasă. Există însă şi zone uşor decolabile
în regiunea temporo-parietală (zona decolabilă Gerard Marchant). Cele două straturi ale durei mater
videnţiază când se fonnează inusurile venoase la nivelul unor şanţuri prezente pe suprafaţa
internă a cutiei craniene.
Strntul extern al durei mater are rol de periost al oaselor cutiei craniene, astfel încât, spaţiul
epidural este un paţiu potenţial al cutiei craniene.
Stratul intern al durei mater formează patru pliuri spre interiorul cutiei craniene: coasa
crcicrnlui (falx ccrebri), coasa cerebelului (falx cerebelli), cortul cerebelului (tentorium cercb lli) şi
diafr gma „eii (diaphragma sellae).
ortul ccr\,;belului este dispus transversal între cerebel şi părţile posterioare ale emisferelor
cerebrale. Cortul cerebelului prezintă o margine aderentă şi o margine liberă. Marginea aderentă se
inseră pe procesele clinoide posterioare marginea superioară a stancii temporalului (sinus pietros
inferior), .antul sinusului transvers (sinusul transvers) şi pe protuberanţa occipitală internă. Marginea
liberă prezintă incizura cortului (incisura tenrori) care delimitează cu lama patrulateră a sfenoidului
orificiul oval prin care trece mezencefalul din loja infratentorială în loja supratentorială.
Coasa cerebelului este dispusă în plan mediosagital între faţa inferioară a cortului cerebelului şi
creasta occipitală internă (sinusul occipital) şi cerebel. Marginea liberă separă incomplet emisferele
cerebeloase.
Coasa creierului dispusă în plan mediosagital, pătrunde în fisura longitudinală a creierului,
între cele două emisfere cerebrale. Marginea ei aderentă se inseră de la foramen caecum şi crista gal] i
până Ia nivelul protuberanţei occipitale interne (sinusul sagital superior) şi pe faţa superioară a
cortului cerebelului (sinusul drept). Marginea liberă a coasei creierului conţine sinusul sagital inferior
şi este în raport cu corpul calos.
Diafragma şeii este un pliu circular care delimitează împreună cu şaua turcească a osului
sfenoid, loja hipofizară. Prezintă un orificiu pentru tija glandei hipofizare.
Prelungirile durei mater compartimentează cavitatea craniană. Cortul cerebelului împane fosa
craniană posterioară într-o lojă supratentorială şi o lojă infratentorială. Prozencefalul este situat în fosa
craniană anterioară şi medie şi deasupra cortului cerebelului. Tmnchiul cerebral ocupă fosa craniană
po terioară inferior de coitul cerebelului. Faţa anterioară a trunchiului cerebral corespunde clivusului.
Mezencefalul se continuă la nivelul incizurii tentoriale cu prozencefalul. Cerebelul este situat în fosa
craniană posterioară, sub cortul cerebelului şi înapoia bulbului şi punţii.
37
Sinusw-ile durei mater drenează în confluentul sinusurilor ( confluens sinuum) prezent în dreptul
protuberanţei occipitale interne. La acest nivel se varsă sinusul sagital superior, sinusul drept ..i
sinusul occipital. În sinusul drept drenează sinusul sagital inferior. Sinusul sfeno-parietal corespunde
aripii mici a osului sfenoid şi drenează în sinsul cavernos. Sinusul cavernos este pe faţa laterală a
corpului osului sfenoid. El comunică cu cel de partea opusă prin sinusurile intercavernoase. Sinusul
caveqios este traversat de artera carotidă _internă şi de nervul abducens şi conţine în peretele lateral
nervii oftalmic, trohlear _şi oculomotor. Sinusul pietros superior de la nivelul marginii superioare a
stâncii temporalului leagă sinusul cavernos de sinusul transvers. Sinusul transvers, cu origine în
confluentul sinusurilor, se continuă cu sinusul sigmoid, care drenează în vena jugulară internă.
Sinusul pietros inferior prezent la nivelul fisurii pietre-occipitale drenează sinusul cavernos în vena
jugulara internă. Plexul. ·bazilar, .în raport cu clivusul se anastomozează cu sinusul cavernos şi cu
sinusul pietros inferior.
ARAHNOIDA
Arahnoida encefalică aderă de dura mater şi trece peste şanţurile de la suprafaţa encefalului. Ea
se prelungeşte, ca şi dur;i mater, pe traiectul nervilor cranieni. Arahnoida trimitţ trabecule către pia
mater, compartimentând spaţiul subarahnoidian. De asemenea trimite prelungiri care străbat dura
mater şi pătrund în sinusmile venoase: granulaţiile arahnoidiene.
PIAMATER
Pia mater encefalică, mai fină şi mai vascularizată ca cea spinală, înveleşte encefalul,
pătmnzând în şanţurile de la suprafaţa acestuia. Pia mater encefalică pătrunde în ventriculii cerebrali
şi participă la formarea pânzei coroidiene care conţine plexurile coroide. Pia mater conţine vase ce
irigă encefalul şi însoteşte arterele perforante.
Spaţiul subdural, dintre dura mater şi arahnoidă este ca şi spaţiul epidural un spaţiu vi11ual,
potenţial al cavităţii craniene.
Aceste spaţii pot deveni reale în urma traumatismului vaselor de sange ce le strabat: hematom
epidura1 (acumularea sângelui în spaţiul epidural), hematom subdural (acumularea sângelui în spaţiul
subdural). Spaţiul subarahnoidian are dimensiuni variabile. El conţine lichid cefalorahidian, comunică
cu ventriculii cerebrali şi este traversat de nervii cranieni şi de vase de sânge.
Accidentul vascular ce implică vasele ce străbat spaţiul subarahnoidian determină hemoragiile
subarahnoidiene. Deoarece spaţiu] subarahnoidian se prelungeşte de-a lungul vaselor intracerebrale,
hemoragiile subarahnoidiene şi infecţiile meningelui pot pătrunde la nivelul encefalului.
Zonele mai dilatate ale spaţiului subarahnoidian formează cisternele subarahnoidiene:
cisterna cerebelomedulară (cisterna cerebellomedularis) sau cisterna magna - între faţa
dorsală a bulbului rahidian şi faţa inferioară a cerebelului, comunică cu ventriculul IV;
cisterna ponto-bulbară - între bulbul rahidian, punte şi clivus, conţine artera bazilară şi
ramurile ei;
cisterna interpedunculară (cisterna interpedunculari) - în fosa interpedunculară, conţine
cercul arterial Willis;
cisterna chiasmatică ( cisterna chiasmatis); cisterna lamiriei terminale -conţine arterele
cerebrala anterioară şi comunicantă anterioară;
cisterna calosală - conţine arterele pericalosale; cisterna sylviană (cisterna fosse laţeralis
cerebri) - cantine artera cerebrală medie şi ramurile ei;
cisterna cvadrigeminală - între corpul calos, glanda pineală şi cerebel, conţine vena lui
Galen.
38
I. Alegeţi afirmaţia adevărată despre măduva spinarii:
a. are forma unui cilindru complet gol, tu11it antero-posterior;
b. măduva spinării este conectată cu diencefalul;
c. intumescenţa cervicală corespunde segmentelor medulare C4-T2;
d. intumescenţa lombară corespunde segmentelor medulare L2-S 1;
e. nervii spinali lombari, sacrali şi coccigieni vor fo1111a împreună cu filum terminale "coada de
cal".
2. Rădăcina anterioară a nervului spinal:
a. conectează un segment medular cu unul subiacent;
b. se găseşte la nivelul şanţului anterolateral;
c. se găseşte la nivelul şanţului dorsal;
d. este identică cu ramura meningiană;
e. filetele nervoase din componenţa sa nu trec prin orificiul intervertebral.
Î
3. n componenţa măduvei spinării nu se găsesc:
a. fascicule ascendente;
b. fascicule descendente;
c. fasciule proprii;
d. fascicule de asociaţie;
e. fascicule de proiecţie.
4. Prozencefalul se împarte în:
a. diencefal şi telencefal;
b. medulla oblongata şi diencefal;
c. mielencefal şi diencefal;
d. metencefal, mielencefal şi diencefal;
e. mezencefal şi telencefal.
Î
5. n confluentul sinusurilor drenează:
a. sinusul sagital superior, drept şi vena jugulară internă;
b. doar sinusul sigmoid;
c. sinusul sagital, sigmoid şi transvers;
d. sinusul sagital superior, sinusul drept şi sinusul occipital ;
e. vena jugulară internă.
39
TRUNCHIUL CEREBRAL:
CONFIGURAŢIE EXTERNĂ, ORIGI ILE APARENTE ALE ERVILOR CRA IE ·1.
CEREBELUL: CONFIGURAŢIE EXTER Ă LOBULAŢIE. VENTRICULUL IV.
Să recunoască aspectul extern al bulbului rahidian şi al punţii;
Să descrie elementele structurale ale feţei anterioare a bulbului şi punţii;
Să recunoască aspectul extern şi părţile mezencefalului·
Să recunoască aspectul extern şi părţile cerebelului;
Să delimiteze feţele cerebelului;
Să delimiteze lobii şi lobulii cerebelului;
Să delimiteze ventriculului IV.
TRUNCHIUL CEREBRAL. CONFIGURAŢIE EXTERNĂ.
ORIGINILE APARENTE ALE NERVILOR CRANIENI
Trunchiul cerebral este alcătuit din bulb (medulla oblongata), punte (pons) şi mezencefal
(mesencephalon).
Bulbul şi puntea, fac parte din rhombencephalon (creier posterior), din alcătuirea căruia mai fac
parte, cerebelul şi pedunculii cerebeloşi superiori (isthmus rhombencephali).
BULBUL (MEDULLA OBLONGAT A)
Formă- trunchi de con, turtit antero-posterior, cu baza mare orientată antero-superior;
Aspect exterior:
fata anterioară prezintă:
• fisura mediană anterioară (fissurare mediane anterior);
• raphe - bandă de substanţă albă în profunzimea fisurii mediane, care uneşte cele
două jumătăţi ale bulbului;
• decusaţia piramidelor (decusatio pyramideum) - planul ce trece inferior de
aceasta marchează limita inferioară a bulbului;
• şanţul lateral anterior (sulcus lateralis anterior) cu originea aparentă a nervului
hipoglos (XII);
• proeminenţele longitudinale: piramida bulbară (pyramis medullae oblongatae),
care lasă impresia că prelungeşte cordonul anterior medular; oliva bulbară
( oliva), situată lateral de şanţul anterior lateral;
• şanţul lateral posterior, cu originea aparentă a nervilor glosofaringian (IX), vag
(X} şi accesor (XI), delimitează lateral oliva;
• şanţul bulbopontin - separă bulbul de punte. În şanţul bulbopontin îşi au originea
aparentă nervii: abducens (VI) -superior de piramide, şi lateral de acesta facialul
(VII) şi vestibulocohlearul (VIII);
■ proeminenţele transversale: fibre arcuate externe anterioare - ies din fisura
mediană, înconjoară piramida şi oliva bulbară şi pătr�md în pedunculii cerebeloşi
inferiori, reprezentând fibrele tractului bulbocerebelos ventral.
fata posterioară:
■ şanţul median posterior (Sulcus medianus posterior);
• două proeminenţe longitudinale: fasciculul gracilis, descris de GOLL� situat
medi.al, se termină la nivelul 1/3 superioare a bulbului, cu o proemi1:1-enţă,
tuberculul nucleului gracilis; fasciculul cuneatus, descris de BURDACH, situat
lateral, se termină cu o· proeminentă numită tuberculul nucleului cuneat
(tuberculum nuclei cuneati) şi aparent ia parte la formarea pedunculilor
cerebeloşi inferiori;
40
• triile medulare striae medullares ventriculi quarti) reprezintă fibrele aberante
ale căii corticopontocerebeloase se îndreaptă spre 5anţul median al fosei
romboide unde dccusează partial; formează limita dintre triunghiul inferior, sau
bulbar şi triunghiul superior sau pontin al fosei romboide;
• şanţul intermediar separă fasciculul gracil de fasciculul cuneat ·
• tuberculum cinereum determinat de continuarea bulbară a substanţei gelatinoase
în neuronii căreia se tennină fibrele tractului spina al nervului trigemen.
Tuberculum cinereum, se observă uneori între fasciculul cuneat şi rădăcina
nervului accesor;
• triunghiul bulbar al fosei romboide (face pa11e din planşeul ventriculului IV) .
PUNTEA
este situată superior de bulb de care este separată prin şanţul bulbopontin, locul de
emergenţă al nervilor abducens (VI), facial (VII) cu nervul intermediar şi
vestibulocohlear (VIII), caudal de pedunculii cerebrali, de care este delimitată prin şanţul
pontopeduncular şi ventral de cerebel, de care este separată prin ventriculul IV.
este fo1111ată dintr-o regiune dorsală ce continuă bulbul (tegmentul pontin) - pars dorsalis
pontis - şi o regiune ventrală, partea bazilară (pars ventralis pontis).
Aspect exterior:
• o bandă de fibre transversale, continuată pe laturi cu pedunculii
cerebeloşi mijlocii (PCM);
• pe linia mediană un şanţ larg, puţin adânc- numit şanţul bazilar, în
care este situată artera bazilară;
• la limita dintre faţa anterioară şi pedunculii cerebeloşi mijlocii� se
află locul de emergenţă al rădăcinilor nervului trigemen (V).
fata posterioară, face parte din planşeul ventriculului IV (fosa rhomboidea). -
MEZENCEFALUL
este partea de legătură dintre rombencefal şi cerebrum ;
cranial se continuă fără limite precise cu diencefalul ;
este alcătuit din doi pedunculi cerebrali, care au o poqiune ventrală (crus cerebri); dublă
şi o porţiune dorsală unică. Limita dintre crus cerebri şi tegmentum, este formată de
substanţa neagră. Porţiunea din tcgment situată dorsal de apeductul cerebral, formează
tectul mezencefalic ,·
este străbătut de apeductul cerebral, care face legătura între cavitatea. ventriculului IV,
situată caudal şi cea a ventriculului III, situată cranial.
Aspect exterior:
• fosa interpedunculară, este spaţiul triunghiular dintre cei doi pedunculi cerebrali;
• substanţa perforată posterioară: regiune care conţine numeroase orificii străbătute
de ramurile arterei cerebrale posterioare;
• şanţul medial, situat pe faţa medială a pedunculilor cerebrali, loc de emergenţă al
rădăcinilor nervului oculomotor (III);
• faţa laterală a pedunculilor cerebrali este încrncişată de nervul trohlear (IV);
faţa posterioară:
■ este formată de către tectul mezencefalic, acesta fiind alcătuit dintr-o lamă de
ţesut nervos, numită lama tectală sau lamă quadrigemină (lamina tecti);
41
• pe lamina tecti se află: colicului superior legat de corpul geniculat lateral pnn
braţul coliculului superior, care se bifurcă, o ramură îndreptându-se spre corpul
geniculat lateral, iar cealaltă spre tractul optic; colicului inferior, legat de corpul
geniculat medial prin braţul coliculului inferior;
• între coliculii inferiori se observă, frâul vălului medular superior, iar între
coliculii superiori, corpul pineal;
• de o parte şi de alta a frâului vălului medular superior, se a flă emergenţa nervilor
trohleari (IV ).
VENTRICULUL IV
Planşeul ventriculului IV :
se t1\1meşte fosa romboidă ;
limita superioară a fosei romboide - pedunculii cerebeloşi superiori ;
limita inferioară a fosei romboide - pedunculii cerebeloşi in feriori ;
pe linia mediană a fosei romboide se află şanţul longitudinal median ce corespunde
axului lung al fosei romboide ;
paramedian - şanţul limitant - lărgit superior sub forma fosetei superioare (fovea
superior) iar inferior corespunde fosetei inferioare (fovea inferior). În profunzime, in
dreptul fosetei superioare se află nucleul masticator al trigemenului iar în dreptul fosetei
inferioare se află nucleul ambiguu ;
lateral de fovea superior se găseşte locus coeruleus- zonă de culoare brună ;
lateral de sanţul limitant se găseşte zona vestibulară, subîmparţită într-o parte superioară
denumită aria vestibulară şi o parte inferioară numită aripa albă externă ;
de o parte şi de alta a sanţului longitudinal median se află eminenţa medială şi striile
medulare (acustice) ale ventriculului IV. Extremitatea inferioară a eminenţei mediale se
continuă cu triunghiul nervului hipoglos (aripa albă internă) în profunzimea căruia se află
nucleul de origine al nervului hipoglos.
Tavanul ventriculului IV (tegmen ventriculi quarti) este alcătuit din:

vălul medular superior, întins între cei doi pedunculi cerebeloşi superiori (PCS).
Marginea sa caudală se continuă cu substanţa albă a cerebelului, iar faţa lui dorsală este
acoperită de lingula vermiană. Vîrful vălului, ajunge până la coliculii superiori sub forma
frâului vălului medular superior;
faţa anterioară a cerebelului, care formează porţiunea mijlocie a acoperişului;
vălul medular inferior, alcătuit în cea mai mare parte din ependimul ventricular şi pia
mater a pânzei coroidiene, caudal ea este întreruptă de apertura mediană a ventriculului
IV, descrisă de MAGENDIE, prin care cavitatea ventriculară comunică cu spaţiul
subarahnoidian. Pe laturi la locul de inserţie pe pedunculii cerebeloşi inferiori (PCI), se
află o creastă albă, tenia ventriculului IV, ce se continuă caudal cu o lamă de substanţ.ă
cenuşie, obex, care acoperă unghiul inferior al ventriculului. În dreptul recesurilor
. laterale, acoperişul ventriculului, prezintă câte un orificiu, apertura laterală a
ventriculului IV, descrisă de LUSCHKA.
42
CEREBELUL
Este situat dorsal faţă de bulb şi punte, de care este separat prin cavitatea ventriculului IV.
Aspect exterior:
cerebelul are organizare simetrică şi este alcătuit din trei părţi: una mediană, numită
ermis şi două laterale numite emisfere cerebeloase (Hemispherum cerebelli).
forma cerebelului este ovoidală, turtită cranio-caudal, cu diamaterul mare transversal.
Emisferele cerebeloase au trei feţe:
• superioară, care are raporturi cu cortul cerebelului (Tentorium cerebelli);
• inferioară, este în rapo11 cu fosele cerebeloase ale osului occipital, prezintă pe
linia mediană o mare depresiune, numită valecula (vallecula cerebelli);
• anterioară, participă la formarea tavanului ventriculului al IV-iea;
La limita feţelor superioară şi inferioară se află marele şanţ circumferenţial descris de VICQ
D'AZYR (fissura horizontalis) - ce este întremptă posterior de i�cizura cerebeloasă posterioară ;
La suprafaţă cerebelul, este divizat de şanţuri mai mult sau mai puţin adânci, în lame sau folii
(folia cerebelli) şi prin fisuri (fissurae cerebelli) în lobuli şi lobi. Sistematizarea cerebelului, are la
bază principii anatomice, funcţfonale şi filogenetice.
Lobulaţia anatomică a cerebelului
I Denumirea lobului Pe vernis (lobuli) Pe emisfere(lobuli) Fisurile separatoare

1 Lobul anterior Lingula cerebeli Yincula lingulae
Lobulus centralis Ala lobuli centralis
Culrnen Lobulus
quadrangularis
Fissura prima
Lobul posterior Declive Lobulus simplex
cerebelii
Folium vermis Lobulus· semilunaris
superior
Fissura horizontal is
cerebel li
Tuber Lobulus semilunaris
inferior
Şanţ p'repiramidal
Pyramis Lobulus biventer
Fissura secunda
Uvula Tonsila cerebel li
Fissura
posterolateralis
Nodulus Floculus
43
Lobulaţia funcţională a cerebelului
Denumirea Filogenetic Lobuli pe vermis Lobuli pe Fisurile

lobului emisfere separatoare
Lobul anterior Paleocerebel Lingula cerebelli Yincula linguJae
Lobulus centralis Ala lobuli
centraJis
Culmen Lobulus
quadrangularis
(pars anterior)
Fissura prima
Lobul mediu Neocerebel Declive Lobulus simplex
(lobulus
quadrangularis·
pars posterior)
Folium vermis Lobulus
semilunaris
superior
Fissura
horizontal is
Tuber Lobulus
semilunaris
inferior
Şanţ
prepiramidal
Lobul posterior· Paleocerebel Pvramis Lobulus biventer
Fissura secunda
Uvula Tonsila cerebelli
Fissura
posterolateralis
Arheocerebel Nodulus Floculus
44
I. "an\ul bulbop ntin:
a. epară bulbul de mezencefal;
b. la ni elul acestuia î i are originea aparentă nervul hipoglos·
c. la nivelul acestuia îşi au originea aparentă nervii glosafaringian, vag şi accessor·
d. cantine striile medulare·
e. Ia nivelul acestuia îşi au originea aparentă nervii abducens, facial şi vestibulocohlear.
2. Referitor la mezencefal, alegeţi varianta corectă:
a. reprezintă o parte componentă a măduvei spinării;
b. fosa pedunculară este identificată pe faţa posterioară a mezencefalului;
c. este străbătut de apeductul cerebral;
d. po1ţiunea mediană a mezencefalului se numeste vennis;
e. şanţul medial de pe faţa anterioară reprezintă locul de emergenţă al nervului trigemen.
3. Fo a romboidă:
a. reprezintă tavanul ventriculului IV;
b. limita superioară este reprezentată de pedunculii cerebeloşi superiori;
c. limita superioară este reprezentată de şanţul median posterior;
d. median se identifică fosa interpedunculară;
e. reprezintă planşeul ventriculului III.
4. Următoarele afim1aţii referitoare la cerebel sunt adevărate, cu excepţia:
a. culmen, Declive şi Pyramis apa11in lobului anterior;
b. pyramis, Uvula şi Nodulus apa11in lobului posterior;
c. între Culmen şi Declive se identifică Fissura prima;
d. lobului Pyramis de pe vermis îi corespunde Lobulus biventer pe emisfere;
e. fissura horizontallis separă Folium şi vermis de Tuber.
5. Puntea:
a. aparţine diencefalului;
b. faţa posterioară participă la delimitarea planşeului ventriculului III;
c. pe faţa anterioară se identifică şanţul intem1ediar ce conţine artera cerebrală anterioară;
d. la limita feţei anterioare se identifică locul de emergenţă al rădăcinilor nervului trigemen;
e. este formată din trei regiuni: mediană sau tegmentum, ventrală şi dorsală.
45
EMISFERELE CEREBRALE
FISURAŢIE
CONFIGURAŢIE EXTERNĂ, GIRAŢIE ŞI
OBIECTIVELE LUCRĂRII: .. - .:
După efectuarea lucrărilor practice studentul trebuie să capete următoarele abtlttaţi
Să identifice feţele şi marginile emisferelor cerebrale;
al si ramurile
Să recunoască şanţurile limitante ale lobilor: şanţul central, santul later
acestuia, şanţul parietooccipital · . . . ., . _
Să identifice giraţia lobilor la nivelul feţelor Sltpero-laterală, medială ŞJ mfenoara;
Să identifice şanţurile limitante ale girilor;
Să identifice tracturile comisurale: corpul calos, fomix, comisurile albe.
CONfIGURATIA EXTERNĂ A EMISFERELOR CEREBRALE

.Cele două emisfere cerebraie (cerebrum) prezintă pentru descriere câte trei feţe: faţa laterală
(superolaterală) faţa medială şi faţa inferioară (bazală).
, Acestea sunt separate de trei margini:
superioară (superomedială), separă faţa superioară de faţa medială a emisferei;
inferioară (inferolaterală), separă faţa superolaterală de cea inferioară a emisferei;
medială (inferomedială), separă faţa medială de cea inferioară a emisferei.
Feţele emisferelor cerebrale sunt brăzdate de şanţuri (sulei cerebri) între care se delimitează
lobi (lobi cerebri) şi girusuri (gyri cerebri). Nu toate girusurile sunt vizibile la suprafaţă; ele pot fi
localizate şi în profunzimea şanţurilor sau pereţii acestora.
Lobii delimitaţi la nivelul emisferelor cerebrale sunt: lobul frontal, lobul parietal, lobul
temporal, lobul occipital şi lobul insulei.
Cele mai importante şanţuri observate la acest nivel sunt şanţul lateral (Sylvius), şantul central
(Rolando) şi şantul parieto-occipital.
ŞANŢUL LATERAL (SYLVIUS)
Şanţul lateral este vizibil pe feţele emisferice supere-laterală şi inferioară, având originea pe
faţa inferioară, în dreptul substanţei perforate. Prin intermediul acestui şanţ se realizeaza delimitarea
lobului frontal şi parietal de lobul temporal. La nivelul marginii inferioare a emisferei cerebrale.
şantul lateral se divide în trei ramuri: ramura anterioară, ascendentă şi posterioară.
Ramma anterioară are traiect orizontal în girul frontal inferior.
Ramura ascendentă pătrunde vertical în girul frontal inferior.
�amura posteri�ară are un traiect orizontal şi separă l�bul temporal de lobii frontal şi parietal.
,.. _ _
Jn profunzune, aceasta ramura se largeşte foarte mult formand fosa laterală a creierului în care se
găseşte lobul insulei.
ŞANŢUL CENTRAL (ROLANDO)
Santul central este vizibil pe fetele cerebrale superolaterală şi medială, ava"nd 011g . · mea
·
.. , , . .. . .' . posterior
de 1ruJlocul margm11 supenoare a em1sfere1 cerebrale. Traiectul său este obl i'c pe ./:'.1;at, a 1atera 1...,a, ante
. . . : .· . ,.. . nor
ş1 mf�no� t �nnm_and�-se _supenor de şanţul lateral (uneori poate fi separat în două jumătăti:
una
supenoara ş1 una mfenoara). Şanţul central va delimita lobul frontal de cel parietal. .
ŞANŢUL PARIETO-OCCIPITAL
Şanţul parietoocipiţal corespunde pe suprafata craniului sutum .. pane
· to-occ1p1ta
· · · • • .
. . . _ . . . . .. , le, fon d vizibilă
pe faţ_a med iala a em1sfe1el01 cere brale . Va deluruta lobul parietal de cel occipital.
46
GIRAŢIA ŞI FISURAŢIA LOBULUI FRO TAL
al emi ferei cerebra!e. La
Lobul frontal fonnează prin e tremitatea sa anterioară polul anterior
de ş�ntul l�teral, la nivelul
ni lui feţei upero-laterale este situat anterior de şanţul central şi superioŢ
guul frontal este
fetei inferioare este situat anterior de şantul lateral, iar la nivelul feţei mediale
ori ntat anterior şanţului perpendicular pe mijlocul şanţului cingular. . .
Fata su erolaterală a lobului frontal este împărţită în patru giri de către trei şanţun.
ază
Şanţul prcccntral este paralel cu şanţul central şi anterior acestuia· cele două şanţuri delimite
girul precentral, cu dispoziţie verticală, separat de cei trei giri frontali orizontali de şanţul precentral.
Şanţul frontal uperior este paralel cu marginea superioară a emisferei şi separă girul frontal
superior de girul frontal mijlociu.
Şanţul frontal inferior cu dispoziţie orizontală, separă girul frontal mijlociu de girul frontal
inferior· la acest nivel întâlnim ramurile de trifurcaţie ale şanţului lateral care îl subîmpart în trei
regiuni
porţiunea orbitală, situată inferior de ramura anterioară;
porţiunea triunghiulară, dispusă între ramurile anterioară şi ascendentă;
operculul frontal, dispus între ramurile ascendentă şi posterioară.
Fata inferioară a lobului frontal este subîmpa11ită în giri de către şanţul olfactiv şi şanţurile
orbitale.
Şanţul olfactiv este situat lateral de marginea medială a emisferei şi are direcţie
anteroposterioară. Va delimita împreună cu marginea medială girul drept. Şanţul olfactiv conţine
bulbul şi tractul olfactiv.
Şanţurile orbitale sunt dispuse sub forma literi H lateral de şanţul olfactiv, delimitând patru giri
orbitali.
Fata mediaiă a lobului frontal cuprinde girul frontal superior (medial) situat anterior de un şanţ
perpendicular pc şanţul cingular în regiunea mijlocie a corpului calos.
GIRAŢIA ŞI FISURAŢIA LOBULUI PARIETAL
Lobu] parietal este delimitat de lobul frontal prin şanţul central, de lobul temporal prin ramura
posterioară a „anţului lateral şi de lobul occipital printr-o linie care uneşte incizura preoccipitală cu
·antul parietooccipital.
Fata superolaterală a lobului parietal prezintă giri delimitaţi de şanţul postccntral şi şanţul
intraparietal.
Şanţu] postcentral este dispus posterior şi paralel cu şanţul central şi delimitează împreună cu
acesta girul postcentral.
Şanţul intraparietal are originea la mijlocul şanţului postcentral şi direcţie posteroinferioară,
delimitând lobul parietal superior de lobul parietal inferior.
Portiunea posterioară a lobului parietal inferior este divizată în trei părţi:
portiunea anterioară - girul supramarginal, care continuă direcţia gi rului temporal
superior;
portiunea mijlocie - girul angular, care continuă girul temporal m:ijlociu�
po11iunea inferioară, care înconjoară extremitatea ascendentă a gi rului temporal inferior
continuându-se cu lobul occipital.
Fata medială a lobului parietal este subdivizată în giri prin intermediul şanţului paracentral si
,anţul cingular.
�anţul paracentral este perpendicular pe şanţul cingular în regiunea mijlocie a corpului calos.
.
clurutează împreună cu ramura terminală a şanţului cingular lobulul paracentral, care este situat de 0
arte şi de alta a şanţului central (şanţul central având în traiectul său şi O porţiunea pe faţa mediala a
_
m1sferelor cerebrale).
Şant.ul cingular (porţiunea marginală) va delimita împreună cu fisura parietooccipitală gi ru l
recuneu
47
GIRATIA ŞI FISURAŢIA LOBULUI TEMPORAL
Lobul temporal este delimitat de lobul frontal şi parietal prin şanţul lateral şi este delimitat de
lobul occipital prin linia ce uneşte incizura preoccipitală cu şanţul parietooccipital.
Fata superolaterală a lobului temporal este subîmpărtită în giruşi de şanţul temporal superjor,
şanţul temporal inferior şi marginea inferioară (inferolaterală) a emisferelor cerebrale.
Şanţul temporal superio_r are o direcţie paralelă cu direcţia şanţului lateral, delimitând împreună
cu aceasta girul temporal ,superior.
:Şanţul temporal · inferior delimitează împreună cu şanţul temporal superior girul temporal
mijlociu, şi de asemenea şanţul temporal inferior va delimita împreună cu margjnea inferioară
(inferolaterală) a emisferelor cerebrale girul temporal inferior.
Fata inferi�ară a lobului temporal este divizată în giruşi de către şantul hipocampic, şanţul
colateral, şanţul occipitotemporal şi marginea inferioară (inferolaterală) a emisferelor cerebrale.
Şanţul hipocampului delimitează împreună cu şanţul colateral girnl parahipocampic. Conţinutul
şanţului hipocampic este reprezentat de alveus, fimbria hipocampului şi contin�area acesteia - crus
fornicis. De asemenea între fimbria hipocampului şi girusul parahipocampal se găseşte girusul dentat.
Girusul parahipocampic;. prezintă anterior o prelungire numită uncus, iar posterior se continuă cu
girusul lingual.
_ Şanţu] colateral delimitează împreună cu şanţul hipocampic - girul parahipocampic, şi acelaşi
şanţ colateral va delimita împreună cu şanţul occipitotemporal girul occipitotemporal medial.
Şanţul occipitotemporal delimitează împreună cu şanţul colateral - girul occipitoternporal
medial. Şa�ţul occipitotemporal împreună cu marginea inferolaterală a emisferelor cerebrale va
delimita girul occipitotemporal lateral. Practic, medial de şanţul occipitotemporal se afJă girul
occipi_totemporal medial, iar lateral de acest şanţ, se identifică girul occipitotemporal lateral.
GIRAŢIA ŞI FISURAŢIA LOBULUI OCCIPITAL

Lobul occipital este separat de· lobii temporal şi parietal prin şanţul parietooccipital.
Faţa anterolateraiă a lobului occipital prezintă şanţul occipital transvers ş1 şanţul lunat
(inconstant).
Şanţul occipital transvers este paralel şi anterior de şanţul parietooccipital.
Şanţul lunat este situat imediat anterior de polul occipital şi separă aria striată de aria prestriată.
Fata medială a lobului occipital prezintă şanţul parietooccipital şi fisura calcarină între care se
delimitează girusul cuneat ( cuneus).
Fata inferioară a lobului occipital apm1ine lobului temporooccipital. La acest nivel se observă
şanţul calcarin care delimitează împreună cu şanţul colateral girul ligual. Girul lingual se continuă fără
o delimitare netă cu girul parahipocampic.
LOBUL INSULEI
Lobul insulei este situat în profunzimea fisurii laterale. Evidenţierea acestuia se face pnn
secţionarea operculilor frontal şi frontoparietal. Lobul este delimitat de restul scoarţei prin şanţul
circuiar al insulei, iar pc suprafaţa acestuia se evidenţiază un şanţ adânc numit şanţul central al insulei.
TRACTURILE COMISURALE
CORPUL CALOS este cea mai importantă comisură interemisferică, ale cărui elemente
descriptive se vizualizează pe o secţiune mediosagitală a encefalului. Fonna sa este aceea a unui arc
turtit craniocaudal.
Porţiunile constitutive ale corpului calos, dinspre anterior spre posterior, sunt:
rostrum;
genunchiul corpului calos;
trunchiul corpului calos;
splenium coipului calos.
48
La ni elul feţei superioare a corpului calos se găseşte un strat de substanţă cenuşie numită
indusium griseum ce prezintă două reliefuri longitudinale (stria longitudinală medială şi stria
longitudinală laterală); stria longitudinală laterală sau tenia tecta se continuă cu girnl fasciolar care
face trecerea între indusium griseum şi girul dentat.
FORNIXUL (TRIGONUL CEREBRAL) este o cale de asociaţie hipocampomamilară, fiind
situat inferior de corpul calos, dar cu o rază de curbură mai mică.
Este alcătuit din două tracturi, care se alătură pe o porţiune a traiectului lor fonnând corpul
fomixului şi care, anterior şi posterior, se depărtează: prin depă11area lor posterioară rezultă stâlpii
posteriori ai fornixului; bifurcaţiile anterioare formează columnele fornicale care se termină in corpii
mamilari.
COMIS{)RA ALBĂ ANTERIOARĂ are fom1ă de arc, cu concavitatea posterioară şi
inferioară. Este situată anterior columnelor fornicale şi inferior nucleului lenticular. În comisura
anterioară se pot distinge o parte anterioară olfactivă şi o parte posterioară temporală.
I . Alegeţi afinnaţia incorectă despre configuraţia externă a emisferelor cerebrale:
a. prezintă 3 feţe;
b. lobul frontal, lobul parietal, lobul temporal, lobul occipital şi lobul insulei constituie lobulaţia
emisferelor cerebra]e;
c. şanţul lateral este denumit şi Sylvius;
d. şanţul central este denumit Rolando;
e. şanţ-ul central este denumit Sylvius.
2. Şanţul lateral:
a. are originea la nivelul polului anterior al girusului olfactiv;
b. se găseşte la nivelul lobului occipital;
c. ramura posterioară are un traiect orizontal şi separă lobul temporal de lobii frontal şi parietal�
d. este vizibil pe faţa superomedială a emisferelor cerebrale;
e. separă emisferele cerebrale de cele cerebeloase.
3. Despre şanţul frontal inferior este adevărată următoarea afirmaţie:
a. are dispoziţie oblic ascendentă;
b. separă girul frontal mijlociu de cel frontal inferior;
c. are dispoziţie ve11icală şi pa11icipă la separarea lobului frontal de cel temporal;
d. are forma literei H;
e. are forma literei X.
4. Din lobul parietal fac parte u·rmătorii giri:
a. girul angular;
b. girul supramarginal;
c. girul temporal superior;
d. răspunsuri corecte a şi b;
e. răspunsuri corecte a şi c.
' adevărată despre corpul calos:
o ' afirmatia
5. A leocti
a. se vizualizează cel mai bine pe o secţiune în plan vertical, deasupra trunchiului cerebral;
b. conţine lobul insulei;
c. la nivelul feţei inferioare se găseşte indusium griseum;
d. rostrum-ul face parte din corpul calos;
e. indusium griseum are conexiuni cu cerebelul.
DIENCEFALUL. NUCLEU BAZALI. CAPSULA INTERNĂ
După efectuarea lucrărilor practice studentul trebuie sa capete următoarele abilităţi:
Să identifice structurile componente ale diencefalului: talamusuJ, hipotalamusul,
metatalamusul şi epitalamusul;
Să descrie principalele detalii anatomice în fosa interpedunculară (hipotalamus);
"- Să descrie principalele detalii anatomice pe secţiuni: orizontale, frontale şi mediană
(talamus, hipotalamus, epitalamus); l
Să descrie principalele detalii anatomice pe faţa posterioară a joncţiunii mezo-
diencefalice (metatalamus, epitalamus).
DIENCEFALUL
Diencefalul reprezintă o structură encefalică impară şi mediană. Această structură este situată în
continuarea trunchiului cerebral, fiind localizată sub emisferele cerebrale şi în dreptul ventriculului
lll.
Diencefalu] prezintă patru regiuni : talamus, hipotalamus, epitalamus şi metatalamus.
VENTRICULUL III
Localizarea acestuia este în mijlocul diencefalului.
Ventriculul Ill prezintă o comunicare postero-inferioară cu ventriculul IV prin apeductul
cerebral, iar anterolateral comunică cu ventriculii laterali prin orificiile interventriculare (Monro).
Fiecare orificiu interventricular este mărginit de coltmma fomicală anterioară înspre medial
şi anterior, iar d� talamus înspre lateral şi posterior.
Putem studia pereţii ventriculului III pe secţiuni orizontale sau pe secţiune mediosagitală.
Peretele superior al ventriculului al treilea este reprezentat de lama coroidă epitelială a
ventriculului al treilea.
Pereţii laterali sunt alcătuiţi inferior de hipotalamus şi superior de talamus. Aceste
fonnaţ.iuni sunt separate prin şanţul hipotalamic. Aderenţa cenuşie sau comisura cenuşie uneşte
talamusul drept cu cel stâng.
Peretele inferior este fonnat din următoarele structuri, vizibile pe faţa inferioară a
encefalului:
corpii mami1ari;
recesul infundibular;
tuber cinereum;
chiasma optică ;
recesul optic.
Peretele anterior este fom1at în porţiunea supe�ioară ele colmm1ele fomicale şi în p01ţiunea
inferioară de lamina terminalis. Lamina terminalis se inseră pe chiasma optică, şi participă la
delimitarea recesului optic.
Peretele posterior este reprezentat de recesul suprapineal si recesul pineal.
HIPOTALAMUSUL
Pe porţiunea inferioară a encefalului poate fi identificat hipotalamusul. El participă la
formarea pereţilor laterali şi a peretelui inferior al ventriculului al treilea.
Corpii mamilari sunt localizaţi anterior de fosa interpedunculară.
Înaintea corpîlor mamilari identificăm infunclibulum, care se continuă inferior cu tija glandei
hipofiză. Infundibulul reprezintă extremitatea inferioară a proeminenţei cavitare numită tuber
cinereum.
o
Anterior- de infundibul este localizată chiasma optică care· aderă la in_fundibul şi se continuă
înspre lateral cu tracturile optice ce„ înconjoară crus cerebri. Acestea se vo_r bif�rca în rădăcina
laterală ce se tennină la corpul genieulat lateral şi rădăcina medială ce se .termină la corpul
.
geniculat medial.
Substanţa cenuşie a hipotalamusului este organizată sub formă de nuclei
Nucleul paraventricular se identifică în lungul peretelui lateral al ventriculului al treilea ;
Nucleii dorsomediali şi ventromediali se găsesc posterior şi lateral de acest nucleu ;
Nucleul posterior se localizează posterior de aceşti nuclei ;
Nucleii tuberali se află ventral, în peretele tuber cinereumului ;
Nucleul supraoptic se găseşte în vecinătatea tractului optic ;
Nucleii corpilor mamilari se află în porţiunea posterioară a hipotalamusului.
TALAMUSUL
Talamusul este formaţiune de formă ovoidală şi pereche, ce delimitează înspre supero-lateral
ventriculul al treilea.
Talamusul prezintă o extremitate anterioară, numită tuberculul anterior, şi o extremitate
posterioară , numită pulvinar.
Faţa superioară este delimitată lateral de şanţul optostriat, situat între talamus şi nucleul
caudat. În dreptul şanţului se află stria tem1inală mărginită medial de o pătură de substanţă albă
care acoperă faţa superioară a talamusului, numită stratul zonal.
Înspre medial, faţa superioară a talamusului este limitată de inserţia pânzei coroidiene a
ventriculului al treilea, precum şi de tenia thalami. Inferior de tenia thalami se află stria medullaris
thalami, care se continuă posterior cu habenula.
Pe secţiuniile frontale efectuate prin corpii mamilari şi punte, talamusul apare alcătuit din
mai mulţi nuclei despărţiţi prin lame de substanţă albă.
Talamusul prezintă o lama medulara externă şi o lama medulară internă. Lama medulară
externă se află între nuclei talamici (învelindu-i pe exterior) şi nucleul reticular. Lama medulară
internă se localizează între grupele de nuclei mediali şi laterali.
La nivelul tuberculului anterior al talamusului, se găsesc trei nuclei anteriori şi anume:
anterodorsal, anteromedial şi anteroventral. Medial de lama medulară internă, se găseşte nucleul
medial. Lateral de această lamă, se identifică grupul de nuclei situaţi ventral, nucleul lateral dorsal
şi nucleul posterior sau pulvinarul .
Talamusul este înconjurat de o lamă de substanţă cenuşie, numită nucleul reticular al
talamusului.
EPITALAMUSUL
Epitalamusul este localizat superior de comisura posterioară şi postcrosuperior de talamus.
El cuprinde:
Epifiza ( corpus pineale) ;
Triunghiul habenulei ;
Striile habenulei;
Corpul pineal : este suspendat de habenulă prin comisura habenulară. Comisura
habenulară se lăţeşte şi formează triunghiul habenular. În continuarea corpului pineal se
va localiza comisura posterioară.
Ventriculul al treilea pătrunde între cele două comisuri. La acest nivel se vor forma
recesul pineal şi recesul suprapineal.
În grosimea triunghiului habenular, se localizează nucleii habenulari m·edial şi lateral.
51
Anterior de infundibul este localizată chiasma optică care· aderă la infundibul şi se continuă
înspre lateral cu tracturile optice ce_ înconjoară crus cerebri. Acestea se vqr bifurca în rădăcina
laterală ce se tennină la corpul genieulat lateral şi rădăcina medială ce se termină la corpul
geniculat medial.
Substanţa cenuşie a hipotalamusului este organizată sub formă de nuclei :
Nucleul paraventricular se identifică în lungul peretelui lateral al ventriculului al treilea ;
Nucleii dorsomediali şi ventromediali se găsesc posterior şi lateral de acest nucleu ;
Nucleul posterior se localizează posterior de aceşti nuclei ;
Nucleii tuberali se află ventral, în peretele tuber cinereumului ;
Nucleul supraoptic se găseşte în vecinătatea tractului optic ;
Nucleii corpilor mamilari se află în porţiunea posterioară a hipotalamusului.
TALAMUSUL
Talamusul este formaţiune de fonnă ovoidală şi pereche, ce delimitează înspre supero-lateral
ventriculul al trei )ea.
Talamusul prezintă o extremitate anterioară, numită tuberculul anterior, ş1 o extremitate
posterioară , numită pulvinar.
Fata superioară este delimitată lateral de şanţul optostriat, situat între talamus şi nucleul
caudat. În dreptul şanţului se află stria tenninală mărginită medial de o pătură de substanţă albă
care acoperă faţa superioară a talamusului, numită stratul zonal.
Înspre medial, faţa superioară a talamusului este limitată de inserţia pânzei coroidiene a
ventriculului al treilea, precum şi de tenia thalami. Inferior de tenia thalam.i se află stria medullaris
thalami care se continuă posterior cu habenula.
Pe secţiuniile frontale efectuate prin corpii mamilari şi punte, talamusul apare r.1lcătuit din
mai mulţi nuclei despărţiţi prin lame de substanţă albă.
Talamusul prezintă o lama medulara externă şi o lama medulară internă. Lama medulară
externă se află între nuclei talamici (învelindu-i pe exterior) şi nucleul reticular. Lama medulară
internă se localizează între grupele de nuclei mediali şi laterali.
La nivelul tuberculului anterior al talamusului, se găsesc trei nuclei anteriori şi anume:
anterodorsal, anteromedial şi anteroventral. Medial de lama medulară internă, se găseşte nucleul
medial. Lateral de această lamă, se identifică grupul de nuclei situaţi ventral, nucleul lateral dorsal
şi nucleul posterior sau pulvinarul
Talamusul este înconjurat de o lamă de substanţă cenuşie, numită nucleul reticular al
talamusului.
EPITALAMUSUL
Epitalamusul ·este localizat superior de comisura posterioară şi postcrosuperior de talamus.
El cuprinde:
Epifiza (corpus pineale);
Triunghiul habenulei ;
Striile habenulei;
Corpul pineal : este suspendat de habenulă prin comisura habenulară. Comisura
habenulară se lăţeşte şi formează triunghiul habenular. În continuarea corpului pineal se
va localiza comisura posterioară.
Ventriculul al treilea pătrunde între cele două comisuri. La acest nivel se vor forma
recesul pineal şi recesul suprapineal.
În grosimea triunghiului habenular, se localizează nucleii habenulari rnedial şi lateral.
51
METATALAMUSUL
Metatalamusul este format din corpij geniculaţi, care sunt situaţi pe faţa laterală a
pedunculilor cerebrali, posteroinferior de pulvinar şi în vecinătatea tectului mezencefalic.
Corpul geniculat medial �ste situat imediat sub pulvinar şi este legat de colicului inferior
prin braţul coliculului inferior.
Corpul geniculat lateral este conectat de colicului superior prin braţul coliculului superior.
În substanţa cenuşie a metatalamusului localizăm doi nuclei: nucleul corpului geniculat
lateral şi nucleul corpului geniculat medial.
NUCLEII BAZALI
Corpus striatum este un complex de nuclei incluşi în emisferele cerebrale.
Nucleul caudat poate .fi studiat pe secţiuni frontale şi secţiuni orizontale .
. Prezintă o formaţiunea anterioară, voluminoasă numită capul nucleului caudat, şi către
posterior o f01111aţiune alungită, subţire numită coada nucleului caudat.
Nucleul caudat participă la formarea peretelui inferior ai ventriculului III, în dreptul
genunchiului corpului calos.
Traseul nucleului caudat se continuă spre posterior unde participă la fonnarea p01ţiunii
centrale a ventriculului lateral (peretele lateral al acestei porţiuni). La nivelul cornului inferior al
ventriculului lateral va fonna tavanul acestuia. Pmţiunea finală a cozii nucleului caudat se afla în
raport strâns cu nucleul amigdaloid.
Nucleul lentifonn este alcătuit din două părţi: globus pallidus ( situat medial) şi putamen
(situat lateral) . Nucleul lentiform este separat de talamus prin capsula internă, fiind situat ai1tro
lateral de acesta.
Întrn rţucleul lentifonn şi insulă se găsesc, dinspre lateral spre medial: capsula extremă,
claustnun şi capsula externă.
CAPSULA INTERNĂ
Capsula internă este este situată posterior între talamus şi nucleul Ientifonn şi anterior între
nucleul caudat şi nucleul lentiform.
Partea anterioară poartă numele de Cms anterius capsulae internae, prin care trec fibrele
frontopontine şi frontotalamice.
Pa1iea posterioară este numită Crus posterius capsulae internae şi conţine ·fibre
corticonuclearc şi corticospinale.
La limita celor două părţi se realizează un unghi cu deschiderea laterală. În această zonă se
localizează genunchiul capsulei interne. La acest nivel trec fibrele corticostriale şi O parte din
fibrele corticonucleare.
52
1. Prin ipalele tructuri componente ale diencefalului sunt:
a. talamu ·ul hipotalamu ul i mezencefalul;
b. talamu ul cpitalamusul şi corpii gcniculati·
c. talamu�uJ, hipotalamusul, metatalamusul şi epitalamusul;
d. talamu ul, epitalamusul fosa interpedunculară·
talamusul, hipotalamusul, epitalamusul şi corpul pineal.
2. Sunt corecte unnătoarele afim1aţii referitoare la hipotalamus:
a. hipotalamusul se identifică pe portiunea posterioară a encefalului·
b. hipotalamusul participă la fonnarea pereţilor laterali şi anterior al ventriculului III;
c. corpii mamilari sunt localizaţi anterior în fosa interpedunculară;
d. posterior corpilor mamilari identificăm infundibulul;
e. chia ma optică se află posterior de infundibul.
3. Este falsă următoarea afirmatie referitoare la talamus:
a. talamusul este o formaţiune ovoidală şi pereche;
b. prezintă o extremitatea anterioară numită pulvinar;
c. faţa superioară este delimitată lateral de şanţul optostriat;
d. în pre medial, faţa superioară este limitată de inserţia pânzei corodiene a vetriculului III;
e. pe secţiuni frontale prin corpii mamilari şi punte, talamusul apare alcătuit din mai mulţi nudei
despăt1iţi prin lame de substanţă albă.
4. Epitalamusul cuprinde:
a. epifiza;
b. stratul zonal;
c. chiasma optică;
d. triunghiul habenulei;
e. corect a şi d.
5. Următoarele afirmaţii sunt false:
a. corpul geniculat medial este situat imediat sub pulvinar şi este legat de colietllul inferior prin
braţul colicului inferior;
b. corpul pineal este suspendat de habenulă prin comisura habenulară, iar în continuarea lui se află
comisura anterioară;
c. lama medulară internă se află între nucleii talamici mediali şi nucleul reticular.
d. infundibulul reprezintă extremitatea inferioară a proeminenţei cavitare numită tuber cincreum.
e. Corect b şi c:
53
VENTRICULU CEREBRALI I-II ŞI III, CIRCULAŢIA LCR.
VASCULARIZAŢIA ARTERIALĂ ŞI VENOASĂ A ENCEFALULUI:
SISTEMUL CAROTIDIAN ŞI VERTEBRO-BAZILAR,
CERCUL ARTERIAL AL CREIERULUI,
SINUSURILE VENOASE ALE DUREI MATER.
OBIECTIVELE LUCRL\RII:
După efectuarea lucrărilor practice studentul trebuie sa capete următoarele abilităţi:
Să recunoască caracteristicile morfologice şi delimitarea ventriculilor cerebrali l-II şi III:
Să cunoască rolul, mecanismul de secreţie şi circulaţia lichidului cefalorahidian (LCR) ;
Să cunoască şi să descrie cele două subsisteme (carotidian şi vertebro-bazilar) din cadrul
sistemului arterial encefalic;
Să cunoască originea şi distribuţia arterelor care constituie cele şapte laturi ale
poligonului WILLIS (cercul arterial al creierului) ;
Să descrie vascularizaţia venoasă a encefalului;
Să cunoască sinusurile venoase ale durei mater şi sensul de drenaj al sângelui venos Ja
nivelul lor.
VENTRICULU CEREBRALI 1-11

Ventriculii cerebrali 1-11 sau ventriculii cerebrali laterali (ventriculus lateralis) �unt cavităţi
pereche, simetrice în raport cu planul median şi situate în partea inferioară şi medială a fiecărei
emisfere cerebrale.· Ventriculii- cerebrali laterali sunt alcătuiţi dintr-o porţiune centrală şi trei
prelungiri: cornul anterior, cornul posterior şi cornul inferior.
Porţiunea centrală (pars centralis) este situată în dreptul polului posterior-al talamusului
(pulvinar) şi. reprezintă o răspântie a ventricului lateral de unde pleacă cele trei prelungiri. El este
delimitat:
superior de ·corpul calos dublat de fornix;
infero-latei·al de corpul nucleului caudat;
infero-medial ·de faţa dorsală a pulvinarului talamic.
Cornul anterior (cornu anterius) este delimitat:
superior de corpul calos;
inferior de· capul nucleului caudat, de stria tenninalis şi vena talamostriată, precum şi de
lamina affixa;
medial, cornul anterior este delimitat de septul pelucid şi fornix, formaţiuni vizibile la
nivelul secţiunii mediosagitale a encefalului.
Cornul posterior (cornu posterius) este situat în lobul occipital:
la nivelul peretelui superior al acestuia proemină spleniul corpului calos, care determină
un relief transversal numit bulbul cornului posterior (bulbus cornus posterior).
peretele medial prezintă o proeminenţă detenninată de şanţul calcarin numită calcar avis.
la nivelul peretelui inferior al cornului posterior, şanţul colateral determină o
proeminenţă numită triunghiul colateral (trigonum collaterale), car_e prezintă o prelungire
anterioară numită eminenţă colaterală ( eminentia collateralis), situată în cornul inferior.
Cornul inferior (cornu in ferius) este orientat anteroinferior în lobui temporal şi este delimitat:
superior de coada nucleului caudat împreună cu corpul amigdaloid, de la care pleacă stria
terminală.
în peretele inferior proemină alveusul hipocafnpului (hippocampus, grec.= cal ele mare).
54
Hipocampul este situat medial şi superior de girusul parahipocampal. Porţiunea anterioară a
hipocampului este lăţită, se termină cu digitaţii şi poartă numele de picioml hipocampului (pes
hipo ampi). La suprafaţ·a hipocampului se găseşte o pătură de substanţă albă numită alveus (alveus
hippocampi) ce se continuă cu fimbria hipocampului (fimbria hippocampi) şi, mai departe cu crns
fomicis. Între fimbria hipocampului şi girusul parahipocampal se găseşte un conglomerat de substanţă
cenuşie cu suprafaţa ondulată numit gyrns dentatus. Porţiunea terminală a cornului inferior se află
între corpul amigdaloid şi hipocamp.
VENTRICULUL III
Vent1iculul al treilea este localizat la nivelul diencefalului. El comunică posteroinferior prin
apeductul cerebral cu ventri.culul al IV-iea şi anterolateral comunică cu ventriculii laterali prin
orificiile interventriculare (foramen intraventirculare) descrise de MONRO, ce reprezintă limita
anterioară a ventriculului al treilea. Fiecare orificiu interventricular este mărginit înspre medial şi
anterior de columna fornicală, iar înspre lateral şi posterior de polul anterior al talamusului. Pereţii
ventriculului al treilea se studiază pe secţiunea mediosagitală a encefalului şi pe secţiuni orizontale:
peretele superior al ventriculului al treilea este foarte subţire si este format de lama
coroidă epitelială a ventriculului al treilea (tela choroidea ventriculi tertii).
pereţ.ii laterali sunt alcătuiţi în partea superioară de faţa medială a talamusului şi în partea
inferioară de faţa medială a hipotalamusului, fo1111aţiuni separate de şantul hipotalamic
(sulcus hypotalamicus). Talamusul drept este unit cu cel stâng printr-o punte de substanţă
cenuşie numită comisura cenuşie (adhesio interhalamica).
peretele inferior este fom1at din structuri vizibile pe faţa inferioară a encefalului:
• ccrpii mamilari (singular = corpus mami Ilare);
• recesul infundibular (recessus infundibul'i);
• tuber cinereum (infundibulum);
• chiasma optică (chiama opticum);
• recesul optic (recessus opticus).
peretele anterior este fom1at superior de columnele fornicale şi inferior de lamina
terminalis care se inseră pe chiasma optică, participând la delimitarea recesului optic.
peretele posterior al ventricului III formează două recesuri: recessus suprapinealis; situat
deasupra comisurii habenulare şi recessus pinealis situat între comisura posterioară şi
comisura habenulară.
Comunicările ventricului al Ill - lea: postero-inferior prin aqueducn1s cerebri comunică cu
ventriculul IV, iar anterior prin foramen interventriculare Monro comunică cu ventriculii laterali I şi
li. Fiecare orificiu interventricular Monro este delimitat antero-medial de columna fornicală ş1
postero-lateral de polul anterior al talamusului.
CIRCULAŢIA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN (LCR)

Encefalul şi măduva spinării sunt învelite şi protejate de învelişuri şi anume de trei membrane
concentrice care fom1ează împreună meningele. Se distinge la exterior pahimeningele (meningele
tare) sau dura mater, iar la interior leptomeningele (meningele moale), reprezentat de arahnoidă şi
piamater cea de-a treia membrană, aflată în contact direct cu nevraxul. Aceste învelişuri se interpun
între nevrax şi os şi constituie un sac, plin cu lichid, în care „pluteşte" nevraxul. Lichidul poartă
numele de lichid cefalo-rahidian sau lichid cerebrospinal. Cantitatea totală de LCR este de 120-150
ml. Pc fiecare m.inut este secretat şi absorbit aproximativ 0,5 ml de LCR. Formarea LCR se realizează
parţial prin ultrafiltrare pasivă şi parţial prin transport activ selectiv. LCR este secretat continuu în
sistemul ventricular al encefalului, de către plexurile coroide ale ventriculilor cerebrali, ele fiind
dependinţe ale piei mater.
55
Cea mai mare parte a LCR este secretată de către vilozităţile coroide ale plexurilor coroide din
ventriculii laterali. De aici, prin orificjj]e interventriculare MONRO. LCR ajunge în ventriculul al
treilea şi apoi prin aqueductus cerebri descris de SYLVIUS, trece în ventriculul IV, unde plexurile,
coroide ale ventricului IV participă si ele sem11ificativ Ia secreţia LCR. Apoi prin orificiile ventricului
IV, LCR ajunge în cavum subarahnoidale şi anume prin apertura mediana ventriculi quarti (foramen
MAGENDIE) şi prin cele două orificii pereche, simetrice, situate pe tavanul recesurilor laterale ale
ventricului ]V - aperturae lateralis ventriculi quarti (foramen LUSCHKA), LCR ajtmge în cisterna
cerebelomedulară. De aici cea mai mare parte a LCR coboară pe faţa posterioară a măduvei spinării în
sacul durai, în spaţiul subaralmoidian spinal, iar apoi ajunge şi anterior în spaţiul subarahnoidian
anterior străbătând ligamentul denticulat. La baza encefalului LCR umple cisternele subarahnoidiene
de la alcest nivel, care sunt „lacuri" subarahnoidiene formate de arahnoida encefalică care nu se aplică
intim pe toate depresiunile de la suprafaţa creierului, ci trece peste depresiuni ca o punte. Cisternele
sunt:- cisterna pontis, cisterna interpcduncularis, cisterna chiasmaticus şi apoi pe faţa convexă, laterală
a emisferelor umple cisterna lateralis.
LCR fiind produs în mod continuu, nemcetat de către plexurile coroide, el s-ar acumula dac� nu
ar ex.ista şi o cale de eliminare a sa. Astfel LCR din spaţiul subarahnoidian drenează în sinusurile
durei mater prin intermediul a numeroase evaginări ale arahnoidei numite vilozităţi arahnoidiene, care
pătmnd în sinusurile durei mater, disociind fibrele conjunctive ale durei mater care alcătuiesc peretele
sinusal. LCR ajunge astfel la nivelul lumenului sinusului sagital superior, sinusului sagital inferior şi
sinusului drept care se termină în confluentul sinusurilor. Confluentul sinusurilor drenează în
continuare LCR către sinusul transvers. Sinusurile transverse se continuă apoi cu sinusurile sigmoide
ce drenează în venele j�gulare interne, dreaptă şi stângă. În modul acesta se stabileşte o circulaţie
continuă a LCR. Există de asemenea şi alte locmi de resorbţie a LCR în afara sinusurilor şi anume
locul de plecare a nervilor spinali prin găurile intervertebrale şi a nervilor cranieni prin găurile de la
baza craniului, unde arahnoida trimite aceleaşi vilozităţi arahnoidiene.
Pe scurt sensul circulaţiei LCR este: ventriculi cerebrali�spaţiile subarahnoidiene de la baza
creierului şi pe feţele laterale cerebrale�vilozităţile arahnoidiene din sinusurile durei
mater�circulaţie sanguină venoasă.
VASCULARIZAŢIA ARTERIALĂ A ENCEFALULUI

Sistemul arterial encefalic este adaptat aportului pennanent şi constant de oxigen şi glucoză,
asigurând o cantitate de 750-800 ml sânge arterial pe minut. El este dotat cu funcţia autoreglării
propriului său debit circulator. În cadrul sistemului arterial encefalic, deosebim două subsisteme:
subsistemul carotidian şi subsistemul vertebro-bazilar.
Sistemul arterial carotidian este reprezentat de artera carotidă internă şi ramurile sale coiaterale
şi terminale.
Artera carotidă internă este ramură tem1inală a mierei carotide comune, din care provine la
nivelul marginii superioare a cartilajului tiroid, respectiv în dreptul procesului transvers al vertebrei
C4 • La locul ei de origine se află o porţiune dilatată, sinusul carotidian. Descriem pe traiectul arterei
carotide interne patru po11iuni: cervicală, pietroasă, cavernoasă şi cerebrală.
Portiunea cervicală se află între locul de origine al arterei şi intrarea în canalul carotidian din
stânca temporalului. În traiectul său străbate aria triunghiul carotidian şi spaţiul retrostilian împreună
cu vena jugulară internă şi nervul vag. Această p011iune cervicală, uneori rectilinie alteori în formă de
S, este situată medial de muşchiul stemocleidomastoidian, lateral de faringe, anterior de procesele
transverse ale vertebrelor cervicaJe C 1 -C4 şi de muşchii prevertebrali. În spaţiul retrostilian artera
carotidă internă are rapotiuri cu nervii IX, X, XI şi XII.
56
aderă de .P�_reţii osoşi ai ace:tuia,. fiind
Portiunea pietroasă este situată în canalul carotidian şi
nt ulsaţ�1. A�era tm:ne � za tra; ectul
Jip ită Ia acest ni el de fibre elastice ast fel încât _nu _prezi � �
te ŞI �edial , _a�ot „din n_o u 10 sus
canalul ui osos carotidian, iniţial ve11ical şi în sus apoi onzontal mam
tunpam iar 1�1 ultim� parte
i înainte. În acest traiect intrapietros artera vine în raport iniţial cu cavum
prin inte rmediul unei lame
a traiectului intrapietros are raporturi cu ganglionul trigeminal G asser,
osoase ubtiri. •• •
smuSuI Ul·
Porti.unea cavernoasă se află în interiorul sinusului cavernos, fiind legată d pereţu
artera eSte
prin fascicule de fibre conjunctive. În sinus artera ar e forma literei S culcat. Nu rareori
rectilinie în sinusul cavernos.
Portiunea cerebrală este situată între zona de ieşire din sinusul cavernos şi zona de emergenţă a
ramurilor sale terminale. După ce părăseşte sinusul cavernos, art era străbate dura mat er, devin�
subdurală, se îndreaptă spre lateral şi posterior, trece printre nervul optic şi nervul ocul o�1oto� ŞI
ajunge dedesubtul spaţiului perforat anterior, sub lobul frontal, în dreptul rădăcinilor olfactive ŞI al
extTemităţii mediale a scizurii Sylvius.
Ramurile colaterale ale arterei carotide intern e sunt:
în porţiunea cervicală nu emite ramuri colaterale.;
în porţiunea pietroasă dă turnătoarele ramuri: ramuri osteoperiostale pentru pereţii
canalului carotidian şi artera carotido-timpanică, care intră în cavitatea timpanică;
în po11.iunea cavernoasă emite ramuri mici pentru dura mater a sinusului cavernos, pentru
glanda hipofiză şi diafragma selle, precum şi pentru ganglionul trigeminal ;
în porţiunea cerebrală dă ramuri pentru nervul optic şi chiasma optică, pentru
infundibulul tuberian, şi pentrn fonnaţiuniunea cenuşie hipotalamic ă anterioară. Cel mai
important ram colateral al porţiunii cerebrale este artera oftal mică, care se desprinde din
artera carotidă internă Ia ieşirea ei din sinusul cavernos şi însoţeşte n. optic cu care trece
în orbită prin foramen opticum.
Ramurile tem1inale ale aiterei carotide interne sunt în număr de patru: artera cerebrală
anterioară; artera cerebrală medie; artera coroidiană anterioară, artera comunicantă posterioară.
Artera cerebrală anterioară provine din artera carotidă internă, lateral de chiasma optică şi îi
descriem două porţiuni: porţiunea bazală şi porţiunea interhemisferică.
Porţiunea bazală sau precomunicantă se află între locul de emergenţă al arterei şi zona fisurii
interhemisferi ce, în punctul de întâlnire cu artera cerebrală anterioară contral aterală. Ea are o direcţie
postero-anterioară şi latero-medială şi în sus şi o lungime de 12-16 mm. Are raport cu n. optic trecând
d easupra acestuia.
Porţiunea interhemisferică sau postcomunicantă se înscrie pe o curbă de jos în sus, apoi antero
posterior în jurul genunchiului corpului calos, trecând pe faţa superioară a corpului calos în
profunzimea fisurii interhemisferice, unde poartă numele de arteră pericaloasă. Arterele cerebrale
anterioare sunt unite în zona de trecere din po11iunea bazală în porţiunea intcrhemisferică, prin artera
comunicantă anterioară.
Artera cerebrală medie sau artera silviană, este cea mai importantă ramură a arterei carotide
interne, prin calibru şi valoarea sa funcţională. Ea îşi are originea înaintea desprinderii ai1erei
cer ebrale anterioare, în prelungirea direcţiei a11erei carotide interne. În traiec tul său îi descriem două
porţiuni: porţiunea bazală şi porţiunea hemisferică.
Porţiunea bazală (sfenoidiană) continuă direcţia arterei carotide interne, trece peste trigonul
olfactiv spre valea silviană, dorsal de lobul temporal , imediat înaintea regiunii insulare.
Porţiunea hemisferică traversează val ea sil viană după un traiect_ sinuos si se tennină l a nivelul
extremităţii posterioare a scizurii lui Sylvius. ·
Artera coroidiană anterioară ia naştere posterior arterei cerebrale medii, uneori fiind O ramură a
acest�ia sau a arterei comunicante posterioare. Are două porţiuni: porţiunea bazală şi porţiunea
ventnculară.
57
Portiunea bazală sau cistemală este orientată posterior şi uşor lateral, străbate dsterna
optochiasmatică şi pătrunde în fanta lui BICHAT între circumvoluţiunea parahipocampală (situată
lateral) şi pedunculul cerebral (situat medial).
Porţiunea ventriculară: în dreptul corpului geniculat lateral artera coroidiană anterioară se
îndreaptă inferior şi lateral si pătrunde prin fisura coroidiană în prelungirea inferioară (sfenoidală) a
ventricului lateral, merge de-alungul plexului coroid, pentrn ca la nivelul răspântiei ventriculare să se
anastomozeze cu terminaţiile arterei coroidiene posterioare, ramură a arterei cerebrale posterioare.
Artera comunicantă posterioară este ramura tenninală a artertei carotide interne, care ia naştere
imediat după ieşirea acesteia din sinusul cavernos. Odată cu dezvoltarea sistemului vertebro-bazilar,
rolul acestei artere scade în ontogeneză. Ea leagă artera carotidă internă de artera cerebrală
posterioară. Are o lungime de •I 5 mm şi un calibru de 2-3 mm. Calibrul comunicantei posterioare,
variază in raport cu calibrul arterei cerebrale posterioare. Dacă cerebrala posterioară este de calibru
voluminos, calibrul arterei. comunicante posterioare este mai redus.
SISTEMUL ARTERIAL VERTEBRO-BAZILAR

Artera bazilară„ yas nepereche, se fonnează din unirea celor două artere vertebrale, la nivelul
şanţului bulbo-pontin. Ea se află pe faţa anterioară a punţii lui VAROLIO, într-un şanţ longitudinal
median şi traversează cisterna subarahnoidiană pontină. Uneori este împărţită printr-un sept median în
două jumătăţi longitudinale, dar şi fără sept, sângele din cele două artere vertebrale nu se amestecă în
artera bazilară. La capătul proxima!, artera vine în raport cu nervul VI (abducens), iar la capătul distal
cu n.III (oculomotor).
Ramurile arterei bazilare sunt:
ramuri colaterale:
• ramuri pontine, cunoscute şi sub numele de artere paramediane, străbat puntea
până spre planşeul ventricului IV; ele irigă teritoriul pontin median - şi
paramedian şi sunt ramuri arteriale de tip terminal, teritoriul irigat de ele,
. ·, fiind pentru fiecare ramură în parte „ o zonă de hipoxie potenţială";
• · artera cerebeloas_ă anterioară inferioară ce ia naştere în treimea proximală a
arterei bazilare;
• artera cerebeloasă superioară care ia nastere ' înaintea bifurcatiei
' terminale a
arterei bazilare;
ramuri terminale: arterele cerebrale posterioare.
Artera cerebrală posterioară are un traseu iniţial lateral si superior cortului cerebelos. Apoi se
continuă cu o direcţie recurentă şi către superior, formând un arc arterial de-a lungul porţiunii laterale
a pedunculilor cerebrali.
Se ramifică pe suprafaţa bazală şi superolaterală a lobilor cerebrali occipital si temporal. în
contin_uare, va vasculariza, pe lângă porţiunile anatomice descrise anterior, şi substanţa perforată
post�1)oară, pedunculii cerebrali şi plexul coroid al ventriculilor laterali.
Ramurile arterei cerebrale posterioare sunt:
■ ramuri corticale;
■ ramuri temporale;
■ ramuri parieto-occipitale;
■
ram uri centrale;
• ramuri coroidiene.
Encefalul este �rigat de ramuri directe sau indirecte ale arterelor carotide interne şi ale arterelor
vertebrale. Astfel înainte de· a pătrunde în substanţa cerebrală, cele două artere carotide interne
împreună cu artera bazilară rezultată din unirea arterelor vertebrale stabilesc între ele un sistem de
anastomoze scurte, care realizează cercul arterial cerebral sau poligonul lui WILLIS.
58
VASCULARIZAŢIA VENOASĂ A ENCEFALULUI
sează arahnoida şi dura
Venele encefalului au pereţi subţiri şi sunt lipsite de valvule. Ele traver
mater pentrn a se deschide î1i sinusurile venoase ale durei mater.
rebr�le s�penoare
Suprafaţa emisferelor cerebrale este drenată de venele superficiale: venele c�
mfenor; vena
(10-12) care se deschid în sinusul sagital superior şi mai puţin în sinusul sagital
s; venele
cerebrală superficială medie, urmează şanţul lateral şi se deschide în sinusul caverno
vecine
cerebrale inferioare - drenează faţa inferioară a hemisferelor şi se deschid în sinusuri le
apropiate. ,.. .
Venele profunde colectează în marea venă cerebrala (GALEN) (vena cerebri magna) care 1ş1
are 01iginea între spleniul corpului calos şi corpul pineal, prin unirea a două vene cerebrale interne.
Aceste vene provin din unir ea la nivelul orificiului interventricular a venei thalamostriate ( v.
thalamostriata) cu vena coroidă ( v. choroidea). Marea venă cerebrală se termină în sinus rectus.
SINUSURILE VENOASE ALE DUREI MATER

Sinusurile venoase ale durei mater sunt canale săpate în grosimea durei mater craniene, prin
care sângele venos este drenat în venele jugulare interne, dreaptă şi stângă. Pereţii lor, fonnaţi prin
dedublarea durei mater, sunt rezistenţi, ceea ce explică de ce după secţ.ionare pereţii lor nu se
colabează. În funcţie de localizare sunt clasificate în sinusuri ale bolţii craniene şi sinusuri ale bazei
craniului.
Sinusurile venoase ale bolţii craniene sunt reprezentate de:
Sinusul sagital superior este situat la nivelul marginii aderente (superioară) a coasei
creieru]ui (fa]x cerebri) întins între foramen caecum şi protuberanţa occipitală internă.
Aici fibrele coasei creierului diverg şi cuprind între ele calvaria. Posterior se tem1ină la
nivelul confluentului sinusurilor. La nivelul sinusului sagital superior drenează
numeroase vene cerebrale superficiale.
Sinusul sagital inferior se găseşte la marginea liberă (inferioară) a coasei creierului,- aflată
în raport direct cu faţa dorsală a corpului calos. Posterior se termină la nivelul sinusului
drept. Primeşte o parte a venelor corpului calos şi a coasei creierului.
Sinusul drept se află la locul de întâlnire al coasei creierului cu cortul cerebelului.
Primeşte marea venă cerebrală Galien. La capătul anterior al sinusului drept se termină
sinusul sagital inferior, iar la capătul posterior sinusul drept se. termină în confluentul
sinusurilor unde se termină şi sinusul sagital superior şi cel occipital de la inserţia coasei
cerebelului. Confluentul sinusurilor drenează către sinusurile transverse.
Sinusul transvers se află la nivelul inserţiei c01tului cerebelului pe solzul occipital. Se
află în şantul sinusului transvers de pe faţa endocraniană a scuamei occipitalului.
Sinusul sigmoid continuă sinusul transvers şi drenează în vena jugulară internă de
aceeaşi pa11e.
Sinusurile bazei craniului cuprind:
Sinusul cavernos este situat pe feţele laterale ale corpului sfenoidului şi contine în
lumenul său o serie de trabecule care îi dau aspectul cavernos. Se întinde de la ' fisura
orbitală superioară până la vârful stâncii osului temporal. Lumenul sinusului este
�trăbătut de artera carotidă internă cu plexul simpatic ·pericarotidian şi nervul abducens.
In peretele lateral �I sinusului se găsesc nervii oculomotor, trohlear, oftalmic şi
_ . maxilar.
Tnbutare sm�s�lm cav rnos sunt vena oftalmică, vena cerebrală mijlocie superfi
_ : _ _ cială,
v�na cerebral� mfenoara ş1 smusul sfenoparietal. Are conexiuni atât cu sinusu
_ l transvers
cat ş1 cu vena Jugulară internă.
59
Sinusul . pietro uperior este situat m şantul de pe marginea superioara a „ kncu
temporalului. tn grosimea marginii aderente a cortului cerebelului i face legătura intr
inu ul caverno şi inu ul tran er . Primeşte ca tributare vene timpanice câteva ven
cerebrale I erebeloa c.
Sinusul pietro inferior este localizat la nivelul marginii po terioare a tancii
temporalului si face legătura între inusul caverno şi bulbul uperior al jugularei interne.
Prime, te catcva cnc labirintice.
Sinu ul sfenoparietal e te iocalizat inferior de aripile mici ale o„ ului sfi nojd langă
marginea lor posterioară. Se termină în inu ul caverno .
Sinusul occipital este un sinus mic în grosimea marginii posterioare a coasei ccrcbcluluj_
Uneori dublu începe prin cateva canale enoase în dreptul foramenului magnum devine
ascendent şi se varsă 111 confluentul sinusurilor.
GRILE RECAPITULATIVE:
I. Alegeţi afim1atia corectă referitoare la ventriculul III:
a. este localizat la nivelul hipocampului;
b. peretele superior este format de thalamus şi hipotalamus;
c. la nivelul peretelui posterior se identifică recesul pineal şi recesul suprapineal;
d. peretele anterior este f01111at de columnele fomicale şi lamina tenninalis;
e. la formarea peretelui lateral paiticipă lama coroidă epitelială a ventriculului III.
2. Cornul inferior al ventriculilior laterali:
a. este situat la nivelul lobului temporal;
b· peretele medial prezintă şanţul corpului calos determinat de corpul calos;
c. la nivelul peretelui superior se identifică bulbul cornului posterior, determinat de proeminenţa
corpului calos;
d. inferior este delimitat de cap_ul nucleului caudat şi ·stria terminalis;
e. pe peretele ·inferior proemină alveusul hipocampului.
3. Reîeritor la hipocamp alegeţi afinnaţia corectă:
a. porţiunea anterioară po3:rtă numele de piciorul hipocampului;
b. alveusul este o pătură de substanţă cenuşie localizată pe suprafaţa hipocampului;
c. gyrusul dentatus reprezintă un conglomerat de substanţă cenuşie care vine în raport cu fimbria
hipocampului;
d. a, b, c;
e. a, c .
4. Lichidul cefalorahidian (LCR):
a. este secretat continuu de plexurile coroide;
b. LCR trece din ventriculii laterali în ventriculul IV prin apeductul cerebral�
c. LCR din cisterna cerebromedulară coboară pe faţa posterioară a maduvei spinării în sacul
dura];
d. plexurile coroide implicate în secreţia LCR sunt situate la nivelul ventriculilor laterali căt şi
ventriculul IV;
e. toate răspunsurile sunt corecte.
5. Sinusurile venoase ale bolţii craniene:
a. sunt reprezentat� de sinusul cavernos, sinusul pietros superior şi sinusul sfenoparietal;
b. sinusul sagital superior face legătura între sinusul transvers şi sinusul cavernos;
c. sinusul sagital inferior se termină la nivelul sinusului drept;
d. sinusul sigmoid continuă sinusul pietros superior;
e. sinusul occipital continuă sinusul pietros superior.
60
ORBIT A: PEREŢI CO ŢI UT BULB L OCULAR - TU ICILE;
ANEXELE BULBULUI OCULAR: PLEOAPELE, CONJUNCTIVA,
APARATUL LACRIMAL, MUŞCHII BULBULUI OCULAR. NERVII OCULOMOTOR
COMUN (IIn, TROHLEAR (IV), ABDUCENS (VI) ŞI OFTALMIC (Va).
După efectuarea lucrărilor practice studentul trebuie să capete unnătoarele abilităţi:
- Să identifice caracteristicile osoase importante ale orbitei inclusiv foramene şi fisuri cu
elementele asculare/ner oase adiacente lor·
Să recunoască şi să descrie tunicile globului ocular;
Să descrie componentele pleoapelor, cu muşchii asociaţi, glandele tarsiene ş1
conjunctiva·
Să identifice muşchii globului ocular, func�a şi inervaţia lor;
Să identifice toti nervii senzitivi, motori şi vegetativi din orbită ŞI traiectul lor în
interiorul orbitei�
Să identifice ramurile arterei şi venei oftalmice.
ORBITA
PEREŢII ORBITEI
peretele superior: răspunde etajului anterior al bazei craniului, coţine fosa glandei
lacrimale; este format de porţiunea orbitară a frontalului şi de aripa mică a osului
sfenoid·
peretele medial: răspunde cavităţii nazale; conţine fosa sacului lacrimal, fiind fonnat de
procesul frontal al maxilei, osul lacrimal, faţa orbitară a labirintului etmoidal, corpul
sfenoidului;
peretele inferior: răspunde sinusului maxilar; este alcătuit de faţa orbitară a corpului
maxilei, faţa orbitală a osului zigomatic, procesul orbital al lamei perpendiculare a osului
palatin;
perete lateral: răspunde fosei temporale; este alcătuit din procesul zigomatic al
frontalului, fata orbitală a zigomaticului, faţa orbitală a aripii mari a sfenoidului;
baza orbitei: aditusul orbitar, orientat anterior;
vârful orbitei: situat la extremitatea medială a fisurii orbitare superioare.
Comunicările orbitei:
prin canalul optic cu fosa craniană anterioară (nervul optic, a11cra oftalmică) ;
prin fisura orbitală superioară cu fosa craniană medie (nervii oculomotor, trohlear,
ramura oftalmică din trigemen, abducens, precum şi vena oftalmică superioară) ;
prin fisura orbitală inferioară cu fosa infratemporală şi pterigopalatină (a11era şi vena
infraorbitală, nervul zigomatic, vena oftalmică inferioară) ;
prin canalul nazolacrimal cu meatul inferior şi fosele nazale;
prin canalul zigomatic cu regiunea temporală şi zigomatică (nervul zigomatico-temporal
şi zigomatico-facial) ;
prin canalele etmoidale anterioare cu fosa craniană anterioară (artera şi nervul etmoidal
anterior);
prin canalul infraorbital cu regiunea infraorbitală (a. v. şi n. infraorbitali).
61
CONTINUTUL ORBITEI ..
artim entea ză orbit în două sp a ţu:
Capsuia Tenon (wgina bulbi ) comp a
- loja precapsulară, ce conţine bulbul ocular;

lor dehmitează un spa ţiu
Joja retrncapsulară cu muşchii extrinseci, care, l a rândul
intermuscular şi unul perimuscular şi contine:
rile nazociliar
• nervii optic, oculo1notor, trohlear abducens oftalmic (cu ramu
. lacrimal şi frontal), zigom a tic (din maxilar);
• artera şi venele oftalmice.
BULBUL OCULAR
şi
Este un sistem fonnat din trei învelişuri (tunica fibroasă, tunica vasculară şi tunica nervoa să)
medii .transparente si refringente (cristalinul, umoarea apoasă şi corpul vitros).
Tunica fibroasă are două porţiuni distincte: cele cinci şesimi posterioare formează sclera,
porţiunea anterio_ară fiind corneea, transparentă şi totodată şi un mediu refringent.
Tunica vasculară, denumită astfel datorită bogăţiei sale în vase, are trei porţiuni. Coroida este
porţiunea posterioară şi se întinde de la discul nervului optic până la ora serrata (aceasta este o linie
festonată a retinei). Este de culoare brun-roşcată, conţine celule pigmentare şi este foarte bogată în
vase sangvine. P011iunea mijlocie se îngroaşă progresiv dinapoi înainte şi se întinde de la ora serrata
până la iris. Este denumită corp ciliar şi este alcătuită din 70-90 procese ciliare care secretă umoarea
apoasă, şi din muşchiul ciliar cu rol în acomodarea la distanţă a ochiului. Porţiunea anterioa ră a tunicii
vasculare este irisul. Acesta prezintă în centrul său orificiul pupilar şi are în constituţia sa muşchiul
sfincter al pupilei şi muşchiul dilatator al pupilei, ambii cu rol în acomodarea la lumină a ochiului.
Tunica nervoasă sau retina conţine elementele receptoare ale aparatului vizual, precum şi primii
doi neuroni ai căii optice. Retinei i se disting trei p011iuni. P011iunea optică tapetează suprafaţa
interioară a coroidei. Porţiunea ciliară aderă la suprafaţa interioară a corpului ciliar, porţiunea iridiană
este aplicată pe faţa posterioară a irisului. Porţiunea optică este sensibilă la lumină, pe când cele două
p011iuni situate înaintea ei sunt insensibile şi de aceea poartă numele de partea oarbă a re_tinei. Limita
netă, de forma unei linii festonate, care separă retina optică de retina oarbă se numeşte ora serrata.
Suprafaţa interioară a retinei este perfect netedă, cu excepţia a două regiuni mici. Discul nervului
optic (papila optică) situat la 4 mm medial şi la I mm deasupra polului posterior, prezintă în mijloc
excavaţia discului; aici converg fibrele nervului optic pentru a părăsi globul ocular. Macula Iutea (pata
galbenă) este situată exact la polul posterior al ochiului; este de asemenea _deprimată în centru, unde se
găseşte foseta centrală, locul vederii clare.
Cristalinul, lentilă biconvexă, este menţinut în poziţie frontală datorită zonulei ciliare
(ligamentul suspensor al cristalinului); aceasta se inseră, pe de o parte pe ecuatoru l cristalinului, şi pe
de altă pa11e pe ora serrata. Cristalinul împreună cu zonula ciliară, împart spaţiul circumscris în
in�eri�nll bulbului ocular de �ătre c�le trei tuni i, în �ouă spaţii secundare. Spaţiul cuprins între
. . � .
cnstalm ŞI cornee este: subd1v1zat pnn prezenţa msulm, în camer a anterioară şi respectiv camera
p �ster�oară� acestea com�nică „ între ele �rin pupilă şi. conţin umoarea apoasă. Spaţiul dinapoia
cnstal�nulm este camera VI troasa, care conţme corpul vitros.
Vascularizatia arterială a bulbului ocular este asigurată de artera oftalmică, ramură
din artera
carotf?ă interllă. Artera_ oftalmică are un traiect spiralat în jurul nervului optic, pătru
nde în orbită
!mpre�nă� cu nervul optic prin forameI�ul o�tic, aflâ�du-se infera-lateral de nervul optic. D upă in. trarea
m orbita, trece pe deasupra nervulm optic, asezandu-se apoi medial fată , de acesta . "1 11 po1,nme
_ . ., . . , 1·. a
tenmnala trece deasupr� ş1 !ateral de muşchml drept medial, pe sub muşchiul oblic superior. Ajunsă
_ _ la
unghml mtern al ochmlm formează două ramuri tenninale: artera dorsală a nasului
si artera
supratrochleară.
62
Ramur1 olateral unt:
artera centrală a retinei; . . . .
arterial al m�ulm · .
art rele ciliare posterioare scurte şi lungi (formează marele cerc _ _
oare separa te de artere le ciliare pos terioa re pnn msertţa muşchilor
arterele ciliare anteri .
drepţi;
artera lacrimală·
artera supraorbitară;
arterele etmoidale anterioare si posterioare;
ramuri musculare·
- artera palpebrală medială.
Vascula1izatia venoasă a bulbului ocular însoţeşte arterele omonime şi este tributară, prm
enele oftalmică superioară şi inferioară, sinusului cavernos.
ANEXELE BULBULUI OCULAR

Pleoapele
Regiunea palpebrală este limitată de marginile aditusului orbitar şi este alcătuită din cele două
pleoape, care delimitează fanta palpebrală (rima palpebrarum). Se descriu două pleoape: superioară şi
inferioară, care prezintă: faţa anterioară, faţa posterioară, margine aderentă şi margine liberă. Prin
marginea aderentă, pleoapa răspunde aditusului orbitar. Marginea liberă este împărţită de papila
lacrimală în două pă11i medială - lacrimală, şi laterală - ciliară. Cele două margini libere delimitează
unghiurile ochiului (medial şi lateral). Unghiul medial mărgineşte lacul lacrimal, în aria cărnia se
observă două fom1aţiuni ale conjunctivei bulbare: caruncula lacrimală şi plica semilunară.
Stratigrafia pleoapelor:
Planul tegumentar: fin, mobil, la marginea liberă conţine gene şi canalele excretoare ale
glandelor Mebomius; se continuă cu conjunctiva.
Planul subcutanat: ţesut conjunctiv lax care se infiltrează cu uşurinţă determinând edemele
palpebrale.
Planul muscular striat: muşchiul orbicular al ochiului cu cele trei porţiuni: pars orbitalis,
periferică; pars palpebralis, dispusă ca două semiinele în jurul marginilor libere ale pleoapelor; pars
lacrimalis (muşchiul Homer), dispus înapoia sacului lacrimal.
Planul conjunctiv submuscular: conţine ramurile arterelor palpebrale şi principalii nervi sezitivi
si motori; la pleoapa superioară se continuă cu planul subaponevrotic al regiunii frontale.
Planul fibros: are două părţi : una centrală - tarsurile palpebrale (extremităţile lor se prind pe
ligamentele palpebrale medial şi lateral, care se inseră pe marginile aditusului orbitar) şi alta periferică
- septul orbitar (se inseră pe de o parte pe marginile celor două tarsuri, iar pe de alta se continuă cu
periorbita).
Planul muscular neted : muşchii tarsali, superior şi inferior, cu fibre dispuse vertical.
Planul mucos: conjunctiva palpebrală.
Vascularizaţia şi inervaţia pleoapelor
Ramurile arteriale provin din artera infraorbitară (artera maxilară), arterele palpebrale laterale
(artera maxilară), artera supraorbitară, lacrimală şi palpebrale mediale (a1iera oftalmică). Venele
pretarsale sunt afluenţi ai venelor facială şi temporală superficială, iar cele tetrotarsale sunt afluenţi ai
venelor orbitei comunicând prin ele cu circulaţia endocraniană. Limfaticele drenează spre nodurile
preauriculare, parotidiene şi submandibulare.
Inervaţia motorie este realizată de ramuri ale nervului facial . Sensibilitatea este tributară
trigemenului pri�, ner�ii: infraorbitar, zigomatic, nazociliar (prin ramura infratrohleară), frontal (prin
ramura supraorb1tară ş1 supratrohleară) şi lacrimal.
63
Conjunctiva
urile vascularizate ale
Este o membrană subţire şi lucioasă prin transparenţa căreia se văd ţesut
ocular până la
pleoapelor. Ea căptuşeşte faţa profundă a pleoapelor şi pe cea anterioară a bulbului
de reflectare
limbul corneean. Conjunctiva palpebrală se continuă cu conjunctiva bulbară, la locul
inferior (fomix
formându-se câte un fund de sac superior (fomix conjunctival superior) şi unul
nară numită
conjunctival inferior). Între cei doi limbi palpebrali se află o proeminenţă mamelo
Plica
carunculă lacrimală - formată din foliculi piloşi rudimentari şi glande sebacee foarte dezvoltate.
ntar
semilunară este o cută verticală situată lateral de carunculă, concavă lateral. Este un organ rudime
bogat
reprezentat la mamiferele inferioare de membrana nictitantă. Conjunctiva este vascularizată şi
inervată cu numeroşi corpusculi receptori.
ea
Aparatul lacrimal: glanda lacrimală este situată în foseta glandei lacrimale, în porţiun
supero-laterală şi anterioară a orbitei. Este fonnat din glanda lacrimală şi din căile lacrimale. Glanda
lacrimală se găseşte în unghiul supero-extern al orbitei şi este despărţită în două porţiuni de tendonul
muşchittlui ridicător al pleoapei într-o porţiune orbitală şi una palpebrală.
Canaliculele excretoare (6-12) se deschid în fundurile de sac conjunctivale, ce converg în lacul
lacrimal între marginile mediale palpebrale şi unghiul intern al lor. Lacrimile merg în punctele
lacrimale, situate pe marginea pleoapelor (orificii ce absorb lacrima din lac) şi apoi spre canaliculele
lacrimale superioare şi inferioare, de unde se varsă în sacul lacrimal, care la rândul lui se varsă în
canalul lacrimonazal.
Muşchii globului ocular
Sunt în număr de 6 - patru drepţi şi doi oblici.
Muşchii drepţi au originea·. pe inelul tendinos comun al lui Zinn (la vârful orbitei), inserat
medial pe corpul osului sfenoid. Inelul se suprapune peste foramenul optic_ şi peste po11iunea medială
a fisurii orbitale superioare. Inserţia muşchilor se face apoi pe bulbul ocular după cum urmează:
- · Muşchiul drept superior - ventral de ecuator, cu marginea medială mai coborâtă;
Muşchiul drept inferior - pe faţa inferioară, sub limbul comeean;
Muşchiul drept medial - mai seuri, mai gros, cel mai aproape de limb;
Muşchiul drept lateral - la 7 mm de limbul corneean.
În i�te:io1�ul conului muscular se află nervul optic învelit în tecile sale (prelungiri ale
.
menmgelm). In Jurul -nervului optic găsim artera oftalmică şi ramurile sale si nervii abducens si
' '
nazoci1iar.
Muşchii oblici se află în afara conului muscular.
Muş�h��l oblic sup�rior are ?rigi�1ea deasupta foramenului optic, merge de-a lungul
_
marg111�1 supero-mediale a orb1te1 ş1 se reflectă pe un inel ca1iilaginos (tro}Jleea), de unde
coboara recurent pe bulb, sub· muşchiul drept superior.
�uşchi�l �blic infe�·ior e�te . ins_erat pe podeaua orbitei, aproape de marginea
mfraorb1tara, pe margmea onficmlm superior al canalului nazo-lacri111al , de u 11 d e p 1eaca
,..
obi·1c "mapo1· ş1· 1ateral, trecand pe sub muşchiul drept inferior ' până la mset
· -f, ta sa pe .ciaţa
laterală a bulbului.
Muşchii globului ocular sunt înveliti, de fascii care se conti11 ua-, pe btilb ct1 .c1ascia · bu lbu 1 ut·
(Tenon). Aceasta "mveleşte regmnea .
posterioară a bulbului. Între fascie 81·• scle1.-a se a t1-a ţesut
. ·
conJunctt.v 1 ax ce c-.1avonzează
•
alunecarea.
64
NERVUL OCULOMOTOR (III)
irii: din cei �ase m�şchi extrinseci ai
N rvul oculomotor are acţiune corespunzătoare denum
tor al pleoapei sup�no�re; com�onenta
bulbului ocular el inervează patru, precum şi muşchiul ridică
ii intrinseci (netezi) a1 bulbulm ocular
\ gctativă, prin intermediul ganglionului ciliar, inevcază muşch
(pentru acomodare şi pupilo-constricţie).
motorîe; după
După teritoriul de distribuţie, are atât funcţie somatomotorie, cât şi viscero
criteriul funcţional, el este un nerv motor.
Originea reală se află în doi nuclei: . �
- nucleul nervului oculomotor pentrn fibrele somatomotorii, este situat în partea anterioara
a mezencefalului;
nucleul accesor al oculomotorului, având fw1cţie viscero-motorie, este numit şi nucleul
vegetativ Edinger-Westphal, fiind situat tot în mezencefal, supero-anterior de nucleul
motor.
Originea aparentă se află în fosa interpedunculară. Iese din craniu prin fisura orbitală
superioară.
Ramuri:
ramura superioară, inervează motor m. drept supenor şt m.ridicător al pleoapei
superioare;
ramura inferioară cuprinde:
• radăcina oculomotorie, care conţine fibre vegetative parasimpatice
preganglionare pentru ganglionul ciliar,
• ramuri musculare pentru m. drept inferior, m.drept medial, m. oblic inferior.
Ganglionul ciliar este un ganglion vegetativ parasimpatic, situat între m. drept lateral şi n. optic.
Prezintă o componentă motorie şi o componentă senzitivă (ramura. comunicantă cu nn. ciliari - vezi n.
oftalmic V/1) ale cărei fibre doar traversează ganglionul. Distal, se desprind ramuri care pătrund în
partea posterioară a bulbului ocular (nn. ciliari scmţi) inervând m. sfincter al irisului
(pupiloconstrictori) şi m. ciliar (pentru acomodare).
NERVUL TROHLEAR (IV)

Este un nerv motor din punct de vedere funcţional, având o componentă neuronală mixtă şi
funcţie somatomotorie. Inervează un singur muşchi al bulbului ocular: m. oblic superior.
Originea reală: nucleul motor al nervului IV situat în mezencefal.
Originea aparentă este de o parte şi de alta a frâului vălului medular superior, pe faţa
posterioară a trunchiului cerebral. Iese din craniu se face prin fisura orbitală superioară.
Urmează un traiect prin vârful orbitei, deasupra tuh1ror formaţiunile:· prezente aici, trece pe
peretele medial al orbitei, unde pătrunde în 111. oblic superior.
NERVUL ABDUCENS (VI)

Din punct de vedere funcţional, este un nerv motor, din punct de vedere al constituţiei
neuronale el este mixt.
Originea reală este reprezentată de nucleul nervului abducens, situat în punte, pe planşeul
ventriculului IV în profunzimea colictllului facialului (rădăcina· n. facial, prin genunchiul intern,
înconjoară nucleul n. abducens).
Originea aparentă este în şanţul bulbopontin, superior piramidelor bulbare. Trece prin dura
mater sub procesul clinoidian posterior şi pătrunde în sinusul cavernos. Străbate craniul prin fisura
_
orb1�ală superioară şi pătrunde în orbită. Aici, are un traiect lateral de n. optic, printre cele două
fascicule de origine ale muşchiului drept lateral, pe care îl inervează motor.
65
NERVUL TRIGEMEN (n. V)
. . motor al
Nervul trigemen este cel mat t mpm-tan_t nerv soma tosenzitiv al capul ui şi nervul
muşchi l or care e dezvoltă din primul arc bra� lu � I .
legumet ,tul frunţn şi calvan. ct,. bu lbu I ocu lar şi orbita, fos
le nazale.
Inervcază senzitiv:
. . .
. .. . . a1 e rmb .•
ii şi marea parte a menmge 1 ui· Motor iner ează
muşclm
cavitatea orală dm\11 2/3 antenoaie 1
• . · ric muşchiul tensor al
masticatori, muşchiul milohioidian, pântecul antenor a 1 mu. şc h m lu I digast
.
vălului palatin ş i muşchiul tensor al t_impanulu L
. Nervul tr igemen nu are nuclet vegetat1v1, dar ramurilor lui se ataşează fibre postgangl ionare
parasimpatice din nn, VII şi IX.
. .
Nuclci de origine şi nuclei termma h:
- nucleul motor al trigemenului (originea fibrelor somatomotom.. br�� hiale) din punte·
- nucleul senzitiv principal din pu nte (primeşte fibre somatosenzt ive pen tru sensibilitatea '
protopatică)·
- nucleul tractului spinal al nervului tr igemen (primeşte fibre somatosenztttv · ·itice) din
· · e epici
. bulb;
.. · ceptivă de
- nucleul tractului mezencefalic (conţine protoneuronu pentru senst'bT 1 ttatea propno
la fusurile neuromusculare) din mezencefal.
Orig inea aparentă -- punte şi peduncu 1.11· cerebe 1 oş1· miJ'locii, prm dou ă rădăcin i : rădăcin a
motorie (superior); rădă�ina senz itivă(inferior, mai mare) .
Ganolioni ataşaţi nervului: .
. .
- oa;glionul trigeminal (semilunar, Gasser), ggl. senzitiv situ at în cavum tngemma l e (Meckel)
0
'.
conţine neuroni pseudomu polan a caror preIungue
· · -
· pen1enca
·c · - (dendr"tică)
1 se grupează în cele trei
ramuri ale trigemenului: nervul oftalmic, nervul maxilar şi nervu l mandibular.
NERVUL OFTALMIC (n. V/1)

Nervul oftalmic este un nerv pur senzitiv, care din cavum trigeminal e pătru nde în sinusul
cavernos (peretele later.al) u nde se îndreaptă spre anterior, sub nervul oculomotor şi nervul trochlear.
Iese din craniu - prin fisura orbitală superioarăintră în orbită, unde ajunge superior de nervul.
oculomotor. Prezintă ca ramuri:
a) ramura tentorii; ramură ce se desprinde din sinusul cavernos, pentru dura
mater, sinusul
cavernos, sinul drept şi tentorium cerebelli.
b) nervul frontal; între peretele su perior al orbitei şi muşchiul ridicător al
pleoapei su perioare se
îndreaptă spre anterior, apoi se b i furcă:
nervul supraorbital care are următoarele ramuri:
• ramura laterală care iese prin incisura {foramen) supr
aorbital la frunte;
• ramura medială, care ajunge prin incisura (forame
n) fronta l ă la frunte;
Ambele ramuri inervează tegumentul şi conjunctiva 2/3
mediale a pleoapei supenoare,
tegumentul regiunii fronto-parietale în cele 2/3 anterioare.
nervul supratrochlear, trece spre medial între tendonu
l muşchiului oblic superior şi
peretele superior al orbitei, deasupra trochleei muşchiu
lui, părăseşte orbita şi inervează
tegumentul şi conjunctiva unghiului intern al pleoape
i superioare şi tegumentul rădăcin
nasului. ii
c) nervul l acrima l : trece de-a lungul marginii superio
are a muşchiu lui drept lateral
îndreaptă spre glanda lacrimală. Ramurile termi şi se
� ale ajung în tegumentul şi conjunctiva ung
extern al pleoapei, pe care l e inervează senz hiului
itiv. Inaintc de a pătrunde în glanda
fibre secretorii parasimpatice postgang l ion lac rimală, primeşte
are din nervul zigomatic (ramura ana
igomatic), adică din ggl pterigopalatin stom otică cu nervul
. (nervul VII).
66
comun, cu traiect spre medial,
d) nervul nasociliar: intră în orbită prin inelul tendinos
mcrncişează ner ul optic după care se ramifică: . ·. ,.
_ nervul etmoidal anterior: prin foramen etmoidal anterior ajunge în fosa cramană antenoara,
i:
apoi prin lamina cribrosase întoarce în fosele nazale, unde are următoarele ramur
• ramuri meningee anterioare,
• ramuri nasale anterioare laterale şi septale, pentru partea anterioară a
mucoasei nazale, celulelor etmoidale anterioare şi sinusului frontal,
• ramuri nasale externe pentru tegumentul vârfului şi aripilor nasului;
nervul etmoidal posterior: prin foramen etmoidal posterior ajunge la mucoasa celulelor
etmoidale posterioare şi a sinusului sfenoidal pe care o inervează;
nervul infratrochlear: trece pe sub trohlea muşchiului oblic superior ajunge la tegumentul şi
conjunctiva unghiului medial al orbitei. De asemenea mai inervează sacul lacrimal, caruncula
lacrimală precum şi tegumentul feţei dorsale a nasului;
nervii ciliari lungi: sunt 2-3 ramuri mici, care împreună cu nervii ciliari scurţi (conţin fibre
postganglionare simpatice din ganglionul cervical superior şi fibre postganglionare
parasimpatice), trec pe lângă nervul optic pătrund în bulbul ocular, spre anterior în spatiul
perichoroidal, inervând senzitiv carnea, irisul şi corpul ciliar. Fibrele simpatice
postganglionare îşi au originea �in ganglionul cervical superior, ajung la globul ocular prin
plexul carotic intern şi prin plexul oftalmic inervează muşchiul dilatator al pupilei, fibrele
preganglionare parasimpatice ajung la ganglionul ciliar prin rădăcina motorie (din nervul IID,
iar fibrele postganglionare prin nervii ciliari scurţi ajung la muşchiul constrictor al pupilei.
1. Alegeţi afirmaţia corectă:
a. muşchiul oblic superior este inervat de nervul oculomotor;
b. muşchiul oblic inferior este inervat de nervul oculomotor;
c. muşchiul oblic superior este inervat de nervul abducens;
d. muşchiul oblic inferior este i.t1ervât de nervul abducens;
e. muşchiul oblic superior şi muşchiul oblic inferior sunt inervaţi de nervul trohlear.
2. Referitor la bulbul ocular este adevărată următoarea afirmatie· , .
a. sclera reprezintă porţiunea posterioară a tunicii fibroase;
b. corneea re·prezintă tunica vasculară;
c. irisul este implicat în secreţia umorii apoase;
d. cristalinul reprezintă porţiunea anterioară a tunicii fibroase;
e. corpul ciliar aparţine tunic'ii mijlocii şi are rol în secreţia umorii apoase.
3. Este adevărată următoarea afirmaţie despre peretele lateral al orbitei:
a. la fonnarea sa participă procesul zigomatic al frontalului, faţa orbitală a zigomaticului, faţa
orbital a aripii mari a sfenoidului;
b. la formarea sa participă procesul frontal al maxilei, osul lacrimal, fata orbital a .osului
zigomatic, procesul orbital al palatinului;
c. la formarea sa participă porţiunea orbitară a frontalului, aripa mica a sfenoidului •
'
d. participă la formarea aditusului orbitar-'
e. răspunde cavităţii nazale.
4. Orbita comunică:
a. prin canalul optic cu fosa craniană medie·'
b. prin canalul infraorbital cu meatul superior;
c. prin canalul lacrimonazal cu meatul inferior·
d. pr!n canalele etmoidale anterioare cu celulele etmoidale mijlo
. cii;
e. pnn fisura orbital superioară cu fosa pterigopalatină.
67
URECHEA EXTERNĂ, MEDIE ŞI INTERNĂ.
NERVUL VESTIBULO-COHLEAR
OBIECTIVELE LUCRĂRII: .. .., .

După efectuarea lucrărilor practice studentul trebuie să capete mmătoarele abilitaţi:
Să cunoască părţile urechii şi funcţiile acestora; . .
Să cunoască şi să identifice trăsăturil e principal e ale pavilionu lui ŞI me atului acustic
extern·
Să cu�oască structura şi funcţia membranei timpanice, lanţului de oscioare şi muşchilor
urechii medii;
Să cunoască structura şi funcţia tubei auditive;
Să cunoască structura şi functia labirintului osos şi membranos;
Să cunoscă ramurile si. traiec;ul nervului vestibulo-cohlear.
· · 1e.· urechea externa.., , urechea medie s i urechea
- · pnnc1pa
· · trei· pa111
Urechea este compusa- dm
internă. Urechea externă si urechea medie au rolul de a capta, adapta şi transmite semnalele sonore
spre urechea internă, unde, sunt localizate segmentele receptoare ale auzului şi echilibrului.
URECHEA EXTERNĂ
· La nivelul urechii externe descriem pavilionul urechii şi meatul acustic extern.
PAVILIONUL URECHII
Rolul pavilionului urechii este de captare a suntelor. Acesta are în structură o placă de cartilaj
elastic acoperită de tegument, care formează o serie de depresiuni şi proeminenţe. Partea inferioară a
pavilionului nu are schelet catiilaginos şi poartă numele de lobul urechii.
La nivelul feţei laterale a pavilionului observăm:
Canea auriculară, care este o depresiune centrală;
Helixul, care este o proeminenţă care fo1mează marginea liberă a pavili.onului;
Rădăcina helixului împarte concha auriculară în cymba situată superior, şi cavitatea
conchăi situată inferior;
Antehelixul , o proeminenţă situată anterior helixului;
Fosa triunghiulară, delimitată între rădăcinile antehelixului;
Antitragusul;
Scafa, depresiunea dintre helix şi antehelix;
Tragusul, o proeminenţă separată de antitragus prin incizura intertragiană, iar de rădăcina
helixului prin incizura anterioară a urechii;
La nivelul- feţei mediale a pavilionului observăm o serie de reliefuri cu dispoziţie inversă celor
de pe faţa laterală:
Eminenţ� · c911căi;
Eminenţa scafei;
� Eminenţa fosei triunghiulare;
Fosa antehelixului.
Pavilionul este fixat de craniu prin intermediul ligamentelor_ auriculare anterior, sup�rior şi
posterior.
În structura pavilionului sunt numeroşi muşchi atrofiaţi dintre care amintim muşchiul mare şi
muşchiul mic al helixului, muşchiului tragusului, muşchiul antitragusului, muşchiul piramidal,
muşchiul oblic al urechii.
Vascularizatia aiierială si venoasă. Pavilionul primeşte ramuri arteriale cu originea în artera
auriculară posterioară şi artera temporală superficială. Sângele venos este colectat de vena temporală
superficială, vena auriculară posterioară şi vena jugulară externă. Drenajul limfatic este asigurat de,
nodurile limfatice parotidiene superficiale, mastoidiene, cervicale profunde şi cervicale superficiale.
68
ri ale nervului -auricular mare (plexul
Incr atia. Inervaţia cnziti ă este asigurată de ramu
în mică mă sură de nervul vag (tegumentul
cervical) i nervul auriculotemporal (nervul mandibular) şi
nului).
con ăi) iar iner aţia motorie de nervul facial (muşchii pavilio
MEATUL ACUSTIC EXTERN
timpanică.
Rolul meatului acustic extern este de conducere a sunetelor spre membrana
!
anică .
Este un canal cu traiect sinuos situat între pavilionul urechii şi m embrana timp
c 0 sa
Arc raporturi anterioare cu articula ţia temporo-mandibulară· rapor turi superioare �
parotida.
craniană mijlocie; raporturi posterioare cu procesul mastoid; raporturi inferioare cu glanda
Structura meatului acustic extern în treimea laterală este fibro-cartilagino asă.
în cele două treimi mediale intră în această structură, meatul acustic extern al osului temporal,
delimitat de partea timpanică şi partea scuamoasă.
Meatul acustic extern este tapetat de un tegu.ment ce conţine glarid e . ce ruminoase şi glande
sebacee. Aceste glande secretă cerumenul, care poate fom1a dopur i ce blochează complet lumenul
meatului acustic e:\.1ern.
URECHEA MEDIE
Este reprezentată de un sistem de cavităţi săpate în stânca temporalului (cavitatea timpanică,
rccesul epitimpanic). ce comunică cu nazofa ringele prin tuba auditivă şi cu celule mastoidiene prin
antrul mastoidian. Conţine lanţul de oscioare ale auzului, care împreună cu elementele musculo-
1 igamentare inserate pe acestea au rolul de a transmite vibraţiile sonore de la nivelul membranei
timpanice spre perilimfa urechii interne (realizând în acelaşi timp o adaptare a impedanţelor prin
amplificarea sunetelor slabe şi atenuarea sunetelor puternice).
CAVITATEA TIMPANICĂ
Cavitatea timpanică are şase pereţi : superior, inferior, medial, lateral, anterior şi posterior.
Peretele superior este reprezentat de o lamă osoasă subţire numită tegmen tympani.
Peretele inferior corespunde fosei jugulare şi golfului venei jugulare interne.
Peretele anterior desparte urechea medie de canalul carotic. La nivelul să u se deschide canalul
musculatu bar.
Peretele posterior comunică cu celulele mastoidiene prin aditus ad antrum.
Peretele medial sau labirintic separă urechea medie de urechea internă. Aceasta prezintă mai
multe elemente anatomice:
promontorium, o ridicătură centrală determinată de prima spiră a melcului o sos;
fereastra ovală (vestibulară), situată superior de promontorium;
proeminenţa canalului nervului facial;
fereastra rotundă (cohleară), care se află postere-i nferior de promontorium;
sinusul timpanic, situat între cele două ferestre;
eminenţa piramidală, situată posterior de cele două ferestre, şi străbătută de canalul
muşchiului scăriţei.
Peretele lateral este format de membrana timpanică şi recesul epitimpanic.
Membrana timpanică este tapetată la exterior de tegumentul meatului acustic extern, iar la
interior de m�cosa urechii interne. Are o formă conică cu diametrul bazei de aproximativ I cm şi
_ _
grosnne medie de O, I mm. Se mseră la nivelul şanţului timpanic prin intermediul unui inel
fibrocartilaginos. Acesta este întrerupt în pai1ea superioară pe aprox imativ l /6 din circumferintă unde
· '
se formează incizura timpanică.
Vârful conului format de membrana timpanică se numeşte umbo, şi este detem1inat de
insertia
membranei timpanice pe mânerul ciocanului.
Por�iunea prinsă prin intermedi ul inelului cartilaginos este în tensiune şi formează
. pars tensa a
timpanulu1.
Po11iunea din dreptul incizurii timpanice formează pars fl acida.
69
Fata externă a membranei timpanice este inervată de ramuri ale nervului auriculotcmpornfi
(ramură a ner ului mandibular) şi ramuri auriculare ale nervului vag.
Fata internă este inervată de ramuri ale nervului timpanic (ramură a nervului glo ofaringian).
LANTUL DE OSCIOARE ALE AUZULUI
Oscio�rele auzului sunt reprezentate de ciocan nicovală şi scăriţă. Acestea se articulează între
ele iar împreună cu sistemul ligamentar şi muscular ataşat lor realizează transmiterea vibraţiilor
sonore de la nivelul membranei timpanice la nivelul ferestrei vestibulare.
Ciocanul prezintă un cap rotunjit situat în receesul epitimpanic, prevăzut cu o suprafaţă
articulară pentru nicovală. Capul se continuă prin intennediul colului cu mânernl ciocanului, care e te
fixat la rândul său de membrana timpanului. Pe mânernl ciocanului sc inseră tendonul muşchiului
tensor al timpanului iar Golul său este în rapoti medial cu nervul coarda timpanului.
Nicovala este localizată între ciocan şi scăriţă, cu care se articulează. Are un corp şi . două
prelungiri (braţe). Corpul este situat în recesul epitimpanic unde se articulează capul ciocanului.
Braţul lung este dispus paralel cu mânerul ciocanului şi se articulează cu scăriţa prin intermediul
procesului lenticular. Braţul scurt este fixat printr-un ligament de peretele posterior al cavităţii
timpanice.
Scăriţa prezintă un cap, două. braţe şi o bază. Între braţe şi bază se întinde membrana stapeclis.
Capul se articulează cu nicovala, iar baza scăriţei acoperă fereastra ovală. Supra faţa bazei scăriţei este
mult mai mică decât suprafaţa timpanului. Prin u1111are, forţa de vibraţie este de circa 1 O ori mai marc
decât a timpanului, dar amplitudinea vibraţiilor este mai mică.
MUŞCHII OSCIOARELOR AUZULUI
Aceştia sunt reprezentaţi de muşchiul tensor al timpanului şi muşchiul scăriţei.
Muşchiul tensor al timpanului are originea pe faţa superioară a porţiunii cartilaginoase a tubei
auditive şi se inseră pe mânerul ciocanului. Prin punerea în tensiune a membranei timpanice scade
amplitudinea oscilaţiilor acesteia (mecanism de protecţie împotriva sunetelor· puternice). Este inervat
de ramura a nervului m�ndibular.
Muşchiul scăriţei îşi are originea în canalul din eminenţa piramidală şi se inseră pe colul
scăriţei. Muşchiul împiedică mişcările excesive ale scăriţei şi reduce amplitudinea mişcărilor bazei
scăriţei. Este inervat de o ramură a nervului facial.
TUBA AUDITIVĂ
Face legătura între cavitatea timpanică şi nazofaringe. Tuba auditivă are rol de eoalizare a
presiunii w-echii medii cu presiunea atmosferică şi de eliminare spre faringe a secretiilo� mucosei
cavităţi� timpanice. Prez!ntă o parte os?asă (semic�nalu! !nferior al canalului musculotubar) şi O parte
_ _ .
cart1lagmoasa, separate mtre ele pnn istmul tubei aud1ttve. Prin inserţiile lor, muschiului tensor si
muschi�lui ridicător al vălului palatin sunt dilatatori ai tubei auditive, în timp.ul mişcărilo
_ r (le
deglut1ţ1e.
MUCOASA TIMPANICĂ
Această mucoas� tapetează pereţii cavităţii timpanice şi se reflectă pe oscioarele
. auzului,
ligamentele acestora st tendoanele musculare formând o serie de repliuri ce cornpart·
. . . .. , unenteaza
cavitatea t1mpa111ca. Aceste recesun. fom1ate de mucoasa timpanică explică tendu· 1ta , de c10r
. uc1z
·· · are a
. . ..
une1 otite med11.
Vascularizatia arterială si venoasă. Urechea medie este vascularizată de următoarele
artere·
- artera stilomast�i�iană (ramm? din art ra auriculară posterioară sau din aitera
_ . � occipitală);
artera h�pa1�1ca ş1 artera memgee medie (ramuri ale arierei maxilare interne);
artera faringiană ascendentă (ramură a arterei carotide externe);
arterele carotico-timpanice (ramuri din a11era carotidă internă).
?renajul_ :enos se face prin plexul venos pterigoidian şi faringian, sinusul pietros superior şi
golful Jugularei mterne. · ·
70
In r atia. Inervaţia senziti ă se realizează prin nervul timpanic, ramură din nervul
glosofaringian. lnervatia simpatică este asigurată de nervii caroticotimpanici din plexul pericarotidian.
URECHEA INTERNĂ
Urechea internă conţine organul vestibulocohlear, responsabil de recepţia sunetelor şi
menţinerea echilibrului. Este alcătuită din labirintul membranos (ce conţine endolimfă) suspendat în
perilimfa labirintului osos.
LABIRINTUL OSOS
Această strnctură este formată dintr-o serie de cavităţi săpate în stânca tempoaralului: vestibul,
cohlcc şi canale semicirculare.
Vestibulul este o cavitate ovală ce conţine utricula şi sacula.
Prin apeductul vestibular, vestibulul comunică cu fosa craniană posterioară, canalele
semicirculare şi cohleea osoasă.
Peretele medial al vestibulului prezintă recesul eliptic (conţine utricula) străbătut de filetele
nervului utriculo-ampular, separat prin creasta vestibulară de recesul emisferic (care conţine sacula).
Rccesul emisferic, la rândul său, este străbătut de filetele nervului sacular. Posterior de acestea se află
recesul cohlear şi orificiul apeductului vestibulului.
Cohleea (melcul) este formată de un canal spiral ce formează 2,5 spire în jurul unu ax central
conic, numit modiol (columelă), orientat lateral, anterior şi inferior. Modiolul conţine canalicule
străbătute de ramuri ale ganglionului spiral, ce vor forma nervul cohlear. Baza modiolului corespunde
recesului cohlear al vestibulului.
Prima spiră a cohleeei fonnează promontoriul la nivelul peretelui medial al cavităţii timpanice
şi comunică cu spaţiul subarahnoidian prin canaliculul cohlear şi prezintă fereastra rotundă închisă de
membrana timpanică secundară.
Canalul spiral este împărţit incomplet de lama spirală în rampa vestibulară şi rampa timpanică.
Cohleea conţine ductul cohlear.
Canalele semicirculare (anterior, posterior, lateral) sunt situate în plan perpendicular unul faţă
de altul şi conţin duetele semicirculare. Prezintă o extremitate dilatată (ampulară). Ambele extremităţi
ale canalelor semicirculare se deschid la nivelul vestibulului, cu excepţia canalelor semicirculare
anterior şi posterior, care au o extremitate comună.
LABIRINTUL MEMBRANOS
Labirintul membranos este format de un sistem de saci şi duete pline cu endolimfă: labirintul
vestibular (uricula şi sacu]a), canalele semicirculare şi labirintul cohlear (ductul cohlear).
Canalele semicirculare se deschid în utriculă. Utricula şi sacula sunt unite prin ductul
utriculosacular, care dă naştere şi ductului endolimfatic. Acesta din urmă se termină prin sacul
endolimfatic situat sub dura mater ce tapetează faţa posterioară a stâncii temporalului.
Sacula comunică cu ductul cohlear prin ductus reuniens.
De asemenea, trebuie menţionat că utricula şi sacula conţin zone senzoriale specializate numite
macule, inervate de ramuri vestibulare ale nervului vestibulocohlear (fumizează informaţii referitoare
la poziţia capului şi corpului în repaus).
Ductul semicircular are o po11iune dilatată ce conţine o zonă senzorială, numită creastă
ampulară, stimulată de mişcarile capului în planul ductului semicircular respectiv (informaţiile
furnizate de crestele amputare sunt responsabile de echilibrarea corpului în timpul mersului).
Ductul cohlear are formă spirală, fiind localizat la nivelul cohleei osoase, pe care o împarte
împreună cu lama spirală în două canale, rampa vestibulară şi rampa timpanică.
Cele două rampe comunică între ele prin helicotremă, un spaţiu localizat la nivelul· vârfului
cohleei. Vibraţiile transmise de baza scăriţei se transmit de la fereastra vestibulară prin perilimfă
scalei vestibulare până la helicotremă, iar de aici prin rampa tipanică la membrana timpanică
secundară, ce acoperă fereastra timpanică.
71
La delimitarea ductului cohlear participă membrana vestibulară, membrana bazilară şi
ligamentul spiralat extern. Pe membrana bazilară se află organul spiral Corti (receptoru) auditiv) cu
celulele senzoriale ciliate acoperite de o membrană gelatinoasă, membrana tectoria. Organul Corti
este sensibil la deform�i.rile ductului cohlear induse de transmiterea ascendentă şi de cendentă a
vibraţ'iilor hidraulice ale perilimfei din scala vestibulară şi scala timpanică.
NERVUL VESTIBULO-COHLEAR (VIII).

Nervul vestibulocohlear îşi are originea aparentă în şanţul bulbopontin, posterior de nervul
facial.
Conţine nervul vestibular (nervul echilibrului) ale cărui fibre iau naştere în celulele nervoase
ale ganglionului vestibular şi nervul cohlear (nervul auzului) cu origine în celulele nervoase ale
ganglionului spiral.
Dendritele. neruonilor din ganglionul vestibular (Scarpa) pornesc de Ia zonele senzoriale ale
maculelor şi crestelor amputare sub forma nervului saculei, nervului utriculei şi nervilor ampulari ai
canalelor semicirculare...
Nervul utricular se uneşte cu nervii ampulari superior şi lateral pentru a forma ramura
superioară a nervului vestibular (nervul utriculo-ampular), ce trece prin orificiile fosetei eliptice a
vestibulului osos.
Nervul sacular părăseşte vestibulul prin orificiile fosetei emisferice şi se w1eşte cu nervul
ampular posterior (părăseşte vestibulul prin foramen singulare) pentru a forma ramura inferioară a
nervului vestibular. Ajunse în conductul acustic intern cele două ramuri se unesc înainte de ajunge la
ganglionul vestibular.
Dendritele neuronilor din ganglionul spiral (C011i) ajung prin canaliculele săpate în grosimea
lamei spirale la celulele senzoriale ale organului Corti. Axonii neuronilor din ganglionul spiral
părăsesc canalul spiral prin o�ificiile fosetei cohleare pentru a ajunge în meatul auditiv intern, unde se
alătură axonilor neuronilor din ganglionul vestibular pentru a forma nervul vestibulocohlear.
La nivelul meatului acustic intern nervul vestibulocohlear are raporturi cu nervul facial şi artera
labirintică.
Axonii neruonilor din ganglionul vestibular fac sinapsă în nucleii vestibulari bulbopontini
(dorsal, medial şi lateral), iar axonii neuronilor din ganglionul spiral fac sinapsă în nucleii cohleari
bulbari (anterior şi po�terior).
I. Alegeţi afim1aţia corectă referitoare la pavilionul urechii:
a. helixul este o proeminenţă care formează marginea liberă a pavilionului;
b. antehelixul este o proeminenţă care formează marginea liberă a pavilionului·
c. helixul este o proeminenţă situata anterior antehelixului·'
d. fosa triunghiulară se află între rădăcinile helixului·'
e. conca auriculară este o depresiune situată între helix si antehelix.
2. Peretele inferior al cavităţii timpanice a urechii medii:
a. este rep�·ezentat de o lamă osoasă subţire numită tegmen timpani;
b. corespunde fosei jugulare şi golfului venei jugulare interne;
c. despa11e urechea medie de canalul carotic;
d. la nivelul său se deschide canalul musculotubar;
e. este format de membrana timpanică şi recesul epitimpanic.
72
3. Tuba auditi ă:
a. face legătura între cavitatea timpanică şi nazofaringe;
b. are rol de egalizare a presiunii urechii medii cu presiunea atmosferică;
c. are rol de eliminare spre faringe a ·secreţiilor cavităţii timpanice;
c. variantele a, b şi c sunt corecte.
4. Urechea internă este alcătuită din:
a. cavitatea timpanică;
b. lanţul de oscioare ale auzului;
c. labirintul membranos, ce conţine endolimfă suspendat în perilimfa labirintului osos;
d. muşchii oscioarelor auzului;
e. tuba auditivă.
5. Nervul vestibulocohlear îşi are originea aparentă în:
a. şanţ1ll bulbopontin, anterior de nervul facial;
b. şanţul bulbopontin, posterior de nervul facial;
c. şanţul preolivar;
d. şanţul retroolivar;
e. şanţul medial.
73
FASCIA CERVICALĂ. SISTEMUL VENOS SUPERFICIAL AL GÂTULUI.
· MUŞCHIUL PLATISMA. PLEXUL CERVICAL
- Să cunoască dispoziţia fasciilor şi compartimentarea regiunilor gâtului;
Să cunoască modul de susţinere al viscerelor gâtului de către fascii;
Să identifice muşchiul platisma, originea, inserţia, acţiunea şi inervaţia acestuia;
Să cunoască modul de formare al plexului cervical, raporturile şi ramurile acestuia;
Să cunoască teritoriile de inervaţie ale plexului cervical.
FASCIA CERVICALĂ
Fasciile cervicale se dispun sub forma a trei planuri conjunctive concentrice, legate de trei
planuri musculare.
Din suprafaţă în pro funzime există următoarele planuri: planul superficial reprezentat de lama
superficială a gâtului anexată muşchilor sternocleidomastoidian şi trapez bilateral; planul mijlociu
format de lama pretraheală anexată muşchilor infrahioidieni; planul profund reprezentat de lama
prevertebrală anexată muşchilor prevertebrali.
LAMA SUPERFICIALĂ A GÂTULUI
Este localizată sub ţesutul conjunctiv subcutanat şi muşchiul platisma, având forma umu
manşon care înveleşte gâtul atât ventral cât şi dorsal.
Pleacă sub forma unei foiţe unice de la nivelul liniei mediene, ajunge la nivelul muşchiului
stemocleidomastoidian, unde se va dedubla, formând astfel teaca muşchiului sternocleidomastoidian;
apoi trece în trigonul lateral al gâtului sub forma unei lame subţiri şi uneori discontinuă, ajunge la
nivelul muşchiului trapez unde se va dedubla din nou, fonnând teaca muşchiului trapez, pentm ca în
final să se fixeze pe procesele spinoase ale ve11ebrelor cervical.
Lama superficială a gâtului nu este uniformă, astfel: pe linia mediană, este îngroşată, unde
împreună cu lama pretraheală, ia parte la fom1area liniei albe a gâtului; în triunghiul lateral al gâtului
prezintă două orificii pe unde trec venele jugulare externe, precum şi orificii pentru trecerea ramurilor
plexului cervical; anterior la nivelul regiunii infrahioidiene există un orficiu pentru trecerea venei
jugulare anterioare.
Inse11iile lamei superficiale a gâtului sunt:
superior: de-a lungul unei linii întinsă între protuberanţa occipitală externă şi
protuberanţa mentonieră; lama superficială va depăşi inse11ia mandibulară, se întinde
către faţă, trece peste fascia maseterină pentru a se termina pe arcada zigomatică;
inferior: se realizează de-a lungul insertiei ' inferioare a celor doi muschi ,
sternocleidomastoidieni, pe manubriul sternal, calviculă, acromion, spina scapulei, apoi
descinde pe muşchiul trapez şi muşchiul latissimus dorsi la nivelul toracelui;
de pe· faţa profundă a lamei superficiale a gâtului se desprind alte două lame
intermusculare, despărţitoare,· care se inseră pe procesele transverse- ale vertebrelor
cervicale, s·eparând astfel regiunea anterioară a gâtului de cea posterioară.
În regiunea anterio_ară a gâtului emite trei prelungiri:
prelungirea sternocleidomastoidianului (care este foiţa profundă a tecii muşchiului
sternocleidomastoidian);
prelungirea submandibulară - se întinde de la linia milohioidiană a madibulei la osul
hioid, tapetând faţa profundă a glandei submandibulare; împreună cu lama superficială a
gâtului delimitează o lojă în care este cuprinsă glanda submandibulară;
74
prelungirea parotidiană - se întinde între marginea stemocleidomasoidianu]ui până la
marginea posterioară a ramurii mandibulei, căptuşind succesiv pereţii posterior, medial şi
anterior ai lojei parotidiene; delimitează împreună cu lama superficiala a gâtului, loja
parotidiană , în care este cuprinsă glanda parotidă;
Cele doua loje submandibulară şi parotidiană, sunt delimitate între ele prin intermediul
despărţitoarei submandibulo-parotidiană.
LAMA PRETRAHEALĂ
Lama pretraheală ocupă spaţiul dintre cei doi muşchi omohioidieni.
Inserţiile lamei pretraheale sunt:
superior: pe osul hiod;
inferior: marginea posterioară a claviculei, pe stern, apoi se continuă cu ţesutul
conjunctiv al mediastinului anterior.
Prelungirile lamei pretraheale a gâtului sunt um1ătoarele:
prelungirea viscerală - înveleşte organele viscerale cervicale (traheea, esofagul, corpul
tiroid);
prelungirea vasculară - înveleşte mănunchiul vasculonervos al gâtului.
Între lama superficială a gâtului şi lama pretraheală, la nivelul inserţiei inferioare pe claviculă şi
stern, se delimitează spaţiul interfascial suprastemal, în care se găsesc ganglioni limfatici, ţesut adipos
şi vena jugulară. anterioară. Lateral de marginea posterioară a muşchiului sternocleidomastoidian, între
cele două lame superficială şi pretraheală, se delimitează spaţiul interfascial supraclavicular.
LAMA PREVERTEBRALĂ
Se întinde de la exobaza craniului până în dreptul celei de-a treia ve11ebre toracale, unde se
pierde în masa conjunctivă a mediastinului. Marginile laterale ale lamei se fixează pe procesele
transverse ale vertebrelor cervicale.
Anterior de lama prevertebrală se află spaţiul retrovisceral ce se continuă cu mediastinul
posterior.Posterior de lamă se află spaţiul prevertebral .
SISTEMUL VENOS SUPERFICIAL AL GÂTULUI

Din sistem ul venos superficial al gâtului fac parte vena jugulară externă şi vena jugulară
anterioară.
VENA JUGULARĂ EXTERNĂ
Se fonnează în grosimea glandei parotide, din confluenţa venei occipitale şi venei auriculare
posterioare.
Iniţial este profundă în glanda parotidă, apoi devine superficială trecând anterior de muşchiul
sternocleidomastoidian pe care îl încmcişează, trecând în fosa supraclaviculară, devine din nou
profundă perforând lama superficială a fasciei cervicale, drenând apoi în ·vena subclavie sau în
unghiul dintre aceasta şi vena jugulară internă.
Raporturile venei jugulare externe sunt: anterior de vena jugulară externă se află tegumentul şi
muşchiul platisma, fiind încrucişată de ramurile cutanate ale plexului cervical.
Înainte de vărsare primeşte ca afluenţi vena suprascapulară şi venele transeverse ale gatului (vv.
Transversae colii).
VENA JUGULARĂ ANTERIOARĂ
Se formează în partea suprahioidiană a regiunii anterioare a gâtului, coboară vertical de o parte
şi de alta a liniei mediane până deasupra sternului şi se curbează lateral în unghi drept, vărsându-se
după ce perforează lama superficială a fasciei cervicale în veria subclaviculară, mai rar în vena
jugulară externă;
Uneori la 1-2 cm superior de manubriul sternal între cele două vene jugulare anterioare există o
anastomoza transversală - arcul venos jugular (arcus venosus juguli).
75
flJŞCHIUL PLATISMA
Muşchiul platisma au pielos al gâtului este situat imediat "Ub tegument m regiunea laterală a
gâtului întinzându-se ca o pânză trapezoidală de la baza mandibulei spre umăr şi calvicufă.
Inserţii:
inferior ia naştere în ţesutul celular subcutanat al regiunii infraclaviculare şi acromiale,
de pe fascia pectoralului mare şi a deltoidului· fibrele încrucişează clavicula apoi se
îndreaptă oblic superior şi medial, pe partea laterală a regiunii cervicale;
fibrele anterioare - se încrucişează posterior de rafeul suprahioidian cu fibrele anterioare
de partea opusă·
fibrele posterioare - unele se inseră pe mandibulă inferior de linia oblică a acesteia, altele
se fixează în tegument şi ţesutul subcutanat al regiunii faciale inferioare, amestecându-se
o parte cu muşchii comisurii labiale şi fascia parotideomaseterică.
Rapo11uri:
anterior vine în raport cu tegumentul la care aderă;
posterior vine în raport cu lama superficială a fasciei cervicale, clavicula muşchiul
pectoral mare şi cu vena jugulară externă care coboară între lama superficială şi muşchiul
platisma.
Acţiune:
când ia punct fix inferior, coboară buzele;
când punctul fix este pe mandibulă, ridică pielea gatului;
când se contractă întregul muşchi, se produce încreţierea pielii gâtului.
Inervaţie:
inervaţia provine din n. facial.
PLEXUL CERVICAL
Plexul·cervical este constituit din patru trunchiuri de origine reprezentate de ramurile ventrale
ale nervilor cervicali C l -C4; în majoritatea cazurilor ramurile ventrale ale nervilor C2-C4 se împart
fiecare în două ramuri, ascendentă şi descendentă, care se unesc cu cele supra- şi subiacente fom1ând
trei anse suprapuse; ansele anastomotice sunt situate anterior faţă de tuberculul anterior al vertebrelor
cervicale şi a inserţiilor muşchiului scalen mediu.
Plexul cervical este situat profund în trigonul lateral al gâtului, fiind acoperit de fascia profundă
cervicală şi de mănunchiul vasculo-nervos al gâtului.
De asemenea, trimite anastomoze pentru nervul hipoglos şi nervul accesoriu.
Plexul cervical asigură prin ramurile sale inervaţia cutanată a gâtului, în parte pe cea a capu lui,
umărului şi a peretelui anterior al toracelui; inervând motor şi senzitiv diafragmul şi unii din muşchii
gâtului.
RAMURILE PLEXULUI CERVICAL
· În cadrul ramurilor plexului cervical descriem ramuri musculare si ramuri cutanate.
RAMURILE MUSCULARE
Se află în profunzime şi se distribuie muşchilor lung al capului şi lung al gâtului (C2-C4),
muşchilor drepţi ·anterior şi lateral al capului (C l -C2), m. ridicător al scapulei (C3-C4) şi inconstant
muşchiului scalen mediu. Muşchiul stemocleidomastoidîan primeşte o ramura mai lungă din C3, care
se uneşte cu o ramură din nervul accesor. Ramura din plexul cervical (C3 si C4) destinată muşchiului
trapez, adesea este dublă şi se uneşte cu nervul accesor la nivelul muşchiului. De asemenea sunt
muşchi ce primesc inervaţie din plexul cervical prin ansa hipoglosului.
76
Ansa hipoglosului:
An a hipoglosului conţine fibre din C2 si C3 ..
E te formată dintr-o ramură descendentă (ramura medială a ansei) acoperită de muşchiul
temocl idomastoidian, iese superior de tendonul muşchiului omohiodian, şi se anastomozează cu
ramura descendentă laterală a ansei (ramură a nervului hipoglos) provenită din CI.
Ansa hipoglosului este situată anterior de vasele mari ale gâtului, trimiţând prin convexitatea ei
ramuri către u1111ătorii muşchi: omohiodian, stemohioidian şi stemotiroidian.
Nervul frenic:
Nervul frenic este cea mai lungă şi cea mai importantă ramură a plexului cervical.
Este format din 1-3 rădăcini care cuprind fibre somatice şi vegetative; rădacina principală
provine din ramura ventrală C4, celelalte două rădăcini având originea în ramurile ventrale C3 si C5,
şi mai rar în ansa inferioară a plexului cervical sau anastomoza trimisă de aceasta plexului brahial.
Unirea rădăcinilor se realizează între muşchiul scalen mediu şi muşchiul scalen anterior, nervul astfel
format coboară pe faţa anterioară a muşchiului scalen anterior, până la baza gâtului, apoi pătrunde în
torace, pe care îl străbate vertical, terminându-se în grosime diafragmei. În funcţie de acest traiect
nervilor frenici drept şi stâng li se descriu o pa1te cervicală (în care au raporturi identice) şi o parte
toracică (în care rapo1turile diferă).
Rapo11uri cervicale ale nervilor frenici
După fonnare, nervul frenic apare lateral de m. scalen anterior, coboară apoi oblic şi anterior
faţă de muşchi, ajungând pe paitea medială a tendonului lui de inse11ie; în acest traiect presaclenic,
nervul este încrucişat de pântecul inferior al muşchiului omohioidian.
Superior de m. omohiodian, o.frenic este însoţit lateral de n.subclavicular şi medial de artera
cervicală ascendentă.
Inferior de pântecul m. omohiodian, nervul frenic este situat profund, fiind acoperit de lama
prevertebrală a fasciei cervicale; la acest nivel având raporturi cu vasele suprascapulare transverse ale
gâtului şi cu porţiunea tern1inală a venei jugulare externe; medial de nerv se găsesc trunchiul
tirocervical, manunchiul vasculo-nervos al gâtului şi ductul limfatic.
Raporturi la baza gâtului ale nervilor frenici
Nervul frenic drept se îndepartează de tendonul m.scalen anterior, trecând între confientul
venos jugulosubclavicular şi artera subclaviculară, fiind situat lateral de n.vag; inferior de artera
subclaviculară, nervul frenic drept coboară pe cupola pleurală, iniţial încrucişând anterior a.toracică
internă, trecând apoi medial faţă de ea.
Nervul frenic stâng se găseşte la distanţă faţă de n. vag, trece posterior şi lateral de porţiunea
terminală a ductului toracic, încrucişând posterior a. toracică internă.
La baza gâtului cei doi nervi frenici primesc constant o ramură anastomotică de la
nu.subclaviculari şi uneori o ramură de la ganglionul stelat.
Raporturi la nivelul toracelui ale nervilor frenici
Nervii frenici însoţiţi de- vasele pericardofrenice străbat medistinul superior, apoi mediastinul
mijlociu, fiind acoperiţi de pleura mediastinală.
Nervul frenic drept tTece lateral de vena brahiocefalică dreaptă şi apoi faţă de vena cavă
superioară; în dreptul hilului pulmonar, faţă de care trece anterior, n.frenic drept se situează între
pleură şi pericard, în această poziţie coborând până la nivelul diafragmului, devenind din ce în ce mai
profund.
Nervul frenic stâng este mai lung şi situat mai superficial; la nivelul medistinului superior se
găseşte între a.carotidă comună şi a.subclaviculară, şi posterior faţă de vena brahiocefalică stângă;
coboară anterior de arcul aortei şi de hilul pulmonar, trecând între pleură şi pericard, înconjurând faţa
pulmonară a cordului.
În torace nervii frenici emit câte o ramură pericardică, contribuind astfel la inervaţia pleurei
rnediastianale din vecinătatea lor.
77
Nervul frenic drept se termină imediat deasupra diafragmei prin 3-5 ramuri frenicoabdomrnal
care pătrund în diafragm, prin centrul tendinos, lateral de orificiul venei cave inferioare sau prin acest
orificiu.
Ramurile frenicoabdotninale ale nervului frenic stâng străbat dia.fragmu l mai anterior, trecân
prin partea sternală corespunzatoare foliolei stangi.
Ramurile terminale ale nervilor frenici inerveză motor şi senzitiv centrul tendinos şi părti]
musculare ale diafragmei, iar prin fibre sensitive pleura şi peritoneul care învelesc acest muşchi.
RAMURILE CUTANATE
Ramurile cutanate alcătuiesc plexul cervical superficial.
Un grup din aceste ramuri provenite din C2 şi C3, apare pe sub marginea posterioară a
muşchiului stemoc)eidomastoidian, pe care se răsfiră nervii occipital mic, auricular mare şi cutanat al
gâtului ..
Nervul occipital mic
Are originea din ansa mijlocie şi conţine fibre provenite din ramurile ventrale C2-C3 sau
exclusiv din C3..
De la marginea posterioară a 111.sternocleidomastoidian, n.occipital mic pătrunde în regiunea
laterală a gâtului, şi după ce. va înconjura n.accesor, se îndreaptă spre procesul mastoidian, para]e] cu
marginea posterioară a muşchiului, acoperit de lama superficială a fasciei cervicale.
În partea ·superioară a regiunii laterale a gâtului va emite numeroase ramuri temunale. Cele cu
direcţie posterioară se distribuie tegumentului din partea laterală a regiunii occipitale, anastomozându
se cu rammi ale nervului occipital mare. Ramurile cu dfrecţie anterioară încrucişează faţa anterioară a
m. sternocleidomastoidian distribuindu-se tegumentului care acoperă procesul mastoidian şi treimea
superioară a feţei mediale a pavilionului urechii, unde se anastomozează cu ramuri ale nervilor
auricular mare şi auricular posterior.
Nervul auricular mare
• Formează adesea trunchi comun cu n.occipital mic sau cu n.transvers al gâtului.
Apare la marginea posterioară a m.sternocleidomastoidian inferior de n. occipital mic, mcând
pe faţa laterală a muşchiului, posterior de vena jugulară externă; după ce perforează lama superficială
fasciei cervicale, în aproprierea unghiului mandibulei, se 'îndreaptă spre lobul urechii, terminându-se
prin două ramuri: ramura anterioară şi ramura posterioară.
Ramura anterioară inervează tegumentul regiunii parotideomaseterine prin 4-5 ramuri subţiri ce
realizează anastomoze cu n.facial, în traiectul lor intraglandular.
Ramura posterioară inervează tegumentul de pe faţa medială a pavilionului urechii, exceptând
l /3 ei superioară.
Nervul transvers al gâtului
Este cea mai voluminoasă dintre ramurile cutanate ale plexului cervical.
După ce ocoleşte marginea posterioară a m.sternocleidomastoidian, n.transvers al gâtului trece
transversal pe faţa laterală a muşchiului, încrucişând medial v.jugulara externă; în acest traiect est
intrafascial fiind acoperit de muşchiul platisma.
În vecinătatea osului hioid, nervul străbate fascia, împarţindu-se în ramuri superioare ş
inferioare, care inervează tegumentul regiunii anterioare a gâtului.
Nervii supraclaviculari
Nervii supraclaviculari mediali, încrucişează V.jugulară externă şi m.sternocleidomastoidian,
terminându-se la nivelul .tegmentului ce acoper� fosa supraclaviculară şi manubriul sternal.
Nervii supraclaviculari intermediari, trec anterior de claviculă, inervând tegumentul regiuni'
infraclaviculare, până în dreptul coastei a IIl-a.
Nervii intercostali laterali sau posteriori, traversează inferior, regiunea laterală a gâtul ·
distribuindu-se tegumentului din partea superioară şi posterioară a regiunii deltoidiene.
78
ate?
1. are dintre afirmaţiile referitoare la lama superficială a fasciei cervicale sunt adevăr
a. se dedublează fo1111ând teaca muşchiului stemocleidomastoidian;
b. se dedublează fonnând teaca muşchiului trapez;
c. ia parte la fonnarea liniei albe a gâtului;
e. variantele a, b şi c sunt corecte.
2. Vena jugulară externă:
a. se fonnează în grosimea glandei submandibulare;
b. se fonnează în partea suprahioidiană a regiunii anterioare a gâtului;
c. se fo1111ează din confluenţa venei occipitale şi venei auriculare posterioare;
d. se află anterior de muşchiul platisma;
e. este încrncişată de ramurile cutanate ale plexului brahial.
3. Muşchiul platisma vine în raport posterior cu:
a. lama superficială a fasciei cervicale;
b. lama pretraheală;
c. lama preve11ebrală;
d. muşchiul pectoral mic;
e. vena jugulară internă.
4. Ramurile musculare ale plexului cervical inervează umrătorii muşchi, cu excepţia:
a. muşchiul lung al capului;
b. muşchiul lung al gâtului;
c. muşchiul drept anterior al capului;
d. muşchiul drept lateral al capului;
e. muşchiul subscapular.
5. Ramura anterioară a nervului auricular mare inervează:
a. tegumentul regiunii parotideomaseterine;
b. tegumentul de pe faţa medială a pavilionului urechii;
c. tegumentul regiunii anterioare a gâtului;
d. tegumentul regiunii infraclaviculare;
e. tegumentul din regiunea postero-superioară deltoidiană.
79
MUŞCHII GÂTULUI:
MUŞCHIUL STERNOCLEJDOMASTOIDIAN, MUŞCHII INFRAHIOIDIENI.
NERVUL ACCESOR (XI). MUŞCHH SCALENI ŞI PREVERTEBRALI.
ARTERA ŞI VENA SUBCLAVICULARĂ.
Să identifice muşchiul sternocleidomastoidian, raporturile, acţiunea şi inervaţia;
Să identifice muşchii infrahioidieni, raporturile, acţiunea şi inervaţia;
Să identifice muşchii scaleni şi prevertebralî, raporturile, acţiunea şi inervaţia;
Să identifice nervul accesor şi traiectul său;
Să identifice artera şi vena subclaviculară.
MUŞCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN
Muşchiul stemocleidomastoidian este un muşchi pereche lung, localizat pe partea laterală a
gâtului.
Insertiile muşchiului se realizează inferior prin două capete şi superior. Inse11ia inferioară se
face astfel:
- un capăt ţnedial (capul sternal) se inseră pe faţa anterioară a manubriului sternal;
- un capăt lateral ( capul clavicular) se inseră pe p01ţiunea medială a feţei superioare claviculare.
Cele două capete, capul sternal si capul clavicular, sunt despărţite la origine de un spaţiu
triunghiular, care corespunde clinic fosei supraclaviculare mici.
Inse11ia superioară se realizează printr-un tendon ce se prinde pe faţa laterală a procesului
mastoidian şi linic;1 nucală. superioarăi
Raporturi. Muşchiul stemocleidomastoidian are două feţe şi două margini.
. Faţa superficială este acoperită dinspre profunzime spr� exterior de: lama supţrfici_ală a gâtului,
muşchiul platisma şi piele. Faţa profundă acoperă mănunchiul vasculo-nervos al gâtului (artera
carotidă comună, vena jugulară interna şi nervµl vag). Marginea anterioară vine în contact dinspre
superior spr� inferior cu: glanda parotidă, unghiul mandibulei, muşchii supra- şi infrahioidieni.
Marginea posterioară delimitează împreună cu muşchiul trapez triunghiul supraclavicular.
Inervatia este asigurată de nervul accesor, ce îl străbate, şi ramuri ale plexului cervical.
Actiunea: Dacă se contractă ambii muşchi sternocleidomastoidieni, tlectează capul �i gâtul.
Dacă se contractă un singur muşchi, înclină capul de aceeaşi parte şi îndreaptă faţa spre partea opusă.
MUŞCHII INFRAHIOIDIENI
Muşchii înfrahioidieni sunt aranjaţi în două planuri:
- un plan este alcătuit din muşchii sternohioidian şi omohioidian
- celălalt plan este alcătuit din muşchii sternotiroidian şi tirohioidian.
MUŞCHIUL STERNOHIOIDIAN
Este un muşchi ahmgit, ce vine de la stern la osul hioid.
Inse1iii. Inserţia inferioară a fibrelor este la nivelul feţei posterioare a articulaţid
sternoclaviculare, în timp ce inserţia superioară este la nivelul marginii inferioare a corpului osului
hioid.
Raporturi.Muşchiul· sternohioidian vine în contact în porţiunea inferioară către exterior cu
muşchitil stemocleidomastoidian, ţesut celular şi piele şi în profunzime acoperă muşchi'
sternotiroidian şi tirohioidian. În partea inferioară delimitează prin marginile mediale un triunghi cu
baza în jos, unde se atlă traheea şi muşchii sternotiroidieni.
Actiunea muşchiului sternohioidian este de a coborâ osul hioid.
Inervatia este asigurată de ramurile ansei cervicale.
80
M CHIUL O OHIOIDIA . . . .
tri·c alcătuit din două pânte ce m sc u lare, u nul supenor ş1 altul inferior.
E �te un muş 1 u· d'ga
1
u
• .. . • •
eqia pântec ul i uperio r este Ia nivel u l margmn 1nfenoare a c?rn u lm mare �I o� u I u 1·
ln ei1ii. In u
e scap ulei �p roape �e 1.nc1zu ra
hioid. ln crţia pântecului inferior este la nivelu l marginii supe1:i�a� � --
mtre et prm lama
capulei şi pe ligamentul transvers al scap u lei. M u şchii omoh101d1em sunt legaţi
pretraheală a fasciei cer icale.
Actiunca muşchilor este de a participa la inspiraţia forţată.
lnervatie. Muşchii omohioidieni sunt inervaţi de ramu ra s uperioară a ansei cervicale.
MUŞCHIUL STERNOTIROIDIAN
Este un muşchi profund. . . .
Insertii. Inserţia superioară este la nivelu l liniei oblice a cartilaju lui tiroid, în t11np ce mserţ1�
inferioară este la nivelul feţei posterioare a manu briului sternal în apropierea marginii su perioare ŞI
marginea posterioară a cartilajului primei coaste.
Rapo11uri. Raporturile mu şchiu lui stemotiroidian sunt către anterior cu muşchiul stemohioidian
şi către posterior cu traheea şi glanda tiroidă.
Actiune. Are rolul de a trage laringele în jos.
Inervatia este asigurată de ansa cervicală.
MUŞCHIUL TIROHIOIDIAN
Este un muşchi de fom1ă patrulateră, mic, situat de la cartilajul tiroid la osul hioid.
ln ertii. Inserţia superioară este la nivelul marginii inferioare a cornului mare al osului hioid, m
timp ce inserţia inferioară este la nivel ul liniei oblice a cartilajului tiroid şi tuberculii cartilajului
tiroid.
Raporturi: este acoperit de muşchii stemohioidian şi omohioidian, în vreme ce el la rându l său
acoperă cartilajul tiroid şi membrana tirohioidiană.
NERVUL ACCESOR (XI)

Nervul accesor inervează motor muşchiul stemocleidomastoidian, trapezul şi unii muşchi
intrinseci ai laringelui, fiind un nerv spinal. El a"re două rădăcini:craniană (bulb_ară) şi spinală.
Se consideră actual că rădăcina spinală a nervului este alcătuită din fibre vagale aberante,
provenite din nucleul ambigu u din b u lb. Fibrele nervului accesor spinal au originea în nucleul accesor
spinal situat în pa1iea posterolaterală a coamelor ventrale ale măd uvei C i -C 5 (C 6 ).
Originea reală a nervului accesor spinal este în nucleul motor format din neuronii somatomotori
ai grupului anterolateral din substanta cenuşie a coamelor anterioare ale măduvei cervicale (C 1 -C 5 ).
Axonii neuronilor somatomotori străbat rădăcina spinală, nervul XI şi ramura exterioară a acestuia şi
inervează muşchiul sternocleidomastoidian şi m u şchiul trapez.
Nerv ul accesor spinal părăseşte cutia craniană prin foramenul jugular, merge inferior şi se
situează pe faţa profundă a mu şchiului stemocleidomastoidian.
Nervul accesor b ulbar are originea în nucleul ambiguu împreună cu nucleii motori ai nervului
glosofaringian şi vag. Nucleul ambiguu este la rând u l l ui format din mai multe categorii de nuclei.
Originea aparentă a rădăcinii spinale este la nivel u l maduvei cervicale C 1 -C 5 •
Traiectul nervului accesor bulbar este de la nivelul originii aparente către lateral sp1�e gaura
jugulară, iar filetele nervoase ale rădăcinii spinale a u traiect ascendent pătrunzând prin gaura
occipitală în craniu, posterior de a11era vertebrală şi se îndreaptă lateral pentru a se uni cu filetele
rădăcinii bulbare.
81
MUŞCHII SCALENI
şi scalenul posterior.
Muşchii scaleni sunt trei muşchi: scalenul anterior, scalenul mijlociu
Mu,şchiul scalen anterior are originea pe tuberculii anteriori ai
apofizel�r t�ansverse _ale
super_1oara a coaste_• I,
vertebrelor cervicale 3-6 şi inserţia pe tuberculul scalenului anterior pe faţa
oare ale nervilor
anterior de şanţul arterei subclaviculare. Inervaţia este asigurată de ramurile anten
cervicali (lV) V-VII (VIII).
Muşchiul scalen mijlociu este cel mai lung şi mare dintre muşchii scalen
i. Scalenul mijlociu
ale 2-7,
are originea la nivelul tuberculilor anteriori ai proceselor transverse ale vertebrelor cervic
(c.âteodat� chiar până pe atlas) şi inserţia pe faţa superioară a coastei I, înapoia şanţului arterei
subclaviculare. Inervaţia este asigurată de ramurile anterioare ale nervilor cervicali (IIl)IV-VJJI.
Muşchiul scalen posterior are originea pe tuberculii posteriori ai apofizelor transverse
ale
vertebrelor cervicale 5-7 şi se inseră la nivelul feţei laterale a coastei a II-a. Inervaţia es te asigurată de
ramura anterioară a nervului cervical VIII.
Raporturi. Muşchiul scalen anterior delimitează două spaţii:
- spaţiul scalenic anterior prin care trec vena subclaviculară şi nervul frenic (se găseş te în
dedublarea fasciei scalenului anterior);
- spaţiul scalenic posterior, delimitat de muşchiul scalen anterior şi muşchiul scalen mijJociu,
unde se află artera subclaviculară şi plexul brahial.
. Între muşchiul scalen mijlociu şi muşchiul scalen .posterior se găsesc nervul toracic lung (
pentru muşchiul dinţat anterior) şi nervul dorsal al scapulei (pentru muşchiul romboid). Scalenul
posterior se găseşte 1n contact cu muşchii spatelui şi ai cefei.
Actiunea muşchilor scaleni:
contracţia pe aceeaşi parte determină înclinarea coloanei cervicale pe pa11ea lor;
contracţia ambelor păt1i creşte rigiditatea coloanei vertebrale;
contacţia muşchilor scaleni anteriori dau flexia coloanei cervicale.
MUŞCHII PREVERTEBRALI
Muşchii prevertebrali sunt situaţi în cel mai profund plan al gâtului, direct localizaţi pe coloana
vertebrală. Muşchii preve1iebrali sunt în număr de trei: muşchiul lung al capului, muşchiul luno0 al
gâtului şi muşchiul drept anterior al capului. .
Muşchiul lung al capului se află situat cel mai anterior. Are originea la nivelul tuberculilor
anteriori ai proceselor transverse ale vertebrelor 3-6 şi inse11ia la nivelul feţei inferioare a portiunii
'
bazilare a occipitalului. .
Muşchiul lung al gâtului este un muşchi localizat pe pa11ea antero-laterală a coloanei
vertebrale, ce are formă alungită, de triunghi ce are baza medial şi vârful la procesul transvers al
vertebrei Cs. Are trei părţi: una verticală, una inferioară şi una oblică.
Muşchiul drept 3:nterior al capului are originea pe faţa anterioară a masei laterale si a
procesului transvers al atlasului şi inse11ia la nivelul procesului bazilar al occipitalului, fiind, un
muşchi mic .
Raporturile muşchilor prevertebrali sunt cu ·faringele şi mănunchiul vasculo-nervos al
. gâtului
anterior.
Act'.un�. Rolul �or est� de flexor_i ai capt'.lui şi ai coloanei vertebrale (muşchiul lung
al gâtului).
Inei vatta este as1g�1rata de ramurile anterioare ale nervilor cervicali 1-6.
:r
.
. ARTERASUBCLAVICULARĂ
Artera subclaviculară re dou amuri: artera subclaviculară
â • _:1 � � dreaptă şi artera subclaviculară
st _Arter� s�bc�a 1�ulara _d�eapta IŞI are originea în tnmc
� hiul brahiocefalic, în timp ce artera
su c av1culara stanga 1ş1 are ongmea direct în crosa aorte
i.
82
Artera subclaviculară dreaptă trece prin spati
ul dintre muşchiul scale n anterior şi muşchiul
sp ne
calenic. Datorită acestui fapt pute m �
. al 11 mijlociu. Ace t paţiu poartă numele de defileu inters
interscale nică şi una postscalemcă.
'ă art ra �ubcla iculară are trei pă11i: o parte prescalenică, una
ea sternocleidomastoidiană şi
Traiectul c te ascendent i lateral, traversând în 1/3 inferioară regiun
triunghiul omoclavicular.
Rapo11urile regiunii prescalenice:
ăa
planul osteomuscular este fonnat din artciulaţia sternoclaviculară, extremitatea sternal
şi
claviculei, capetele sternal şi clavicular ale muşchiului sternocleidomastoidian
originile muşchilor sternohioidian şi sternotiroidian;
planul venos este alcătuit din vena subclaviculară, vena jugulară internă unghiul venos
jugulo-subclavicular;
planul nervos este alcătuit dinspre medial spre lateral din: nervul vag, ansa
subclaviculară şi nervul frenic;
rapol1lirile inferioare sunt cu versantul anterior al domului pleural, ansele nervoase,
artera toracică internă;
raporturile posterioare şi posterosuperioare sunt cu: versantul anterior al domului pleural,
ansele nervoase, ganglionul cervico-toracic, rădăcinile C 8 -T I ale plexului brahial.
Raporturile regiunii interscalenice:
anterior: muşchiul scalen anterior;
inferior: şanţul arterei subclaviculare de pe coasta I;
posterior: trumchiul inferior al plexului brahial şi muşchiul scalen mijlociu;
superior: trunchiurile mijlociu şi superior ale plexului brahial.
Raporturile regiunii postscalenice:
anterior: pielea, ţesut celular subcutanat, muşchiul platisma, nervul supraclavicular
mijlociu, vena jugulară externă, lama superficială a fasciei cervicale, fascia pretraheală,
vena subclaviculară;
posterior: trunchiul inferior al plexului brahial� artera suprascapulară, muşchiul scalen
mijlociu;
superior: muşchiul omohioidian, artera suprascapulară, vena jugulară externă;
inferior şi medial: primul spaţiu intercostal.
Ramurile arterei subclaviculare sunt:
artera vertebrală;
artera toracică internă;
trunchiul tirocervical:
• artera tiroidiană inferioară·'
• artera cervicală ascendentă;
• artera cervicală superficială; ·
• artera suprascapulară.
trunchiul costocervical:
• artera intercostală supremă;
• artera cervicală profundă.
VENA SUBCLAVICULARĂ
Vena subclaviculară însotest, , e artera omonimă , având relatii
, anterioare Ctl c lav1cu
· la, postero-
. .
supenor cu artera subclaviculară de care este separată de muşchiul scalen ante11or .· ş1· nervu
· · . 1 firemc
•
m ficnor sta- "mtr-? depresm . .
n� pe pnma coastă şi superior fascia cervicală şi tegumentul.
Venele tnbutare venei subclaviculare sunt:
vena jugulară externă;
vena jugulară anterioară (rar);
ram. a venei cefalice (ocazional);
83
1. Artera subclaviculară:
a. artera subclaviculară dreaptă îşi are originea direct în crosa aortei;
b. artera subclaviculară stângă îşi are originea în trunchiul braheocefaJic;
c. trunchiul costocervical are ca şi ramuri: artera intercostală supremă , i artera vertebrală�
d. artera tiroidiană inferioară, artera cervicală ascendentă, artera cervicală uperficială şi arter
suprascapulară sunt ramuri ale trunchiului tirocervical ·
e. artera vertebrală şi artera toracică internă sunt ramuri ale trunchiului costocervical.
2. Muşchiul sternocleidomastoidian:
a. inserţia inferioară prin capătul medial se face pe faţa superioară claviculară;
b. inserţia inferioară prin capătul lateral se face pe manubriul sternal;
c. inserţia superioară se face pe arcada zigomatică;
d. este străbătut şi inervat de nervul trigemen;
e. faţa profundă vine în rap011 cu mănunchiul vasculo-nervos al gâtului.
3. Muşchii infrahioidieni:
a. Sunt inervaţi de ramuri ale ansei cervicale;
b. Muşchii sternotiroidian şi sternohioidian fonnează unul dintre planurile musculare;
c. Muşchiul omohioidian acoperă în profunzime muşchiul sternohioidian;
d. Muşchiul tirohiodian este cel mai superficial muşchi, fiind acoperit de tegument;
e. Sunt inervaţi de nervul accessor.
4. Referitor la muşchii scaleni, este adevărat:
a. Sunt în număr de 4: anterior, mijlociu, posterior şi superior;
b. Anterior, muşchiul scalen anterior vine în rap011 cu nervul frenic;
c. Posterior, muşchiul scalen anterior vine în raport cu nervul frenic;
d. Între muşchii scalen mijlociu şi posterior se găseşte nervul frenic;
e. Inervaţia muşchilor scaleni este asigurată de nervul vag.
5. Nervul accesor:
a. Inervează muşchii stemocleidomastoidian şi trapez;
b. Originea reală a nervului accesor bulbar este în nucleul ambiguu;
c. Originea aparentă a nervului accesor spinal este la. nivelul măduvei cervicale C 1-CS ·'
d. a, b, c;
e. b, c.
84
MĂNUNCHIUL VASCULONERVOS AL GÂTULUI:
ARTERA CAROTIDĂ COMUNĂ, NERVUL VAG, VENA JUGULARĂ INTERNĂ.
LANŢUL SIMPATIC CERVICAL.
PORŢIUNEA SUPRACLAVICULARĂ A PLEXULUI BRAIDAL
După efectuarea lucrării practice studentul trebuie să capete unnătoarele competenţe:
Să cunoască mănunchiul vasculonervos al gâtului (definiţie raporturi);
Să cunoască artera carotidă comună (traiect şi raporturi)·
Să cunoască vena jugulară internă (traiect, raporturi, afluenţi);
Să. cunoască nervul vag (definiţie, origine, traiect, ganglioni, raporturi, ramurile
cervicale);
Să cunoască lanţul simpatic cervical (definiţie, limite, dispoziţie, raporturi);
Să cunoască elementele plexului brahial în porţiunea supraclaviculară ( definiţie, formare,
raporturi).
MĂNUNCHIUL VASCULONERVOS AL GÂTULUI

Mănunchiul vasculonervos al gâtului este alcătuit din artera carotidă comună, vena jugulară
internă şi nervul vag.
Între rapo1turile acestei structuri amintim situarea în triunghiul carotidian, delimitat astfel:
posterior -muşchiul stemocleidomastoidian, superior -muşchiul digastric, anterior -m�1şchiul
omohioidian.
Lateral de mănunchiul vasculonervos al gâtului observăm: muşchiul sternocleidomastoidian
( considerat muşchiul satelit al mănunchiului vasculonervos al gâtului), muşchiul omohioidian (în
porţiunea inferioară), ansa nervului hipoglos (cuprinsă în teaca mănunchiului) şi fascia cervicală.
Posterior mănunchiului vasculonervos al gâtului se identifică lanţul simpatic cervical, fascia şi
muşchii prevertebrali şi faţa anterioară a proceselor transverse ale vertebrelor.cervicale.
Medial de mănunchiul vasculonervos al gâtului se află viscerele gâtului.
ARTERA CAROTIDĂ COMUNĂ

Artera carotidă comună este o ramură a trunchiului brahiocefalic Ia dreapta şi ramură a crosei
aortei Ia stânga. Are un traiect vertical ascendent în triunghiul carotidian al gâtului. În dreptul marginii
superioare a cartilajului tiroid se bifurcă în cele două ramuri terminale: artera carotidă internă şi artera
carotidă externă.
Artera carotidă comună străbate succesiv regiunea sternocleidomastoidiană şi apoi trigonul
carotic.
La nivelul gâtului, artera carotidă comună va prezenta în funcţie de regiunile străbătute,
raporturi: anterioare, laterale, mediale şi posterioare.
Raporturile anterioare
La baza gâtului ai1era carotida comună trece prin porţiunea inferioară a regiunii
sternocleidomastoidiene, profund de muşchiul sternocleidomastoidian.
În fosa supraclaviculară mică, poate fi palpată între capetele de origine sternal şi clavicular ale
muşchi ului stemocleidomastoidian.
Urmând un traiect ascendent, artera este încrucişată de muşchiul omohiodian. Iese apoi pe sub
marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian şi intră în trigonul carotic.
În trigonul carotic este acoperită de piele, plastisma şi lama superficială a fasciei cervicale. Este
de asemenea încrucişată de vena tiroidiană superioară, şi uneori de venele tiroidiene mijlocii. Anterior
a trece si ramura stemocleidomastoidiană din artera tiroidiană superioară.
85
Raporturile laterale
În raport lateral cu artera carotidă comună se află vena jugulară internă. De a m nea rn 1
unghiul diedru fom1at astfel se află către posterior nervul vag.

Superior de locul 111 care este încrucişată de tendonul intennediar al omohioidianului se
identifică ansa cervicală.
Lobii glandei tiroide se află într-un strâns raport cu artera carotidă comună la acest ni el.
Raporturile mediale
În aceste raporturi se observă traheea şi laringele pe un plan anterior şi esofagul şi faringele pe
un plan posterior.
În porţiunea terminală a11era· se află pe muşchiul constrictor inferior al faringelui.
Artera carotidă comună se află în raporturi mediale şi cu nervul laringeu recurent.
Raporturile posterioare
În plan posterior, artera carotidă comună se află în raporturi cu procesele transverse ale
vertebrelor C4-C6, muşchii prevertebrali şi muşchii scaleni.
Lama prevertebrală a fasciei cervicale se interpune între muşchi şi arteră, şi în raport intim cu
această lamă se identifică şi nervul frenic şi artera cervicală ascendentă.
Lanţul simpatic cervical se află în raport posterior cu artera carotidă internă pe tot traiectul ei.
În clinică, un reper important este tuberculul carotidian (vertebra C6), pe care artera carotidă
comună poate fi comprimată.
SINUSUL CAROTIC
La emergenţa ramurilor teminale ale carotidei comune se descrie o dilatare a acesteia numită
sinus carotic.
· Această strnctură este o zonă reflexogenă, barosensibilă cu efecte asupra presiunii sanguine şi
frecvenţei bătăilor cardiace. Presiunea în acest punct declanşează reflexul sinusal cu efect de
vasodilataţie periferică şi scăderea frecvenţei bătăilor cordului până la oprirea acestuia.
Este important de reţinut şi faptul că nervul glosofaringian constituie calea aferentă a reflexului
sinusal, iar nervul vag constituie calea eferentă.
GLOMUSUL CAROTIC
Glomusul carotic este localizat postere-medial de bifurcaţia arterei carotide comune.
Este un corpuscul de culoare brun-roşcată, fuziform, având un pol inferior situat în unghiul de
bifurcaţie şi un pol superior.
·· Funcţia acestei structuri, deşi încă neelucidată complet, este baroreceptoare, cu efecte periferice
depresive asupra sistemului circulator.
VENA JUGULARĂ INTERNĂ

Vena jugulară internă continuă sinusul sigmoidian, sub foramenul jugular, şi drenează sângele
în vena brahiocefalică, posterior de a1iiculaţia sternoclaviculară.
La origine, prezintă o dilataţie numită bulbul superior al venei jugulare, situat în fosa jugulară.
Înainte de unirea cu vena subclavie, vena jugulară internă prezintă şi bulbul inferior al venei jugulare.
Sub baza craniului vena jugulară internă se află în următoarele raporturi:
anterior şi apoi medial prezintă artera carotidă internă;
posterior de venă se află vertebrele cervicale şi lanţul simpatic;
medial de venă se află nervul vag, nervul glosofaringian, nervul accesor şi nervul
hipoglos.
86
pântecul digastricului şi muşchiul
na jugulară internă unncază apoi un traiect între
. m hi idian. Dintre raporturile din acea tă zonă amintim:
erse cervicale muşchii caleni plexul cervical
_ 1 0 l rior de venă e află procesele tran
i ner ul frenic;
ră internă şi
medial de venă se află carotida internă şi apoi cea comună; între vena jugula
artera carotidă comună se află nervul vag·
ară,
anterior de venă se află muşchiul stemoclcidomastoidian, artera auriculară posterio
artera occipitală, artera stemocleidomastoidiană şi ansa cervicală.
în continuarea traiectului, inferior de muşchiul omohioidian, vena jugulară internă devine
profundă. Rapo1turile în această zonă vor fi astfel fonnate:
- anterior de venă se identifică muşchiul sternocleidomastoidian şi muşchii infrahioidieni,
precum şi încrucişarea cu vena jugulară anterioară;
posterior de venă se află vena vertebrală trunchiul tirocervical şi prima parte a arterei
subclavii·
medial de venă se află nervul vag şi a11era carotidă internă.
Afluenţii venei jugulare interne sunt sinusurile durei mater şi venele care adună sângele din
regiunile superficiale precum şi de la viscerele capului şi gâtului.
VENELE FARINGIENE
Colectează sânge venos prin plexul faringian şi venele meningiene.
VENA LINGUALĂ
Este formată din venele dorsale ale limbii, vena comitantă a nervului hipoglos, şi vena profundă
a limbii.
VENA TIROIDIANĂ SUPERIOARĂ
Traiectul său începe Ia extremitatea superioară a glandei tioroide, trece anterior arterei carotide
comune. Vena dreanază apoi sânge în vena jugulară internă. Afluentul său este vena laringiană
superioară.
VENELE TIROIDIENE MEDII
Drenează sânge din porţiunea inferioară a lobilor tiroidieni, direct în jugulară, în dreptul
încrucişării cu omohioidianul.
VENA STERNOCLEIDOMASTOIDIANĂ
Drenează sângele din muşchiul omonim şi se deschide de obicei în jugulară.
VENA FACIALĂ
Îşi are originea în dreptul comisurii palpebrale mediale din vena angulară, venele supratrohleare
şi vena supraobitală.
Traiectul ei urmează şanţul nazogenian, apoi trece pe sub muşchiul zigomatic, pe fata
anterioară a maseterului, până la marginea inferioară a corpului mandibulei. Se află posterior de arte;ă
pe tot traiectul descris până acum.
La nivelul marginii inferioare a mandibulei vena înconjoară lateral glanda submandibulară, iar
artera înconjoară medial această glandă. În continuare drenează sângele în vena jugulară internă după
ce se uneşte cu vena retro-mandibulară.
Între afluenţii venei faciale amintim:
venele palpebrale superioare;
venele nazale externe;
venele palpebrale inferioare;
vena labială superioară;
vena labială inferioară·'
vena facială profundă;
ramuri parotidiene·
ena submentală.
87
de chidc
Anastomoza venei faciale cu ena oftalmică se realizează prin vena angu I ară. care
tica '°
.•
predi pune la embol ie e p
m sinusurile enoase ale encefalului. Această conexiune anatomică
ea unor
cazul deschiderii colecţiilor purulente din regiunea feţei ceea ce poate duce la trombozar
sinusuri venoase ale durei mater, în special la tromboza sinusulu i cavernos. .
Vena facială vena lingua.lă şi vena tiroidiană superioară pot forma trunchiul tirolingofacial.
VENA RETROMANDIBULARĂ
Vena îşi are originea posterior de colul mandibulei din venele temporale superficiale şi venc�c
maxilare. Se formează în grosimea glandei parotide şi drenează sângele în vena jugulară interna,
prezentând şi o anastomoză cu vena jugulară externă.
Afluenţii acestei vene sunt venele temporale superificiale, vena temporală medie şi vena
transversă a feţei.
VENELE MAXJLARE
Provin din plexul pterigoidian şi primesc sânge venos din:
vene menigiene medii;
vene temporale produnde;
vena canalului pterigoidian;
venele auriculare;
venele parotidiene;
venele ti mpanice
vena stilomastoidiană.
NERVUL VAG (X)

Este un nerv mixt, senzitiv şi motor, atât somatic cât şi vegetativ.
Inervează somatomotor muşchiul ridicător al vălului palatin, muşchii constrictori ai faringelui
(2/3 inferioare), muşchii laringelui, muşchii striaţi ai ,esofagului.
Inervează somato-viscero-senzitiv pa11ea inferioară a mucoasei faringelui, laringele, traheea
esofagul, plămânii, pericardul, stomacul, vasele mari.
Inervează visceromotor parasimpatic musculatura netedă a esofagului, musculatura netedă şi
glandele căilor respiratorii inferioare şi plămânilor, cordul, viscerele din etajul superior al
abdomenului pînă la 2/3 dreaptă a colonului transvers.
Originea reală este diferită, după cum urmează:
nucleul ambiguu este un nucleu motor somatic, localizat în bulb;
nucleul dorsal al n. vag este un nucleu vegetativ, localizat în bulb;
nucleul tractului solitar are o funcţie viscerosenzitivă, primind aferenţe viscerale
speciale;
nucleul tractului spinal al n. trigemen intervine pe calea sensibilităţii exteroceptive.
Originea aparentă este situată în şanţul retroolivar, sub originea aparentă a n. glosofaringian.
Iese din craniu împreună cu nervul glosofaringian.
Traiectul cuprinde trei porţiuni: cervicală, toracală şi abdominală.
În p011iunea cervicală, coboară în unghiul diedru posterior dintre a. carotidă internă şi v.
jugulară internă, în vagina carotică.
Pătrunde în torace printre venele şi arterele mari, în partea dreaptă trece anterior de originea a.
subclavii; aici se desprinde n. laringeu recurent, care înconjoară inferior şi posterior a11era. În paitea
stângă, coboară mai jos, 'anterior şi în stânga arcului aortic, n. laringeu recurent încojurând, aici, arcul
aortic. În continuare, ambii nervi vagi trec posterior de pediculul pulmonar şi se alătură esofagului.
Nervul vag stâng trece anterior de esofag, cel drept posterior de esofag, ambii sh·ăbătând hiatul
esofagian al diafragmului şi pătrunzând, astfel, în abdomen.
La nivelul stomacului, fonnează un plex, c_el din stânga se ramifică pe faţa anterioară a
stomacului, iar cel din dreapta pe faţa posterioară.
88
Ramurile unt prezentate de asemeni pe regiuni.
Ramurii ner ului ag în regiunea cervicală sunt:
a) r. auriculară: este o ramură senziti, ă ce se distribuie pentru casa timpanului conductul
auditi extern şi faţa posterioară a pa ilionului urechii;
b) 1-r. faringiene: unt ramuri mixte pentru partea inferioară a faringelui·
c n. laringeu superior: are originea aparentă sub ganglionul inferior al vagului, în trigonum
caro tic trece anterior, spre membrana tirohioidiană · aici ramura externă coboară la m.
cricotiroidian, iar r. internă pătrunde m laringe şi inervează senzitiv mucoasa laringelui,
până la rima glotidis;
d ramuri cardiace superioare: provin fie din n. vagus, fie din n. laringeus superior
distribuindu-se plexului cardiac; aceste ramuri conţin şi n. depresor, care conţine fibre
vegetative parasimpatice şi senzitive viscerale.
Ramurile nervului vag în regiw1ea toracală sunt:
a) n. laringeu recurent: traiect recurent între trahee şi esofag, încrucişează anterior artera
tiroidiană infe1ioară; ramurile colaterale inervează traheea şi esofagul, ramura terminală
pătrunde în laringe, inervând muşchii laringelui cu excepţia m. cricotiroidian, precum şi
mucoasa laringelui sub rima glotidis;
b) ramuri cardiace inferioare participă la formarea plexului cardiac;
c) ramuri bronhiale: pătrund prin hil în plămân şi-l inervează viscero-senzitiv;
d) plexul esofagian: inervează esofagul.
Ramurile nervului vag în regiunea abdominală sunt:
a) ramuri hepatice: sunt ramuri mici, pentru ficat;
b) ramuri celiace: sunt ramuri comunicante pentru ganglio1iul simpatic celiac, prin
intermediul cărora vagul participă la inervaţia parasimpatică a viscerelor din etajul
superior al abdomenului;
c) ramuri gastrice anterioare desprinse în special din n. vag stâng;
d) ramuri gastrice posterioare: în special din n. vag drept.
Ganglionii anexaţi nervului vag sunt:
- ganglionul superior (jugular) şi inferior (nodos) sunt doi ganglioni senzitivi care conţin
neuroni pseudounipolari.
- ganglioni vegetativi: ganglioni cardiaci, situaţi pe porţiunea ascendentă a aortei şi în şanţul
coronarian, ganglioni din hilul pulmonar şi din ţesutul conjunctiv din jurul bronhiilor şi
arterelor sau ganglioni intramurali ale viscerelor inervate.
LANŢUL SIMPATIC CERVICAL

În porţiunea cervicală a trunchiului simpatic deosebim 3 ganglioni, care sunt· situaţi ·într-o
dedublare a laminei preve11ebrale a fasciei cervicale, posterior de vagina carotică.
Ganglionul cervical superior este fuziform şi situat anterior de procesul transvers al vertebrelor
C2-C3; primeşte fibre preganglionare din segmentele medulare Th1- Th3. asigurând în special inervaţia
capului.
Situaţia ganglionului cervical mijlociu, semnificativ mai mic, este variabilă ca localizare, de
obicei în dreptul vertebrei C6 şi în apropierea originii arterei tiroidiene inferioare. De aici trunchiul
simpatic se bifurcă şi sub denumirea de ansă subclavie înconjoară porţiunea iniţială a arterei
subclaviculare, iar inferior de artera subclavie cele două ramuri se reunesc în ganglionul stelat,
anterior de colul coastei l.
Ganglionul cervical inferior, deseori se uneşte cu ganglionul toracal 1, formând ganglionul
cervicotoracic sau ganglionul stelat, la nivelul colului coastei I, respectiv procesului transvers al
vertebrei C7 , situat lîngă marginea laterală a muşchiului lung al gâtului lateral şi posterior de artera
vertebrală. Imediat sub ganglionul stelat se găseşte cupola pleurală.
89
Ganglionul cervical mijlociu şi inferior sunt uniţi prin ansa subclavie, care se formează în juntl
arterei subclavii. Fibrele preganglionare ale ganglionilor cervicali au originea m segmentele medulare
toracale (Th. 1- Th 7 ).
Fibrele eferente ale ganglionului cervical superior:
a) plexul carotîc intern: fibrele postganglionare înconjoară artera carotidă internă şi asigură
inervaţia arterei carotide interne, respectiv a ramurilor sale. Acest plex trimite fibre care
se alătură unor nervi cranieni ramurilor sau ganglionilor acestora. În canalul carotic iau
naştere nervii caroticotimpanici care participă la fom1area plexului timpanic alături de n.
timpanic (ramură din IX). În dreptul orificiului intem al canalului carotic se desprinde
nervul pietros profund care se uneşte cu nervul pietros mare (ramură a VII) şi fonnează
nervul canalului pterigoid sau nervul vidian, ajungînd la ganglionul pterigopalatin. Din
partea intracavernoasă a a1ierei carotide interne, plexul trimite fibre nervilor III, IV, VI şi
ramurii oftalmice a trigemenului formând plexul oftalmic. Prin inten11ediu] acestuia şi a
nervului nasociliar traversează ganglionul ciliar de unde prin nervii ciliari lungi inervează
muşchiul dilatator al pupilei, muşchiul tarsal şi muşchiul orbital
b) plexul carotic extern: de-a lungul ramurilor terminale ale a1ierei carotide externe asigură
inervaţia simpatică a capului (prin artera meningee medie şi a vaselor durei mater), trimite
ramuri postganglionare ganglionului submandibular, ganglionului otic, ganglionului
pterigopalatin, asigurând inervaţia simpatică a glandelor salivare şi lacrimale.
c) plexul jugular: plex format în jurul venei jugulare interne, care conduce fibre la
ganglionul superior şi inferior al nervului vag şi nervului glosofaringian, inervînd dura
mater din fosa craniană posterioară;
d) ramuri laringofaringiene: fibre postganglionare pentru glomusul carotic, plexul
faringian;
e) nervul cardiac superior: 2-3 ramuri cu originea din ganglionul cervical superior sau
inferior de acesta din ramuri interganglionare, ce coboară medial de lanţul simpatic,
posterior de artera carotidă comună, în dreapta de regulă posterior de artera subclavie, pe
când la stânga anterior de artera subclavie pătnmd în torace, apoi în dreapta posterior de
arcul aortic, la stânga anterior radiază în plexul cardiac. Se anastomozează cu ceilalţi
nervi cardiaci participând la formarea plexului cardiac.
f) ramuri comunicante cenuşii: fibrele postganglionare se ataşează nervilor spinali C 1- C4,
nervului vag, nervului glosofaringian şi nervului hipoglos.
Fibrele eferente ale ganglionului cervical mijlociu:
a) ramuri comunicante cenuşii: se ataşează nervilor spinali C5-C6, eventual şi nervilor
spinali C4 şi C7, deci parţial fibrele postganglionare simpatice ale plexului brahial îşi au
originea aici;
b) ramuri tiroidiene: fibre vasomotorii şi probabil secretomotorii, care împreună cu artera
tiroidiană inferioară se îndreaptă spre glanda tiroidă şi paratiroidă, se pot anastomoza cu
nervul cardiac cervical superior şi cu nervul laringeu recurent;
c) nervul cardiac cervical mijlociu: printre nervul cardiac cervical supe1ior şi trunchiul
simpatic coboară la porţiunea profundă a plexului cardiac;
d) ramuri anastomotice: fibre pentru nervul frenic, nervul laringeu recurent şi artera carotidă
comună.
90
) stelat�:
Fibrele eferente din ganglionul cervicotoracic (ganglion� . .. . .
a) ramuri comunicante cenuş ii: trimit fibre postg angho nare sunpa t1ce la nervu �pmah C7 � C8
cu ganghonul cervical
, · Th 1 deci la O parte importantă a plexului brahial, împreună
rale la plexul
:l� ij lociu asigură inervaţia simpatică a membrului superior, apoi trimite colate
vertebral· . .
ie formată din fibre ce se desprin d din partea superio ară a gangho nulm,
b) ansa subclav
înconjoară antero-inefrior artera subcalvie şi se reîntorc în ganglion; . .
c) nervul cardiac cervical inferior: se fonnează prin unirea ramurilor desprinse �lll
ganglionul stelat şi din ansa subclavie. Este situat de obicei posterior de art�ra subclavie.
Nervul cardiac inferior drept trece în torace posterior de artera subclav1�, pe parte�
medială a cupolei pleurale, iar cel stîng posterior de artera carotidă comună. ln torace cei
doi nervi se găsesc pe faţa anterioară a traheei şi se tennină în plexul cardiac;
d) plexul subclavicular: plex ce însoţeşte artera subclavie şi ramurile acesteia, trimite ramuri
şi în plexul vertebral;
e) nervul ve11ebral este format din ramuri desprinse din partea superioară a ganglionului şi
uneori şi din ganglionul vertebral. Însoţeşte artera vertebrală şi ramurile ei, în jurul căreia
fo1111ează un plex.
t) plexul vertebral cuprinde fibre de la nervul vertebral, ganglionul cervical mijlociu şi
ramuri interganglionare ale trunchiului simpatic cervical.
Ganglionii cervicali pot fi consideraţi centiii funcţionali ce păstrează distribuţia topografică:
a) Ganglionul ce1vical superior inervează prin ramurile lui pielea, părţile moi, viscerele
capului, tot sistemul arterial carotic, o parte din viscerele gâtului, inima, timusul.
b) Ganglionul cervical mijlociu inervează o parte de la baza gâtului şi de la membrul
superior, participă la inervaţia glandei tiroide, paratiroide, cordului.
c) Ganglionul cervical inferior (stelat) inervează membrnl superior în cea mai mare parte
(prin plexul subclavicular), esofagul cervical şi toracic, cupola pleurală şi participă de
asemenea la inervaţia cordului, timusului, laringelui, iar prin anastomozele cu nervii
frenici la inervaţia vegetativă a diafragmei.
PORŢIUNEA SUPRACLAVICULARĂ A PLEXULUI ·BRAHIAL

Plexul brahial se fonnează prin unirea ramurilor anterioare ale nervilor spinali C5-Tl, având
forma unui triunghi cu baza în regiunea laterală a gâtului şi vârful în axilă.
Modul de constituire al plexului este următorul: ramurile anterioare ale nervilor spinali C5-Tl
se unesc iniţ.ial şi fom1ează trunchiurile plexului. Astfel, ramurile anterioare ale nervilor spinali C5 şi
C6 formează trunchiul superior, ramura anterioară a nervului spinal C7 formează trunchiul mijlociu
iar ramurile anterioare ale nervilor C8 şi T l se unesc şi formează trunchiul inferior.
După un scurt traiect, fiecare trunchi se împarte în două divizuni: anterioară şi posterioară.
Toate diviziunile posterioare se unesc şi formează· fasciculul posterior. Diviziunile anterioare ale
trunchiului superior şi cea a trunchiului mijlociu se unesc în fasciculul lateral situat lateral şi anterio1
de artera axilară, iar diviziunea anterioară a trunchiului inferior fonnează singură fasciculul medial
situat medial şi anterior de artera axilară. Toate fasciculele dau ramuri colaterale şi terminale
asigurând inervaţia membrului superior (membrul superior liber şi centura memb rului superior).
Plexul brahial se împarte după modul de ramificare în ramuri terminale şi ramuri colaterale.
Di� punct de vedere topografic, însă, plexul brahial prezintă o parte supraclaviculară şi o parte
.
111fraclav1culară care începe la trecerea plexului prin spaţiul dinte prima coastă şi claviculă.
91
Ramurile plexului brahial în porţiunea upracla iculară unt repr zcntate de: nervul' dor I al
apulei nervu) upra capu)ar nervul ubcla icular i nervul toracic lung.
er ul dorsal al sca ulei C 3 -C ) merge po terior şi lateral de plex. perforează mu chiul c alen
mij Jociu c aşează medial i profund de muşchiul ridicător al capulei cob rînd apoi pc marginea
medială a. capu),ei. lnet ează muşchiul ridicător al capulei i mu chii romboizi.
er ul u r� ca ular C -C 6 apare distal de precedentuL e îndr aptă po terior i pătrund ub
mu hiul trapez, m rgând pe faţa anterioară a ace tuia şi a muşchiului omohioidian, până Ia incizura
capulei. Apoi trece pe ub ligamentul tran er uperior al capulei intră în fosa upraspinoa ă
apoi în cea infraspinoasă. ocolind lateral pina capulei. lnervează muşchii upra- şi infra ptno
capsula a11iculaţiei umărului.
Ner ul subclavicular (C -C6 ) se desprinde anterior. din originea trunchiului superior, merge
pre marginea laterală a muşchiului calen anterior, trece peste vena subclavie şi e di tribuie
muşchiului subclavicular· uneori dă o ramură comunicantă pentm nervul frenic.
Nervul toracic lung (C5-C7) perforează muşchiul scalen mijlociu ajungând posterior de vasele
subclavii şi de plexul brahial după care se aşează pe faţa laterală a muşchiului dinţat anterior între
acesta şi muşchiul subscapular. Coboară vertical însoţit de artera toracică laterală ramură din art ra
axilară.
1. Mănunchiul asculonervos al gâtului este alcătuit din:
a. artera carotidă comună;
b. vena jugulară internă;
c. nervul vag;
e. variantele a, b şi c sunt corecte.
2. Care dintre afim1aţiile referitoare la sinusul carotic este adevărată?
a. este o structură reflexogenă, barosensibilă cu efecte asupra presiunii sanguine şi frecvenţei
bătăilor cardiace;
b. presiunea în acest punct are efect de vasoconstricţie periferică;
c. nervul glosofaringian constituie calea eferentă;
d. nervul vag constituie calea aferentă;
e. este localizat postero-medial de bifurcaţia a1ierei carotide comune;
3. Originea aparentă a nervului vag este situată în:
a. şanţul preolivar;
b. şanţul retroolivar;
c. şanţul bulbopontin;
d. şanţul medial;
e. fosa interpedunculară.
4. Sub baza craniului vena jugulară internă se află în următoarele raporturi:
a. anterior şi apoi medial prezintă artera carotidă internă;
b. posterior şi apoi lateral prezintă artera carotidă internă;
c. anterior şi apoi lateral prezintă artera carotidă internă;
d. posterior şi apoi medial prezintă artera carotidă internă;
e. anterior de venă se află lanţul simpatic.
92
OSUL HIOID, MUŞCHII SUPRAHIOIDIENI, GLANDA SUBMANDIBULARĂ.
ARTERA CAROTIDĂ EXTERNĂ: TRAIECT, RAMURI CERVICALE
După efectuarea lucrării practice studentul trebuie să capete următoarele competenţe:
Să poată identifica şi descrie osul hioid;
Să identifice muşchii suprahioidieni - origini, inserţii, vascularizaţie şi inervaţie;
Să identifice glanda submandibulară şi pereţii lojei submanibulare;.
Să identifice artera carotidă externă - origine, traiect;
Să identifice ramurile colaterale şi tenninale ale arterei carotide externe.
OSUL HIOID
Osul hioid este un os median ş1 nepereche, localizat între corpul. mandibulei ş1 cartilajul
tiroidian.
Structura osului hioid
Este format dintr-un corp transversal de la care pornesc posterior, superior ş1 lateral două
perechi de coame (laterale mai mari şi mediale mai mici).
Corpul prezintă:
Faţă anterioară ( convexă);
Faţă posterioară ( concavă);
Margine superioară (subţire, loc de inserţie al membranei hioglosiană);
Margine inferioară (groasă, inserţie pentru o parte din muşchii subhioidieni).
Coarnele mari se desprind din părţile laterale ale corpului şi se îndreaptă lateral şi înapoi.
Coarnele mici se desprind de pe partea superioară a extremităţilor corpului şi se îndreaptă în
sus şi lateral.
Rapo11uri:
este suspendat prin muşchi şi ligamente (stilohioidiene) de procesul stiloidian;
are strânsă legătură cu limba, mandibula, faringele şi laringele;
prezintă inserţii pentru muşchii limbii, faringelui şi muşchii suprahioidieni şi
subhioidieni.
Actiune:
împreună cu cele două procese stiloidiene şi ligamentele stilohioidiene formează aparatul
hioidian cu rol în biomecanică (masticaţie, deglutiţie, respiraţie şi vorbire).
MUŞCHII SUPRAHIOIDIENI
Muşchii suprahioidieni sunt localizaţi în regiuncn mediană a gâtului, între mandibulă şi osul
hioid. Ei participă la alcătuirea planşeului bucal intervin în deglutiţie şi masticaţie (prin coborârea
mandibulei şi ridicarea osului hioid), precum şi în fonaţ.ie şi respiraţie.
Sunt patru perechi de muşchi suprahioidieni: muşchiul digastric muşchiul stilohioidian,
mu., chiul milohioidian şi muşchiul geniohioidian.
MUŞCHIUL DIGASTRIC
Structură: două corpuri unite printr-un tendon intermediar.
Inse11ii:
pântecul posterior pe incizura mastoidiană a o ului temporal;
pântecul anterior: pe fosa digastrică a corpului mandibulei;
tendonul intermediar: pe partea laterală a corpului şi cornului mare hioidian.
93
Raporturi:
pântecul po� terior: . . . .
oma totdtan,
• antero-lateral: cu glanda parotidă şi muşchiul ternocle1d
ner os al gatului,
• medial; cu muşchiul stilohioidian şi mănunchiul asculo•
nervul acce or , i nervul hipoglo · . .
i mu chiul p m a 1
pântecul anterior: acoperit de lama uperficială a fasciei gâtulu
lati
tegument; acoperă muşchiul milohjoidian-

(reper pentru
tendonul i.ntem1ediar e te acoperit lateral de glanda submandibulară
de coperirea arterei linguale).
Actiune:
punct fix pe hioid - coboară mandibula (masticaţie)·
punct fix pe procesul mastoidian - ridică hioidul şi laringele (deglu t iţie).
Incrvatie:
pântecul anterior- nervul milohioidian (din nervul mandibular);
pântecu l posterior - nervii facial şi glosofaringian.
MUŞCHIUL STILOHIOIDIAN
Este un muşchi fu iform.
Localizare: medial de porţiunea posterioară a digastricului;
Inscrtii:
superior: pe baza procesului stiloid al temporalului;
inferior: pe faţa anterioară a osului hioid, lângă cornul mare.
Raporturi:
· antete-lateral: cu glanda parotidă şi muşchiul stemocleidomastoidian;
medial: mănunchiul vasculo-nervos al gâtului, nervul accesor şi nervul hipoglos (identice
cu cele ale pântecului posterior al muşchiului digastric);
Actiune: ridică osul hioid în timpul deglutitiei
Inervatie:din nervul stilohioidian (ramură din nervul facial).
MUŞCHIUL MILOHIOIDIAN
Muşchi lat, formează cu porţiunea sa simetric-opusă, diafragma gurii.
Insertii:
pl eacă p e linia milohioidiană a mandibulei;
partea posterioară a fibrelor se inseră pe faţa anterioară a osului hioid (aproape de
marginea sa inferioară);
fibrele anterioare se inseră pe rafeul median fibros (ce se întinde de la simfiza mentonieră
până la osul hioid);
Raporturi:
fonnea.ză p lanşeul guri"i;
supei-ior: muşchii geniohioidieni;
inf�rior: pântecul anterior al digastricului;
susţine limba;
separă loja submandibulară (inferior) de loja sublinguală (superior).
Actiune:
punct fix pe mandibulă: ridică şi aduc e înainte osul hioid şi limba (deglutiţie);
punct fix pţ hioid: coboară mandibula (masticaţie);
Inervatie:
ramura milohioidiană a nervului alveolar inferior.
94
ŞCHIUL GENIOHIOIDIAN
Muşchi îngust, cu direcţie antero-posterioară.
Localizare: deasupra porţiunii mediale a milohioidianului.
Insertii:
pe spina mentonieră a mandibulei·
pe faţa anterioară a corpului osului hioid.
Raporturi:
inferior: acoperă muşchiul milohioidian;
superior: acoperit de genioglos;
median: cu muşchiul geniohioidian de parte opusă cu care vme în contact
pe linia
mediană.
Actiune:
- î�1 funcţie de punctul fix ridică osul hioid (deglutiţie) sau coboară mandibula (masticaţia).
Inervatie:
ramurile anterioare ale nervilor cervicali I şi II.
Vascularizatie:
ramurile ai1erei carotide externe: facială, occipitală, auriculară posterioară şi linguală.
GLANDA SUBMANIBULARĂ
Glanda submandibulară are o formă prismatică, triunghiulară.
Greutate: 7-8 g.
Localizare:
în loja submandibulară, aflată în planşeul bucal, pe faţa internă a corpului mandibular:
• faţa superioară - situată în fosa omonimă a mandibulei;
• faţa inferioară - acoperită de structurile cervicale superficiale;
• faţa internă - vine în contact cu musculatura suprahioidiană.
trimite o prelungire anterioară ataşata ductului glandei (Wha11on) şi o prelungire
posterioară, spre glanda parotidă, de care este despărţită prin septul interglandular.
Aparatul glandei este format din canale intralobulare, interlobulare care se deschid în canalul
principal al glandei (Wharton), se îndreaptă antero-medial, traversează loja sublinguală şi se deschide
în cavitatea orală în caruncula sublinguală.
Vascularizatie: a1iera facială si vena facială.
Limfa: drenată de către ganglionii submandibulari (care drenează la rândul lor în ganglionii
cer vi cali).
Inervatie: parasimpatică (stimulează secreţia glandei) - fibre din nucleul salivator superior.
ARTERA CAROTIDĂ EXTERNĂ

Origine: artera carotidă comună Ia nivelul trigonului carotic.
Limite:
tiroid
Proximală - planul orizontal care trece prin marginea superioară a cai1ilajului
(între vertebrele cervicale C3-C4);
.
Distală - colul mandibulei la circa 4 cm superior de unghiul mandibulei
Traiect:
Trigonul carotic;
Pensa stiliană·
Regiunea parotidiană.
95
Rapo11uri:
ătoarele raporturi: .
La nivelul trigonului carotic identificăm urm ner vul lan . ngeu supenor
superior ai faringelu i,
- Medial: muşchii constrictori mijlociu şi
artera faringiană ascendentă;
ra occipitală;
Posterior: artera carotidă internă, nervul X şi arte
şi linguală;
Anterior: arterele tiroidiană superioară, facială rvul transvers al
cervicală superficială, ne
Lateral: ena jugulară internă nervul XII, ansa
gâtului şi fibrele muşchiului platisma.
La nivelul pensei stiliene descriem:
chiul stilohioidian;
Lateral: pântecul posterior al mu şchiului digastric şi muş
Medial: muşchiul stilofaringian şi muşchiul stiloglos.
raporturi:
În regiunea parotidiană artera carotidă externă prezintă următoarele
Partea postero-medială a gland ei parotide;
ulul carotic);
Străbate capsula parotidiană (constituind pediculul glandei - pedic
Străbate partea profundă a glandei parotide.
re superficial spre
Structurile vasculo-nervoase intraparotidiene sunt dispuse în trei planuri dinsp
profund:
Planul nervos (superficial) - nervul VII;
Planul venos (mijlociu) - vena jugulară externă şi vena retromandibulară;
Planul arterial (medial) - artera ·carotidă externă.
RAMURILE ARTEREI CAROTIDE EXTERNE

Artera carotidă externă prezintă ramuri colaterale şi ramuri terminale.
Ramurile colaterale sunt:
Artera tiroidiană superioară;
Artera linguală;
Artera facială;
Artera faringiană ascendentă;
Artera occipitală;
Artera auriculară posterioară.
Ramurile terminale sunt:
Artera maxi lară·'
Artera temporală superficială.
...
Intrucât ramurile terminale au fost deja prezentate în capitolele ante . .
. noai e, vom prezenta în
conturnare doar ramurile colaterale.
ARTERA TIROIDIANĂ SUPERIOARĂ
Origine: faţa anterioară a arterei carotide ex terne în trigonul ca
mare al hioidului (variantă anatomică: origine în artera � arot·d- . �ot1c , postere-inferior de cornul
. . 1 a com u na).
Tra1ect.. onzontal spre anterio. ....
· •• . .
r m trigonul caro
c ..::
t1·c , apoi. iace o bucla- ş1. c o b oaia . tatea
.- ,..m vecmă
margm11. laterale. a muşchmlu1 tirohioidian. Pătrunde proiun "
c. d d e pan tecul su pe .· or al
omoI·
1101'd'ian, muşch'IUi sternohioidian şi sternotiroidian·' "m i.egm . . . u muşc hiului
nea mfrah1oi di ană aj unge
superior al glandei ti ro ide. la polul
Raporturi:
Medial: muşel ul constrictor inferior al faringelu
� i;
Postero - medial: ramura. externă a nervului
laringeu superior.
96
Ramuri:
artera infrahioidiană - vascularizează muşchii infrahioidieni;
artera sternocleidomastoidiană - vascularizează muşchiul sternocleidomastoidian;
artera laringiană superioară - vascularizează mucoasa etajului supraglotic, muşchii
laringeului şi muşchiul constrictor inferior al faringelui;
artera cricotiroidiană
• vascularizează muşchiul cricotiroidian;
• unele ramuri perforante ajung în cavitatea infraglotică şi vascularizează
mucoasa acestei zone, inclusiv plicite vocale;
ramuri glandulare tiroidiene - abordează polul superior al glandei şi se împart în:
• ramuri anterioare: coboară medial de polul superior al lobului glandei tiroide,
se ramifică pe faţa anterioară a glandei şi o ramură se anastomozează cu cea
din partea opusă deasupra istmului, formând o arcadă anterioară supraistm.ică.
• ramuri posterioare: coboară pe marginea posterioară a lobului tiroidian şi se
ramifică pe feţele postero-1aterală şi postero-medială; se anastomozează cu
ramuri ale arterei tiroidiene inferioare.
ARTERA LINGUALĂ
Origine: faţa anterioară a arterei carotide externe, în trigonul carotic, superior de originea
arterei tiroidiene superioare. Uneori se desprinde dintr-un trunchi comun cu a11era linguală - trunchiul
lingo - facial.
Traiect: iniţial are un traiect uşor ascendent, spre anterior în trigonul carotic, apoi face o buclă
cu concavitatea inferioară, ocoleşte cornul mare al hioidului şi pătrunde profund de muşchiul hioglos,
în regiunea linguală. Are iniţial un traiect orizontal, profund de muşchiul hioglos, apoi vertical, sinuos
pe faţa inferioară a limbii, ajungând în vârf.
Raporturi:
La nivelul trigonului carotic:
lateral: tegumentul, fascia cervicală superficială, muşchiul platisma, nervul XII, vena
linguală;
medial: muşchiul constrictor mijlociu al faringelui şi nervul laringeu superior (raport
variabil);
anterior: cornul mare al osului hioid;
superior: artera facială;
inferior: artera tiroidiană superioară.
Profund de muşchiul hioglos prezintă unnătoarele raporturi:
lateral: muşchiul hioglos (raporturi directe), muşchiul digastric, muşchiul stilohioidian,
glanda submandibulară, muschiul milohioidian, nervul XII (raporturi indirecte);
medial: muşchiul genioglos;
lateral: muschiul longitudinal inferior al limbii;
inferior: mucoasa linguală.
Ramuri:
artera suprahioidiană - vascularizează muşchii suprahioidieni;
arterele dorsale ale limbii (2-3) - vascularizează rădăcina limbii, mucoasa dorsumului
lingual, tonsila palatină, vălul palatin, epiglota şi arcul palatoglos;
artera sublinguală - vascularizează glanda sublinguală, muşchiul milohioidian, muşchiul
geniohioidian, mucoasa podelei cavităţii bucale, mucoasa gingivală;
artera profundă a limbii - ramură terminală a arterei linguale vascularizează musculatura
limbii ·j mucoasa presulcală şi vârful limbii.
97
ARTERA FACIALĂ
Origine: pe faţa anterioară a arterei carotide externe m trigonul carotic superior de artera
linguală (variantă anatomică: se desprinde din trunchi comun cu artera bnguală - trunchiul lingo
facial)
Traiect: ascendent în trigonul carotic superior de cornul mare al osului hioid. Trece profund de
pântecul posterior a] muşchiului digastric şi de muşchiul stîlohioidian şi face o bulcă cu convexitatea
superioară în spaţiu] pterigofaringian (paraamigdalian). Apoi ajunge în trigonul submandibular pe a
cărei faţă posterioară face şanţ. În continuare are un traiect spre lateral, ieşind pe marginea inferioară a
corpului mandibulei, la locul intersecţiei cu marginea anterioară a muşchiului maseter. De aici are un
traiect ascendent spre medial, iniţial în regiunea bucală, apoi străbate modiolusul/nodul comisural
(formaţiunea fibroasă situată la 1 cm lateral de unghiul gurii) şi pătrunde în profunzimea şanţului
labio-genian ,apoi în_ profunzimea şanţului nazogenian şi se termină în dreptul comisurii palpebrale
mediale ca artera angulară.
La nivelul fet, ei artera are un traiect sinuos datorită miscărilor
" '
masticatorii. Se situează,
.
împreună cu vena facială, între cele două planuri musculare ale muşchilor mimkii.
Vena facială este situată posterior de arteră, având un traiect mai puţin sinuos şi formează ceea
ce autorii francezi au numit "coada arcului reprezentat de arteră''.
Ramuri:
La nivel cervical artera facială prezintă unnătoarele ramuri:
artera palatină ascendentă - vascularizează palatul moale, tonsila palatină ş1 tuba
auditivă;
artera tonsilară - vascularizează tonsila şi 1/3 posterioară a limbii;
ramurile glandulare (3-4) - vascularizează glanda submandibulară;
artera sub mentală - vascularizează podeaua cavităţii bucale, tegumentul bărbiei şi a I
buzei inferioare;
La nivelul feţei, identificăm um1ătoarele ramuri ale a1terei faciale:
arţera labială inferioară - vascularizează buza inferioară;
artera nazal� laterală - aripa nasului şi dorsumul nasului;
artera angulară - vascularizează sacul lacrimal, tegumentul părţii mediale a pleoapei
inferioare şi tegumentul regiunii nazale.
ARTERA OCCIPITALĂ
Origine: pe faţa posterioară a a11erei carotide externe în trigonul carotic.
Traiect si raporturi:
încrucişează lateral nervul XII, pătrunde medial de pântecul posterior al muşchiului
digastric;
raporturi mediale cu artera carotidă internă, vena jugulară internă, nervul XII, nervul X
ramura externă a nervului XI;
lateral de muşchiul drept lateral al capului, medial de procesul mastoidian;
prin şanţul arterei occipitale de la nivelul osului occipital;
în regiunea nucală vine în rapoti cu muşchii drept lateral al capului, oblic superior al
capului şi semispinal al capului;
perforează inserţia muşchiului trapez şi pătrunde în regiunea occipitală împreună cu
nervul occipita] mare Arnold.
Ramuri:
ramuri sternocleidomastoidiene (2) - formează împreună cu ramura externă a nervului XI
un pedicul vasculo-nervos care pătrunde în sternocleidomastoidian;
artera mastoidiană - inconstantă, pătrunde în gaura mastoidiană;
artera stiJomastoidiană (66%) - pătrunde prin gaura stilomastoidiană în cea de-a lll-a
porţiune a canalului facialului;
98
ramura auriculară - vascularizează împreună cu artera auriculară, poster 1· 0ara.... f:a
. . . .. ta med'ia1--a
a pav 1ltonulu1 urech 11
ramuri musculare - vascularizează muşchiul digastric, stiloh'10 1·d1·an, sp I enius
· a I capu I u1,·
.. .
long1ss1mus al capului;
ramur� des�endentă - vascularizează muşchii oblici şi drepţi po.steriori_ ai capului;
_
ramur� me 1�1 1�geale - vasculanzează dura mater din fosa craniană posterioară;
ramun occ1p1tale - vascularizează tegumentul scalpului.
ARTERA AURICULARĂ POSTERIOARĂ

Origine: pe faţa posterioară a arterei carotide externe, fie superior de pântecul posterior al
muşchiului digastric şi muşchiul stilohioidian, fie în interiorul glandei parotide.
Traiect si rapo11uri: iniţial urcă între glanda parotidă şi procesul stiloid, între ca1tilajul auricular
şi procesul mastoidian, apoi dă ramurile auriculară şi occipitală.
Ramuri:
ramuri musculare: vascularizează muşchii digastric, stilohioidian şi
sternocleidomastoidian;
ramuri glandulare parotidiene;
artera stilomastoidiană (33%) - vascularizează nervul facial, cavitatea timpanică, antrul
mastoidian, celulele mastoidiene şi canalele semicirculare.
ramura auriculară - vascularizează faţa medială a pavilionului urechii;
ramura occipitală - vascularizează pântecele occipital al muşchiului occipito-frontal şi
tegumentul regiunii occipitale
ARTERA FARINGIANĂ ASCENDENTĂ

Origine: pe faţa medială a arterei carotide externe, în trigonul carotic.
Traiect si raporturi: traiect ascendent, medial de artera carotidă internă pe peretele faringelui
până la baza craniului. Trece medial de muşchii stilofaringian şi stiloglos şi anterior de muşchiul lung
al capului.
Ramuri:
ş1
faringiene - vascularizează muşchii constrictori superior şi mij tociu ai faringelui
i
muschiului stilofaringian� poate pat1icipa la vascularizaţi palatului m9ale, tonsile
pal�tine şi a tubei auditive (înlocuind artera palatină ascendentă);
son) pătrunde prin
artera timpanică inferioară - împreună cu nervul timpanic (Jacob
i;
canalul timpanic, ajungând pe peretele medial al urechii medi
ene posterioară şi medie cât
ramurile meningeale - vascularizează meningele foselor crani
ngee posterioară, pătrunde prin
şi nervii care trec prin orificiile respective. Artera meni
gaura jugulară, în fosa craniană posterioară.
99
1. Osul hiod prezintă:
a. două feţe, două margini şi două perechi de coarne·
b. două feţe, o margine şi două perechi de coarne;
c. două feţe, două margini şi o pereche de coarne;
d. două feţe, două margini şi trei tipuri de procese;
e. două feţe, trei margini şi două perechi de coame.
2. Pântecul posterior al muşchiului digastric:
a. se inseră posterior pe procesul stiloid; · . . .
b. se inseră inferior pe marginea superioară a cartilaj ulm tiroid;
c. este inervat de n. trigemen;
d. este inervat de n. facial;
e. nu are raporturi cu glanda submandibulară.
3. Muşchiul milohioidian:
a. face parte din muşchii infrahiodieni;
b. se inseră pe linia oblică a mandibulei;
c. formează diafragma gurii;
d. este inervat de n. facial;
e. superior <le muşchi se găseşte glanda submandibulară.
4. Alegeţi afomaţia falsă despre glanda submandibulară:
a. · ductul de excreţie al acestei glande este denumit Wharton;
b. are forma de prismă triunghiulară;
c. poate trimite o prelungire anterioară către glanda parotidă;
d. este vascularizată de a. facială;
e. de la ea, limfa drenează către ggl. submandibulari.
5. Alegeţi afirmaţia falsă despre a. carotidă externă:
a. parcurge regiunea denumită triunghiul carotic;
b. la nivelul pensei stiliene, lateral de arteră se găseşte 111. digastric (pântec posterio
r);
c. se termină la nivelul regiunii parotidiene;
d. artera occipitală este una dintre ramurile arterei carotide externe;
e. artera maxilară este ramură colaterală a a. carotide externe.
100
TERITORIILE DE INERVAŢIE CUTANATĂ A FEŢEI,
MUŞCHII MIMICII, ARTERA ŞI VENA FACIALĂ.
NERVUL FACIAL
După efectuarea lucrărilor practice studentul trebuie să capete um1ăroarele abilităţi:

- Să delimiteze teritoriile de inervaţie cutanată a feţei, şi să specifice originea nervilor implicati;
- Să identifice muşchii mimicii;
- Să identifice artera facială, originea, traiectul, ramurile colaterale şi terminale;
- Să identifice vena facială, originea, traiectul, ramurile colaterale şi terminale;
- Să identifice nervul facial, originea aparentă şi ramurile superficiale.
TERITORIILE DE INERVAŢIE CUTANATĂ A FEŢEI

Inervaţia cutanată a feţei este asigurată în ceea mai mare parte de nervul trigemen. Schematic
putem descrie trei zone, inervate astfel: nervul oftalmic deserveşte zona superioară comisurii laterale a
ochiului; nervul maxilar deserveşte zona dintre comisura laterala a ochiului şi comisura laterală a
cavitaţii orale; nervul mandibular deserveşte zona situată între limita inferioară a mandibulei şi
comisura laterală a cavităţii orale.
Regiunile supraorbitală, orbitală şi regiunea mediană a nasului. sunt inervate de către �ervul
supraobital, ramură din nervul oftalmic.
Regiunea infraorbitală este inervată de nervul infraorbital, ramură din nervul maxilar.
Regiunea zigomatică este inervată de nervul zigomaticotemporal si zigomaticofacial, ramuri ale
nervului zigomatic (nervul maxilar)
Regiunea temporală, regiunea zigomatică şi regiunea buccală este deservită de nervul
auriculotemporal, ramură a nervului mandibular.
Regiunea submentonieră este inervată de nervul mentonier, ramură a nervului alveolar inferior
(nervul mandibular).
MUŞCHII MIMICII
Caracteristici generale:
situaţi subcutanat;
un capăt fix (oase);
un capăt mobil (stratul profund al dermului);
sunt grupaţi în jurul orificiilor: bucal, nazal, orbitar şi auditiv, realizând constricţia sau
dilatarea acestor orificii.
MUŞCHII BOLŢII CRANIENE
MUŞCHIUL EPICRANIAN - format din m. occipitofrontal şi m. tcmporoparietal, acoperă
oa� ele şi este acoperit de piele.
M. occipitofrontal are doua pântece:
a) pântecele occipital: originea - linia nucală superioară 2/3 laterale i procesul mastoidian;
inse11ia-aponevroza epicraniană şi faţa posterioară a pa ilionului auticular.
b) pântecele frontal: origine: aponevroza epicraniana· insertia - pielea frunţii şi glabelei.
Între cele doua pântece se interpune aponevroza epicraniană.
Acţiunea: portiunea occipitală - fixează aponevroza epicraniană pem1iţând jocul p011iunii
frontale care trage pielea regiunii sprâncenoase în sus fom1ând cute trans ersal în regiunea frnnţii.
M. temporoparietal: originea: apone roza epicraniană , i inserţia: cartilajul pa ilionului
'u1icular între mm. auriculari anterior i uperior.
101
MUŞCHII PLEOAPELOR
1. Muşchiul orbicular al ochiului e te format din trei părţi:
a) partea palpebrală: originea - faţa anterioră marginea uperioară şi inferioară ale ligamentului
palpebral medial�
- sacul I acri mal.
in ertia - tegumentul pleoapei·
- faţa anterioară a ligamentului palpebral lateral.
b) partea orbitară: originea în jurul părţii palpebrale·
insertia - ligamentul palpebral medial·
- pântecul frontal al m. occipitofrontal;
- procesul frontal şi creasta lacrimală a maxilarului.
c) pa1iea lacrimală (m. Homer): originea - creasta osului lacrimal;
insertia - canalele lacrimale, înapoia punctelor lacrimale.
Actiunea:
apără ochiul· .
ajută la distribuirea şi drenarea lacrimilor;
închide ochiul (po11iune palpebrală) în condiţii de somn şi clipit;
deschide ochiul cu ajutorul m. ridicător al pleoapei superioare;
închide forţat ochiul (porţiunea orbitară) la lumină puternică sau în ochire;
dilată punctele lacrimale şi sacul lac1imal;
În mimică intervine în râs şi plâns; coboară sprânceana, netezeşte pielea frunţii, expmna
gândirea profundă. Prin contracţia porţiunii orbitare ·se realizeză cute radiare în unghiul lateral al
ochiului (piciorul cio1ii sau laba de gâscă). Pa11icipă la fo1111area şanţurilor palpebrale (superior şi
inferior) prin porţiunea palpebrală care în deschiderea ochiului alunecă sub portiunea orbitară.
2. Muşchiul sprâncenos
- situat sub m. orbicular al ochiului, direct pe os, acoperă mănunchiul vasculo-nervos
supraorbitar.
Originea: porţiunea nazală a osului frontal şi porţiunea medială a arcadei supraciliare.
Insertia: pielea porţiunii mijlocii a sprâncenei.
Actiunea: trage sprânceana în jos şi medial, ducând la apariţia cutelor verticale ( cutele
gânditorului).
Mimică: exprimă durere, nerăbdare şi mânie.
Participă la formarea triadei (111. apărători ai ochiului) împreună cu m. piramidal şi m. orbicular
al ochiului.
3. Muşchiul coborâtor al sprâncenei
- situat medial de m. sprâncenos, are formă triunghiulară;
. Originea: rădăcina nasului.
lnse11ia: pielea capului sprâncenei.
Actiunea: coboară capul sprâncenei.
4. Muşchiul piramidal
Originea: dosul nasului (oase şi cartilaje).
Insertia: pielea glabelei.
Actiunea: coboară pielea regiunii intersprâncenoase, produce cute transversale.
Mimică: emoţii dureroase, ameninţare şi agresiune.
102
MUŞCHII NASULUI
I. Muşchiul nazal fom1at din două porţiuni:
a) Transversă - triunghiulară,
Originea: cartilajele nazale.
Inse11ia: pielea şanţului nazo-genian.
b) Alară
Originea: cartilajele nazale, procesul frontal al maxilarului.
Inse1tia: inferior şi medial de precedentul pe pielea aripii nasului.
Actiunea:
- comprimă narina - porţiunea transversă;
- dilată narina - porţiunea alară.
2. Muşchiul coborâtor al septului
Originea: pe maxilar- superior de incisivul medial.
Inse11ia: septul nazal, cartilajul alar mare.
Actiunea: coboară vârful nasului.
MUŞCHII DIN REGIUNEA CAVITĂŢII ORALE
I. Muşchiul orbicular al gurii - are două p011iuni: marginală şi labială.
Porţiunea marginală - formată din fascicule musculare provenite de la muşchii învecinaţi,
formează nodul muscular (Modiolus).
Porţiunea labială (centrală) a muşchiului
Actiunea: - închiderea obişnuită- porţiunea labială a gurii.
- închiderea forţată - po11iunea marginală a gurii.
- paiticipă la prinderea alimentelor, masticaţie, împiedică scurgerea salivei din gură.
- rol în articularea consoanelor labiale, sărut, fluierat.
- participă la fonna caracteristică a gurii alături de oase şi dinţi.
Mimică: exprimă durerea fizică, necazul.
2. Muşchiul buccinator
- situat profund, este cel mai lat şi puternic dintre muşchii faciali;
- singurul muşchi pielos care posedă fascie.
Originea: - marginea anterioară a rafeului pterigomandibular (intersecţie tendinoasă între
buccinator şi constrictorul superior al faringelui);
- procesul alveolar al maxilarului;
- partea alveolară a mandibulei (în dreptul molarilor).
lnse11ia: - comisura bucală: pe piele şi mucoasă.
Raporturi:
- faţa profundă - acoperită de mucoasa bucală.
- faţa superficială -
• maseterul (de care este separat prin bula grăsoasă a lui Bichat);
• acoperită de zigomatic, rizorius, ridicător al unghiului gurii;
• nervul facial şi vase faciale;
- perforat de ductul parotidian şi nervul bucal;
- m. constrictor superior al faringelui (în posterior).
Actiunea: - pa11icipă la fluierat şi la cântat cu instmmente de suflat (muşchiul trompeti, tilor);
- rol în masticaţie, participă la formarea bolului alimentar
- lăţeşte comisura bucală.
Mimică: - râs plâns.
103
3. Muşchiul ridicător al buzei superioare şi al aripii nasului
Originea: - faţa laterală a procesului frontal al maxilarului şi pe oasele nazale. Fibrele nu
străbat şantul nazogenian şi nazolabial.
Inseqia: pielea buzei superioare si pielea aripii nasului şi pe cartilajul alar mare.
Actiunea: - ridică buza superioară şi aripa nasului.
4. Muşchiul ridică.tor al buzei superio�re - situat lateral şi sub cel anterior
Originea: - corpul maxilarului, deasupra găuri infraorbitare, osul zigomatic.
Tnsertia: - faţa profundă a buzei superioare.
Actiunea: - ridică buza superioară şi descoperă dinţii frontali.
Mimică: - intervine în plâns.
- exprimarea neplăcerii şi a relei dispoziţii.
5. Muşchiul zigomatic mic- sit1iat între ridicătornl buzei supenoare ş1 zigomaticul
mare
Originea: - osul zigomatic - faţa laterală.
lnsertia: - pielea buze.i superioare.
Actiunea: - trage superior buza superioară, pa1ticipă Ia formarea şanţului nazo-Jabial.
6. Muşchiul ridicător al unghiului gurii „caninul"- situat lateral şi sub m. zigomatic
mic şi al ridicătorului buzei superioare.
Originea: - fosa canină.
Insertia: - comisura buzelor.
Actiunea: - trage comisura buzelor în lateral;
- ridică buza superioară.
7. Muşchhd zigomatic mare
Originea: - osul zigomatic (faţa laterală), inferior şi lateral de zigomaticul mic.
Acoperă maseternl, buccinatornl, corpul adipos şi vasele faciale
Actiunea: - trage în sus şi lateral comisura buzelor.
Mimică: - se evidenţiează în râs.
8. Muşchiul rizorius frecvent absent sau slab dezvoltat.
Originea: - fascia maseterină şi parotidiană.
- este superficial, de direcţie transversală
Actiunea: - trage lateral comisura buzelor.
Mimică: - intervine în surâs, formează foseta râsului datorită inserţiei cutanate laterale.
9. Muşchiul coborâtor al unghiului gurii (triunghiularul buzelor)
Originea: - mandibulă, la nivelul liniei oblice, inferior şi lateral de m. coborâtor al buzei
inferioare.
Insertia: - comisura buzelor, la nivelul pielii.
Actiunea: - coboară comisura buzelor
I O. Muşchiul coborâtor al buzei inferioare (pătratul buzei inferioare) - situat medial si
sub m. coborâtor al unghiului gurii.
Originea: -: mandibula, Ia nivelul liniei oblice.
Insertia: - buza inferioară.
Actiunea: - trage buza inferioară în jos şi înainte.
Mimică: - tristeţe, dezgust, ironie.
104
11. Muschiul
, mentonier
Originea: - corpu] mandibu]ei - faţa anterioară la nivelul alveolelor incisivilor.
Insertia: - pielea mentonului.
Actiunea: - ridică bărbia;
- împinge înainte buza inferioară.
Mimică: - îndoială, dispreţ.
12. Muşchiul transvers al mentonului - leagă m. coborâtor al unghiului gurii din stânga
cu cel din dreapta.
MUŞCHII URECHII EXTERNE
1. Muşchiul auricular anterior
Originea: - aponevroza epicraniană.
h1scrţia: - ca11ilajele pavilionului.
Rapo11uri :- acoperă glanda parotidă şi fascia temporală.
Actiunea: - trage pavilionul urechii anterior.
2. Muşchiul auricular superior
Originea: - aponevroza epicraniană;
Insertia: - fata
, medială a pavilionului urechii·'
Actiunea: - ridică pavilionul urechii.
3. Muşchiul auricular posterior
Originea: - procesul mastoidian.
lnscrtia: - pavilionul urechii.
Actiunea: - trage posterior pavilionul urechii.
ARTERA FACIALĂ
Artera facială este ramură colaterală a arterei carotide externe şi ia naştere pe faţa anterioară a
acesteia, la nivelul trigonului carotic. La acest nivel are lateral (nervu] hipoglos, muşchiul
milohioidian şi muşchiul digastric - pântecele posterior), iar medial - muşchiul constrictor mijlociu
al faringelui.
La nivelul trigonului submandibular, a. facială ocoleşte glanda submandibulară aflându-se
medial de mandibulă, descrie o curbă convexă superior şi ajunge pe faţa laterală a corpului
mandibulei (pe marginea anterioară a m. maseter) pentru ca apoi sa se îndrepte spre comisura buzelor,
urmând să aibă un traiect ascendent spre comisura palpebrală medială unde se va termina prin artera
angulară.
Ramuri colaterale:
În regiunea gâtului:
a) palatină ascendentă
• participă la vascularizaţia vălului palatin, tubei auditive şi tonsilelor palatine.
• emite ramura tonsilară ce străbate m. constrictor superior al faringelui şi va
vasculariza tonsilele palatine şi mucoasa limbii.
b) submentală
• are traiect orizontal sub marginea inferioară a corpului mandibulei.
• dă· ramuri pentru glanda submandibulară, mm. suprahioidieni şi pentru
tegumentul mentonului.
c) rr. glandulare - pentru glanda submandibulară.
105
în regiunea fetei:
a) labială inferioară.
· a.., da ş 1· 1 ·a1nt:1r1· pentru septul nazal şi aripa nazală mucoasa, muşchii şi
"'
b) labia I ă superioar
tegumentul buzei superioare. . " .
Cele două a1tere labiale se anastomozează cu cele de parte opusă şi fom1ează un cerc arterial m Jurul
gurii.
c) angulară - la nivelul unghiului intern al ochiului se anastomozează cu artera dorsală a nas�tlui
(ramură terminală a a. oftalmice care este ramură din a. carotidă internă), la acest ntvel
fonnându-se anastomoza dintre a. carotidă externă şi a. carotidă internă.
VENA FACIALĂ
Ia naştere la nivelul comisurii palpebrale mediale din v. angulară, vv. sup�atrohleare :i v.
supraorbita]ă, apoi are traiect descendent prin şanţul nazogenian, aflându-se postenor de ar tera. S:
_
uneşte în spatele unghiului mandibulei cu v. retro-mandibulară pentru a se vărsa în ven� J�1gular�
internă, fie singură, fie printr-un trunchi comun format din vv. tiroidiene superioare ŞI lmguala
(trunchiul tiro-lingo-fa.ciaL).
Atluenti: vv. palpebrale superioare; vv. palpebrale inferioare; v. labială superioară şi v. labială
inferioară; v. facială profundă; r. parotidiene; v. palatină externă şi v. submentală.
VENA RETROMANDIBULARĂ- formată din vv. temporale superficiale şi vv. maxilare;
- se varsă singură în vena jugulară internă sau după unirea cu v. facială;
- se anastomozează cu vena jugulară externă în stmctura glandei parotide;
- afluenţi:
• · v. temporală superficială;
• v. temporală medie;
• v. transversă a feţei.
NERVUL FACIAL
Nervul facial inervează somatomotor muşchii mimicii, muşchiul scăriţei, pântecul posterior al
muşchiului digastric, muşchiul stilohioid, visceromotor parasimpatic glanda lacrimală, glandele
salivare sublinguale şi submandibulare, glandele mici nazale şi palatine, culege sensibilitatea gustativă
de la 2/3 anterioare ale limbii.
Nucleul de origine şi nucleii terminali:
nucleul nervului facial din punte: originea fibrelor somatomotorii branchiale
nucleul salivator superior din punte: originea fibrelor visceromotorii preganglionare
parasimpatice (secretomotorii)
nucleul tractului solitar din bulb: nucleul terminal pentru fibrele speciale viscerosenzitive
gustative,
nucleul tractului spinal al nervului trigemen din bulb: primeşte fibre somatosenzitive
Originea aparentă:
- cu două fascicule de fibre, la limita dintre bulb-punte-cerebel, medial de n. Ylll, primul
fascicul mai mare, denumit nervul facial (fibre somatomotorii), al doilea situat între nervul facial şi
vestibulocochlear, denumit nervul intermediar (fibre gustative şi visceromotorii). Iese din craniu
străbătând canalul facialului din stânca temporalului prin meatul acustic intern, astfel prima lui
porţiune este perpendiculară pe axa stâncii (spre anterolateral), apoi schimbă direcţia ·în unghi drept
(genunchiul canalului facialului) se îndreaptă paralel cu axa stâncii spre postero-lateral, iar îri final ia
un traiect descendent în unghiul dintre peretele medial şi posterior al casei timpanu lui şi părăseşte
craniul prin foramen sti]omastoidian. Ca traiect i se descrie o porţiune intracraniană (în canalul
facialului) şi o porţiune extracraniană (după foramen stilomastoidian).
106
Ramuri:
Portiunea intracraniană:
a) nervul pietros mare: conţine fibre preganglionare parasimpatice (secreto111ot9rii), cu originea
în dreptul genunchiului canalului facialului, prin hiatul canalului nervului pietros mare, ajungţ pe faţa
anterioară a stâncii temporalului, cu direcţie antero- medială, părăsind craniul prin foramen lacerum
(gaura ruptă). La nivelul exobazei se uneşte cu nervul pietros profund (ce conţine fibre
postganglionare simpatice), formând nervul canalului pterigoid (nervul vidian) care, prin canalul
pterigoidian pătrunde în fosa pterigopalatină, unde fibrele secretomotorii ajung în ganglionul
pterigopalatin unde fac sinapsă cu neuronii postganglionari.
b) nervul scăriţei: din porţiunea descendentă a canalului facialului, ramură mică, motoare
pentru muşchiul scăriţei
c) ramură comunicantă cu plexul timpanic: ramură senzitivă, ce se alătură plexului timpanic
(format de nervul IX) pentru mucoasa casei timpanului.
d) nervul coarda timpanului: conţine fibre preganglionare parasimpatice secretomotorii şi fibre
gustative; se desprinde din nervul facial înaintea orificiului stilomastoidian, pe peretele posterior al
casei timpanului, se îndreaptă spre anterior într-o dedublare a mucoasei casei timpanului, prin fisura
pietrotimpanică (Glasser) ajungând în fosa infratemporală. Aici coboară printre cei doi muşchi
pterigoidieni şi se ataşează dinspre posterior, în unghi ascuţit nervului lingual. Fibrele preganglionare
parasimpatice părăsesc nervul lingual şi se termină în ganglionul submandibular, iar de aici fibrele
postganglionare se îndreaptă la glanda submandibulă şi glanda sublinguală. Fibrele speciale
viscerosenzitive, gustative, cu originea din ganglionul geniculat, inervează mugurii gustativi din cele
2/3 anterioare ale mucoasei linguale.
Portiunea extracraniană:
a) ramura comunicantă cu ramura auriculară a nervului vag: ramură mică senzitivă, se ataşează
ramurii auriculare a nervului vag, participând la inervaţia mucoasei peretelui posteroinferior al
conductului auditiv extern.
b) ramura auriculară posterioară: ramură mixtă ce trimite o ramură posterioară, senzitivă pentm
mucoasa conductului auditiv extern şi o ramură- motorie ce inervează pântecu] occipital al muşchiului
occipitofrontal şi muşchiul auricular posterior.
c) ramura digastrică: se desprinde imediat sub foramen stilomastoidian, pentru pântecul
posterior al muşchiului digastric
d) ramura stilohioidiană: inervează muşchiul stilohioid
e) ramura comunicantă cu nervul glosofaringian: se ataşează n. IX pa11icipând la inervaţia
muşchilor ridicători ai faringelui.
t) ramura comunicantă cu nervul auriculotemporal: prin fibre de conexiune cu nervul
auriculotemporal, primeşte fibre postganglionare parasimpatice de la ganglionul otic pentru glanda
parotidă. În tesutul conjunctiv al glandei parotide, ramurile motorii ale nervului facial formează un
plex, plexul parotidian ce traversează glanda dinspre posterior spre anterior şi lateral pătrunzând în
muşchii mimicii dinspre faţa lor profundă. Iniţial se desprind două trunchiuri: nervul temporofacial şi
nervul cervicofacial.
g) nervul temporofacial: ramura superioară a nervului facial cu ramuri colaterale ce apar pe
marginea antero-superioară a glandei parotide:
- ramuri temporale: ies deasupra arcadei zigomatice pentrn muşchii mimicii situaţi superior
fantei palpebrale
- ramuri zigomatice: ramuri oblice spre anterior, se distribuie la muşchii mimicii situaţi între
fanta palpebrală şi orală.
- ramuri bucale: ramuri cu un traiect orizontal la muşchiul buccinator şi la muşchii din jurnl
rificiului oral.
107
h) nervul cer icofacial: ramura descendentă şi inferioară. a nervului facial care se bifurcă:
- ramura marginală a mandibulei: ramură oblică descendentă pe1itru muşchiul depre or al
unghiului gurii muşchiul depresor al buzei inferioare şi muşchiul mental
- ramura coli: coboară vertical de la unghiul mandibulei împreună cu nervul transver al
gâtului fon11ează ansa cervicală superficială care inervează muşchiul platisma.
Ganglionii anexaţi nervului facial:

a) ganglionul geniculat: ganglion senz1t1v situat la nivelul genunchiului . canal.ului
facialului,conţîne neuroni pseudounîpolari ce reprezintă pericarionii fibrelor somatosensitive şi
gustative. Fibrele gustative prin nervul coarda timpanului ajung la mugurii gustativi din cele 2/3
anteriori ale limbii. Fibrele somatosenzitive participă la inervaţia mucoasei timpanului şi a
conductului auditiv extern. Axonii(prelungirile centrale ) neuronilor gustativi din ganglionul geniculat
ajung la nucleul tractului solitar qin bulb iar axonii fibrelor somatosenzitive ajung la nucleul tractului
spinal al nervului trigemen din bulb.
b) ganglionul pterigopalatin: situat în fosa pterigopalatină, este un ganglion vegetativ
parasimpatic ai căror neuroni preganglionari sunt localizaţi în nucleul salivator superior. Fibrele
postganglionare parasimpatice (secretomotorii) prin ramurile nervului maxilar -V/2 ajung la organele
efectoare:
- prin nervul zigomatic adică ramura comunicantă cu nervul lacrimal, la glanda lacrimală.
- prin nervii nazali posteriori la glandele mucoasei foselor nazale.
- prin nervii palatini la glandele mucoasei cavităţii orale.
Fibre postganglio.nare simpatice (din ggl. cervical superior, de·-a lungul plexului carotic intern)
formează nervul pietros profund, care se uneşte cu nervul pietros mare şi fonnează nervul canalului
pterigoidian. Fibrele postganglionare simpatice traversează ganglionul pterigopalatin şi prin ramurile
nervului maxilar ajung la glandele mucoase şi lacrimale
c) ganglionul submandibular, situat între nervul lingual (superior) şi glanda submandibulară
(inferior), este un ganglion vegetativ parasimpatic în care fibre preganglionari parasimpatice cu
originea în nucleul salivator superior din punte, ajung la ganglionul submandibular prin nervul coarda
timpanului, fibrele postganglionare parasimpatice se ataşează nervului lingual, inervând secretor
glanda sublinguală şi submandibulară.
1. Alegeţi afinnaţia adevărată despre inervaţia cutanată a feţei:
a. nervul facial inervează teritoriul cutanat perioral;
b. nervul facial inervează teritoriul cutanat de la nivel genian;
c. regiunea zigomatică şi preauriculară este deservită senzitiv de nervul infraorbital;
d. regiunea submentonieră este inervată de nervul mentonier;
e. nervul mentonier este ramură a nervului zigomatic.
2. Muşchiul occipitofrontal:
a. nu este un muşchi al mjmicii;
b. are 3 pântece;
c. este situat la nivelul regiunii frontale şi periorbitare;
d. este format din m. occipitofrontal şi m. temporoparietal;
e. pântecele occipital se inseră pe linia nuchală inferioară.
108
3. Muşchiul orbicular al ochiului:
a. nu ajută la drenarea lacrimilor;
b. are o parte palpebrală şi una supraorbitară;
c. are trei părţi musculare;
d. pa11ea palpebrală se inseră pe ligamentul palpebral medial;
e. este inervat de n. supraorbitar.
4. Alegeţi afinnaţia greşită despre vena facială:
a. ia naştere la nivelul comisurii palpebrale mediale din v. angulară, vv. supratrohleare ş1 v.
supraorbitală;
b. are ca afluenţi vv. palpebrale superioare, vv. palpebrale inferioare, v. labială superioară şi alte
vene de la nivelul feţei;
c. se uneşte în spatele unghiului mandibulei cu v. retro-mandibulară;
d. se varsă în v. jugulară internă;
e. se varsă în v. jugulară externă prin intermediul unui trunchi venos.
5. Alegeţi afinuaţia greşită despre nervul facial:
a. printre nucleii nervului facial se numără şi nucleul salivator superior;
b. originea aparentă este la limita dintre bulb şi punte;
c. călătoreşte alături de nervul trigemen prin conductul auditiv intern (os temporal) ;
d. traiectul său străbate osul temporal;
e. părăseşte craniul prin foramen stilomastoidian.
109
MUŞCHJUL MASETER.
FOSA TEMPORALĂ: MUŞCHIUL TEMPORAL, ARTERA TEMPORALĂ SUPERFICIALĂ
ŞI NERVUL AURICULOTEMPORAL. GLANDA PAROTIDĂ.
FOSA INFRATEMPORALĂ: MUSCHII PTERIGOIDIENI MEDIAL ŞI LATERAL;
ARTERA MAXILARĂ ŞI NERVUL MANDIBULAR.
Să localizeze şi să delimiteze fosa temporală;
Să identifice elemeute1e anatomice de la nivelul fosei temporale;
Să identifice muşchiul maseter;
Să identifice muşchiul temporal;
Să identifice şi să pună în evidenţă artera temporală superficială;
Să identifice şi să pună în evidenţă nervul auriculotemporal;
Să identifice elementele anatomice de la nivelul fosei in fratemporale.
MUŞCHIUL MASETER
Inserţii
porţiunea superficială - mai mare, porneşte printr-o aponevroză de pe apofiza zigomatică
a maxilarului şi 2/3 anterioare ale marginii inferioare a arcadei zigomatice, fibrele
converg către unghiul mandibulei;
porţiunea profundă - mai mică, porneşte de pe 1/3 posterioară a marginii inferioare şi faţa
medială a arcadei zigomatice, fibrele au apoi un traiect verical inferior către faţa laterală
a ramurii mandibulei;
cele două porţiuni ale muşchiului maseter sunt fuzionate anterior, posterior rămânând
separate prin inte1111ediul unui spaţiu în care se află ţesut conjunctiv.
Raporturi:
·faţa superficială este acoperită de fascia maseterină; prin intermediul fasciei muşchiul
venind în raport cu muşchii rizorius, zigomatic şi platisma, cu prelungirea anterioară a
glandei parotide, cu ductul parotidian, cu ramurile nervului facial ce ies din glanda
parotidă si cu artera transversă a feţei;
faţa profundă a muşchiului vine în raport cu ramura mandibulei, cu mănunchiul vasculo
nervos maseterin ce trece prin incizura mandibulară, tendoanele de inserţie ale muşchilor
temporal şi buccinator;
FASCIA MASETERINĂ
Inserţii:
superior: pe faţa laterală a arcadei zigomatice;
inferior: pe marginea inferioară a mandibulei;
anterior: la nivelul marginii anterioare şi pe faţa laterală a ramurii mandibulei;
posterior: pc marginea posterioară a ramurii mandibulei.
Acţiune:
ridicarea şi propulsia mandibulei;
componenta de lateralitate se datorează porţiunii superficiale, devenind evidentă doar în
contracţia unilaterală a muşchiului;
prin �ontracţia simultană a celor doi muşchi, mandibula este împinsă în sus şi
îns pre
anterior.
Inervaţie:
nervul maseterin ramură a nervului mandibular.
110
MUSCHIUL TEMPORAL
· Muşchiul temporal este un muşchi în formă de evantai, fiind cel mai puternic muşchi
· masticator.
Inserţii:
origine: ocupă fosa temporală pană la nivelul liniei temporale inferioare; pe faţa profundă
a fasciei temporale;
inserţie: pe procesul coronoidian al mandibulei.
Raporturi:
faţa superficială este acoperită în cea mai mare parte de fascia temporală; inferior venind
în raport cu arcada zigomatică;
faţa profundă vine în raport cu fosa temporală, între planul osos şi muşchi trecând vasele
şi nervii temporali profunzi; inferior muşchiul depaşeşte fosa temporală, venind în rapo11
cu muşchii pterigoidieni, cu muşchiul buccinator si corpul adipos al obrazului.
Acţiune:
fasciculul anterior ridică mandibula închizând astfel gura;
fasciculul mijlociul ridică mandibula şi o duce înspre posterior;
fasciculul posterior trage mandibula înspre posterior.
Inervaţie:
Este asigurată de ramuri ale nervului mandibular astfel:
fasciculul anterior cu direcţie aproape verticală este inervat de nervul temporal anterior;
fasciculul mijlociu cu direcţie oblică este inervat de nervul temporal mijlociu;
fasciculul posterior cu direcţie apoape orizontală este inervat de nervul temporal
posterior.
ARTERA TEMPORALĂ SUPERFICIALĂ

Artera temporală superficială. este cea mai mică din cele două ramuri terminale ale a11erei
carotidei externe.
Unnărind direcţia sa, artera temporală superficială pare a fi o continuare a arterei carotide
externe.
Începe în profunzimea glandei parotide, posterior şi medial de colul mandibulei ; la acest nivel
se află posterior de vena temporală superficială şi de articulaţia temporo-mandibulară şi medial de
ramurile nervului facial; posterior şi medial faţă de artera temporală superficială se află nervul
auriculotemporal ramură a nervului mandibular.
Artera are un traiect ascendent trecând superficial între procesul zigomatic al osului temporal
şi meatul auditiv extern.
Ramuri:
ramuri parotidiene;
artera transversă a feţei se desprinde din artera temporală superficială înainte ca aceasta
să părăsească glanda parotidă. Are traiect paralel cu arcada zigomatică, distribuindu-se
glandei parotide, ductului parotidian, tegu mentului feţei şi muşchilor buccinator şi
maseter. Se anastomozează cu ramuri din arterele facială, infraorbitară şi maseterină.
Artera şi vena transversă a feţei formează pediculul anterior al glandei parotide ·
ramuri auriculare anterioare, vascularizează faţa laterală a pavilionului urechii şi
meatului acustic extern ;
artera zigomatico-orbitală, cu traiect orizont�} şi superior de arcul zigomatic. Ia parte la
va cularizaţia muşchiului orbicular al ochiului. Se anastomozează cu a11erele palpebrale
ramuri ale arterei oftalmice;
111
artera temporală medie, imediat la originea sa deasupra arcului zigomatic, va perfora
fascia şi muschiul. temporal. Participă la vascularizaţia muşchiului temporal, articulaţiei
temporo-mandibulare, şi conductului auditiv extern. Se anastomozează cu celelalte artere
temporale ramuri ale arterei maxilare ;
artera frontală împreuna cu ramura parietală vascularizează tegumentul şi muşchii
subiacenţi din regiunile corespunzatoare.
NERVUL AURICULOTEMPORAL
Originea . nervului auriculotemporal este la nivelul trunchiului posterior al nervului
mandibular, prin două rădăcini care înconjoară artera meningee medie (ramură din a maxilară).;
cele două rădăcini converg pentru a forma un singur nerv.
După formare, nervul înconjoară colul mandibulei, fiind superior faţă de vasele maxilare;
perforează glanda parotidă dinspre medial spre lateral şi ajunge în regiunea temporală.
Ramuri:
nervuhneatului acustic extern: inervează meatul acustic extern;
ramuri destinate membranei timpanice;
ramuri parotidiene: destinate glandei parotide;
ramuri comunicante cu nervul facial: localizate în grosimea glandei parotide;
nervii auriculari anteriori: pentru tegumentul pavilionului urechii;
ramuri articulare: pentru articulaţia temporo-mandibulară;
ramuri temporale superficiale: ramuri ten11inale ale nervului auriculotemporal, însoţind
artera temporală superficială, ajung la tegumentul regiunii temporale.
GLANDA PAROTIDĂ
Glanda parotidă este glandă salivară, pereche, localizată în partea postero-laterală a feţei
corespunzător regiunii parotideomaseterice.
Este fonnată din două părţi, superficială şi profundă, unite la marginea posterioară a
ramurii mandibulei.
Partea superficială a glandei se întinde superior până în apropriere de arcul zigmatic,
inferior oprindu-se deasupra unghiului mandibulei; anterior poate depăşi muşchiul maseter
ajungând astfel pe corpul adipos al obrazului.
Partea profundă este mai voulminoasă, este posterior de mandibulă , ocupă aşa numitul
spaţiu fosa retromandibulară sau loja parotidiană.
LOJA PAROTIDIANĂ
Loja parotidiană prezintă următoarea delimitare:
posterior şi medial - procesul mastoidian cu muşchiul sternocleidomastoidian, pântecul
posterior al digastricului, procesul stiloid, muşchii stilieni, ligamentele stilohioidian şi
stilomandibular;
anterior - marginea posterioară a ramurii mandibulei cuprinsă între muşchii maseter şi
pterigoidian medial;
lateral - tegumentul, ţesutul subcutanat care conţine ramuri ale nervului auricular mare,
şi fascia parotidiană;
superior - articulaţia temporo-madibulară şi conductul audtiv extern;
inferior - loja este închisă şi separată de glanda submandibulară pnn intermediul
tracturilor lamei super ficiale ale fasciei cervicale inserate pe unghiul mandibulei şi pe
ligamentul stilomandibular, ce întăresc astfel partea inferioară a fasciei parotidiene;
112
Faţa superficială a glandei este acoperită de tegument , de muşchii platisma şi rizorius
şi de fascia parotidiană.
Faţa profundă a glandei, unde se găsesc ductul parotidian Stenon , vasele transverse ale
feţei, ramurile zigomatice şi bucale ale nervului facial, are raporturi cu fascia maseterică şi
muşchiul maseter.
În grosimea glandei parotide se află artera carotidă externă cu ramura sa colaterală
ai1era auriculară posterioară şi originea celor două ramuri terminale, arterele temporală
superficială şi maxilară; lateral de acestea se află venele jugulară externă şi retromandibulară;
formaţiunile nervoase intraparotidiene sunt reprezentate de nervul facial, plexul parotidian şi
nervul auriculotemporal;
Canalul excretor al glandei, ductul parotidian, lung de 5-6 cm se formează în 1/3
inferioară a glandei; ductul străbate glanda avand direcţie ascendentă către tragus, ajungând la
marginea posterioară a mandibulei se situeaz� pe faţa profundă a părtii superficiale a glandei;
ductul însoţit superior de vasele transeverse ale feţei, ajunge pe faţa laterală a muşchiului
maseter, pe care o străbate, paralel cu arcul zigomatic, la 15-20 mm inferior de el. După ce
părăseşte glanda în aproprierea marginii anterioare a m. maseter, ductul înveleit de o
prelungire a fasciei parotidiene, înconjoară corpul adipos al obrazului, perforează m.
buccinator, pentru a se deschide în vestibulul bucal în dreptul molarului II superior.
Vascularizaţie:
ramurile parotidiene ale arterei temporale superficiale;
ramuri din arterele transversă a feţei şi auriculară posterioară;
venele glandei se varsă în venle retromandibulară, jugulară externă şi în afluenţii lor de
origine;
limfaticele drenează în : 1. ganglionii parotidieni profunzi situaţi în interiorul glandei, în
jurul venei jugulare externe şi în 2. ganglionii parotidieni superficiali situaţi în
aproprierea pavilionului urechii. Eferenţele ambelor grupe ajung în ganglionii cervicali
profunzi din grupul jugula-digastric.
Inervaţia:
fibrele parasimpatice postganglionare prov111 din ganglionul' otic şi sunt aduse- de n.
auriculotemporal;
fibrele parasimpatice preganglionare provin din nucleul salivator inferior din bulb şi
ajung la ganglionul otic prin intermediul n.glosofaringian, plexul timpanic şi n. pietros
mic;
fibrelele simpatice postganglionare provin din ganglionul cerv�cal superior şi ajung la
glandă pe calea plexului carotic extern.
MUŞCHII PTERIGOIDIENI
MUŞCHIUL PTERIGOlDIAN MEDIAL
Origine : în fosa pterigoidiană şi pe procesul piramidal al osului palatin;
lnsc11ie: pe fata medială a ramurii şi unghiului mandibulei;
Raporturi:
lateral: m. pterigoidian lateral, ligamentul sfenomandibular, a. maxilară vasel· şi nn.
lingual şi alveolar inferior·
medial: mm. stilofaringian, stiloglos, m. con trictor uperior al faringelui şi m. tensor al
ălului palatin-
posterior: cu faringele ultimele patru perechi de nervi cranieni .. i impaticul cervi al.
Iner atie : n. pterigoidian medial (ramură din n. mandibular);
113
Actiune:
ridică şi trage anterior mandibula;
este sinergic cu m. pterigoidian lateral;
deplasează medial mandibula (contracţie unilaterală, antagonistă cu m. maseter de aceiaşi
parte şi sinergic cu cel.de parte opusă).
MUŞCHIUL PTERIGOIDIAN LATERAL
Origine: pe lama ,laterală a procesului pterigoid, pe fosa şi creasta infratemporală a sfenoidului;
lnsertie: pe capsula şi discul articulaţiei temporo-mandibulare şi pe faţa medială a condilului
tndibulei;
Rapo11uri:
lateral: ramura mandibulei, m. maseter, tendonul m. temporal;
medial: m. pterigoidian medial, n. mandibular, a. meningee medie şi ligamenh1l
sfenomandibular, .nn. lingual şi alveolar inferior;
spre. fosa infratemporală: nn. temporali profunzi şi maseterin;
între cele două origini trece n. bucal.
Inervaţie: n. pterigoidian lateral (ramură din n. mandibular).
Actiune:
prin contracţia bilaterală sinergică cu cei mediali: propulsează şi trage în jos mandibula ;
prin contracţia mm. pterigoidieni medial şi lateral de aceiaşi parte se realizează qiişcarea
de lateralitate a mandibulei;
deplasează medial mandibula ( contracţie unilaterală).
· ARTERA MAXILARĂ
Origine:
este ramur� de bifurcaţie terminală a arterei carotide externe;
are traiect perpendicular de pe artera carotidă în grosimea parotidei, posterior de colul
mandibulei.;
Raporn1ri şi traiect:
traversează spaţiul cuprins între colul mandibulei - lateral şi ligamentul sfenomandibular
- medial (butoniera retrocondiliană a lui Juvara) unde are raporturi cu v. maxilară şi
superior cu n. auriculotemporal;
se întinde din pa11ea posterioară a colului mandibulei până în fosa pterigopalatină pe o
distanţă de 4-5 cm, oblic anterior şi medial, paralel cu m. pterigoidian lateral (muşchi
satelit);
prezintă două variante de traiect: superficial (65% din cazuri): pe partea antero-laterală a
m.pterigoidian sau profund: pe partea postero-medială a m.pterigoidian;
• Traiect superficial:
între m. pterigoidian lateral (medial) şi m. temporal (lateral);
raportw-i cu n. alveolar inferior, n. ligual, ramuri din n. mandibular şi
posterior cu n. bucal;
• Traiect profund:
între m. pterigoidian lateral şi medial
raporturi cu n. alveolar inferior, n. lingual şi n. coarda timpanului;
ajunge pe faţa laterală a m.pterigoidian lateral, prin fisura pterigomaxilară şi ajunge în
fosa pterigopalatină unde se termină prin a. sfenopalatină;
raporturi: anterior cu tuberozitatea maxilarului, posterior cu gg. pterigopalatin, superior
cu n. maxilar.
114
Ramuri:
a) auriculară profundă:
traiect ascendent, posterior de articulaţia temporo-mandibulară;
vascularizează: at1iculaţia temporo-mandibulară, conductul auditiv extern şi faţa externă
a timpanului;
b) a. timpanică anterioară
traiect ascendent, posterior de articulaţia temporo-mandibulară, trece anterior de n.
auriculo-temporal şi intră în cavumul timpanic prin fisura pietro-timpanică;
vascularizează: mucoasa cavumului timpanic cu care formează un cerc vascular pe faţa
internă a timpanului;
c) alveolară inferioară:
se desprinde între colul mandibulei şi ligamentul sfenomandibular;
traiect posterior de n. alveolar inferior, între planul osos al ramurei mandibulei şi m.
pterigoidian medial, dă ramura milohioidiană, apoi prin gaura mandibulară, în canalul
mandibular ( dă ramuri dentare) şi părăseşte canalul prin gaura mentonieră sub numele de
a.mentală;
vascularizează: m. milohioidian, dantura şi buza inferioară;
d) a. meningee medie
ia naştere între a. maxilară şi m. pterigoidian medial şi ligamentul sfenomandibular;
are traiect printre cele două rădăcini de origine ale n. auriculotemporal, pătrunde în
craniu prin foramenul spinoas, lateral pe faţa internă a osului temporal, ascendent după o
linie ce se proiectează pe faţa internă a suturii scuamoase până la intersecţia acesteia din
urmă cu sutura sfenoparietală unde dă cele două ramuri terminale r. frontală şi r.
parietală;
vascularizează: 111. tensor al timpanului (prin r. pieh·oasă), mucoasa cavum-ului timpanic
(a. timpanică superioară), pătrunde în orbită prin pa1tea laterală a fisurii orbitale
superioare şi se anastomozează cu a. lacrimală (r. anastomotica cu a. lacrimală) şi dura
mater si oasele calvariei (prin ramurile terminale);
e) maseterică:
ia naştere din a. maxilară imediat după a. alveolară;
traiect prin incizura mandibulei şi intră în m. maseter, pe faţa pro fundă;
vascularizează: pa11ea profundă a muşchiului;
f) aa. temporale profunde:
pe faţa laterală a m. pterigoidian lateral;
traiect între m. temporal şi planul osos până în fosa temporală�
vascularizează m. temporal, mm. pterigoidieni (rr. pterigoidicne); m. buccinator ductul
parotidian şi corpul adipos al obrazului (prin a. bucală);
g) aa. alveolară superioară şi posterioară:
se desprind din a. maxilară înainte să intre în fosa pterigopalatină;
pe faţa posterioară a tuberozităţii maxilare;
vascularizează molarii şi premolarii superiori (rr. dentale) muco� sa sinusului maxilar şi
mucoasa gingivală;
h) a. infraorbitală
intră în orbită inferior şi lateral de n. infraorbital trece prin antul infraorbitar, apoi prin
canalul infraorbitar iese pe fata anterioară a osului maxilar, iese prin foramenul
infraorbitar unde se ramifică;
a cularizează mucoasa sinusului maxilar, incisivilor i caninilor superiori (prin aa.
alveolar · uperioare anterioare şi prin ramuri dentar ), pleoapa inferioară, comisura
P' lpebrală buza uperioară i comisura buzelor;
115
i) a. canalului pterigoidian:
medial de gg. pterigopalatin prin canalul pterigoidian medial de n. pterigoidian. se
tcnuină în submucoasa părţii nazale·
vascularizează submucoasa păt1ii nazale, tuba auditivă şi participă la vascularizaţia
cavum-ului timpanic·
da ramuri pt gg. pterigoidian·
j) a. palatină descendentă
ia na�tere în fosa pterigopalatină,
coboară în canalul palatin mare împreună cu n. palatin mare din gg. palatin, iese pe faţa
inferioară a palatului dur prin foramenul palatin mare„ continuă sub mucoasa palatului
qur unde dă a.palatină mare, se îndreaptă anterior spre canalul incisiv şi se
anastomozează cu ramuri din a.sfenopalatină;
vascularizează mucoasa care înveleşte palatul dur, glandele palatine şi mucoasa
gingivală;
k) · a. sfenopalatină:
are origine în fosa pterigopalatină,
pătrunde în cavitatea nazală prin foramenul sfenopalatin, cu nn. nazal posterior si
superior,
vascularizează peretele lateral al cavităţii nazale (aa. nazale posterioare şi laterale),
orificiul de deschidere al canalului lacrimonazal (ramura inferioară), mucoasele sinusului
maxilar, frontal şi celulelor etmoidale; peretele superior al foselor nazale şi mucoasei
septului nazal (aa. nazale septale)
NERVUL MANDIBULAR
Nervul mandibular este un nerv mixt care conţine fibre somatomotorii ş1 somatosenzitive;
inervează senzitiv buza inferioară, regiunea mentonieră, dinţii, gingia inferioară, 2/3 anterioare ale
limbii, regiunea bucală şi temporală laterală; este nervul primului arc branchial, inervând muşchii
masticatori, muşchiul milohioidian, pîntecul anterior al muşchiului digastric, muşchiul tensor al
timpanului şi muşchiul tensor al vălului palatin. Iese din craniu prin foramen ovale şi ajunge în fosa
infratemporală. Ca traiect trece între muşchiul pterigoidian medial şi muşchiul pterigoidian lateral
unde se ramifică într-un trunchi anterior motor şi unul posterior senzitiv.
Ramuri:
a) ramura meningee a nervului mandibular: prin foramen spinosum împreună cu artera
meningee medie, se reîntoarce în fosa craniană medie, unde inervează duramater;
TRUNCHIUL ANTERIOR MOTOR:
b) nervul maseterin: prin incizura mandibulară ajunge la muşchiul maseter;
c) nervul bucal: singura ramură senzitivă a trunchiului motor, care de-a lungul margmu
superioare a muşchiului pterigoidian lateral ajunge la tegumentul şi mucoasa regiunii bucale şi la
gingia bucală;
d) nervii temporali profunzi: pentru muşchiul temporal;
e) nervul pterigoid lateral: ramura mică pentru muşchiul pterigoidian lateral;
f) nervul pterigoid medial: ramuri mici ce se îndreaptă spre muşchiul pterigoidian medial;
g) nervul pentru muşchiul tensor al vălului palatin, ajunge la muşchiul tensor al vălului palatin
în apropierea ganglionului otic; . .
h) nervul pentru muşchiul tensor al timpanului, urcând pe lângă ganglionul otic, pătrunde în
muşchiul tensor al timpanului .
116
:UNCHfilI.: POSTERIOR SENZITIV:
a) nervul auriculotemporal: cu originea sub foramen spinosum prin două rădăcini ce cuprind
artera meningee medie, apoi spre posterior înconjoară colul mandibulei, perforează glanda parotidă
dinspre medial spre lateral _şi ajunge în regiunea temporală;
b) nervul lingual: între muşchiul pterigoidian medial şi lateral, anterior de artera maxilară,
medial de nervul alveolar inferior, deasupra glandei submandibulare ajunge spre anterior în şanţul
lateral lingual unde pe faţa laterală a muşchiului hioglos şi deasupra muşchiului milohioidian ajunge
la limbă. În porţiunea iniţială i se ataşează dinspre posterior nervul coarda timpanului, care din nervul
facial aduce fibre preganglionare parasimpatice şi fibre senzoriale gustative.
ramurile isthmului faucium, la mucoasa istmului faucium şi a tonsilei palatine;
ramurile sublinguale: lateral de glanda sublinguală trece spre anterior dând ramuri pentru
mucoasa regiunii sublinguale, gingia feţei linguale a incisivilor;
ramuri linguale: fibre senzitive şi senzorial gustative (n. VII), din cele 2/3 anterioare ale
limbii;
ramuri ganglionare: conduc fibrele preganglionare ale nervului coarda timpanului, din
nervul lingual la ganglionul submandibular.
c) nervul alveolar inferior: ramură puternică a nervului mandibular din_tre muşchii pterigoidian
lateral şi medial, coboară posterior apoi lateral de nervul lingual, pătrunde prin foramen mandibular
în canalul mandibular. Emite următoarele ramuri:
nervul milohioidian: singura ramură motorie a trunchiului senzitiv, traiect descendent pe
faţa laterală a muşchiului milohioidian, inervând muşchiul milohioidian, pântecul
anterior al muşchiului digastric;
plexul dentar inferior: cu ramuri dentare inferioare şi ramuri gingivale inferioare
nervul mental: iese prin foramen mental, pe sub muşchiul depresor al unghiului gurii se
distribuie tegumentului regiunii mentale (ramuri. mentale) şi mucoasei, tegumentului
buzei inferioare (ramuri labiale inferioare).
1 . Muşchi ul maseter:
a. are o porţiune superficială şi una intermediară;
b. cele două porţiuni ale muşchiului fuzionează posterior;
c. faţa superficială a muşchiului vine în rapo1i cu ramura mandibulei;
d. este inervat de nervul mandibular;
e. are inervaţie mixtă.
2. Este adevărată următoarea afirmaţie despre acţiunile muşchiului temporal:
a. fasciculul anterior ridică mandibula deschizând astfel gura;
b. fasciculul mijlociu ridică mandibula şi o duce înspre posterior;
c. fasciculul posterior trage mandibula în sus;
d. fasciculul mijlociu ridică mandibula şi o duce înspre anterior;
e. fasciculul posterior trage mandibula în jos.
3. Alegeţi afim1a�a falsă:
a. temporală superficială începe în profunzimea glandei parotide;
b. muşchiul temporal este inervat de ramuri ale nervului facial;
c. fosa temporală este delimitată inferior de arcul zigomatic;
d. loja parotidiană este delimitată anterior de ramura mandibulei;
e. artera temporală superficială este ramură terminală a a. carotide externe.
117
4. Alegeţi afirmaţia falsă referitoare la loja parotidiană: ..
ll
a. este delimitată anterior de marginea posterioară a ramurii mandibulei cuprinsă între muşch
maseter şi pterigoidian medial;
b. este delimitată superior de articulaţia temporo-madibulară şi conductul audtiv extem;
c. conţine glanda parotidă;
d. în planul profund se găsesc ductul parotidian Wharton, vasele transverse ale feţei, ramurile
zigomatice şi bucale ale nervului facial;
e. ductul de excreţie al glandei e însoţit de vasele transverse ale feţei.
5. Alegeţi afinnaţia falsă referitoare la nervul mandibular:
a. inervează senzitiv buza inferioară, regiunea mentonieră, dinţii, gingia inferioară, 2/3
anterioare ale limbii;
b. iese din craniu prin foramen ovale;
c. prezintă ramură meningeală;
d. nervul maseterin, ramură a sa„ inervează-muşchiul maseter;
e. ·nervul milohioidian: singura ramură motorie a trunchiului senzitiv, inervează muşchiul
milohioidian şi pântecul posterior al muşchiului digastric.
118
FOSA PTERIGOPALATINĂ: NERVUL MAXILAR (Vb).
NASUL EXTERN, CAVITATEA NAZALĂ, SINUSURILE PARANAZALE.
Să delimiteze şi să localizeze fosa pterigopalatină;
Să identifice elementele anatomice de la nivelul fosei pterigopalatine;
Să indentifice căile de comunicare la nivelul fosei pterigopalatine·
Să delimiteze nasul extern;
Să descrie vestibulul nazal;
Să descrie cavitatea nazală;
Să identifice comunicările cavitătii
, nazale.
NERVUL MAXILAR (Vb)

Nervul maxilar conţine numai fibre somatosenzitive.
Acesta se distribuie mucoasei posteroinferioare a foselor nazale, buzei superioare, tegumentului
regiunii zigomatice, tegumentului şi conjunctivei pleoapei inferioare, dinţilor superiori, mucoasei
palatului şi sinusului maxilar.
Iese din craniu prin foramen rotundum ajunge în fosa pterigopalatină, unde se ramifică. Din
fosa pterigopalatină ramurile se îndreaptă spre orbită, fosa nazală, palatul dur. Aici se ataşează
ramurilor n. maxilar fibre postganglionare parasimpatice (secretomotorii) din ggl. pterigopalatin.
Ramurile nervului maxilar sunt următoarele:·
a) ramura meningee medie: ramură intracranială care inervează dura mater din fosa craniană
anterioară şi medie;
b) nervul zigomatic: prin fisura orbitală inferioară intră în orbită, pe peretele lateral al acesteia
şi se îndreaptă spre canalul zigomatic, unde se ramifică:
ramura anastomotică cu nervul lacrimal: se desprinde înainte de a intra în canalul
zigomatic şi transportă fibrele postganglionare parasimpatice din ganglionul
pterigopalatin nervului lacrimal pe care o inervează secretor
ramura zigomaticofacială: prin canalul cu acelaşi nume ajunge la tegumentul deasupra
arcadei zigomatice şi la unghiul extern al orbitei;
ramura zigomaticotemporală: părăseşte canalul zigomaticotemporal şi inervează
tegumentul regiunii temporale şi frontale;
c) nervul infraorbital: ramura terminală a nervului maxilar, prin fisura orbitală inferioară ajunge
în orbită, apoi trece prin şanţul şi canalul infraorbital, ca în final prin foramen infraorbitale ajunge la
faţă . Ramurile nervului infraobital:
ramuri alveolare superioare posterioare, coboară prin tuber maxilar la dinţii molari
superiori şi gingia bucală;
ramuri alveolare superioare medii, se desprind din canalul infraorbital, trec prin peretele
lateral al sinusului maxilar, pentru premolari şi gingia bucală;
ramuri alveolare superioare anterioare, se desprind înainte de foramen infraorbital, trec
prin peretele anterior al sinusului maxilar la incisivi, canini şi gingia labială.
Toate ramurile alveolare superioare fonnează în maxilă plexul dental superior din care se
desprind ramuri dentale superioare, ramuri gingivale superioare pentrn rădăcinile dinţilor, gingiei
precum şi pentru mucoasa sinusului maxilar.
ramuri palpebrale inferioare: pentru tegumentul şi conjunctiva pleoapei inferioare;
ramuri nazale externe: pentru tegumentul aripii nazale;
ramuri nazale interne: pentru tegumentul vestibulului nazal;
ramuri labiale superioare: pentru mucoasa şi tegumentul buzei superioare.
119
d) nervii pterigopalatini: (ramuri ganglionare) ramuri mici cu traiect în jos spre ganglionul
pterigopalatin de unde ramurile duc mai departe fibre postganglionare parasimpatice (secretomotorii):
- ramuri orbitale: 2-3 ramuri mici pătrund În orbită şi dau ramuri pentru mucoasa celulelor
etmoidale posterioare şi mucoasei sinusului sfenoidal;
- ramuri nazale posterioare superioare laterale: prin foramen sphenopalatinum se îndreaptă
spre partea postere-superioară a foselor nazale, unde inervează mucoasa cornetului nazal
superior şi mijlociu şi a celulelor etmoidale posterioare;
- ramuri nazale posterioare superioare mediale: au un traiect asemănător celui de mai sus
inervând mucoasa septului nazal:
- nervul nazopalatin (Scarpa): cea mai puternică ramură din .nervii nazali posteriori superiori
mediali, care sub mucoasa septului nazal se îndreaptă spre anterior la canalul incisiv,
unde cu nervul de partea opusă trec spre cavitatea orală. Formează cu nervul palatin mare
un plex ce se distribuie păt1ii anterioare a palatului dur şi gingiei palatine a caninilor.
Ramurile nazale conţin şi fibre postganglionare parasimpatice din ggl.
pterigopalatin (n. VII) pentru glandele mucoasei nazale.
- nervul palatin mare: coboară prin canalul palatin mare şi prin foramen palatin mare ajunge la
palatul dur: unde inervează partea anterioară a mucoasei palatine şi gingia pa.latină a
incisivilor superiori. Din el se desprind:
- ramuri nazale posterioare inferioare, ajung prin canalicule în fosele nazale unde inervează
mucoasa cornetului nazal inferior şi a meatului nazal mijlociu şi inferior.
- nervii palatini mici: prin canalele şi foramene palatine mici ajung la mucoasa vălului palatin
unde pe lăngă fibrele somatosenzitive aduc şi fibre speciale gustative din ggl. geniculat
(n. VII); nn. palatini primesc şi fibre postganglionare parasimpatice din ggl.
pterigopalatin (n.VII) pentru glandele mici din mucoasa palatină.
- ramuri faringiene: printr-una din foramenele palatine mici ajunge la mucoasa tonsilei
palatine şi a părţii superioare a faringelui.
NASUL EXTERN. CAVITATEA NAZALĂ. SINUSURILE PARANAZALE.

Nasul este un organ olfactiv periferic alcătuit din două părţi : o parte exterioară, nasul extern,
care se proiectează în centrul feţei şi o parte internă, cavitatea nazală, care este împărţită de un sept ,
în două fose nazale - dreaptă şi stângă.
NASUL EXTERN
Are o formă piramidală, situată în mijlocul feţei având un aspect particular conform fizionomiei
individului.
Delimitarea se face astfel: superior, printr-un plan la nivelul suturii fronto-nazale; inferior
printru-un plan orizontal la nivelul septului nazal; lateral, prin şanţurile nazopalpebral şi nazogenian.
Unghiul său liber este numit apex. Baza lui este perforată de două orificii eliptice, separate
unele de altele printru-un sept antero-posterior (columna). Suprafeţele laterale ale nasului formează
prin unirea lor, în linia de mijloc, dorsum nasi. Partea superioară este sustinută de oasele nazale si se
numeşte pod. Suprafaţa laterală se termină mai jos printr-o eminentă rotunJită, ala nasi.
Porţiunea proximală a nărilor (vestibulul) are ca limită inferioară nara, iar ca limită superioară
limen nasi. Această porţiune este prevăzută cu un număr de fire de păr care reţin trecerea particulelor
străine antrenate prin curentul respirator.
120
STRUCTURA
Nasul extern este format din oase şi cartilaje, fiind acoperit de tegument şi căptuşit cu o
membrană mucoasă.
Partea osoasă se compune din oase nazale, precum şi procesele fronta]e ale maxilei.
Partea cartilaginoasă (cartilagines nasi) constă din cinci formaţiuni mari: catilajul septa], cele
două părţi laterale şi două cartilaje mari alare, precum şi o serie de formaţiuni carilaginoase mai mici.
Cartilajele sunt unite între ele precum şi cu oasele alăturate printr-o membrană fribroasă dură.
SEPTUL CARTILAGINOS
Septul are o formă patrulateră şi este mai gros la nivelul marginilor sale decât în centru.
Participă la separarea celor două cavităţi nazale în porţiunea proximală. Nu fonnează toată porţiunea
septală, ea fiind completată prin porţiunea medială a ca1iilajelor mari şi tegument, fiind considerată
astfel porţiunea mobilă.
Marginea anterioară, mai groasă sus, este conectată cu oasele nazale, şi se continuă cu
marginile anterioare ale cartilajelor laterale, iar în porţiunea inferioară se conectează la marginea
medială a ca1iilajelor mari printr-un ţesut fibros.
Marginea sa postero-superioară se continuă cu lama perpendiculară a etmoidului; marginea sa
posterio-inferioară se continuă cu vomerul şi procesele palatine ale maxilei.
CARTILAJUL LATERAL
Acest cartilaj este situat sub marginea inferioară a osului nazal, este aplatizat, şi de fonnă
triunghiulară. Marginea sa anterioară este mai groasă decât cea posterioară şi se continuă cu
cartilajului septal, separat de acesta printr-o fisură îngustă; marginea superioară se ataşează la nivelul
osului nazal şi procesul frontal al maxilarului; marginea sa infei·ioară este legată printr-un ţesut fibros
cu cartilajul mare alar.
CARTILAJUL ALAR MARE
Este o lamă subţire, flexibilă, situată imediat sub precedentul cartilaj, îndoit astfel încât să
formeze pereţii mediali şi laterali ai nasului.
Partea care participă la constituirea peretelui medial (crus mediale) ·este fixată cu partea
corespunzătoare a cartilajului opus, fonnând, împreună cu tegumentul îngroşat şi ţesutul subiacent,
septul nasal mobil. Partea care formează peretele lateral (crus laterale) este curbată pentru a
corespunde aripii nasului. Peretele lateral este oval şi aplatizat şi continuat cu procesul frontal al
maxilarului printr-o membrană fibroasă dură, în care se găsesc trei sau patru plăci mici ca11ilaginoase
(cartilagines alares minores; ca11ilajele sesamoide). Superior, acesta este fixat prin ţesut fibros de
cartilajul lateral şi partea anterioară a cartilajului septal. Supero-anterior, cele două cartilaje mari sunt
separate printr-o incizură. Muşchii care acţionează pe nasul extern fac parte din grupul muşchilor
mimicii. Tegumentul prezintă un număr mare de foliculi piloşi şi glande sebacee.
VASCULARIZAŢIA ARTERIALĂ ŞI VENOASĂ
Arterele nasului extern sunt ramuri alare şi septale care provin din artera facială; porţiunea
dorsală este vascularizată de ramuri nazale dorsale ale a1ierei oftalmice şi ramura infraorbitară din
artera maxilară.
Venele drenează în venele faciale şi venele oftalmice.
INERVAŢIA
Nervii provin din nervul facial pentru muşchii nasului (ai mimicii), în timp ce pielea primeşte
ramuri din nervul infratrohlear si nervul nasociliar (nervi cu origine în nervul oftalmic) precum şi
ramuri din nervul infraorbitar (ramură din nervul maxilar).
121
CAVITATEA AZALĂ
(CA VUM NASI, FOSSA NAZALA)
Fo ele nazale unt ituate cate una de fiecare parte a planului median având de cruderea
anterioară prin narcs şi comunicarea posterioară prin choane. Cele două narine au formă de pară.
Fiecare ca itate nazală e te împărţită în două părţi : o regiune olfactivă, constând din concha nazală
superioară şi partea superioară a septului i o regiune respiratorie care cuprinde restu] cavităţii.
Pe peretele lateral se pot observa cometele nazale superioare mijlocii şi inferioare; între fiecare
comet i peretele lateral e descrie meatul corespunzător.
Dea upra cornetului superior se observă un loc îngust numit incizura sfenoetmoidală În care se
deschide sinusul sfenoidal.
Meatul superior e r te mai scurt întinzându-se până la jwnătatea superioară a margin ii cometului
mijlociu iar celulele etmoidale posterioare se deschid în partea anterioară a acestui meat.
Meatul mijlociu este situat mai jos şi lateral faţă de cornetului mijlociu şi se continuă anterior
într-o depresiune de mică adâncime numita atrium. Acest meat se poate observa prin ridicarea sau
eliminarea cometului mijlociu. Se descrie o pro eminenttă rotunjită bula etmoidală, iar mai jos şi
anterior este o curbă despicată, hiatusul semilanar. Hiatul semilunar conduce într-un canal curbat
numit infundibul. Celulele etmoidale anterioare se deschid la 50% dintre subiecţi în partea din faţa a
infundibulului în continuarea canalului frontonazal. Mai jos de bula etmoidală se află deschiderea
sinusului maxilar.
Meatul inferior este situat mai jos şi lateral şi la acest nivel se deschide canalul nazolacrimal.
Peretele medial sau septul este deviat frecvent de la planul median, reducând astfel dimensiunea
cavităţii nazale într-o parte şi mărind-o în cealaltă parte; de asemenea, la nivelul septului sunt uneori
prezente creste sau pinteni osoşi în creştere. Imediat lângă canalul incisiv, la marginea inferioară a
septului carilaginos se află o depresiune numită recesul nazopalatin.
În sept aproape de acest reces se poate observa un mic orificiu orb numit organul vomeronazal
rndimentar Jacobson. Această structură este bine dezvoltată la animalele inferioare, şi are rol olfactiv
prin inervatia asigurată de ramuri din nervul olfactiv şi prezenţa unui epiteliu similar cu cel din
regiunea olfactivă a nasului.
Tavanul cavităţii nazale este îngust, cu excepţia regiunii posterioare şi poate fi divizat în functie
de oasele care participă la formarea sa în porţiunile : sfonidală, etmoidală şi frontonazală.
Podeaua este concavă în plan transversal şi aproape orizontală antero-posterior; trei pătrimi
anterioare sunt formate de procesul palatin al maxilarului, iar restul este format de procesul orizontal
al osului palatin. În partea sa anteromedială se poate observa uneori acel rţces nazopalatin, având
rolul unui canal între cavitatea nazală şi cavitatea bucală în viaţa fetală precoce.
Mucoasa nazală este intim aderentă la periost sau perichondrium. Se continuă cu tegumentul la
nivelul nărilor, şi cu mucoasa faringiană la nivelul choanelor. Din cavitatea nazală se poate urmări
continuitatea acestei mucoase cu conjunctiva oculară prin conductele nazolacrimal şi lacrimale,
precum şi cu sinusurile frontale, etmoidale, sfenoidal şi maxilare, prin mai multe orificii existente la
nivelul meaturilor. Me�brana mucoasă este relativ groasă şi bine vascularizată la nivelul podelei
precum şi în sinusuri. ln funcţie de această grosime, dimensiunile cavităţilor nazale precum şi ale
orificiilor par mai mici, iar cornetele nazale inferior şi mijlociu par mai mari decât în realitate.
Arterele cavităţilor nazale sunt:
ramuri etmoidale anterioare şi posterioare ale arterei oftalmice, care asigură
vascularizatia celulelor etmoidale, sinusurilor frontale şi tavanului nazal;
ramuri din artera sfenopalatină, care vascularizează mucoasa de la nivelul cornetelor,
meaturilor şi o porţiune din sept;
artera facială, din care se desprind ramuri septale;
122
ramurile infraorbitale şi alveolare din artera maxilară internă care vascularizează
mucoasa sinusului maxilar;
ramura faringiană a arterei maxilare interne, care se distribuie sinusului sfenoidal.
Venele cavităţii nazale fom1ează un plex cavernos tot în grosimea mucoasei. Acest lucru este
mai bine vizibil în partea inferioară a septului şi la nivelul cornetului mijlociu şi inferior. Unele
drenează în vena sfenopalatină, altele către vena facială, unele însoţesc arterele etmoidale către venele
oftalmice, şi, în final, unele coumunică cu câteva vene de pe suprafaţa orbitală a lobului frontal, prin
inte1111ediul foramenelor din lama cribriformă a osului etmoid.
INERVAŢIA
Ramura nasociliară din nervul oftalmic se distribuie către pat1ea anterioară a septului ş1
peretelui lateral al cavităţii nazale.
Nervul alveolar anterior inervează meatul inferior şi cometul inferior.
Nervul canalului pterigoidian asigură inervaţia părţii superioare şi posterioare a septului precum
şi a cornetului superior.
Ramurile nazale superioare de la ganglionul sfenopalatin au o distribuţie similară nervului
canalului pterigoidian.
Nervul nazopalatin inervează porţiunea mijlocie a septului .
Nervul palatin anterior fumizează ramurile nazale inferioare pentru cornetul mijlociu şi inferior.
Inervaţia senzorială este asigurată de nervul olfactiv, fibrele sale provenind din celulele
otlactive bipolare.
SINUSURILE PARANAZALE
Sinusurile paranazale sunt: frontal, etmoidal, sfenoidal şi maxilar. Acestea variază în
dimensiune şi fom1ă în funcţie de persoană şi sunt căptuşite de o mucoasă 'ciliară ca o continuare a
celei din fosele nazale având puţine vase sanguine.
SINUSUL FRONTAL
Este situat în spatele arcadelor supraciliare şi este alcătuit din două cavităţi pneumatice rareori
simetrice.
Peretele anterior este gros şi răspunde sprâncenelor la acest nivel făcându-se trepanaţia acestui
sinus. Peretele posterior se află în rap011 cu meningele şi lobul frontal. Peretele medial separă cele
două sinusuri frontale. Peretele inferior corespunde părţii laterale a orbitei, respectiv medie, fosei
nazale în care se găseşte canalul fronto-nazal.
Fiecare sinus frontal se deschide în partea anterioară a meatului mijlociu, superior deschiderii
_sinusului maxilar, astfel încât secreţiile din acest sinus pot să dreneze către sinusul maxilar. Absente Ia
naştere, acestea sunt, în general, destul de bine dezvoltate între 7 şi 8 ani şi ajung la dimensiunea lor
completă după pube1iate. ·
SINUSURILE ETMOIDALE (CELULELE ETOMIDALE)
Celulele etmoidale se observă sub fonna unor cavităţi cu pereţi subţiri, situate în labirintul
etmoidal şi completate prin oasele maxilare, frontal, sfenoidal, lacrimal şi palatin.
Acestea se află în părţile superioare ale foselor nazale şi orbite fiind separate de fosţle nazale_
prin lamine oasoase subţiri.
Pe fiecare parte celulele etmoidale sunt aranjate în trei grnpuri: anterioare, mijlocii şi
posterioare. Celulele etmoidale anterioare şi mijlocii se deschid în meatul mijlociu al cavităţii nazale,
la nivelul infundibulului. Celulele etmoidale posterioare se deschid în meatul superior sub cornetul
nasal superior; uneori una sau mai multe celule etmoidale se deschid în sinusul sfenoidal. Celulele
etmoidale încep să se dezvolte în timpul vieţii fetale.
123
SINUSUL SFENOIDAL
Ace t sinus este cuprins în interiorul corpului osului sfenoid şi variază în dimensiune şi formă,
din cauza deplasării laterale a septului având rareori un aspect simetric. În mod excepţional se poate
extinde până la baza proceselor pterigoide sau aripilor mari sfenoidale, uneori ajungând până la
p011iunea bazilară a osului occipital. Are raport superior cu glanda hipofiză, chiasma optică şi
encefalul; lateral are raporturi cu sinusul cavernos; inferior prezintă raporturi cu faringele.
Comunică printr-o deschidere în partea superioară a peretelui său anterior cu cavitatea nazală.
Din punct de vedere embriologic apar ca şi cavităţi de la nastere, dezvoltarea făcându-se în special
spre pube11ate.
SINUSUL MAXILAR
Acest sinus este cel mai mare dintre sinusurile paranzale, având o formă piramidală şi fiind
situat în interioml maxilei.Sinusul maxilar prezinta o bază, un vârf, perete superior, perete in ferior,
perete anterior perete posterior.
Baza (peretele medial) este fonnată din peretele lateral al cavităţii nazale. La acest nivel se
observă hiatul maxilar care se deschide în meatul mijlociu.
Vârful se prelungeşte până la nivelul procesului zigomatic.
Tavanul sinusului este străbătut de mănunchiul vasculonervos infraorbitar (suborbitar), având
raport cu orbita şi sinusul etmoidal.
Podeaua sinusului este formată din procesul alveolar, fiind cu aproximativ 1 O mm sub nivelul
podelei cavităţii nazale, fapt ce face dificilă drenarea spontană a secreţiilor purulente. La nivelul
podelei se proiectează rădăcinile primilor doi molari.
Peretele anterior răspunde fosei canine. Peretele posterior răspunde foselor infratemporale şi
pterigopalatine.
1. Fosa pterigopalatină comunică cu neurocraniul prin:
a. foramen ovale;
b. foramen rotundum;
c. foramen sfenopalatin;
d. canalul pterigoidian;
e. fisura orbitală inferioară.
2. Nervul zigomatic, ramură a nervului maxilar, are w-mătoarele ramuri:
a. ramura zigomaticofacială;
b. ramura zigomaticotemporală;
c. ramura anastomotică cu nervul lacrimal;
e. variantele a,b şi c sunt corecte.
3. Care dintre afirmaţiile referitoare la septul catiilaginos este adevărată?
a. participă la separarea celor două cavităţi nazale în porţiumea proximală;
b. formează toată porţiunea septală;
c. este mai gros în centru decât la nivelul marginilor;
d. marginea anterioară se continuă cu lama perpendiculară a etmoidului;
e. marginea postero-superioară este conectată cu oasele nazale.
4. În meatul nazal superior se deschid:
a.· celulele etmoidale anterioare;
b. celulele etmoida]ţ posterioare;
_
c. canalul nazolacrimal;
d. sinusul sfenoidal�
e. sinusul maxilar.
124
CAVITATEA ORALĂ, LIMBA, GLANDELE SUBLINGUALE, ISTHMUS FAUCIUM.
NERVUL HIPOGLOS (XII).
Să descrie pereţii cavitatăţii orale, vestibulul ei şi arcadele dentare (inclusiv dentiţia
primară şi cea definitivă);
Să recunoască trăsăturile morfologice ale limbii şi grupele sale musculare;
Să descrie vascularizaţia şi inervaţia limbii;
Să cunoască funcţiile de bază ale limbii;
Să identifice glandele sublinguală şi submandibulară, descriind raporturile şi lojele lor;
Să descrie vascularizaţia şi inervaţia glanselor sublinguală şi submandibulară;
Să delimiteze isthmus faucium;
Să precizeze originea reală, originea aparentă şi traiectul nervului hipoglos.
CAVITATEA ORALĂ (Cavitas oris)

Cavitatea orală este prima porţiune a tubului digestiv fiind o cavitate reală doar atunci când
introducem alimente. Are o formă ovoidă cu extremitatea mare anterior, având în general o
dimensiune de 6/7/6 cm.
Arcadele alveolo-dentare separă vestibulul oral de cavitatea orală propriu-zisă. Cele două
componente pot comunica chiar şi cu dinţii strânşi (trismus), prin spaţiile retromolare.
VESTIBULUL BUCAL
Vestibulul bucal este delimitat la exterior de obraji şi de buze iar la inte1ior de către arcad_ele
dentare. Pe linia mediană se află o plică, numită frâul buzei. La locul de reflectare a celor doi pereţi se
află şanţul vestibular - superior şi inferior (fomix). În partea posterioară a vestibulului bucal se află
pl ica pterigo-mandibulară.
Buzele sunt formaţiuni musculo-membranoase ce prezintă o faţă cutanată anterior şi o faţă
acoperită de mucoasă posterior. Pe faţa externă se descrie un şanţ subnazal numit philtnun iar la
nivelul buzei superioare se găseşte mustaţa la bărbaţi şi tuberculul buzei la extremitatea sa inferioară.
Buzele au o margine aderentă şi una liberă care fonnează roşul buzelor. Marginile libere se unesc
lateral fonnând comisurile labiale iar prin alipirea buzelor se fom1ează rima oris. În profunzime,
buzele prezintă un strat muscular format de muşchiul orbicular al gurii, un strat glandular şi unul
mucos. Vascularizaţia este asigurată de arterele şi venele labiale, ramuri ale arterelor şi respectiv
venelor faciale. Inervaţia motorie este dată de nervul facial iar cea senzitivă de nervul trigemen.
Obrajii alcătuiesc partea laterală a vestibulului bucal. Aceştia prezintă barba la bărbat şi sunt
bogat vascularizaţi, ceea ce dă roşeaţa de pe obraji la emoţiile puternice. Faţa internă se reflectă spre
arcadele dentare, formând vestibulele bucale. Sub tegument se află ţesut adipos (bula Bichat), muşchii
mimicii - în special muşchiul buccinator, şi mucoasa bucală. Vascularizaţia arterială provine din
artera bucală, ramură a arterei maxilare, şi din artera transversă a feţei, ramură a arterei temporale
superficiale. Inervaţia motorie este asigurată de nervul facial, iar cea senzitivă, de nervul trigemen.
CAVITATEA ORALĂ PROPRIU-ZISĂ
PERETELE ANTERIOR ŞI LATERAL AL CAVITĂŢII ORALE
Peretele anterior şi lateral este reprezentat de arcadele dentare maxilară şi mandibulară. Pe cele
două arcade dentare se găsesc implantaţi dinţii.
Dintele (latină: dens, dentis; greacă: odous) este un organ osos, dur, albicios, în general compus
dintr-o coroană liberă şi una sau mai multe rădăcini. Dintele este un ţesut viu, inervat de nervi şi irigat
de vase sangvine. Aceşti nervi şi vase ajung în centrul dintelui prin intermediul canalului dentar şi
formează pulpa, plasată în mijlocul dintelui şi conţinută într-un ţesut calcificat, dentina.
125
Zona vizibilă a dintelui numită coroană. este acoperită de smalţ care constituie ţesutul cel mai
dur al organi �mului; rădăcina dintelui partea implantată în maxilar este înconjurată de cement care
a igură articularea cu o ul prin intermediul filamentelor fine care formează ligamentul alveolodentar.
E i ta două dentiţii, cea primară si cea definitivă. Prima dentiţie are loc între vârsta de 6 luni i
un an. Ultimul dinte de lapte erupe în jurul âr tei de 2 ani şi jumătate. Dinţii primari sunt tn număr de
20 - patru incisivi centrali patru incisi i laterali patru canini şi opt molari. La adult există în mod
nonnal un număr de 32 dinţi câte 16 pe fiecare arcadă (superior, pe maxilar şi inferior, pc
mandibulă).
Dentiţia permanentă reprezintă al doilea set de dinţi din viaţa unei persoane. Aceşti dinţi încep
să îi înlocuiască pe cei de lapte aproximativ la vârsta de 6 ani, acest proces durând 6 ani. Cu excepţia
molarilor de minte la vârsta de 12 - 14 ani toţi dinţii permanenţi sunt prezenţi pe maxilar (în număr de
28). După erupţia molarilor de minte, un adult va avea un număr de 32 de dinţi.
Pentru că au forme şi roluri diferite, dinţii au fost împărţiţi în incisivi, canini, premolari şi
molari. Astfel, pe fiecar arcadă se găsesc patru incisivi, doi canini, patru premolari şi şase mola(i.
Incisivii şi caninii sunt folosiţi pentru prehensiune (muşcare), iar premolarii şi molarii, pentru
mestecare.
PERETELE SUPERIOR AL CAVITĂŢII ORALE
Peretele superior este alcătuit din palatul dur. Pe linia mediană se găseşte rafeul palatului.
Anterior de aceasta se găseşte papila incisivă cu orificiul omonim, posterior se găseşte uvula (lueta,
omuşorul), iar lateral, pornesc de o parte şi de alta plicele palatine transverse. Palatul dur este format
din procesul palatin al maxilei şi lama orizontală a palatinului. Bolta palatină este vascularizată de
ramuri din a. palatina descendentă şi ramuri din a. sfenopalatină (din a. maxilară). Inervaţia aparţine
nervilor palatini mari - ramuri din maxilar.
PERETELE INFERIOR AL CAVITĂŢII ORALE
Peretele inferior este alcătuit din diafragma gurii (diaphragma oris), lojele glandelor
sublinguale şi limbă.
DIAFRAGMA .GURII
Diaphragma oris separă regiunea orală de regiunea cervicală anterioară şi este alcătuită din
pântecele anterioare ale muşchilor digastrici,de muşchii milohioidieni şi geniohjoidieni.
Loja glandei sublinguale este delimitată medial de m. genioglos, lateral de mandibulă, superior
de mucoasa oraiă şi inferior de m. milohioidian. Conţine glanda sublinguală, canalul său excretor,
canalul submandibular, artera şi vena sublinguală, nervul sublingual şi lingual.
LIMBA
Limba este un organ musculo-membranos, acoperit de mucoasă. Este alcatuită din corp şi
rădăcină, separate de şanţul terminal - un şanţ în formă de "V". În vârful "Y"-ului se află foramen
cecum (gaura oarbă).
Rădăcina nu se poate vedea direct, ea fiind examinată cu o oglindă. În partea cea mai
posterioară, la -unirea cu epiglota, se găsesc plicile gloso-epiglotice (una mediană şi două laterale).
Intre ele se formează două depresiuni numite valecule epiglotice.
Corpul prezintă două feţe şi două margini, un vârf şi o bază. Pe faţa dorsală se observă un sant
median şi papile linguale de o parte şi de alta. Pe faţa inferioară se află frâul limbii sihiat pe lini�
mediană, acesta având la bază două proeminenţe mici reprezentate de carunculele sublinguale care
centrează orificiile canalelor excretoare ale glandelor submandibulare.
Structura limbii este reprezentată de un schelet osteo-fibros ce susţine musculatura acesteia.
Scheletul osteo-fibros este alcătuit din osul hioid, membrana hioglosiană, septul lingual şi aponcvrow
Jimbii. Muşchii limbii sunt împărţiţi în două categorii: muşchi extrinseci şi muşchi intrinseci.
Muşchii extrinseci sunt reprezentaţi de muşchii genioglos, hioglos, stiloglos, amigdaloglos
palatoglos şi faringoglos.
126
Muşchii intrinseci sunt reprezentaţ
i de muşchii longitudinal inferior, longitudinal superior,
transvers şi ve11ical.
Pe suprafata sa limba prez·111 r·a mucoa
. . · ' . . sa 1-mguala... cu papile
.
valate, fungiforme, filiforme şi
fi0 1iate, glande lmg uale ş1 foliculi linguali.
Limba este vasc l riza ă de arterele lingua
. .. _ _ �� le (din a. carotidă externă), de artera profundă a
hm�n (ran� d�n palatm a ş1 fanngiană ascendentă. Venele (linguale şi profunde ale limbii) drenează în
v. Jugulara mtemă. Limfaticele drenează în
nodurile submentale, submandibulare şi cervicale
profu�de. Inervaţia motorie este dată de n. hipoglos,
iar cea senzitivă generală de n. lingual (din n.
mandibular). Sensibilitatea gustativă este deservită în 2/3 anterioare de n. facial prin n. coarda
timpanului, în l /3 posterioară de n. glosofaringian şi la rădăcina limbii de vag.
GLANDELE SUBLINGUALE
Glanda sublinguală (Rivinius) este cea mai mică glandă salivară (3/1/1 cm). Ea este situată
deasupra diafragmei orale. Are o p011iune principală însoţită de 15-20 de lobuli accesori.
Glanda este adăpostită în LOJA SUBLINGUALĂ, având:
medial - muşchii genioglos şi hioglos, nervul lingual, artera şi vena linguală şi ductul
sublingual;
lateral - foseta sublinguală a corpului mandibulei;
superior - mucoasa acestei regiuni;
inferior - muşchiul milohioidian.
Glanda prezintă un canal excretor principal - Bartholin, ce se deschide împreună cu ductul
submandibular la nivelul carunculelor sublinguale şi 15-20 de canale accesorii - Rivinius, ce se
· deschid de-a lungul plicei
PERETELE POSTERIOR AL CAVITĂŢII ORALE
Peretele posterior este repezentat superior de vălul palatin,· iar inferior de structurile ce
mărginesc istmul orofaringian (isthmus faucium).
Vălul palatin (palatul moale) are o faţă bucală - netedă, roşiatică, cu un rafeu median şi o faţă
nazală (faringiană) - formată de muşchii ridicători ai vălului palatin. Anterior are o margine aderentă,
iar posterior o margine liberă. Pe aceasta din urmă se prinde pe linia mediană, uvula (lueta). Lateral şi
inferior se continuă cu arcurile palatine anterior (palato-glos) şi posterior (palate-faringian) formate de
muşchii cu acelaşi nume (palato-glos şi palate-faringian). Între aceste două arcuri palatine, se află fosa
tonsilară (amigdaliană).
ISTHMUS FAUCIUM
Maginea liberă a vălului palatin, împreună cu arcurile palatine şi cu epiglota delimitează istmul
oro-faringian.
NERVUL HIPOGLOS (XII)

Are o alcătuire neuronală mixtă şi o funcţie motorie. Este un nerv motor al musculatmii limbii,
participă la inervaţia muşchilor infrahioidieni, dar nu prin fibre proprii, ci prin fibre comunicante
primite de 'la nervii spinali cervicali.
Originea reală este reprezentată de nucleul nervului hipoglos, situat în bulb.
Originea aparentă se află în şanţul preolivar. Iese din craniu prin canalul nervului hipogl·os.
Traiectul iniţial este situat medial de nervul vag; aici primeşte ramuri din nervii spinali cervicali
1,2 şi 3 (-0 parte a fibrelor ce inervează muşchii infrahioidieni); înconjoară posterior nervul vag, trece
printre artera carotidă internă şi vena jugulară internă, apoi pe peretele medial al pântecului posterior
al muşchiului digastric. Deasupra osului hioid pătrunde în unghiul inferior al trigonului
submandibular; aici, în şanţul format de muşchiul hioglos şi milohioidian trece anterior şi, prin
ramudle terminale, inervează muşchii intrinseci şi o parte din cei extrinseci ai limbii. Pe faţa
su
anterioară a vaginci carotice, coboară ramura descendentă care se alătură rădăcinii perioare a ansei
cervicale.
127
GRILE RECAPITULATIVE:
ezentat de:
1. Peretele inferior al cavităţii orale este repr
a. diafragma gurii;
b. arcada dentară maxilară·
c. arcada dentară mandibulară;
d. palatul dur;
e. palatul moale.
2. Limba este vascularizată de:
a. arterele linguale;
b. artera profundă a limbii;
c. artera faringiană ascendentă;
e. variantele a,b şi c sunt corecte.
3. Loja sublinguală prezintă:
a. medial foseta sublinguală a corpului mandibulei;
b. lateral foseta sublinguală a corpului mandibulei;
c. superior foseta sublinguală a corpului mandibulei;
d. inferior foseta sublinguală a corpului mandibulei;
e. medial muşchiul milohioidian.
4. Originea aparentă a nervului hipoglos se află în:
a. şanţul retroolivar;
b. şanţul preolivar;
c. şanţul �ulbopontin;
d. şanţul medial;
e. fosa interpedunculară.
5. Sunt adevărate următoarele afirmaţii despre nervul vag cu excepţia:
a. iniţial este situat medial de nervul vag;
b. trece printre artera carotidă internă şi vena jugulară internă;
c. inervează muşchiul milohioidian;
d. inervează muşchii intrinseci ai limbii;
e. inervează o parte din muşchii extrinseci ai limbii.
128
FARINGELE: RAPORTURI, CONFIGURAŢIE INTERNĂ, STRUCTURĂ.
_
SPAŢIUL LATEROFARINGIAN. NERVUL GLOSOFARINGIAN IX.
ESOFAGUL CERVICAL.
Să cunoască faringele (definiţie, dispoziţie, fonnă, dimensiuni, raporturi);
Să cunoască împărţirea spaţiului laterofaringian;
Să cunoască endofaringele (compartimentare), tunicile faringelui şi dispoziţia muşchilor
în tunica musculară;
Să cunoască sistemul limfatic tonsilar al faringelui;
Să cunoască vascularizaţia şi inervaţia faringelui precum şi funcţiile faringelui;
Să cunoască nervul glosofaringian ( definiţie, origine, ganglioni, raporturi, ramun Şl
teritoriul de distribuţie);
Să cunoască esofagul cervical (definiţie limite, traiect, dispoziţie, fonnă, raporturi,
structură, vascularizaţie şi inervaţie).
FARINGELE
RAPORTURI, CONFIGURAŢIE INTERNĂ, STRUCTURĂ
Faringele este un viscer cavitar, ce se prezintă sub fom1a unui conduct musculomembranos,
situat la intersecţia tubului digestiv cu calea respiratorie.
Este dispus anterior de coloana cervicală, posterior de fosele nazale, cavitatea orală şi o parte a
laringelui.
Astfel, faringelui i se descriu trei porţiuni: nazofaringe, orofaringe şi laringofaringe.
Delimitarea faringelui se face astfel: limita superioară este baza craniului, iar limita inferioară
este reprezentată de un plan orizontal ce trece tangent la faţa inferioară a corpului vertebrei a şasea
cervicală şi a marginii inferioare a cartilajului cricoid al laringelui.
Faringele are fonna unei pâlnii, şi prezintă: superior o bază, inferior un vârf, lateral doi pereţi,
posterior un perete şi anterior două margini. Nu prezintă perete anterior!
Deoarece faringele este un viscer cavitar el prezintă de studiat o suprafaţă internă sau
endofaringele şi o suprafaţă externă sau exofaringele.
RAPORTURILE FARINGELUI
Faringele are forma unei pâlnii cu vârful în jos şi baza în sus, căreia îi lipseşte peretele anterior.
Baza se află în raport cu partea bazilară a occcipitalului şi faţa inferioară a stâncii temporalului.
Vârful se continuă cu esofagul.
Marginile anterioare se inseră pe toate structurile oasoase, fibroase şi cartilaginoase de la baza
craniului la cartilajul cricoid.
Fata posterioară intră în raport cu - spaţiul retrofaringian ( o lamă de ţesut conjunctiv lax, 0
veritabilă bursă a faringelui, ce-i conferă mobilitate).
De asemenea faringele se află în raport posterior şi cu fascia preve11cbrală şi muşchii
preve1iebrali faţa anterioară a corpurilor şi proceselor transverse ale primelor şase vertebre cervicale.
Fetele laterale sunt împărţite într-o porţiune cervicală şi una cefalică de un plan orizontal
tangent Ia marginea inferioară a ramurilor mandibulei:
Porţiunea cervicală are raporturi cu:
• artera carotidă comună;
• nervul ag;
• vena jugulară internă;
• nodurile limfatice cer icale profunde;
• artera carotidă internă;
129
• artera carotidă externă (rr. tiroidiană superioară linguală şi facială ;
• lobii glandei tiroide (la polul inferior) ·
• nervul hipoglos (la polul superior).
Porţiunea cefalică se află în raport cu: spaţiul mandibulo-vertebro-faringian. (pe secţiune
orizontală are formă de triunghi dispus cu vârful anterior; limita superioară - exobaza,
limita in ferioară - planul orizontal trasat prin unghiul mandibulei).
Lama profundă a fasciei glandei parotide împarte acest spaţiu în:
• Spaţiul glandular (locuit de glanda parotidă şi elementele ce o străbat: artera
carotidă externă, vena retromandibulară, nervul facial nervul
auriculotemporal, noduri limfatice);
• Spaţiul subglandular sau spatiul laterofaringian.
SPAŢIUL LATEROFARJNGIAN
Este împărţit de diafragma stiliană (formată de: muşchii stilofaringian, stilohioidian, stiloglos şi
aponevroza stilofaringiană) în loja prestiliană şi loja retrostiliană.
Loja prestiliană este cuprinsă între peretele faringian şi ramura man�ibulei, şi conţine: muşchiul
pterigoidian lateral, muşchiul pterigoidian medial, trunchiul arterei maxilare, nervul mandibular.
Loja retrostiliană conţine: mănunchiul vasculonervos al gâtului, nervul glosofaringian, nervul
hipoglos, simpaticul cervical, nervul accesor, noduri limfatice. Comunică superior cu cavitatea
craniană (prin canalul carotidian, foramenul jugular şi canalul hipoglosului).
ENDOFARINGELE
Endofaringele prezintă o împărţire topografică pe trei porţiuni: nazofaringe, orofaringe ş1
laringofaringe.
NAZOFARINGELE (RINOFARINGELE SAU EPIFARINGELE)
Este dispus între baza craniului şi marginea posterioară a vălului palatin. Mucoasa conţine
numeroase structuri limfoide.
Nazofaringele prezintă perete anterior, perete posterior, perete superior şi pereţi laterali.
La nivelul peretelui anterior, nazofaringele comunică cu fosele nazale, prin choane.
Peretele posterior nu prezintă detalii anatomice deosebite.
Peretele superior mai este numit şi bolta faringelui (corespunde exobazei craniului). La acest
nivel se identifică tuberculul faringian şi tonsila faringiană.
La nivelul pereţilor laterali observăm orificiul tubei auditive şi recesul faringian.
Orificiul faringian al tubei auditive are formă triunghiulară. Prezintă următoarele repere
anatomice:
buza anterioară (se continuă inferior cu plica salpingopalatină),
buza posterioară (ca11ilajul tubei auditive; de aici descinde ve11ical plica salpingo
faringiană)
baza (plica muşchiului ridicător al vălului palatin).
Recesul faringian (Rosenmi.iller) este situat posterior de orificiul tubei auditive, înapoia cozii
cornetului inferior.
OROFARINGELE (BUCOFARINGELE SAU MEZOFARINGELE)
Această po11iune a endofaringelui este delimitată superior de un plan ce trece prin marginea
liberă a vălului palatin, iar inferior de un plan ce trece prin osul hioid.
Or(?faringele prezintă perete anterior, perete posterior, pereţi laterali.
La nivelul peretelui anterior comunică cu cavitatea orală·. Tot la acest nivel se observă:
rădăcina limbii, tonsila linguală şi tonsilele palatine.
130
Peretii laterali prezintă mai multe fi . . . .
ormaţmm
wa Ideyet. · ' De · asemenea , între pete
hmfo1de ce aparţin inelului limfatic descris de
• tele lateia .
. 1 ŞI· rnargm1le
. . . . . .
1a1 mgoep1glot1ce.
.ţ-: •• • •
·
ep1glote1 sunt situate phctle
L��INGOFARINGELE (HJPOFARINGEL
E)
Lumta Superioară a acestei structuri este un plan ce
trece prin osul hioid, iar limita sa inferioară
este un plan ce trece prin marginea inferioară
a cartilajului cricoid.
· La limita dintre laringo şi orofari1ige se descriu plicite faringoepig
lotice.
Ca detalii anatomice amintim la nivelul peretelui anterior comunicarea cu laringele, precum şi
.
epiglota, orificiul laringian, carilajul cricoid - structuri ce aparţin laringelui.
La nivel inferior, laringofaringele se îngustează treptat, fonnând strâmtoarea cricoidiană.
Acest sfincter fiziologic este format din fibrele constrictorului inferior al_ faringelui.
La examen endoscopic această regiune apare ca o semilună, fiind numită şi gura esofagului
(Kilian).
STRUCTURA FARINGELUI
Faringele este alcătuit din patm strah1ri suprapuse. De la interior spre exterior acestea sunt:
tunica mucoasă, tunica fibroasă, tunica musculară şi adventiţia.
ADVENTIŢJA FARINGELUI
Se comportă ca o fascie musculară, fiind dispusă pe suprafaţa externă a faringelui. Acoperă
tunica musculară şi se continuă cu fascia muşchilor feţei.
TUNICA MUSCULARĂ
Este alcătuită din două tipuri de muşchi: muşchi constrictori şi muşchi ridicători.
Muşchii constrictori: sunt în număr de trei şi au fibrele aşezate pe o direcţie orizontală:
Constrictorul superior are patru p011iuni:
• pteringofaringiană (se inseră pe marginea posterioară a lamei mediale a
procesului pterigoidian);
• orofaringiană (se inseră pe rafeul pterigomandibular) ;
• milofaringiană (se inseră pe linia milohioidiană);
• glosofaringiană (se inseră pe marginile rădăcinii limbii). Acest muşchi are
formă patrulateră fibrele superioare sunt dispuse oblic ascendent, cele mijlocii
sunt transversale iar cele inferioare sunt dispuse oblic descendent. Între
marginea lui superioară şi baza craniului rămâne un spaţiu de aproximativ 2
cm, închis de hmica fibroasă.
Costrictorul mijlociu are formă de triunghi cu vârful la osul hioid ş1 baza la rafeul
feringelui. Are două părţi:
• ceratofaringiană (se inseră pe cornul mare al osului hioid);
• condrofaringiană (se inseră pe cornul mic al osului hioid).
Constrictorul inferior are formă de trapez şi prezintă două. porţiuni:
• tirofaringiană (se inseră. pe linia oblică marginea posterioară a lamei
ca1tilajului tiroid);
• cricofaringiană (se inseră pe faţa laterală a cartilajului cricoid).
Acţim1e: constricţia faringelui.
Muşchii ridicători sunt în număr de doi, au fibrele direcţionate vertical.
_ Muşchiul palatofaringian are trei fascicule de origine: unul principal inserat pe aponevroza
palatină şi două fascicule accesorii unul tobofaringian (inserat pe tuba auditivă) şi altul
pterigofaringian (inserat pe procesul pterigoid ). Aceste fascicule converg într-un corp
1
muscular care pătrunde în arcul palatofaringian şi se te1 11ină prin alte două fascicule pe
caitilajul tiroidian respectiv pe peretele lateral al faringelui. Ac\iunea muşchiului este de
constricţie a istmului faringian, ridicător al faringelui şi-dilatator al tubei auditive.
131
- Muşchiul stilofaringian se inseră pe procesul stiloidian al faringelui, tbrele lui au un traiect
inferior şi medial, abordând peretele faringian între constrictornl superior şi cel mijlociu,
răsfirâdu-şi fibrele în evantai; se inseră pe faringe (tunica fibroasă) ş·i pe epiglotă,
cartilajul cricoid şi tiroid. Acţiunea lui constă în ridicarea laringe]ui şi faringelui. şi
dilatarea fatingelui.
TUNICA FIBROASĂ (STRATUL SUBMUCOS SAU APONEVROZA FARINGELUI)
Tunica fibroasă· reprezintă secheletul acestui viscer. Are fonna unui con incomplet prezentând
o extr_emi tate suprioară, una inferioară două suprafeţe şi două margini.
Extremitatea superioară se inseră pe craniu, iar extremitatea inferioară se continuă cu tunica
submucoasă a esofagului.
Suprafaţa internă este căptuşită de tunica musculară, şi suprafaţa externă este acoperită de
tunica musculară (excepţie fac 2 cm. de la baza craniului).
Marginile anterioare se inseră pe următoarele elemente anatomice:
lama medială a procesului pterigoidian;
rafeul pterigomandibutar;
linia milohioidiană;
ligamentul stilohioidian;
cornul mare şi mic al osului hioid;
ligamentul trohioidian;
marginea posterioară a cartilajului tiroid;
cartilajul cricoid.
TUNICA MUCOASĂ
Tunica mucoasă căptuşeşte tunica fibroasă.
Aspectul ei diferă- 'fn fl.mcţie d� regiunile faringelui: în nazofaringelui este roşiatică groasă,
plicaturată şi conţine numeroase glande mici seromucoase; în orofaringe este subţire, roşie-al_bicioasă;
î11 laringofaringe este roşie şi foarte plicaturată.
La nivelul mucoasei faringiene se descriu patru fom1aţiuni: hipofi za faringiană, bursa
faringiană, tonsila faringiană şi tonsilele. tubare.
Hipofiza faringiană este o formaţiune rndimentară de la nivelul bolţii faringelui, anterior
de tonsila faringiană, cu aceeaşi structură ca şi glanda hipofiză.
Bursa faringiană este o depresiune inconstantă de 0,5-1 cm. situată la nivelul rafeului
median.
Tonsila faringiană este un organ limfoid, de culoare gălbuie,
Localizarea tonsilei faringiene se descrie astfel:
■ Este situată medial la nivelul bolţii faringelui;
■ Anterior de tuberculul faringian;
■ Posterior de choane -între cele două ori ficii tubare.
Este formată din 6-8 lobuli dispuşi radiar, separaţi prin şanţuri radiare, suprafaţa este
caracterizată de prezenţa a numeroase depresiuni la nivelul cărorase deschid criptele tonsilare.
Există la nou născut, se dezvoltă până în al vârsta de 14 ani apoi regresează.
Tonsilele tubare sunt două aglomerări de ţesut limfoid dispuse în jurul orificiilor tubare,
mai ales la nivelul receselor feringiene (RosemUller).
Tonsila faringiană împreună cu tonsilele palatine, tonsilele tuba.re şi tonsila linguală sunt unite
de numeroşi foliculi lirnfatici diseminaţi, sub forma unui inel ce se dispune în jurul orificiilor de
intrare în faringe (choane şi vestibul faringian). Acest inel limfoid este descris de Waldeyer şi are rol
important în imunitatea organism.ului.
132
VASCULARIZAŢIA ARTERIALĂ ŞI VENOASĂ A FARINGELUI
Vascularizaţia arterială a faringelui provine în cea mai mare parte din artera faringiană ( ramură
a arterei carotide comune) dar şi din artera palatină ascendentă şi artera canalului pterigoidian.
Extremitatea inferioară a faringelui primeşte ramuri de la arterele tiroidiene superioară şi respectiv
inferioară.
Vascularizaţia venoasă a faringelui îşi are origine în plexurile pfofund şi respectiv superficial şi
drenează în vena jugulară internă.
Limfaticele faringelui: limfaticele superioare şi posterioare drenează în nodurile retrofaringiene,
limfaticele anterioare, laterala şi inferioare drenează în nodurile cervicale profunde.
INERVAŢIA FARINGELUI
Muşchii stilofaringian şi constrictor superior sunt inervaţi de nervul glosofaringian; ceilalţi
muşchi sunt inervaţi de nervul vag. Muşchiul constrictor inferior primeşte câteva filete nervoase din
nervul recurent.
FUNCŢIILE FARINGELUI
Faringele participă la deglutiţie, fonaţie şi respfraţie, deţine funcţie imunitară pnn inelul
limfatic descris de Waldeyer.
NERVUL GLOSOFARINGIAN (IX)

Nervul glosofaringian este nerv motor şi senzitiv pentru porţiunea superioară a faringelui,
gustativ pentru 1/3 posterioară a limbii.
Prezintă aferente speciale viscerale de la sinusul carotic.
Este nervul secretor parasimpatic al glandei parotide, precum şi al glandelor salivare mici din
partea posterioară a limbii.
Originea reală se descrie astfel:
pentru componenta motorie somatică se află în partea superioară din nucleul ambiguu;
pentru componenta secretorie parasimpatică este în nucleul salivator inferior din bulb;
pentru componenta senzitivă vegetativă (sensibilitatea gustativă, aferenţele de la sinusul
carotic şi pentru reflexul de deglutiţie) nucleul tenninal este reprezentat de nucleul
tractului solitar (protoneuronul este în ganglionul inferior);
pentru componenta sensibilităţii somatice generale (dureroasă), nucleul terminal este
reprezentat de nucleul tractului spinal al trigemenului (protoneuronul este în ganglionul
superior).
Originea aparentă se află în şanţul retroolivar, în porţiunea superioară a acestuia, imediat sub
ieşirea n. vestibulocohlear (VIII).
Traiect. Străbate dura mater în pa1iea anteromedială a foramen jugulare, împreună cu nervii
cranieni X şi XI, fiind înveliţi de o teacă durală comună, sub formă de pâlnie. În această teacă se
găseşte câte un ganglion superior, ataşat nervilor IX şi, respectiv, X (de unde şi denumirea de
ganglion jugular).
Iese· din craniu prin partea anteromedială a foramenului jugular. La. ieşirea :din craniu prin
foramen jugular prezintă ganglionul inferior culcat într-o mică depresiune pc faţa inferioară a stâncii
temporalului, numită fossula petrossa (de unde şi denumirea de g�nglion pietros), coboară printre a.
carotidă internă şi v. jugulară internă şi se ataşează muşchiului stilofaringian. ·Pe acest niuşchi coboară
în continuare, dând ramuri pentru faringe; apoi descrie un ,arc cu concavitatea în sus şi pătrunde în
rădăcina limbii.
133
Ramurile nervului glosofaringian sunt următoarele:
a) nervul timpanic: cu originea în ganglionul inferior, prin canaliculul timpanic pătrunde în
casa timpanului, formează un plex pe peretele medial al acesteia, apoi urcă în cutia
craniană (fosa craniană mijlocie) sub numele de nerv pietros (superficial) mic, pe faţa
anterosuperioară a stâncii temporalului, în şanţul omonim; iese din craniu prin foramen
lacenun şi se termină în ganglionul otic; este nervul secretor parasimpatic al glandei
parotide.
b) ramuri faringiene: sunt câteva ramuri pentru porţiunea superioară a faringelui, atât
senzitive, cât şi motorii;
c) ramura sinusului carotic: este o ramură descendentă pentru sinusul carotic; este nervul
aferent reflexelor sinusului carotic;
. ·d) ramuri tonsilare: este o ramură senzitivă pentru tonsila palatină;
e) ramuri linguale: deservesc în special 1/3 posterarioară a limbii, conţinând ramuri
gustative, ale sensibilităţii generale şi secretorii parasimpatice.
Ganglionii anexaţi glosofaringianului sunt:
ganglionul superior situat în foramen jugulare şi ganglionul inferior, situat în fossula
petrossa, conţin protoneuronii (pseudounipolari) sensibilităţii somatice şi vegetative;
ganglionul otic: este un ganglion vegetativ parasimpatic situat pe partea medială a n.
mandibular, imediat sub ieşirea acestuia din craniu; fibrele preganglionare ajung la
ganglion prin nervul pietros (superficial) mic, iar fibrele postganglionare ajung la glanda
parotidă prin nervul auriculotemporal, cu originea aparentă lângă ganglion.
ESOFAGUL CERVICAL
Esofagul este un viscer cavitar al tubului digestiv care uneşte extremitatea inferioară a
faringelui cu stomacul.
Dispoziţia esofagului se descrie în plan sagitale şi în plan frontal.
În plan sagital esofagul descrie o curbură cu concavitatea anterioară (pe măsură ce descinde el
îndepărtându-se de corpurile vertebrale).
În plan frontal, esofagul cervical, descrie curbura superioară cu concavitatea la dreapta.
De la limita sa superioară esofagul cervical este situat puţin lateral stânga faţă de planul
mediosagital.
În stare de vacuitate (la cadavru) esofagul are pe secţiune transversală formă eliptică la exterior,
iar lumenul se prezintă ca o fantă de dimensiuni capilare, cu margini stelate, datorate plicilor
mucoasei.
În stare de distensiune prezintă porţiuni dilatate şi po11iuni îngustate.
Strâmtoarea crieoidiană situată în porţiunea incipientă a esofagului, se comportă ca un
sficter al viscerului fiind determinată de tonusul muşchiului constrictor inferior al
faringelui (se observă deci doar la omul viu); lumenul la acest nivel se prezintă, pe
secţiune transversală, ca o fantă stelată datorită plicilor mucoa�ei ridicată de vesele unui
bogat plex venos submucos.
Strâmtoarea broho-aortică apare datorită prezenţei aortei şi bronhiei stângi.
Strâmtoarea diafragmatică este produsă de constricţia foelului muscular diafragmatic şi
este localizată la nivelul orificiului esofagian al. diafragmei.
Esofagul cervical se delimitează superior prin planul orizontal trasat prin marginea inferioară a
muşchiului constrictor inferior al faringelui (trece tangent la marginea inferioară a cartilajului cricoid
şi corespunde vertebrei a şasea cervicală_), iar inferior se delimitează prin planul ce cuprinde marginea
superioară a manubri'ului sternal şi vertebra a doua toracală.
134
. .·
RAPORTURILE ESOFAGULUI CERVICAL ·
. .
· I · · ' "" - or acest rapo ii se· ·res pec tă
·, dar· la ext reimtatea
Antenor eso f:agu m 1dent1f team tra h eea ( supen
inferioară a porţiunii cervicale esofagul se dispune uşor lateral stânga faţă de trahee). . .
muscu latura prever tebrală , corpur ile verteb rale ŞI spaţml
Posterior esofagului se poate observ a
retroesofagian.
Raporturile laterale ale esfagului se descriu astfel:
i limfatice
la dreapta cu lobul tiroidian drept, în partea sa inferioară cu traheea, nodur
paratraheale şi cu nervul laringeu recurent drept; . . .
t1ro1d1ene
la stânga cu lobul tiroidian stâng, artera tiroidiană inferioară ·stângă, venele _
t stâng se aşeaz ă în unght uI
stângi, noduri limfatice paratraheale, nervul'laringeu recuren
diedru dintre esofagul cervical şi trahee; · · .
la distanţă cu mănuchiurile vasculonervoas e ale gâtului, simpati cul cervica l şi cu
_
planurile regiunii carotidiene (aceste raporturi sunt mai apropiate la stânga).
STRUCTURA ESOFAGULUI
Peretele esofagian este fom1at tunica mucoasă, tunica submucoasă, tunica musculară ŞI
adventiţia.
Tunica mucoasă (la interior) este de culoare albicioasă şi formează o serie de cute longitudinale
(ele dispar în timpul distensiei esofagului).
Tunica submucoasă acoperă tunica mucoasă, aderă de aceasta şi de tunica musculară, permite
mobilitatea mucoasei faţă de musculară.
Tunica musculară acoperă subnrncoasa, este formată din stratul superficial cu dispoziţia fibrelor
longitudinală şi stratul profund cu dispoziţia fibrelor circulară.
Adventiţia este tunica externă a esofagului, este laxă permiţând esofagului să-şi modifice
dimensiunile în timpul deglutiţiei.

Vascularizaţi arterială se realizează prin ramuri din arterele tiroidiene inferioare.
Vascularizaţi venoasă este reprezentată de un plex submucos, care prin ramuri ce străban
unica
musculară, drenează într-un plex periesofagian ce se varsă în venele tiroidiene inferioare.
Limfaticele îşi au originea la nivelul tunicii submucoase si formeaz ă un P I ex
- ,... . · submucos ce
dreneaza m nodun·1e 1-1 111 t�atice
· cerv1ca
• 1e profunde ' traheale ' traheobronşice 81·. ined·mst·ma 1
e postenoare.
INERVAŢIA
Esofagul este inervat prin ramuri provenite de la nervii Iaringei recuren . ect
• • nulu1• cervical
• s1111pat1c
. . ImJlocm
.. . . . ţ·1, pu.· n iam
. un. dtr e de
la 111velul gangho s1 pnn ramuri de la Ill\.
simpatic mijlociu care împrumută calea nervilor cardiaci.
r
· ,e 1u I gang IOnului cervical
135
I. Limita superioară a faringelui este:
a. baza craniului;
b. cartilajul cricoid;
c. cartilajul tiroid;
d. choanele;
e.• palatul moale.
2. Diafragma stiliană este:
a. cortină musculo-conjunctivă;
b. dispusă în plan frontal;
c. dispusă între baza· craniului (superior), peretele lateral al faringelui (medial) şi procesul stiloid
(lateral);
d. limita între loja pre şi retrostiliană ale spaţiului laterofaringian;
e. toate afin11aţiile sunt adevărate.
3. Care dintre următoarele tonsile aparţin mucoasei faringelui?
a. tonsila faringiană;
b. tonsila faringiană şi ton ila palatină·
c. tonsilele tubare;
d. tonsila faringiană ş.i ton il I tubar ;
e. tonsila palatină i ton ileie tub re.
4. Vascularizaţia art rială a faring lui p r in in a mai marc parte din:
a. artera faringiană·
b. artera palalină·
c. artera liroidinnă infi ri ră;
d. artera canalului pl rig idi n;
e. a1tera linguală.
5. Următoarele ramuri aparţin nervului glo oforingian:
a. ramuri faringiene·
b. ramura muşchiului stiloglo ;
c. ramura muşchiului stilofaringian;
d. ramuri tonsilar ·
e. toate variantele sunt adevărat .
136
LARINGELE ŞI TRAHEEA CERVICALĂ: RAP
ORTURI STRUCTURĂ
CONFIGURAŢIE INTERNĂ, VASCULARIZAŢIE ŞI
INERVAŢiE. GLANDA T;ROIDĂ
După efectuarea lucrărilor practice studentul trebuie să capete următoarele abilităti:
- Să recunoască trăsăturile morfologice ale compartimentelor cavităţii laringiene;
Să recunoască cartilajele, membranele şi articulaţiile ce alcătuiesc scheletul laringelui;
Să descrie grupele funcţionale de muşchi intrinseci ai laringelui;
Să descrie inervaţia şi vascularizaţia laringelui;
Să descrie raporturile laringelui şi traheei cervicale;
Să cunoască funcţiile de bază ale laringelui;
Să recunoască elementele morfologice ale glandei tiroide;
Să descrie vascularizaţia şi inervaţia glandei tiroide;
Să descrie raporturile glandei tiroide.
LARINGELE
Laringele este un organ complex al căilor aeriene superioare cu funcţii importante în fonaţie,
deglutiţie, micţiune, parturiţie, având rolul de control al pasajului aerului la nivelul tractului respirator
superior.
ASPECTUL INTERIOR AL CAVITĂŢII LARINGIENE
Cavitatea laringiană este delimitată superior de aditusul laringian, prin care comunică cu
laringofaringele, iar inferior de marginea inferioară a cartilajului cricoid, de unde se continuă cu
traheea.
Prezintă următoarele părţi:
etajul superior sau vestibulul laringian, delimitat de aditusul laringian ş1 plicile
vestibulare;
etajul mijlociu, delimitat de plicile vestibulare şi plicile vocale;·
etajul infraglotic, delimitat de plicile vocale şi marginea inferioară a cartilajului cricoid.
Aditusul laringian este delimitat anterior de marginea superioară a epiglotei, lateral de plicile
aritenoepiglotice şi posterior de membrana mucoasă întinsă între cartilajele aritenoide (incizura
interaritenoidiană). La nivelul plicilor aritenoepiglotice se pot observa proeminenţele determinate de
cartilajele corniculate şi cuneiforme.
Plicile vestibulare sunt pliuri ale mucoasei laringiene situate între cartilajul tiroid şi cartilajele
aritenoide. Au în structură ligamentele vestibulare şi delimitează între ele rima vestibularis. Între plica
vestibulară şi plica vocală de aceeaşi parte se delimitează sinusul laringian, care se continuă cu sacul
laringian, un diverticul superior delimitat de plica vestibulară şi cartilajul tiroid, cu rol de cavitate
rezonatoare.
Plicite vocale sunt pliw·i ale mucoasei laringiene având în struct11ră ligamentul vocal (o
îngroşare a marginii libere a conului elastic) şi muşchiul vocal. Împreună cu spaţiul delimitat de ele
(rima glotidis) fo1111ează glota. Plicile vocale reprezintă formaţiunile care intervin în controlul fluxului
de aer la nivelul laringelui şi în producerea de vibraţii sonore necesare fonaţiei.
vocale, unde,
Mucoasa laringiană prezintă un epiteliu ciliat columnar cu excepţia plicilor
epiteliu st.ratificat scuamos. Prin
datorită stresului mecanic din timpul fonaţiei, mucoasa prezintă un
roz, iar plicite vocale au culoare
urmare, la explorarea laringoscopică, plicile vestibulare au culoare
alb-cenuşie.
137
SCHELETUL LARINGELUI
Este alcătuit din. cartilaje (perechi - aritenoide, corniculate, cuneiforme; neperechi - tiroid,
cricoid, epiglotic) conectate de o serie oe membrane şi ligamente.
Cartilajul tiroid este format din două lame hialine unite anterior, unde fonnează proeminenţa
laringiană (mărul lui Adam) delimitată de incizurile tiroidiene superioară, respectiv inferioară.
Marginile posterioare ale .lamelor cartilajului tiroidian se continuă cu coarnele superioare şi coarnele
inferioare. Marginea superioară şi coarnele superioare ale cartilajului tiroidian dau inserţie membranei
tiroidiene. Faţa externă a lamei tiroidiene prezintă linia oblică, determinată de inserţia muschilor
sternotiroidian, tirohioidian şi constrictor inferior al faringelui. Coarnele inferioare se articulează cu
cartilajul cricoid, formând articulaţiile cricotiroidiene.
Cartilajul cricoid este reprezentat de un inel hialin ce prezintă un arc anterior şi o lamă
posterioară. Lateral se observă feţişoarele articulare pentru coarnele inferioare ale cartilajului tiroid.
Marginea superioară a lamei cricoidine are două feţişoare articulare pentrn cartilajele aritenoide.
• Epiglota este un-cartilaj elastic situat posterior de rădăcina limbii, fiind fixat anterior de corpul
hioidului (prin ligamentul hioepiglotic) şi· inferior de unghiul intern al cartilajului tiroid (prin
ligamentul tiroepiglotic). Marginile laterale sunt conectate cu cartilajele aritenoide prin plicite
ariepiglotice (ce au în structură muschiul ariepiglotic, ligamentul ariepiglotic, cartilajul corniculat şi
cuneiform). Mucoasa de pe faţa anterioară a epiglotei se reflectă către baza limbii şi formează trei
plici glosoepiglotice (una mediană şi două laterale) între care se delimitează cele două valecule.
Cartilajele aritenoide au o forn1ă piramidală cu un vârf, la nivelul căruia se termină plica
ariepiglotică (în grosimea căreia se află cartilajul corniculat) şi o bază ce se articulează cu lama
cartilajului cricoid. Baza prezintă procesul vocal, orientat anterior (serveşte ca inserţie .pentru
ligamentul vocaD şi procesul muscular, orientat lateral (serveşte ca inserţie pentru muşchii
cricoaritenoidieni posterior şi lateral).
Cartilajele comieţ1late şi cuneiforme sunt situate în grosimea plicilor ariepiglotice.
Membrana tirohioidiană se inseră pe marginea superioară a cartilajului _tiroid. şi faţa
posterioară a corpului şi cornului mare al hioidului. Porţiunea mediană şi marginile laterale sunt
îngroşate sub fom1a ligamentelelor tirohioidiene (median şi laterale). Pe fiecare parte este perforată de
mănunchiurile vasculo-nervoase laringiene superioare.
Ligamentul cricotraheal conectează marginea inferioară a cartilajului cricoid cu primul inel al
traheei.
Membrana fibroelastică a laringelui este conţinută de tunica submucoasă, având o parte ·
superioară, numită membrană cvadrangulară şi o parte inferioară, numită con elastic. Membrana
cvadrangulară se întinde de la epiglotă şi plicile ariepiglotice (ligamentele ariepiglotice) până la plicile
vestibulare, unde se îngroaşă pentru a forma ligamentele vestibulare. Conul elastic este delimitat
superior de ligamentele vocale şi inferior de ligamentul cricohioid.
ARTICULAŢIILE LARINGELUI
Articulaţia cricoaritenoidiană este de tip sinovial, prezentând o capsulă aiiiculară- întărită de
ligamentul cricoaritenoidian posterior. Permite mişcări de rotaţie-translaţie în axul longitudiqal şi de
rotaţie în axul vertical, având ca rezultat abducţia şi adducţia glotei.
Articulaţia cricotiroidiană este tot de tip sinovial, fiind întărită de ligamentul cricotiroidian;
penn�te m�şcări de rotaţie şi alunecare, ce au ca rezultat tensionarea sau relaxarea plicilor vocale.
MUŞCHII LARJNGELUI
Sunt muşchi extrinseci (ridicători şi coborâtori ai laringelui) şi muşchi intrinseci (cu acţiune
asupra sfincterului laringian şi cu acţiune asupra plicilor vocale).
Muschii ridicători ai laringelui: mm.suprahioidieni, stilofaringieni, salpingofaringieni şi
pa]atofaringieni.
Muşchii coborâtori ai laringelui: mm.infrahioidieni.
138
Muschii intrinseci cu ac,t ·
_, . mne a supra sfincterului laringian:
M uşchml ar- · ite no idi an 0 bi"Ic.. are ongme . . . . . . .
• . · • a· pe- procesul muscular al cartilaJulu1 anteno1d st
m� erţia pe vâr ful caitilajului
aritenoid opus. O parte din fibrele sale ajung prin pficile ariepiglotice Îa
ep i glot fonnând muşchiul
_ � ariepiglotic. Prin contractia bilaterală a acestor muşchi . cartilajele
a nteno1de sunt apropi · ... · "'
..
ate si, în1p·mse ca... tre ep1g 1 ota, rea hzadu-se "melu'derea · ·
· sfimcterul m· l armg1an.
Muşchu cu acţiune asupra plicilor vocale:
Mu�chiul cricotiroidian: are formă triunghiulară cu originea pe cartilajul cricoid şi inserţia pe
.
margmea mferioară a ca1tilajului tiroid (fibrele
superioare) şi marginea anterioară a cornului inferior
al cartilajului tiroid (fibrele inferioare). Basculează anterior ca1tilajul tiroid pe cartilajul cricoid
punân� a stfel în tensiune ligamentele vocale.
Muşchiul tiroaritenoidian (muşchi vocal): are originea pe unghiul cmtilajului tiroid şi inserţia
pe procesul vocal al cartilajului aritenoid. Trage cartilajul aritenoid anterior· şi relaxează ligamentul
vocal. ·
Muşchiul cricoaritenoidian lateral: ·are originea pe arcul cricoidului şi inse11ia pe procesul
muscula r al cartilajului aritenoid. Roteşte medial ca1tilajul aritenoid, realizând apropierea (adducţia)
plicilor vocale.
Muşchiul aritenoidian transvers: are originea pe faţa posterioară a ca11ilajului aritenoid şi
inserţia pe faţa posterioară a cartilajului aritenoid opus. Aproprie cartilajele aritenoide şi îngustează
porţiunea posterioară a rimei glotis.
Muşchiul cricoaritenoidian posterior: are originea pe faţa posterioară a lamei cricoidului şi
inserţia pe procesul muscular al cartilajului aritenoid. Roteşte lateral cartilajul aritenoid realizând
a bducţia plicilor vocale.
Cu excepţia muşchiului cricotiroidian, care este inervat de n.laringeu superior, restul muşchilor
intrinseci ai laringelui sunt inervaţi de ramuri ale n.laringeu recurent.
VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA LARINGELUI
a1tere: aa . laringiene superioare (aa.tiroidiene superioare) şi aa.laringiene inferioare
(aa.tiroidiene inferioare);
vene: vv.laringiene superioare (vv.tiroidiene superioare) şi vv.laringiene inferioare
(plexul venos tiroidian inferior);
limfa laringelui este colectată de nodurile limfatice cervicale profunde;
inervaţia senzitivă a laringelui este asigurată de nn.Iaringei superiori prin ramurile lor
interne (pa1iea superioară a mucoasei laringelui pâna la nivelul plicilor vocale) ş1
nn.laringei recurenţi (mucoasa etajului infraglotic al laringelui). Ra mul intern al
n.laringeu superior prezintă o comunicanta cu n.laringeu inferior (ansa Ga lien).
TRAHEEA CERVICALĂ
Trahea cervicală are o fonnă tubulară, fiind situată median în pa1tea inferioară a gâtului. Este
unită superior cu laringele prin intermediul ligamentului cricotraheal, limita dintre cele doua orga ne
fiind reprezentată de planul orizontal ce corespunde vertebrei C6 la adult , vertebrelor C4-C5 la copil
şi la femei, veitebrei C7 la vârstnici. De la .origine traheea are un traiect descendent catre orificiul
superior al toracelui, străbate mediastinul superior, ramnificându-se în dreptul vertebrei T4 sau T5 în
cele două bronhii principale, dreaptă respectiv stânga.
Fiind solidarizată la origine cu complexul la1inge-hioid, trahe ea este fixată indirect atât la baza
craniului cât si de mandibulă prin intermediul muşchilor suprahioidieni, ligamentului stilohioidian şi
ai i.
muşchilor constrictori mijlociu şi inferior faringelu
Partea cervicală (lungime 5-6 cm) este mai scurtă decât p011iunea toracică a traheei.
Traheea cervicală se întinde de la cartilajul cricoid pană la orificiul superior al toracelui
a regiunii anterioare a gâtului.
corespunzând porţiunii infrahioidiene
139
RAPORTURILE TRAHEEI CERVICALE:
anterior vine în raport dinspre suprafaţă în profunzime cu : tegumentul, lama superfcială
a fasciei cervicale, muşchii stemohioidieni şi sternotiroidieni, înveliţi de lama
pretraheală;
pe linia mediană traheea are urmatoarele raporturi: cu cele. două lame ale fasciei
cervicale, care la acest nivel aderă şi formează linia albă; superior de incizura jugulară va
veni în raport cu spaţiul suprasternal;
inelele traheale II şi III sunt acoperite de istmul glandei tiroide, pe .marginile căruia se
găsesc anatornoze ale arterelor tiroidiene; inferior de istm se afală ramurile de origine ale
venei tiroidiene inferioare, şi uneori artera tiroidiană ima;
la copi_l timusul şi vena brahiocefalică stangă pot urca superior de incizura jugulară,
acoperind ultimele inele ale traheei cervicale;
superior de istm, traheea. nu prezintă raporturi vasculare, motiv pentru care la acest nivel
se pot practica punQţiile cu scop terapeutic şi traheotomiile înaJte;
posterior, traheea vine în raport cu esofagul şi nervul laringeu recurent însoţit de artera
laringiană inferioară; la stânga esofagul depăşeşte traheea. astfel încât nervul lar.ingeu
recurent şi .artera laringiană inferioară se situează în sanţul format de cele două organe;
lateral· traheea stabileşte raporturi cu lobii glandei tiroide, arterele tiroidiene inferioare,
vasele vertebrale şi cu mănunchiul vasculonervos al gâtului.
STRUCTURA TRAHEEI CERVICALE
peretele tubului traheal este constituit dintr-o tunică externă cu structură
fibromusculocartilaginoasă, căptuşită la interior de o mucoasă;
tunica externă este constituită în ¾ anterioare ale tubului de un schelet fibrocartilaginos
reprezentat de 16-20 inele cartilaginoase, cărora le lipseşte un segment posterior,
solidarizate prin ligamente inelare; în 1 /3 posterioară tunica externă este completată de o
membrană fibromusculară;
primul inel cartilaginos , este mai mare şi legat de cartilajul cricoid prin intermediul
ligametului cricotraheal, uneori prin punţi cartilaginoase; ultimul inel cartilaginos, are
aspectul literei V întoarsă, proernină în lumen, formând pintenele sau carina traheală;
celelalte inele cartilaginoase având o înalţime cuprinsă între 2-4 mm, sunt dispuse în
plai1 orizontal, astfel încât spaţiile dintre ele sunt inegale şi întrerupte adesea de suduri;
ligamentele inelare sunt formate din fibre conjunctive şi elastice, longitudinale, care
solidarizează inelele cartilaginoase, completând astfel scheletul traheei;
111e1nbrnna fibroelastică situată în pa1iea posterioară, formează peretele membranos al
traheei, în grosimea ei găsindu-se muşchiul traheal;
mucoasa traheei subţire şi aderentă este reprezentată de epiteliu cilindric ciliat şi lamina
proprie ( corion) , în care se găsesc galnde mucoase, în special în porţiunea posterioară.
Arterele si venele tiroidiene inferioare ;
limfaticele drenează în ganglionii cervicali localizati anterior de laringe, spaţiul
suprasternal şi pe traiectul nervilor recurenţi.
-INERVATIA
- este vegetativă;
- nervul vag şi nervii recurenţi - parasimpatic;
- trunchiul simpatic cervical - simpatic.
140
GLANDA TIROIDĂ
GI an?a tiroidă este o g l andă endocrină care· are ca funcţie princip
. . . _ · · · " al ă secreţia de hormoni
· , p1·11· 1 care 111 · ·
ttro1d1e111 ş1 calciton111a"
. . . .
te1 vme m contro 1u 1 ratei metabohsmulm· (mai· puţm
· ·
l a mvelul
s� l mei, testtcululm şi uterul ui), respectiv în controlul metabolismului calciului. Glandele paratiroide,
Situate în contact intim cu feţele posterioare ale lobilor tiroidieni, secretă parathormonul, care
controlează metabolismul fosforului şi calciul ui în sânge (acţionând asupra oaselor scheletului,
rinichiului şi intestinului).
G l anda tiroidă este situată profund de muşchii infrahioidieni. Este formată din doi lobi uniţi
prin istmul tiroidian. La exterior este înconjurată de o capsu l ă fibroasă ataşată prin fibre conjunctive
dense de cartilajul cricoid şi prime l e inele cartilaginoase ale traheei cervicale.
Lobii tiroidieni au formă conică având vârfuri l e divergente spre liniile oblice ale lamelor
carti l aju l ui tiroid şi baze l e situate l a nive l ul cartilaju l ui traheal 4 sau 5. Istmul tiroidian conectează
părţile inferioare a l e lobi l or tiroidieni, fiind situat l a nive l u l cartilajelor tiroidiene 2 şi 3.
RAPORTURILE GLANDEI TIROIDE

faţa laterală a glandei este acoperită de muşchii infrahioidieni (sternohioidian,
stemotiroidian şi pântecul superior a l omohioidianului).
feţele mediale ale lobilor tiroidieni au rapotiuri cu laringele, iar inferior de acesta cu
traheea şi esofagul cervical. Între trahee, esofag şi lobii tiroidieni trec de fiecare parte
nervii l aringei recurenţi.
feţele posterioare ale lobi l or tiroidieni au raporturi cu mănunchiul vasculonervos a l
gâtului şi în special cu artera carotidă comună. Spre partea internă a acestei feţe se află
g l ande l e paratiroide.

vascularizaţia glandei tiroide este asigurată de atiere l e tiroidiene superioare (din
a.carotide externe) şi inferioare (din trunchiuri l e tireocevica l e ale aa.subclaviculare) şi
uneori de artera tiroidiană ima cu origine în trunchiul arterial brahiocefalic sau în crosa
-aortei.
arterele tiroidiene superioare dau ramuri anterioare şi posterioare pentru feţele
corespunzătoare ale lobi l or tiroidieni.
arterele tiroidiene inferioare ajung l a baza l obi l or tiroidieni şi dau ramuri superioare şi
inferioare pentru porţiunile inferioare ale lobilor tiroidieni.
141
I. Aditusul laringian:
a. reprezintă spaţiul cuprins între plica vestibulară şi plica vocală;
b. este delimitat anterior de plica vestibulară;
c. este delimitat lateral de plicile aritenoepilogotice;
d. este delimitat superior de epiglotă;
e.. reprezintă spaţiul cuprins între plicile vocale şi cartilajul cricoid.
2. Referitor la scheletul laringelui este adevărat:
a. este format din cartilaje, membrane şi ligamente;
b. ca11ilajul tiroid se articulează cu ca11ilajul cricoid;
c. ca11ilajul tiroid se articulează cu ca11ilajul aritenoid;
d. a, b, c;
e. a, b.
3. Alegeţi afirmaţia incorectă: .
a. epiglota este un cartilaj·nepereche al laringelui;
b. ca11ilajele aritenoide se articulează cu cai1ilajul cricoid;
c. cartilajele corniculate sunt situate în grosimea plicilor aritenoide;
d. coamele inferioare ale cartilajului tiroid se articulează cu epiglota;
e. ca1iilajele cuneiforme sunt situate în grosimea plicilor aritenoide.
4. Traheea cervicală:
a. posterior vine în raport cu esofagul şi nervul laringeu recurent;
b. anterior vine în rapo11 cu esofagul şi nervul laringeu recurent;
c. lateral nu vine în raport cu lobii glandei tiroide;
d. medial vine în raport cu mănunchiul vasculo-nervos ai' gâtului;
e. anterior vine în rap011 cu mediastinul superior.
5. Glanda tiroidă:
a. are ca limită inferioară orificiul superior al toracelui;
b. medial glanda este acoperită de muşchii infrahioidieni;
c. pe feţele anterioare ale glandei de identifică glandele paratiroide;
d. între trahee, esofag şi lobii tiroidieni trec nervii laringei recurenţi;
e. mănunchiul vasculo-nervos a gâtului este în rap011 cu feţele laterale ale glandei.
142
BIBLIOGRAFIE
1. Papilian V. Anatomia Omului Vol l . Aparatul locomotor, ediţia XII, Editura Bic All, 2013
2. Papilian V. Anatomia Omului Vol 2. Splalmologia, ediţia XII, Editura Bic All 2013
3. Ranga V. Anatomia Omului. Capul şi gâtul. Editura Cerma. 2007
4. Gray's Anatomy, Thirty ninth edition, Elsevier, 2008
5. Mănescu R.M. Noţiuni de anatomie topografică, clinică şi secţională a capului şi gâtului,
Editura Reprograph, 2008
6. Mîndrilă I. Anatomie topografică şi secţională, Editura Medicală Universitară Craiova, 2009
7. Iagnov Z. Anatomia Omului. Angiologie. Glande endocrine. Sistemul nervos. Editura
Medicală Bucureşti, 1954.
8. Sinelnikov R.D. Atlas ofHuman Anatomy, Voi I, Mir Publisher, 1988.
9. Sinelnikov R.D. Atlas ofHuman Anatomy, Voi II, Mir Publisher, 1988.
10. Sinelnikov R.D. Atlas ofHuman Anatomy, Voi IJl, Mir Publisher, 1988.
11. Drăgoi G.S., Mocanu G.D., Ferschin Agota Edit, Mănescu Maria, Stănescu M.R., Mîndrilă
I. Introducere în studiul sistemului nervos central. Ed. Reprograt� Craiova, 1999
143

Carte LP ANATO

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte LP ANATO

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANATOMIA OMULUI

Descrierea CIP a Bibliotecii afionale a României

I. Stănescu, Radu medicină (coord.)

CIP nr. 7563/ 03.05.2019

EDITURA MEDICALĂ UNIVERSITARĂ CRAIOVA.

Str. Petru Rareş 4. 200654 Craiova

Tel / Fax: +40 251 502 179

Copyright© 2019 Editura Medicală Universitară

Tiparul REPROGRAFIA UNIVERSITĂŢII DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

Oasele etajului neural al craniului: frontal, parietale, occipital etmoid ................................................4

FRONTALUL (Os Frontale)

ETMOIDUL (OS ETHMOIDALE)

: co metu l naza l superior şi · matoare1e elemente.

La nivelul fetei exocraniene a Portiun··

11 B azi·1 are descriem:

CANALELE ŞI CAVITĂŢILE OSULUI TEMPORAL

SFENOIDUL (OS SPHENOIDALE)

CORNETUL INFERIOR (CONCHA NASALIS INFERIOR)

LACRIMALUL (OS LACRIMALE)

OBIECTIVELE LUCRĂRII: 'f

Norma occipitală este alc ătuită din oasele occipital şi parietale.

SUTURILE BOLŢII CRANIENE

FONTANELA ANTERIOARĂ (FRONTALĂ SAU BREGMA)

FONTANELA POSTERIOARĂ (OCCIPITALĂ SAU LAMBDOIDĂ)

FONTANELA SFENOIDALĂ (PTERION)

Foramen /canal Structurile care trec prin foramen/canal

Foramen /canal Structurile care trec prin formen

Tavanul ventriculului IV (tegmen ventriculi quarti) este alcătuit din:

Lobulaţia anatomică a cerebelului

I Denumirea lobului Pe vernis (lobuli) Pe emisfere(lobuli) Fisurile separatoare

Denumirea Filogenetic Lobuli pe vermis Lobuli pe Fisurile

CONfIGURATIA EXTERNĂ A EMISFERELOR CEREBRALE

GIRAŢIA ŞI FISURAŢIA LOBULUI OCCIPITAL

VENTRICULU CEREBRALI 1-11

CIRCULAŢIA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN (LCR)

VASCULARIZAŢIA ARTERIALĂ A ENCEFALULUI

SISTEMUL ARTERIAL VERTEBRO-BAZILAR

SINUSURILE VENOASE ALE DUREI MATER

- loja precapsulară, ce conţine bulbul ocular;

ANEXELE BULBULUI OCULAR

NERVUL TROHLEAR (IV)

NERVUL ABDUCENS (VI)

NERVUL OFTALMIC (n. V/1)

OBIECTIVELE LUCRĂRII: .. .., .

NERVUL VESTIBULO-COHLEAR (VIII).

SISTEMUL VENOS SUPERFICIAL AL GÂTULUI

NERVUL ACCESOR (XI)

MĂNUNCHIUL VASCULONERVOS AL GÂTULUI

ARTERA CAROTIDĂ COMUNĂ

unghiul diedru fom1at astfel se află către posterior nervul vag.

VENA JUGULARĂ INTERNĂ

NERVUL VAG (X)

LANŢUL SIMPATIC CERVICAL

PORŢIUNEA SUPRACLAVICULARĂ A PLEXULUI ·BRAHIAL

tegument; acoperă muşchiul milohjoidian-

ARTERA CAROTIDĂ EXTERNĂ

RAMURILE ARTEREI CAROTIDE EXTERNE

ARTERA AURICULARĂ POSTERIOARĂ

ARTERA FARINGIANĂ ASCENDENTĂ

După efectuarea lucrărilor practice studentul trebuie să capete um1ăroarele abilităţi:

TERITORIILE DE INERVAŢIE CUTANATĂ A FEŢEI

Ganglionii anexaţi nervului facial:

ARTERA TEMPORALĂ SUPERFICIALĂ