INVESTIGAŢII DE LABORATOR ÎN PRACTICA

EPIDEMIOLOGICĂ

Investigaţiile de laborator contribuie la cunoaşterea particularităţilor factorilor

unui proces epidemiologic: densitatea şi atributele surselor de agenţi patogeni, eficienţa
măsurilor de prevenţie şi combatere instituite pentru neutralizarea acestora, gradul şi
natura contaminării căilor de transmitere, caracteristicile fondului imunitar populaţional
etc.
În funcţie de boala în cauză, stadiul ei de evoluţie, porţile şi durata de eliminare
a agenţilor patogeni, se vor supune investigaţiilor de laborator diferite produse eliminate
din organism (Tabelul I).

Recoltare, conservare, transport

În funcţie de natura lor, produsele patologice vor fi recoltate în recipiente
sterilizate prin agenţi fizici (autoclavare, fierbere, flambare etc.).
Recipientele conţinând produsul patologic vor primi numere care vor
corespunde cu cele din fişa de însoţire, pentru cazurile individuale sau cu tabelul, pentru
recoltările provenite de la grupuri de persoane.
Fişa sau tabelul de însoţire al produselor patologice va cuprinde următoarele
date:
 numărul curent al probei;
 numele, prenumele, vârsta, sexul, domiciliul persoanei de la care s-a recoltat;
 profesia, locul de muncă;
 data îmbolnăvirii, diagnosticul clinic;
 denumirea produsului recoltat;
 data şi ora recoltării;
 condiţiile în care s-a realizat transportul;
 examenele solicitate;
 dacă persoana în cauză a primit antibiotice, chimioterapice, imunoglobuline,
dacă a fost vaccinată şi când;
 date epidemiologice şi clinice prin care se poate stabili dacă este vorba
despre bolnavi, suspecţi, contacţi, controlul stării de purtător.
 Fişa sau tabelul vor fi completate în dublu exemplar, având menţionat antetul
unităţii expeditoare şi semnătura medicului. Un exemplar este expediat laboratorului,
odată cu produsele patologice recoltate, celălalt va rămâne pentru evidenţă în unitatea
sanitară respectivă.
Pentru examenele virusologice, produsele patologice vor fi transportate în lăzi
izoterme ce conţin zăpadă carbonică sau amestec frigorific improvizat (gheaţă + sare, în
părţi egale) pentru a realiza o temperatură de aproximativ –100C. În cazul solicitării
unor investigaţii bacteriologice, produsele patologice nu se vor congela, conservarea
lor în timpul transportului se va face în lăzi izoterme sau gheaţă, la temperatura de
+40C.
În unele cazuri se vor folosi diferite lichide conservante care, prin conţinutul lor
în substanţe bacteriostatice, substanţe tampon etc., împiedică dezvoltarea florei saprofite
şi permite supravieţuirea agenţilor patogeni.
Rezultatele investigaţiilor de laborator pot fi denaturate în următoarele
împrejurări:
 condiţii improprii de recoltare a produselor patologice;
 mod necorespunzător de conservare şi transport;
 informaţii insuficiente furnizate laboratorului;
 metode de laborator neadecvate examenului solicitat;
 interpretarea eronată a rezultatelor;
 substituirea probelor.

În practica epidemiologică, frecvent se folosesc investigaţii de laborator pentru:

sânge, exsudat nasofaringian, materii fecale.
 Tabelul I
Principalele produse eliminate de organismul uman, în stare de boală sau portaj de
agenţi patogeni, ce pot fi supuse investigaţiilor de laborator

Produsul Boala
Secreţii nasofaringiene gripă, paragripă, alte pestă pulmonară
viroze cu poartă de intrare antrax pulmonar
respiratorie tuberculoză
rujeolă, rubeolă, varicelă listerioză
angine febra Q
difterie tularemie
tuse convulsivă febră aftoasă
pneumonii meningită CSE

Lichid oral rabie hepatită virală B

parotiditită epidemică HIV/SIDA

Produse şi secreţii cutanate erizipel pestă bubonică

stafilococii cutanate antrax cutanat
varicelă tularemie ulcero-
ganglionară

Secreţii purulente ale conjunctivită gonococică adenoviroze

mucoaselor sifilis tularemie
lepră listerioză

Produse de vărsătură febră tifoidă, paratifoidă alte infecţii ale tubului

toxiinfecţii alimentare digestiv
dizenterie, holeră

Materii fecale febră tifoidă, paratifoidă poliomielită

toxiinfecţii alimentare enteroviroze
dizenterie, holeră nepoliomielitice
antrax digestiv hepatite virale A, E
yersinioze

Urină febră tifoidă tuberculoză

leptospiroză

Sânge hepatite virale B,C,D,F,G tifos exantematic

HIV/SIDA febră recurentă
encefalite febra Q
toxoplasmoză tularemie
malarie

Lapte matern hepatite virale B, C stafilococii

bruceloză streptococii
antrax encefalită de căpuşe
febră aftoasă febră Q
 1. Sângele
Sângele se recoltează pentru investigaţii parazitologice şi serologice.

a) Investigaţii parazitologice
Chiar dacă, în prezent, malaria este o boală care nu pune probeme şi nu intră în
sistemul de supraveghere epidemiologică din România, trebuie cunoscut modul de
diagnostic parazitologic al acesteia: examenul sângelui în picătură groasă.
Pentru aceasta sunt necesare:
- lame curate, fierte în carbonat de sodiu şi degresate cu alcool;
- lanţetă sterilizată prin autoclavare, fierbere sau flambare;
- alcool/eter, vată.
După decontaminarea pulpei degetului sau a lobulului urechii, se înţeapă
tegumentul cu lanţeta. Prima picătură de sânge se şterge cu un tampon de vată uscată,
iar următoarele se vor depune, atingând suprafaţa lamei de picătura formată la nivelul
înţepăturii. Se recoltează câte 3 picături de sânge, care se plasează la cele două
extremităţi ale lamei. Se unesc picăturile folosind colţul unei alte lame, separat pentru
fiecare extremitate, printr-o mişcare circulară, uniformă, realizându-se, astfel, câte o
picătură groasă de sânge la cele două extremităţi ale lamei de sticlă. Preparatele se
usucă la temperatura camerei.

b) Investigaţii serologice
În numeroase boli cu etiologie infecţioasă, cercetarea titrului anticorpilor
specifici (aglutinanţi, litici, hemolizanţi, neutralizanţi, antitoxici, precipitanţi,
hemaglutininoinhibanţi etc.) permite un diagnostic de certitudine. Pentru aceasta se
practică titrarea anticorpilor pe cel puţin două probe de ser sangvin, prelevate în primele
2-3 zile de boală (ser precoce) şi la 10-14 zile de la debut (ser tardiv).
Pentru recoltarea sângelui se vor folosi recoltoare speciale pentru această
investigaţie.
Recoltarea sângelui se realizează, de preferinţă, dimineaţa, pe nemâncate. Se
puncţionează una din venele de la plica cotului (fontanela sau vena jugulară, la copiii
mici) şi se extrag 5-10 ml de sânge în eprubeta specială care se va aşeza în poziţie
înclinată, la temperatura camerei, până la coagularea sângelui, favorizându-se astfel
retracţia cheagului şi exsudarea serului. Eprubetele vor primi numărul de ordine
corespunzător cu cel din tabelul însoţitor al probelor.
 Transportul probelor de sânge se realizează în lăzi izoterme sau recipiente cu
gheaţă, la temperatura de +40C, nefiind permisă congelarea. Până la expediere, sângeşe
total sau serul va fi păstrat la o temperatură de +40C.
Sângele hemolizat, contaminat sau în cantitate insuficientă este un produs
compromis, deoarece nu poate fi supus investigaţiilor de laborator.
Pentru diagnosticul serologic al virozelor sunt necesare cel puţin două probe de
sânge, la interval de 10-14 zile una de alta, serurile vor fi conservate în stare congelată,
la –350C. Reacţiile serologice vor fi efectuate în aceeaşi şedinţă pentru tote probele de
ser (precoce şi tardiv), pentru a se putea compara în mod obiectiv intensitatea creşterii
titrului anticorpilor în serul tardiv faţă de serul precoce.

2. Exsudatul nasofaringian
Exsudatul nasofaringian poate proveni de la bolnavi sau de la purtători de agenţi
patogeni.
Recoltarea exsudatului nasofaringian pentru examenul bacteriologic se
realizează cu: tampoane din vată hidrofilă, montate pe tije din lemn sau din metal,
introduse în tuburi de sticlă şi sterilizate la Poupinel; spatule sterile, din lemn sau metal.
Recoltarea se va efectua după un interval de timp cât mai lung din momentul folosirii
gargarismelor, badijonărilor cu antiseptice, după ingestia de alimente sau administrarea
de antibiotice.
Se recomandă ca recoltarea să se efectueze dimineaţa, pe nemâncate, după
următoarea tehnică: se aşează bolnavul pe un scaun, lăsând capul pe spate şi deschizând
gura, se apasă limba cu ajutorul spatulei sterile şi se şterge cu tamponul suprafaţa
amigdalelor, peretele posterior al faringelui şi între lilierii vălului. În caz de angină cu
exsudat vizibil, produsul patologic se recoltează de unde acesta se găseşte în cantitate
mai mare. În anginele cu false membrane, se va avea grijă ca fragmentul să fie prelevat
de la marginea leziunii.
Recoltarea exsudatului nazal se realizează ştergând suprafaţa interioară a celor
două narine.
După efectuarea recoltărilor, tampoanele vor fi expediate cât mai repede posibil,
la laborator sau vor fi însămânţate imediat. Apăsătoarele de limbă folosite vor fi
introduse într-o soluţie de cloramină 2%, bromocet 2% 0. Cele metalice pot fi flambate,
iar cele confecţionate din lemn se vor fierbe, autoclava sau incinera.
 Pentru examenul virusologic, exsudatul nazofaringian se va recolta folosind:
tampoane din vată nehidrofilă, sterilizate la autoclav şi montate pe tije din lemn;
flacoane sterile cu dopuri de cauciuc neutru, netoxice, conţinând 1-2 ml de soluţie
conservantă Hank’s sau PES, cu pH = 7,2 - 7,4 la care se adaugă penicilină şi
streptomicină, în momentul utilizării.
Recoltarea se face în condiţiile menţionate la examenul bacteriologic. Cu
ajutorul tamponului de vată nehidrofilă se şterge peretele posterior al faringelui,
amigdalele şi pilierii, apoi acesta se descarcă, printr-o mişcare circulară, apăsând
tamponul pe pereţii flaconului cu soluţie conservantă.
Flacoanele vor fi etichetate şi vor primi numărul de ordine ce corespunde cu cel
din tabelul sau din fişa de însoţire.
Transportul se va realiza în condiţii de congelare a produselor, în lăzi izoterme
sau termos conţinând un amestec frigorific (zăpadă carbonică sau amestec în părţi egale
de gheaţă + sare), la temperatura de –100C. Produsele se vor păstra congelate până în
momentul efectuării examenelor virusologice.

3. Materiile fecale
Materiile fecale se recoltează pentru examene bacteriologice, virusologice,
parazitologice şi micologice.
În mod obişnuit, Examenul materiilor fecale urmăreşte stabilirea etiologiei unor
îmbolnăviri semnalate în colectivităţile populaţionale, cel mai frecvent legate de
existenţa unor purtători de agenţi patogeni.
Pentru recoltarea materiilor fecale, se vor folosi coprocultoare tip sau
improvizate, din material plastic sau din sticlă, sterilizate prin autoclavare sau prin
fierbere, fără urme de decontaminanţi chimici.

a) Starea de purtător de bacil tific

Se urmăreşte prin examinarea materiilor fecale recoltate după adminstrarea, în
prelabil, a unui purgativ salin (sulfat de magneziu şi sulfat de sodiu, câte 15 g dizolvate
în 250 ml apă). După o administrare unică de purgativ, recoltarea se va face timp de 3
zile consecutiv, după ce a avut loc evacuarea materiilor fecale pe un suport steril.
Dacă probele cu produse patologice nu pot ajunge la laborator în primele 6 ore
de la recoltare, este necesar ca transportul acestora să se realizeze adăugându-se în
coprocultor câte 3-5 ml de lichid conservant (soluţie sterilă de glicerină, soluţie de
tetrationat sau acid boric 0,5% în apă distilată), cu care se va amesteca produsul
patologic recoltat.
Transportul se va efectua în lăzi izoterme sau recipient cu gheaţă, la temperatura
de +40C. Însămânţarea pe medii de cultură nu se va face mai târziu de 24 de ore de la
recoltare.

b) Starea de purtător de bacil dizenteric

Se cercetează folosind materii fecale recoltate cu sonda Nelaton (sterilizată prin
fierbere, fără urme de decontaminanţi chimici) nr. 16-18 sau cu ajutorul
recotsigmoidoscopului, direct din sigmoid. Pentru executarea recoltării, sonda va fi
lubrefiată cu vaselină lichidă sau parafină, după care se introduce în rect pe o adâncime
de cel puţin 15-20 cm la adult şi 10-12 cm la copil.

c) Recoltarea materiilor fecale în enteroviroze

Se realizează după emisia spontană în vase sterilizate prin autoclavare sau
fierbere. Cu ajutorul unei spatule sunt prelevate 2-3 g de materii fecale din zone diferite
ale scaunului, care se introduc într-un flacon cu lichid conservant. Se poate practica şi
recoltarea din rect cu ajutorul tampoanelor din vată nehidrofilă, după care acestea vor fi
descărcate în flacoane cu soluţie conservantă Hank’s. Probele vor fi congelate prin
acelaşi procedeu ca şi în cazul exsudatelor nazofaringiene, pentru a se asigura
conservarea pe timpul transportului. Congelarea se menţine până în momentul
însămânţării probelor.