Cursul nr.

Noţiuni introductive
de Epidemiologie

S.L. Dr. Luminiţa Bădiţoiu

Conf. univ. Dr. Emilian Damian Popovici

UMF “VICTOR BABEŞ” TIMIŞOARA

 Epidemiologia

este ştiinţa medicală care se ocupă cu studiul distribuţiei

bolilor în masa populaţională, cu decesele, infirmităţile
precum şi cu factorii determinanţi şi favorizanţi care stau la
baza apariţiei îmbolnăvirilor;

Unitatea de studiu – este populaţia

(nu persoana cum se întâmplă în
medicina clinică);

Populaţia – masa receptivă de persoane care prezintă

susceptibilitatea de a se îmbolnăvi (în special în epidemiologia
bolilor infecţioase);
 Epidemiologia

Ca ştiinţă, privită unitar, cuprinde:

Epidemiologia bolilor neinfecţioase

Epidemiologia bolilor infecţioase

Farmaco-epidemiologia

Epidemiologia iatrogenităţii,etc.
 Epidemiologia bolilor neinfecţioase

Este reprezentată de depistarea timpurie, preclinică şi în faza

biochimică a bolii respective iar soluţia constă în mobilizarea
persoanelor cu risc de îmbolnăvire pentru controale de
specialitate de lungă durată;

Prea des însă, oamenii preferă “spectacolul”, adesea miraj al

medicinei curative în faţa medicinei preventive care este mai
puţin costisitoare, mai eficientă şi mai benefică sub toate
aspectele pentru sănătatea publică!
 Epidemiologia bolilor infecţioase
Obiectivele epidemiologiei bolilor infecţioase sunt, în
principal, reprezentate de:
1. Punerea în evidenţă a unui proces epidemiologic de la
apariţie şi până la stingere;
2. Luarea măsurilor de profilaxie şi combatere şi
3. Încurajarea unei practici clinice de bună calitate, prin
introducerea şi aplicarea conceptelor de epidemiologie
clinică.
 Epidemiologia cuprinde:

EPIDEMIOLOGIA
GENERALĂ

EPIDEMIOLOGIA
SPECIALĂ
 Epidemiologia – ştiinţă de sinteză

Ştiinţele de colaborare ale Epidemiologiei sunt diverse:

De la aproape toate disciplinele Medicinei şi până la

Zoologie (izvorul de infecţie animal), ecologie,
biostatistică şi Informatică medicală, matematică
(modele matematice), etc.
 Istoricul Epidemiologiei

Noţiuni de epidemiologie există încă din antichitate:

Renaştere

Antichitate Ev mediu Etapa Pasteuriană Etapa Modernă

 Antichitatea
Ptah Hippocrate

• Zeul morţii la vechii egipteni era • Considera că bolile epidemice

reprezentat cu un sceptru cu cap de
şobolan, ceea ce sugerează legătura
dintre moarte şi acest rozător
(vectorul ciumei!)
erau produse de „miasme morbide”
•Iar Tucidide considera că erau
datorate unor particule foarte mici
de materie vie - „contagium
animatum”.
 Evul mediu/Renaşterea

Paracelsus

“Marea ciumă din Florenţa descrisă •Stabileşte că bolile sunt

de Boccaccio” cauzate de agenţi externi
Sabatelli
 Etapa antepasteuriană
Ambroise Pare Ignaz Semmelweis

•atestă transmiterea „infecţiei •transmiterea febrei puerperale prin

putrede de spital” prin
contactul dintre bolnav şi
personalul de îngrijire.
intermediul „materialului cadaveric”:
-izolarea cazurilor de infecţie puerperală,
-protocol strict de spălare a mâinilor, cu apă
clorinată de var înaintea intrării în sala de
expulzie,
-fierberea tuturor instrumentelor
 Etapa pasteuriană
Louis
Robert Koch
Pasteur

•Demonstrează etiologia infecţioasă

•Creatorul bacteriologiei moderne,
a bolilor nosocomiale,
• evidenţiază microorganismele
•Pune bazele medicinei aseptice
 Etapa pasteuriană
Joseph
Lister

•Introduce noţiunea de antisepsie

•Începutul secolului XX - generalizarea conduitei preventive şi

de control în domeniul infecţiilor intraspitaliceşti prin:
-igienizarea curentă,
-introducerea sterilizării prin metode fizice,
-aplicarea asepsiei/antisepsiei şi dezinfecţiei.
 Etapa modernă
Alexander Fleming

•Descoperă penicilina în 1929

•Deschide etapa tratamentelor antibacteriene

•Generalizarea conceptelor epidemiologice

•Implementarea metodelor de studiu în
Epidemiologie
 Trăsături contemporane ale proceselor
epidemiologice
Se remarcă:
Scăderea morbidităţii în unele boli infecţioase prin:
Imunoprofilaxie,
Antibioprofilaxie,
Creşterea nivelului de trai,
Scăderea mortalităţii în unele boli infecţioase, în special
prin modernizarea metodelor şi mijloacelor terapeutice,
 Trăsături contemporane ale proceselor
epidemiologice
Dar şi aspecte noi:
Creşterea numărului formelor atipice de boală (cu
implicaţii clinice şi epidemiologice),
Creşterea numărului de purtători de germeni
rezistenţi (TBC),
Diversificarea factorilor procesului epidemiologic.
 Trăsături contemporane ale proceselor
epidemiologice
Existenţa unor boli ce s-au benignizat – scarlatina, prin
progresele terapeutice,

Dar şi existenţa unor boli ce continuă cu o morbiditate

deosebit de mare :
virozele respiratorii/gripa (variabilitate antigenică mare),
Hepatitele virale (număr mare de surse de infecţie
nedepistate),
Tuberculoza pulmonară,
HIV/SIDA, etc.
 Trăsături contemporane ale proceselor
epidemiologice

Existenţa bolilor de import – afecţiuni infecţioase sau

parazitare aduse dintr-un teritoriu afectat în unul fără
îmbolnăviri sau cu îmbolnăviri rare;
Apariţia bolilor de import se datorează în principal traficului
generalizat de persoane şi mărfuri.
 Trăsături contemporane ale proceselor
epidemiologice
Existenţa bolilor emergente – entităţi clinice nou apărute (în
general sau într-un anumit teritoriu) – Legioneloza,
HIV/SIDA, SARS, Boala Lyme, febre hemoragice virale;
Covid 19.
Existenţa bolilor reemergente – afecţiuni controlate la un
moment dat dar care în prezent cunosc o nouă recrudescenţă –
difteria/tusea convulsivă, TBC.
 Eradicarea

Are 3 faze:
Reducerea – scăderea morbidităţii la un prag minim,

Lichidarea nosologică sau eliminarea – dispariţia bolii

din unele teritorii dar cu agentul patogen prezent - la
început cu caractere de virulenţă şi patogenitate
nemodificate dar apoi cu caractere modificate,

Eradicarea propriu-zisă – dispariţia bolii şi a germenului

pe plan mondial.
 Eradicarea

Pe plan mondial singura boală eradicată este:

VARIOLA

În curs de eradicare:

POLIOMIELITA
 Noţiuni epidemiologice

În Epidemiologia bolilor infecţioase se folosesc 3 noţiuni

fundamentale, care se deosebesc după gradul de complexitate
al formelor studiate:

A .PROCES INFECŢIOS

B. FOCAR EPIDEMIOLOGIC

C. PROCES EPIDEMIOLOGIC
 A. Pocesul infecţios

Este reprezentat de complexitatea de reacţii biologice şi

modificări histopatologice locale sau generale care apar ca
urmare a interacţiunii dintre microorganism (agentul patogen)
şi macroorganism, în condiţiile date de mediu.

Sursă imagine: Bocşan I.S. Epidemiologie practică pentru medicii de familie:179

 B. Focarul epidemiologic

Include procesul infecţios precum şi totalitatea legăturilor

cu procesele infecţioase anterioare şi ulterioare;
Poate fi constituit dintr-un singur caz de boală nou apărut
într-o colectivitate sau din mai multe cazuri, la care sau între
care, se pot stabili legături de filiaţie.

Sursă imagine: Bocşan I.S. Epidemiologie practică pentru medicii de familie:180

 Filiaţia cazurilor

Este legătura care se poate stabilii între îmbolnăviri, în

limitele perioadei de incubaţie maximă a bolii;
Se urmăreşte relaţia de transmitere a bolii de la un caz primar
la 2 sau mai multe cazuri secundare,
În situaţia în care un caz secundar transmite boala mai departe,
el devine, pentru acestea din urmă, caz primar.

Caz 1

Caz 2 Caz 3

Caz 4
Caz 5
 Factorii focarului epidemiologic

Pentru apariţia oricărui focar epidemiologic este obligatorie

existenţa a 2 categorii de factori:

FACTORI DETERMINANŢI

FACTORI FAVORIZANŢI
 Factorii determinaţi
1. IZVORUL DE INFECŢIE – organismul sau mediul care
adăposteşte agentul patogen, în care acesta se multiplică şi
de la nivelul căruia se elimină în mediul extern

2.CALEA DE TRANSMITERE – drumul parcurs de agentul

patogen, de la izvorul de infecţie şi până la organismul receptiv
precum şi modul în care este parcurs acest drum, care este
influenţat de factorii de mediu fizic extern

3. POPULAŢIA RECEPTIVĂ – respectiv masa de persoane

care prezintă susceptibilitatea de a se îmbolnăvi
 Factorii favorizanţi

A doua categorie de factori sunt reprezentaţi de :

1. FACTORII NATURALI DE MEDIU – meteo-climatici,
geografici, cosmici, telurici

2. FACTORII ECONOMICO-SOCIALI – standardul

economic,cultural şi educaţional, factori ocupaţionali,
aglomeraţia, perturbări economico-sociale

3. FACTORII BIOLOGICI – invazii de vectori – rozătoare,

alte animale/păsări, arme biologice, etc.
 Factorii favorizanţi

Nu au în totdeauna o acţiune decisivă asupra constituirii

focarului epidemiologic dar pot avea o acţiune importantă
asupra formei de manifestare a procesului epidemiologic.
 C. Procesul epidemiologic

Este reprezentat de totalitatea proceselor şi mecanismelor

fiziopatologice precum şi a perturbărilor economico-
sociale ce apar într-o populaţie care a fost agresionată de
un agent patogen, pe toată întinderea îmbolnăvirii respectivei
populaţii.

Sursă imagine: A.Ivan. Tratat de Epidemiologie a bolilor transmisibile:185

 C. Procesul epidemiologic

Este constituit dintr-o succesiune de focare epidemiologice

care au legătură între ele iar unitatea concretă a procesului
epidemiologic este focarul epidemiologic.

Sursă imagine: Bocşan I.S. Epidemiologie practică pentru medicii de familie:211

 Rezistenţa antiinfecţioasă

Agentul patogen, în tentativa de pătrundere în organism, este

întâmpinat de rezistenţa antiinfecţioasă care poate fi:

1. REZISTENŢĂ NESPECIFICĂ – la constituirea ei, iau parte

3 categorii de factori:
• Bariera cutaneo-mucoasă (protecţie mecanică şi biologică)
• Bariera cito-tisulară (reacţia inflamatorie, febra, fagocitoza,
producţia de interferon)
• Bariera umorală sangvină (producţia de complement,
properdină, opsonine naturale, lizine, etc.)
 Rezistenţa antiinfecţioasă
2. REZISTENŢĂ SPECIFICĂ ANTIINFECŢIOASĂ – cu:

• rezistenţă antiinfecţioasă specifică moştenită – ce include:

• Rezistenţa naturală specifică (de specie)
• Rezistenţa relativă (datorată unor caracteristici ereditare)
• Rezistenţa transplacentară transmisă pasiv de la mamă
la copil

• Rezistenţă specifică dobândită sau câştigată - se poate constitui:

• Natural – după trecerea prin infecţie, sau
• Artificial – prin imunizare activă şi/sau pasivă.
 Contaminare versus infecţie
Dacă agentul patogen depăşeşte toate aceste obstacole, atunci
el începe să se multiplice iar organismul răspunde la
multiplicare sau la produşii de metabolism ai agentului
patogen, printr-un şir de reacţii biologice;

Perioada de timp în care agentul patogen a intrat în

organism dar nu s-a multiplicat se numeşte
CONTAMINARE.
 Contaminare versus infecţie

În momentul în care, în organism apar reacţiile biologice,

înseamnă că s-a constituit INFECŢIA.

•Atâta timp cât există doar modificări biologice şi

histopatologice caracteristice bolii respective
INFECŢIE LATENTĂ

•O dată cu apariţia semnelor clinice se constituie

INFECŢIE BOALĂ
Manifestată:
•tipic: cu toate semnele de boală;
•Atipic: doar unele semne de boală (HV)
 Contaminare versus infecţie

Locul din organism în care agentul patogen produce

manifestări morbide poartă numele de FOCAR DE
INFECŢIE, de la nivelul căruia agentul patogen difuzează în
organism pe diferite căi.
Imagini – surse
Internet