EVALUAREA ÎN ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ ŞI

ALGORITMUL DE ABORDARE AL
PACIENTULUI
EVALUAREA PACIENTULUI ÎN
ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ
DEFINIŢIE

 Evaluare = abilitatea de a identifica factorii care

influenţează calitatea vieţii unui pacient şi de a stabili un
plan de management individualizat.
EVALUAREA PACIENTULUI ÎN
ÎNGRIJIREA PALIATIVĂ
Îngrijire holistică =
 Aspecte fizice

 Aspecte psiho-emoţionale (comunicare, nevoia de

informaţii, luarea deciziilor, obiective)
 Aspecte sociale (familia, resurse în familie şi
comunitate, alte aspecte legale, financiare)
 Aspecte spirituale (semnificaţia bolii, practicarea unor
activităţi religioase, ritualuri, rugăciune, alte aspecte)
Vezi protocol evaluare generală
 Statusul de performanţă
ECOG (Eastern Cooperative Oncology
Group
Grade ECOG
0 Activ complet; capabil să desfăşoare toate activităţile dinainte
de boală, fără restricţii
1 Restricţii în desfăşurarea activităţilor fizice solicitante dar mobil,
capabil să desfăşoare munci uşoare/ sedentare/ de birou
2 Mobil şi capabil de autoîngrijire dar incapabil de orice fel de
muncă. Peste 50% din timp activ

3 Capabil de autoîngrijire limitată, imobilizat la pat/ fotoliu >50%

timp.
4 Complet imobilizat la pat, incapabil de autoîngrijire.
 Statusul de performanţă
Indice Karnofsky
Capabil să desfăşoare activitate
normală şi la locul de muncă; nu
necesită îngrijire specială
Incapabil de muncă, capabil a trăi
la domiciliu/ capabil de îngrijire
pentru cele mai multe nevoi
personale; necesită asistenţă
variabilă.
Imposibil să aibă grijă de sine;
necesită îngrijire instituţională/
spital; boala poate progresa rapid.
100 Normal; fără semne/ simptome de boală
90 Capabil de activitate normală; semne/ simptome
minore de boală
80 Activitate normală cu efort; unele semne/
simptome ale bolii prezente
70 Capabil să se îngrijească singur; incapabil de
activitate normală sau de muncă activă
60 Necesită asistenţă ocazională, dar este capabil
să se îngrijească de majoritatea nevoilor
personale
50 Necesită asistenţă considerabilă şi frecvent
îngrijire medicală
40 Invalid; îngrijire specială şi asistenţă medicală
30 Invaliditate severă; este indicată spitalizarea ,
totusi moartea nu este iminentă
20 Foarte bolnav; spitalizare şi tratament activ
suportiv necesar
10 Terminal; proces fatal cu evoluţie rapidă
Statusul de performanţă
Indice Barthel (de autoîngrijire)
FEEDING BLADDER
 0 = unable  0 = incontinent, or catheterized and unable to
 5 = needs help cutting, spreading butter, etc., or manage alone
requires modified diet  5 = occasional accident
 10 = independent  10 = continent
BATHING TOILET USE
 0 = dependent  0 = dependent
 5 = independent (or in shower)  5 = needs some help, but can do something alone
GROOMING
 10 = independent (on and off, dressing, wiping)
 0 = needs to help with personal care TRANSFERS (BED TO CHAIR AND BACK)
 5 = independent face/hair/teeth/shaving
 0 = unable, no sitting balance
(implements provided)  5 = major help (one or two people, physical), can sit
DRESSING  10 = minor help (verbal or physical)
 0 = dependent
 15 = independent
 5 = needs help but can do about half unaided MOBILITY (ON LEVEL SURFACES)
 10 = independent (including buttons, zips, laces,
 0 = immobile or < 50 yards
etc.)  5 = wheelchair independent, including corners, > 50
yards
BOWELS
 10 = walks with help of one person (verbal or
 0 = incontinent (or needs to be given enemas)
physical) > 50 yards
 5 = occasional accident  15 = independent (but may use any aid; for example,
 10 = continent stick) > 50 yards
STAIRS
 0 = unable
 5 = needs help (verbal, physical, carrying aid)
TOTAL (0–100): ______  10 = independent
ESAS (Sistem de evaluare
simptomatică Edmonton)

 Serie de 9 scale analog vizuale (SAV), pentru:

 durere
 oboseală
 greaţă
 depresie
 anxietate
 somnolenţă
 apetit
 stare de bine
 dispnee
 o SAV suplimentară
 Pacientul apreciază intensitatea fiecărui simptom de 2 ori pe zi, la orele
10,00 si 18,00.
 Se trece într-un grafic.
ESAS
 Autoevaluare Pacient incapabil de
autoevaluare

Simptom Simptom Simptom Cauze Cauze Stare

<4 4 -7 >7 reversibile ireversibile terminală

Reeval.
sistematică TRATAMENT Hetero- Protocol
Eval. în Urgenţă
ulterioară evaluare stare
detaliu a în paliaţie
terminală
simptomului

TRATAMENT
TRATAMENT TRATAMENT
ESAS (Sistem de evaluare
simptomatică Edmonton)
Avantaje:
 îmbunătăţeşte continuitatea îngrijirii, funcţionând ca un
limbaj comun între diferitele discipline medicale, uşor de
aplicat şi usor de interpretat de către toţi cei implicaţi în
îngrijirea pacientului
 controlează eficienţa diferitelor tratamente, fiind util şi ca
sistem de audit clinic
 ajută educaţia în îngrijirea paliativă, facilitând înţelegerea
relaţiilor dintre simptomele evaluate
 Durerea afectează toate domeniile calităţii vieţii
unui pacient, şi de aceea în managementul ei este
foarte important. 
 Durerea totală este un concept specific
îngrijirilor paliative şi include durerea fizică,
psihică, socială şi spirituală.
DUREREA TOTALĂ
DIMENSIUNEA FIZICĂ

EVALUAŢI:
 Simptomele

Durerea element esenţial = model de evaluare pentru

celelalte simptome
 Mobilizare
 Nutriţie
 Hidratare
 Siguranţă

Vezi protocol evaluare generală

DIMENSIUNEA FIZICA
DUREREA
La sfarşitul evaluării, evaluatorul trebuie să fie
apt să aprecieze dacă durerea (OMS):

 este cauzată de boala de bază (cancer), de tratament/ altă

patologie asociata?
 este nociceptivă, neuropatică sau mixtă?
 este functionala (crampa, colica)?
 care sunt factorii care provoaca/ amelioreaza durerea,
calitatea, iradierea, intensitatea si caracteristicile temporale ale
durerii?
 care este impactul durerii asupra vietii pacientului?
 este sau nu însoţită de elemente importante de suferinţă
psihologică, sociala, spirituala?
 are impact negativ asupra familiei/ aparţinătorilor?
 Durerea este percepută în mod universal ca un
semnal de boală, fiind simptomul cel mai
frecvent care aduce pacientul la medic.
 Durerea este o experienţă neplăcută, asociată cu
leziuni tisulare reale sau potenţiale şi are un
caracter dual – senzorial şi / sau emoţional;

 este întotdeauna subiectivă, fiind legată de

experienţele anterioare ale subiectului, de factori
psiho-sociali şi culturali. 
 Care este mecanismul de apariție al durerii?
Durerea este rezultatul unui arc reflex mediat de
receptori specifici numiţi nociceptori şi are căi
aferente, centri şi căi eferente la fel ca orice arc
reflex.

Nociceptorii sunt reprezentaţi de terminaţiile

nervoase libere ale fibrelor mielinizate, cu conducere
rapidă şi nemielinizate cu conducere lentă, fibre care
reprezintă căile aferente ce se termină la nivelul
măduvei spinării în coarnele dorsale.
 Nociceptorii au distribuţie difuză atât la nivel somatic
cât şi la nivel visceral.

 Nociceptorii din prima categorie sunt de tip

mecanoreceptor şi au un prag de excitabilitate mai
înalt, în timp ce aceia din a doua categorie sunt
activaţi de stimuli mecanici, termici, chimici.
 Durerea produsă prin stimularea nociceptorilor
din fibrele cu conducere rapida este bine
localizată, cu caracter de înţepătură sau de
junghi, în timp ce durerea produsă prin
stimularea fibrelor cu conducere lenta este mai
difuză, surdă, cu caracter de arsură.
Stimuli nociceptivi sunt:

• mecanici: presiune, întindere;

• termici: extreme de temperatură;
• chimici: substanţa P, prostaglandinele,
bradikinina, componente bacteriene, potasiu,
histamina, hipoxemia locală.
Căile aferente sunt:

• fibrele care se opresc în cornul dorsal al măduvei

spinării
• fibrele care se opresc în trunchiul cerebral
(fascicule nervoase spinocerebrale)
• fibrele care se opresc la nivel talamic (fascicule
nervoase spinotalamice)
• fasciculele nervoase care ajung la nivel cerebral în
diferite arii şi care sunt responsabile de aspectele
emoţionale, comportamentale legate de durere.
Centrii durerii 
Au o distribuţie difuză la diferite etaje ale sistemului
nervos:
spinali,

trunchi cerebral,

talamus,

diferite arii corticale.

Căile eferente 

 sunt responsabile de modularea durerii fie în

sensul inhibării, fie în sensul amplificării acesteia.
 Dintre mediatorii inhibitori ai durerii, cei mai
importanţi sunt opioidele endogene:
 encefalina, endorfina;
 serotonina;
 noradrenalina;
 acidul gamma-amino-butiric (GABA).
 Dinte mediatorii endogeni ai amplificării durerii
cei mai importanţi sunt:
 substanţa P,
 bradikinina,
 adenozin trifosfatul,
 calcitoningene related peptide.
Care sunt tipurile de durere?

Durerea poate fi clasificată din diferite puncte de

vedere, cele mai importante fiind:
 tipul evolutiv şi

tipul fiziopatogenic.
I. Clasificarea evolutivă a durerii

 Această clasificare permite încadrarea acesteia în

durere
 acută,
 cronică,
 incidentală sau
 exacerbată.
Durerea acută
 este episodică, se poate datora unei afecţiuni
acute, are un debut brusc, uşor de localizat din
punct de vedere temporal şi se poate asocia cu
simptome de suferinţă neurovegetativă cum ar fi
anxietatea.
 De obicei are durată sub 7 zile.
 Tratamentul acesteia necesită de obicei analgezie
de scurtă durată, iar tratamentul de bază este cel al
cauzei.
Durerea cronică
 aceasta mai este denumită şi durere persistentă, este rezultatul
unei afecţiuni cronice, are un debut insidios şi o evoluţie
progresivă, şi se poate asocia cu simptome cum ar fi depresia.
 tratamentul acesteia implică analgezie constantă, iar aceasta
trebuie asociată tratamentului bolii de bază şi intervenţiilor de
corecţie a celorlalte tipuri de suferinţă (psihică, socială,
spirituală).
 durerea cronică reprezintă tipul evolutiv cel mai frecvent
întâlnit în îngrijirile paliative (la pacienții oncologici).
Durerea incidentală
 este o durere intermitentă provocată de anumiţi
stimuli nociceptivi (mişcare voluntară sau
involuntară bruşte etc).
 De obicei necesită tratament local.
 Un exemplu tipic, îl reprezintă durerea asociată
unei tehnici diagnostice sau terapeutice (durerea
procedurală – de exemplu, durerea la
mamografie).
Durerea exacerbată
 Reprezintă creşterea spontană, neprovocată a
intensităţii unei dureri cronice care de obicei este
controlată adecvat din punct de vedere terapeutic.
 Acest tip de exacerbare poate apare şi la un pacient
care urmează tratament opioid, la sfârşitul duratei
optime de acţiune a acestuia.
 Tratamentul acesteia implică analgezia suplimentară.
Clasificarea fiziopatogenică a durerii

 Această clasificare permite încadrarea durerii în

durere nociceptivă, durere neuropatică, durere
psihogenă.
Durerea nociceptivă
 Reprezintă tipul fiziopatogenic cel mai frecvent de durere (şi
mai mult, reprezintă tipul “fiziologic” al durerii), deoarece
este rezultatul activării arcurilor reflexe specifice de către
stimuli nociceptivi.
 Această durere presupune că toate structurile componente ale
acestor arcuri(receptori, căi aferente, centri, căi eferente) sunt
integre din punct de vedere structural şi functional.
 Dacă durerea este somatică, zona dureroasă este bine
localizată, spre deosebire de durerea viscerală care are
localizare mai imprecisă.
 Durerea nociceptivă se pretează din punct de vedere
terapeutic, atât la analgezie non-opioidă cât şi la analgezie
opioidă.
Durerea neuropatică
 Se datorează lezării diferitelor structuri din arcul reflex al durerii, ceea ce
conduce fie la creşterea sensibilităţii la stimuli nociceptivi, fie la
descărcarea anormală de informaţii nociceptive pe căile aferente.
 Este resimţită fie ca o senzaţie de arsură (disestezie), fie ca o durere extrem
de intensă (lancinantă).
 Această durere se poate reduce prin manevere de prindere sau de presare a
zonei dureroase (desensibilizare provocată) în cazul în care aceste manevre
sunt posibile.
 Durerea neuropatică cedează greu la tratamentul opioid, dar poate ceda la
tratamentul analgezic adjuvant.
Durerea psihogenă 
 Este de obicei un diagnostic de excludere a altor
tipuri de durere “fizică”.

 Apare fără o cauză fizică aparentă la pacienţii care

au o afecţiune psihiatrică şi reprezintă
manifestarea subiectivă a acelei suferinţe, în
absenţa oricăror cauze organice care ar putea
provoca durerea.
 Durere de tip mixt, nociceptivă – neuropatică
Care sunt cauzele durerii in secțiile de îngrijirile
paliative ?

• cauze care ţin de organul afectat: tumori, compresiuni, leziuni,

traumatisme, inflamaţii, infecţii;

• cauze care ţin de procedurile diagnostice şi / sau terapeutice:

de exemplu, intervenţia chirurgicală;

• cauze psihice;

• cauze spirituale;

• cauze sociale.
Care sunt factorii care pot influenţa percepţia
durerii de către pacient?

Există o gamă largă de factori care pot influenţa perceperea

severităţii durerii de către pacient:
•factori psiho – emoţionali: anxietatea, furia, depresia, insomnia,
frica, deficite fizice;
•factori terapeutici: control suboptimal al durerii la persoanele
care urmează deja un tratament;
•factori sociali: izolarea, singurătatea, lipsa mijloacelor
financiare, perturbarea funcţionalităţii nucleului familial;
•factori culturali, religioşi: unele minorităţi au tendinţa de a
dramatiza durerea.
Dintre factorii care facilitează adaptarea mai bună la
durere se pot enumera:
absenţa anxietăţii sau a depresiei,

o buna calitate a somnului,

implicarea în situaţii care distrag atenţia de la

suferinţă,
interacţiunea cu persoane capabile să îşi arate
empatia,
un control terapeutic adecvat al durerii.
 
Cum se evaluează durerea ?

 Durerea este un simptom subiectiv de aceea evaluarea clinică a acesteia

se bazează în principal pe modul în care pacientul o descrie şi o
cuantifică, iar la acestea uneori se asociază semne obiective cum ar fi
contractura, redoarea cefei, poziţii antalgice, reacţii de tip spasm la
palparea zonei dureroase etc. De aceea, evaluarea durerii se axează în
principal pe:
• documentarea caracteristicilor durerii;
• documentarea tipului evolutiv: aşa cum am menţionat anterior, în îngrijirile
paliative tipul de durere cel mai frecvent întâlnit este tipul evolutiv cronic;
• documentarea simptomelor / semnelor asociate şi a impactului asupra
activităţilor zilnice (inclusiv, asupra capacităţii de autoîngrijire);
Cum se evaluează durerea ?

Documentarea suferinţelor asociate (spirituală, socială, psihică etc):

cum percepe pacientul / aparţinătorii durerea,

ce impact a avut apariţia acesteia asupra lor,

dacă sunt cunoscute informaţii despre durere şi tratamentul ei,

dacă există anumite convingeri de natură culturală, spirituală, religioasă

privind durerea şi tratamentul acesteia,
ce aşteaptă pacientul / familia de la acest nou consult.

Documentarea poverii pe care durerea o exercită ca necesitate de îngrijire

asupra pacientului/aparţinătorilor.
Documentarea status-ului emoţional actual şi anterior al
pacientului/aparţinătorilor pentru a detecta tipul de reacţie emoţională la
durere.
Cum se evaluează durerea ?

• documentarea cauzei și documentarea tipului fiziopatogenic:

este rezultatul investigaţiilor clinice şi paraclinice şi este
practic modul în care se orientează conduita terapeutică
ulterioară:
• tratamentul cauzei,
• tipul de analgezie farmacologică,
• alte intervenţii;
Cum se evaluează durerea ?
 documentarea tratamentului analgezic actual şi a eficienţei
acestuia:
 ce medicaţii se folosesc,
 ce ritm de adminsitrare,
 ce doze,
 dacă se respectă ritmul de administrare,
 dacă au apărut efecte adverse,
 dacă acestea sunt cunoscute de pacient şi / sau familie.
 documentarea analgeziei anterioare este de asemenea
importantă.
Evaluarea standardizată a severităţii durerii la pacienţii
adulţi fără deficite de vorbire sau cognitive

 Caracteristicile durerii se documentează de obicei anamnestic,

iar durerea fiind un simptom subiectiv, Un rol foarte important
în obţinerea cât mai rapidă a unor informaţii de cât mai bună
calitate, îl are comunicarea adecvată cu pacientul care trebuie
încurajat să descrie cât mai detaliat caracterele durerii. Dintre
aceste caracteristici, de importanţă majoră pentru evaluarea
diagnostică iniţială şi pentru evaluările terapeutice ulterioare
este aprecierea severităţii durerii. Aceasta reprezintă o
modalitate de obiectivare a acesteia şi se poate face prin
diferite metode.
Scale de durere

  Severitatea durerii poate fi evaluată la pacienţii

cu capacitate cognitivă normală şi care sunt
capabili să comunice cu interlocutorul prin mai
multe metode.
 Scala numerică de durere

 Este cel mai simplu instrument de cuantificare a durerii prin numere

de la 0 la 10 unde 0 reprezintă absenţa durerii, iar 10 cea mai severă
durere posibilă.
 Pe această scală:
 durerii uşoare i se atribuie scoruri de până la 4,
 durerii moderate de 5 – 6, iar
 durerii severe restul de numere până la 10.
 Este de obicei scala care se utilizează în conducerea analgeziei
conform scalei analgeziei a OMS (Organizației Mondiale a
Sănătății).
 Abordarea pacientului care se adresează
îngrijirilor paliative, porneşte de la tratamentul
simptomelor, care pot fi multiple, dar prin care,
având la îndemână numeroase mijloace
terapeutice, se evită polipragmazia , deoarece un
medicament poate viza acoperirea a două sau mai
multe simptome.
  Medicul poate avea tendinţa de a vedea doar
interesul fizic al pacientului („binele medical”).
 „Binele total” cuprinde nu doar această latură
fizică care este cunoscută mai bine de către
medic, dar şi credinţele, valorile pacientului, care
sunt cunoscute doar de pacient, uneori nici chiar
familia neştiind cât de profunde sunt trăirile celui
care este pe patul de suferinţă.
Dimensiunea psiho-emoţională
 Nevoia de comunicare - conştientizarea
diagnosticului şi prognosticului, confidenţialitate
 Implicare în decizii: competent/ persoană delegată
 Reacţii faţă de boală, temeri, emoţii şi mecanisme
de adaptare
 Relaţii interpersonale dificile
 Anxietate, depresie, delir, potenţial de autorănire/
suicid
Vezi protocol evaluare generală
Instrumente validate
 HAD (Hospital Anxiety and Depression
Scale) – anexa 1
 CAM (Confusion Assessment Method)
 MMSE (Mini Mental State Examination) –
anexa 2
Dimensiunea socială
 Genograma
 Relaţii apropiate
 Relaţii tensionate
 Resurse de îngrijire
 Tipul de comunicare în familie
 Boli şi decese în familie
 Spaţiu de locuit, resurse financiare familiale şi comunitare
 Roluri în familie, anturaj, muncă
 Îngrijitorul principal
 Aspecte legale, culturale
Vezi protocol evaluare generala
 SEMNE CONVENTIONALE – GENOGRAMA
STRUCTURA FAMILIEI

BARBAT FEMEIE
COPIII CARE AU PARASIT CASA

BARBAT BOLNAV FEMEIE BOLNAVA

FRATI GEMENI

CASATORITI

SEPARATI MATERNITATE

DIVORTATI
SOTII AVAND O RELATIE DE
CONCUBINAJ

SIMBOLURI OPTIONALE

CONCUBINAJ

RELATII APROPIATE

MOARTE

RELATII CONFLICTUALE

RELATII DISTANTE
MAMA DIVORTATA AVAND IN
CUSTODIE DOUA FETITE

PERSOANA INDICE (ORICE ALT

MEMBRU IMPORTANT CARE TRAIESTE SI ARE GRIJA DE
MEMBRII FAMILIEI)
ACESTIA VOR FI PLASATI IN PARTEA DREAPTA A
TATA DIVORTAT AVAND IN GENOGRAMEI CU O NOTA DESCRIIND CINE SUNT EI.
CUSTODIE DOI BAIETI

LISTARE COPII IN ORDINEA NASTERII –

CU CEL MAI IN VARSTA DE LA DREAPTA LA STANGA
Dimensiunea spirituală
 Dă pacientului ocazia să discute probleme spirituale
(FICA).
FAITH (Credinţa) – Te consideri o persoană religioasă sau
spirituală? Ai credinţă?
IMPORTANCE (Importanţa) – Este important în viaţa ta?
COMMUNITY (Comunitatea) – Faci parte dintr-o
comunitate religioasă/ spirituală?
ADRESS (Luarea în considerare) – Cum pot furnizorii de
servicii de îngrijiri medicale să aibă în vedere şi să
respecte aceste aspecte în contextul îngrijirii lor?

Vezi protocol evaluare

generală
Plan de management
 Nevoi identificate

 Obiective

 Acţiuni propuse/ Intervenţii

 Evaluare/ Monitorizare, data de revizuire

Vezi protocol monitorizare
continuă

 Persoana responsabilă
Plan de management
COORDONATOR DE CAZ: ___________________________________
NUMELE: ___________________________ PRENUMELE: ______________________ Nr.FO _______________

PLAN DE ÎNGRIJIRE INTERDISCIPLINARĂ

Data / Problema Obiectiv Evaluare Data/

semnatura (actuală / potentială) Intervenţii Semnatura
 EVALUĂM
STADIUL ACTUAL SIMPTOME STARE PSIHO-SOCIALĂ PREZENŢA UNEI
AL BOLII ŞI şi URGENŢE
RISCUL/BENEFICIUL SEMNE
TERAPIEI
ONCOLOGICE

Istoria evoluţiei Durere Gradul de înţelegere şi Hipercalcemie

tumorale pentru acceptare a bolii
boala actuală Dispnee de către pacient şi Sindrom de vena cavă
familie superioară
Răspunsul la Greaţă – vărsături
tratamentele Criză existenţială- Sindrom de
oncologice Constipaţie spirituală compresie medulară
precedente
Insomnie Simptome Hemoragii
Semnificaţia psihiatrice/psihologice
tratamentului Anxietate
oncologic pentru Suport social:
bolnav şi familia sa Depresie  familial
 comunitar
Afectarea organelor Delir
vitale Resurse materiale
Convulsii
Statusul de
performanţă (vezi
anexa 1) Cavitate bucală

Asocieri comorbide Ocluzie intestinală

importante

OBSERVAŢII: OBSERVAŢII: OBSERVAŢII: OBSERVAŢII:

Îngrijirea paliativă Vezi PAL comunicare
poate să meargă în Vezi protocoale Vezi protocoale
paralel cu terapia asociate Vezi PAL depresie asociate
oncologică specifică Vezi PAL anxietate

La nevoie consultaţi Evaluare socială (vezi

medicul oncolog anexa 2)

Stabilirea îngrijitorului
principal
Concluzie

 Evaluare = proces complex ce necesită timp

 Model holistic cu includerea celor 4
dimensiuni
 Plan de management interdisciplinar
Caz 1
Pacienta FD, 40 ani, dg cu neoplasm ovarian operat (HT + AB),
recidivat, reoperat, chimiotratat (3 linii de chimioterapie), M1HEP
multiple, carcinomatoză peritoneală.
 Se prezintă la consult în serviciu de Îngrijiri Paliative prezentând
dureri severe la nivelul etajului superior abdominal (SAV 6-7, sub
tratament cu Oxycontin 20 mg la 8 ore), icter sclerotegumentar,
constipaţie (extracţie manuală de fecaloame), insomnie, anxietate.
 Obiectiv: icter sclero-tegumentar, hepatomegalie masivă, dură,
dureroasă spontan şi la palpare, numeroase mase tumorale
abdominale, imprecis delimitate, consistenţă dură, dimensiuni 2-5
cm.
Evaluaţi cazul şi stabiliţi planul de management interdisciplinar.
Întrebări?
Caz 1
 Ecografie abd: multiple arii de diseminare hepatică
secundare şi focare de carcinomatoză peritoneală
multiple.
 Biologic: GGT=2332 U/L, ALP=1385 U/L, TGO=196 U/L,
TGP=187 U/L, BT=7,87mg/dl, BD=5,63 mg/dl, uree,
creatinină în limite normale.
Caz 1
 Ştie diagnosticul, ştie prognosticul (fostă asistentă
medicală)
 Căsătorită, un băiat de 14 ani
 În curs de pensionare, grad 2 handicap
 Ortodoxă, practicantă.