Principii și metode de

diagnostic în bolile
infecţioase
Profesor:Mihaci Mihaela
 Maxima săptămânii
ÎMBĂTRÂNESC
ŞI TOT ÎNVĂŢ

ESCHIL
 Răspundeţi la întrebări
 Care sunt factorii procesului infecţios?
 Ce factori ai procesului epidemic cunoaşteţi?
 Ce particularităţi posedă bolile infecţioase?
 Care sunt perioadele bolilor infecţioase?
 Ce căi de transmitere a agentului patogen
sunt caracteristice bolilor infecţioase?
 Care sunt categoriile surselor de infecţie?
 Ce măsuri de neutralizare a sursei de infecţie
se întreprind în focarul de infecţie?
 Ce măsuri de profilaxie specifică se utilizează
în prevenirea bolilor infecţioase?
 Formulați și notați
obiectivele de învățare

Știu Vreau Am
să știu învățat
 Argumente
Bolile infecţioase posedă
manifestări nespecifice,
comune și altor boli, care exprimă dificultăţi
de diagnostic, dar au şi manifestări specifice,
care permit stabilirea unui diagnostic cu
certitudine.
 Argumente
Diagnosticul corect şi precoce de boală
infecţioasă influenţează nu numai
evoluţia bolii, prevenirea complicaţiilor
dar şi succesul măsurilor
profilactice, realizate
imediat pentru neutralizarea focarului de
infecţie.
 Planul

Principiile de diagnostic în bolile infecțioase.

Examenul subiectiv (anamneza). Importanţa lui în
diagnosticul bolilor infecţioase.
Examenul obiectiv al bolnavului infecţios.
Sindroamele și simptomele specifice bolilor
infecţioase.
Metodele diagnosticului de laborator a bolilor
infecţioase. Metodele specifice și nespecifice.
Metodele instrumentale și imagistice.
 DIAGNOSTICUL

În bolile infecțioase diagnosticul parcurge mai

multe etape de analiză și sinteză a informației
culese de la pacientul infecțios,
ce vizează diagnosticul clinic
preventiv, de confirmare și
diferențial.
 PRINCIPIILE DE DIAGNOSTIC

Precoce: se stabilește în primele zile de boală

pentru izolarea promptă a bolnavului infecțios și
prevenirea răspândirii infecției.
Rapid: se stabilește în primele 3 zile de la
suspectarea cazului de boală, pentru inițierea
tratamentului corect și prevenirea complicațiilor.
 PRINCIPIILE DE DIAGNOSTIC

Corect: diagnosticul clinic preventiv se

confirmă prin izolarea agentului patogen, a
antigenelor sau toxinelor lui.
Complet: diagnosticul include denumirea
nozologică a bolii, denumirea agentului cauzal,
tipul, serotipul, gradul de severitate a
procesului, forma clinică, evoluția și
complicațiile.
 ETAPELE DIAGNOSTICULUI

Date clinice: - subiective (anamneza)

- obiective
Date epidemiologice (anamneza epidemiologică)
Date de laborator: - metodele specifice
- metodele nespecifice
Date ale investigațiilor instrumentale
Date ale examinărilor imagistice
Repartizați-vă în echipe conform
termenilor

Infecție
Proces
epidemic Proces
infecțios

Boală Focar de
infecțioasă infecție
Expuneţi:
principii în stabilirea
diagnosticului de boală
infecțioasă
etape ale
diagnosticului clinic

abilitate formată în
stabilirea
diagnosticului clinic

3 2 1
 ANAMNEZA

este un proces complex de căutare și culegere

a informației despre pacient și boala sa. lui.
 ETAPELE ANAMNEZEI

Datele personale ale pacientului (numele,

prenumele, vârsta, sexul, locul de trai, de muncă,
profesia)
Acuzele bolnavului (la ziua curației)
Anamneza (istoricul) bolii
Anamneza epidemiologică
Anamneza vieții
Anamneza alergică
Deprinderile nocive (viciile)
 ACUZELE

Acuzele sau plângerile pe care le prezintă

pacientul în ziua curației. Se notează toate acuzele,
evidențiind simptomele specifice și generale.
În conversația cu bolnavul, personalul medical nu
se va limita doar la spusele lui, dar este necesar ca
interogarea să decurgă activ, prin întrebări
orientative la caracterul semnelor de boală.
 ANAMNEZA BOLII

Este o descriere cronologică, o reflectare maximă a

dinamicii evoluției bolii infecțioase.
Se concretizează:
când a început și cum a debutat boala.
evoluția semnelor clinice în fiecare zi de boală, cu
descrierea minuțioasă a fiecărui simptom sau
sindrom.
 ANAMNEZA BOLII

când și unde s-a adresat pacientul după

asistență medicală, diagnosticul care a fost
stabilit, tratamentul efectuat și efectul lui.
instituția medicală și medicul
care a îndreptat pacientul în
staționar și transportul cu care
a fost transportat.
 ANAMNEZA EPIDEMIOLOGICĂ

este o componentă importantă din cadrul datelor

subiective, care are drept scop identificarea
sursei de infecție, a factorilor posibili de infectare,
căilor de transmitere și modului de infectare.
 ÎN INFECŢIILE INTESTINALE SE
PRECIZEAZĂ:

 Contactul cu bolnavii infecţioşi, febrili.

 Prezenţa cazurilor de boală în anturajul bolnavului.

 Aflarea în focarele epidemice sau regiuni endemice.

 Contactul cu animalele și materia primă animalieră,

caracterul profesiei.
 Modul şi condiţiile de viaţă, starea sanitară a locului de trai.

 Respectarea igienei personale.

 Prezenţa vectorilor pasivi.

 Date despre alimentaţie în ultimele 2 -3 zile: produsele

consumate, modul, condiţiile de preparare şi păstrare,

calitatea produselor, etc.
 Date despre aprovizionarea cu apă, scăldatul în bazine

acvatice.
 ÎN INFECŢIILE RESPIRATORII SE
PRECIZEAZĂ:
 Contactul cu bolnavii febrili, infecţii
respiratorii acute sau cu simptomatologie
asemănătoare.
 Prezenţa cazurilor de boală printre
persoanele ce îl înconjoară pe bolnav.
 Aflarea în focarele epidemice sau regiuni
endemice.
 Respectarea igienei personale.
 Starea sanitară a locului de trai.
 Caracterul profesiei şi condiţiile de muncă.
 Vaccinurile profilactice efectuate.
 În infecţiile sanguine se
precizează:
 Contactul cu bolnavii febrili sau cu simptome asemănătoare.
 Date despre viaţa sexuală.
 Prezenţa cazurilor de boală în anturajul bolnavului.
 Aflarea în focarele epidemice sau regiuni endemice.
 Contactul cu lumea animală, cu materia primă animalieră.
 Modul şi condiţiile de viaţă, starea sanitară a locului de trai.
 Respectarea igienei personale, prezenţa vectorilor activi.
 Caracterul profesiei şi condiţiile de muncă.
 Date despre investigaţiile parenterale în ultimele 6 luni:
transfuzii, transplante, tratarea la specialiști, intervenţii
parenterale, chirurgicale, cosmetice, folosirea în comun a
obiectelor de îngrijire.
 Vaccinurile profilactice efectuate.
 În infecţiile tegumentelor se
precizează:
 Contactul cu animalele, materia primă animalieră.
 Contactul cu bolnavii cu simptomatologie asemănătoare.
 Prezenţa cazurilor de boală printre persoanele din
anturajul bolnavului.
 Modul şi condiţiile de viaţă, starea sanitară a locului de
trai.
 Respectarea igienei personale.
 Caracterul profesiei şi condiţiile de muncă.
 Prezenţa traumelor, leziunilor cutanate, plăgilor,
muşcăturilor de animale.
 Anamneza ginecologică şi obstetricală.
Aranjaţi în ordine consecutivă etapele
anamnezei în corelație cu informaţia
prezentată
Plângerile pacientului expuse la ziua
internării sau comunicării cu pacientul
Acuzele

Reflectarea maximă a dinamicii evoluției

Anamneza bolii și caracteristica semnelor clinice
vieții

Anamneza Datele ce determină sursa de infecție,

căile, factorii și modurile posibile de
bolii infectare

Anamneza Datele despre starea sănătății, situația

familiară, viciile și starea alergologică
epidemiologică
Identificaţi câte 3 date din anamneza
epidemiologică pentru infecţiile:

 Intestinale
 Respiratorii
 Sanguine
 Tegumentare
 EXAMENUL OBIECTIV

Examinarea pacientului se efectuează prin:

Inspecție
Palpație
Percuție
Auscultație
 INSPECȚIA
Se determină starea generală, conștiința,
reacția pacientului la mediul înconjurător,
schimbările aspectului exterior și starea
emoțională (euforie, apatie, convulsii),
prezența febrei.
 INSPECȚIA

Pielea şi mucoasele. Se determină culoarea,

umeditatea, elasticitatea, turgorul, prezenţa
erupţiilor şi caracterul lor, localizarea, cantitatea,
ziua apariției lor, prezenţa edemelor, grosimea
tunicii adipoase.
Icterul tegumentelor și
mucoaselor
Leucoplazia limbii Limba zmeurie
Depozit fungic Erupție herpetică
Semne de deshidratare
 PALPAREA

Se palpează grupele periferice de ganglioni

limfatici determinându-se dimensiunile,
culoarea, consistenţa, prezenţa durerii,
mobilitatea, forma, aderența la țesuturile
adiacente.
Limfoadenopatie
 Sistemul locomotor.
Vizual şi palpator se
examinează
articulaţiile, muşchii,
oasele şi se determină
forma, culoarea,
prezenţa durerii,
edemelor, tumefierilor,
deformațiilor, etc.
 Sistemul respirator
Se determină:
caracterul și tipul respirației, dispneea
frecvența respirației
prezenţa tusei şi caracterul ei
respirația nazală, prezența rinoreei și
caracterul ei
prezența ralurilor în pulmoni la auscultație.
 Sistemul cardiovascular
Se determină:
pulsaţia vaselor sanguine
ritmul şi caracterul zgomotelor cardiace
prezenţa suflurilor cardiace
ritmul, frecvența și amplitudinea pulsului
tensiunea arterială
 Sistemul digestiv
Se examinează:
mucoasa cavităţii bucale, faringelui, a limbii,
amigdalelor
starea actului de deglutiţie
abdomenul – forma, participarea în actul de
respiraţie, prezenţa durerilor şi localizarea
lor, garguimentul intestinal
ficatul – dimensiunile, prezenţa
și caracterul durerilor.
scaunul - caracterul, frecvenţa,
cantitatea, culoarea, mirosul,
modificările patologice.
 Sistemul nervos
Se apreciază:
modificări ale somnului
conştiinţa
semnele meningiene
prezența reflexelor normale şi patologice
reacţia pupilelor la lumină (ptoza palpebrală,
anizocorie, nistagm)
caracteristica organelor olfactive, auditive.
 Sistemul urogenital
Se apreciază:
caracteriul actului urinar (anurie, disurie,
oligurie)
diureza nictemerală
culoarea, cantitatea urinei, prezența hematuriei
prezenţa semnului Pasternaţchi
patologia organelor genitale externe.
SINDROAMELE ȘI SIMPTOMELE SPECIFICE
BOLILOR INFECȚIOASE
 Sindromul toxic/inflamator
 Sindromul febril
 Sindromul eruptiv
 Sindroamele localizatoare:
- Sindromul respirator
- Sindromul meningian
- Sindromul hepatic
- Sindromul digestiv
- Sindromul circulator etc.
 Sindromul toxic/inflamator
Reprezintă manifestarea acțiunii agentului
patogen sau a toxinelor lui.
 Localizat – dolor, calor, tumor, rubor, funcțio

lesa.
 Generalizat – febră, stare de rău, disconfort,

astenie, vertij, slăbiciuni, cefalee, mialgii,

artralgii etc.
 FEBRA
Însoțește frecvent bolile infectioase, fiind
expresia sindromului inflamator.
Febra este rezultatul unor schimbări calitative
provocate de o serie de substanțe cunoscute sub
denumirea de pirogeni.

Febra este ridicarea temperaturii

corpului mai mult de 38C.
Temperatura corpului între
37-38C reprezintă starea de
subfebrilitate.
 FEBRA
Se caracterizează după următoarele criterii:
durată:
- acută, până la 15 zile
- subacută, până la 30 zile
- cronică, mai mare de 30 zile
înălţime:
- moderată (38 – 39C)
- piretică (până la 41C)
- hiperpiretică (mai mare de 41C)
caracter:
- continuă - remitentă

- intermitentă - hectică (septică)

- inversă - recurentă
- ondulată
 TIPURILE DE CURBE FEBRILE

Febra continuă Febra inversă

Temperatura corporală se menţine peste Temperatura corporală se menține la

valorile normale, atât dimineaţa, cât şi cifre înalte, însă dimineața valorile
seara, iar diferenţa dintre cele 2 valori sunt mai mari decât seara
nu depăşeşte 1°C.
 TIPURILE DE CURBE FEBRILE

Febra remitentă Febra intermitentă

Temperatura corporală se menţine peste Nicterimal temperatura corporală

valorile normale, atât dimineaţa, cât şi se menține la valori înalte, apoi
seara, iar diferenţa dintre cele 2 valori scade la normal și iarăși se ridică
depăşeşte 2-3°C.
 TIPURILE DE CURBE FEBRILE

Febra recurentă Febra septică (hectică)

Evoluează cu febră ridicată şi continuă Evoluează ca febra remitentă sau

timp de 5-7 zile, alternând cu perioade intermitentă, dar cu oscilații de 3-5C
afebrile.
 SINDROMUL ERUPTIV

 După modul de apariție elementele eruptive sunt:

primare și secundare.
 Erupţii la nivel cutanat – exantem, la nivelul
mucoaselor vizibile – enantem.
 În bolile infecţioase se pot înregistra după
caracter următoarele elemente eruptive: macula
(rozeola), peteşia, vezicula, pustula,
papula, bula, ulcerul, scuama, crusta,
eritemul, etc.
MACULE (rozeola) PAPULE
VEZICULE PUSTULA
BULA ULCERUL
CRUSTA SCUAMA
PETEȘII ERITEMUL
ERUPȚIA HEMORAGICĂ
Completaţi schema cu semnele clinice
conform sindroamelor

 Echipa I – sindromul respirator

 Echipa II – sindromul digestiv
 Echipa III – sindromul eruptiv
 Echipa IV – sindromul toxic
 Echipa V – sindromul meningian
 EXAMENUL DE LABORATOR

Se efectuează cu scop de confirmare a

diagnosticului clinic preventiv.
Include:
Metodele nespecifice de diagnostic
Metodele specifice de diagnostic
 METODE NESPECIFICE DE
DIAGNOSTIC
Metode clinice:
 hemograma

 urograma

 coprograma

Metode funcționale:
 determinarea glucozei în sânge, ALAT, ASAT,

bilirubina, colesterolul, aldolaza etc

 METODELE SPECIFICE DE
LABORATOR

Directe:
 Metoda microscopică

 Metoda microbiologică

(bacteriologică, virusologică)
 Metoda biologică
 METODELE SPECIFICE DE
LABORATOR

Indirecte:
 Metoda imunologică/serologică

 Metoda tehnicilor moleculare

 Metoda alergică-intradermică
 METODA MICROSCOPICĂ

Este o metodă rapidă de cercetare, care constă

în vizualizarea microorganismului patogen în
produsul patologic recoltat de la bolnav la
microscopul optic sau fluorescent sub formă de
frotiu şi picătură groasă.
Produsul patologic trebuie recoltat precoce în
cursul bolii, transportat rapid la laborator.
 METODA MICROSCOPICĂ

Prelevate patologice: sânge, exudat

faringian, spută, secreţii bronşice, urină, materii
fecale, conţinut din erupţii, lichid cefalorahidian
(LCR), bilă, preparate tisulare, etc.
Avantajele examenului microscopic sunt
rapiditatea şi costul redus.
Dezavantajul metodei: identifică doar
proprietățile morfologice ale agentului patogen,
dar nu și cele culturale și nu identifică specia
agentului.
Recoltarea sângelui
din deget
Metoda microscopică
 Metoda
bacteriologică/virusologică

 Este o metodă de cercetare care se bazează pe

izolarea şi identificarea microorganismelor
patogene în produsele patologice prin
însămânţarea lor pe medii de cultură.
 Atenţie! Cultura este cea mai importantă
metodă de diagnostic în bolile infecţioase.
 Produsele patologice recoltate pentru această
metodă sunt aceleaşi ca şi în metoda
microscopică.
 Etapele metodei microbiologice

I Recoltarea
 Se efectuează până la administrarea
antibioticelor.
 În recipiente sterile (flacon, eprubetă, ansă,
seringă, etc.), respectând regulile de asepsie și
antisepsie.
 Se recoltează cantităţi suficiente de produs
patologic.
 Se recoltează produsele patologice adecvate
localizării infecţiei.
HEMOCULTURA
Urocultura
Coprocultura
 II Transportarea
 Se face rapid, la necesitate pe medii de
transport (medii de conservare).
 Se evită uscarea produsului.
 Se menţine temperatura adecvată
germenului căutat (sângele - 37 C, urina,
fecalele la rece t 0 + 4 C).
 III Izolarea se efectuează pe medii de
cultură: uzuale, speciale, selective,
diferenţiate, de îmbogăţire pentru anaerobi.
 Atenţie! Virusurile nu cresc pe medii
artificiale, pentru recoltarea lor se
folosesc culturi celulare ori alte sisteme
vii
Ou embrionat
Animale de laborator
Culturi celulare (culturi primare - rinichi
de maimuţă, culturi diploide, celule
diploide fetale umane etc.)
IV Identificarea
Se realizează prin metode convenţionale
(teste biochimice, caractere fizice, examen
microscopic, reacţii de aglutinare pe lamă,
profilul sensibilităţii) şi metode rapide
(enzimatice şi cromatografice).
Metoda bacteriologică/virusologică
(cultura)
 METODA
IMUNOLOGICĂ/SEROLOGICĂ
Se bazează pe interacţiunea specifică dintre
anticorpi şi antigene (complexul Ag+Ac).
Importanţa metodei constă în posibilitatea de a
determina prezența agentului patogen în
organism indirect, prin detecţia Ag specifice în
produsul patologic sau a Ac în serul sanguin.
 METODA
IMUNOLOGICĂ/SEROLOGICĂ

Tehnici serologice utilizate:

Reacţia de aglutinare (RA)
Reacţia de hemaglutinare pasivă (RHAP)
Reacţia de fixare a complementului (RFC)
Reacția de precipitare (RP)
Reacţia de neutralizare (RN) etc.
 Tehnici imunologice
cu reactivi marcaţi

Reacţia de imunofluorescenţă – directă și

indirectă
Tehnici imunoenzimatice (testul ELISA)
Tehnica de imunoblot (Western Blott).
 TEHNICI MOLECULARE

 sunt tehnici extrem de sensibile şi specifice,

realizate în laboratoare special dotate, foarte
costisitoare şi se practică atunci când celelalte
metode de diagnostic sunt inoperante.
 permit detecţia microorganismelor patogene
prin identificarea acizilor nucleici caracteristici
în produsul patologic, cultură sau ţesut.
 Importanţa diagnosticului prin
tehnici moleculare

Determină:
 prezenţa microorganismelor patogene în
cantităţi foarte mici în produsul cercetat
 gradul de infecţiozitate a agentului patogen
 eficienţa terapeutică
 mutaţiile virale
 rezistenţa la tratamentul efectuat
 genotipul agentului patogen
 METODA BIOLOGICĂ

 Este o metodă directă de

decelare a
microorganismelor sau
toxinelor lor în organismul
uman bazată pe
inocularea sângelui sau
altor produse patologice
recoltate de la bolnav,
animalelor de laborator.
 Rar utilizată.
 METODA ALERGICO-
INTRADERMICĂ

 Se atribuie la metodele indirecte de decelare a

agenţilor patogeni, bazându-se pe modificarea
sensibilităţii organismului la inocularea alergenilor.
La administrarea repetată a alergenului (antigeni,
agenți patogeni) se dezvoltă o hipersensibilitate
mărită a organismului – fenomenul Artius.
 În prezent se utilizează rar - bruceloză, tularemie,
toxoplasmoză, ornitoză ect.)
 Proba alergică-intradermică
Constă în administrarea stric intradermal a 0,1
ml alergen. Rezultatul se citeşte peste 24-48 ore şi
se consideră:
negativ - diametrul papulei formate este până la
0,9 cm.
slab pozitiv - infiltratul în diametru la 1-3 cm.
pozitiv – infiltratul în diametru 3-6 cm, reacţia
generală lipseşte.
hiperergic – se formează o papulă cu diametrul
mai mare de 6 cm şi manifestări generale (febră,
limfadenită generalizată etc.)
NOTĂ!
Această metodă nu este decisivă pentru
diagnostic, deoarece probele se mențin
pozitive timp îndelungat după suportarea
bolii sau la persoanele vaccinate.
 Notați metodele specifice directe şi
indirecte în diagnosticul de laborator
METODELE INSTRUMENTALE
ȘI IMAGISTICE

rectosigmoidoscopia
colonoscopia

sondajul duodenal

puncţia lombară, sternală

examenul ultrasonor

examenul radiologic

tomografia computerizată

rezonanța magnetică
COLONOSCOPIA
Rectosigmoidoscopia
EXAMENUL RADIOLOGIC
Examenul ultrasonor
Puncţia lombară
Puncția hepatică
 Răspundeți la întrebări:
Cine?

Unde?
Cum? Când?

Diagnosticul
Cine? pozitiv se
Ce este? stabilește:
Diagnosticul
preventiv se
stabilește:
Ce este? Unde?

Cum? Când?
 Bibliografie

 Sv. Cobîleanschi şi a., Boli infecţioase,

Chişinău 2010
 M., Chiotan, Boli infecţioase, Bucureşti
2004
 G., Obreja, Boli infecţioase, profilaxie şi
combatere, Chişinău 2004
 I., Rebedea, Boli infecţioase, Bucureşti
2000
 În baza surselor bibliografice
studiate elaboraţi o integramă

la subiectul
Metode de
diagnostic
 Cel ce are trupul
bolnav are nevoie de
un medic, iar cel ce
este bolnav sufleteşte,
de un prieten, căci un
prieten binevoitor ştie
să vindece o durere.

Platon
VĂ DORESC SĂ AVEŢI
PARTE DE PRIETENI
FIDELI !