Profesoară: Galina Creciun

S1. Comentați motoul: Mănânci la micul dejun

ca un rege, la prânz-ca un prinț și la cină ca un
cerșetor.
 
S2. Vizionaţi filmul didactic Gastrita zilelor
noastre și selectați semnele caracteristice și
cauzele ce duc la dezvoltarea gastritelor.
S3. Repartizaţi - vă în echipe conform
numărării de la 1 la 5, alege-ți
moderatorul și denumirea echipei ce
are tangență cu subiectul lecției de
astăzi.
 


S4. Extrageți sarcina și rezolvați-o.

Structura anatomică şi fiziologia a TGI.

Examenul subiectiv și obiectiv în afecțiunile TGI.
Investigațiile paraclinice efectuate pentru depistarea
afecțiunilor TGI.
Remedii medicamentoase folosite în tratamentul
afecțiunilor TGI.
Nevoile și probremele prioritare apărute în afecțiunile
TGI.
S5.Vizionați filmul didactic și
expuneți traseul produselor
alimentare prin TGI.

S6. Formulaţi şi notaţi obiective

proprii de învăţare pe care vreţi să
le acumulaţi la lecţia de astăzi.
Anatomia tractului digestiv
 Planul lecției
Semiologia sistemului digestiv
Notiune de gastrita cronica.
Etiologia
Patogenia
Clasificarea gastritelor cronice
Tabloul clinic
Evolutia
Complicatiile
Diagnosticul
Tratamentul gastritelor
Profilaxia gastritelor
 Funcţiile stomacului
Motorie (rezervor, amestecare,
reglarea mişcării bolului alimentar)
Exocrină – secretă HCl, pepsinogen,
mucus, bicarbonat, factorul intrinsec,
gastroferina, apă.
Endocrină – secretă gastrină,
somatostatină
•Duodenul

Intestinul subţire
(Jejunul şi ileonul)
 Simptome subiective în afecţiuni
gastro-intestinale
Durerea abdominală
Hemoragia gastrointestinală
Dispepsie gastrică: greţuri, vomă,
eructaţie, regurgitaţie, pirosis
Disfagia
Tulburări ale apetitului
Dispepsie intestinală: diareea,
constipaţia, meteorismul
Durerea
abdominală este
cauzată de
excitarea
terminaţiunilor
nervoase specifice
nociceptive
Durerea gastrică:
Surdă ,
Însoţită de greţuri, transpiraţie
Durerea intestinală:
Surdă.
Cu caracter de colică.
Durere ,,de pumnal” în epigastriu cu
defans muscular – în perforaţia
ulcerului
 Localizarea durerii
 Retrosternal - tulburări ale esofagului sau
cardiei stomacului.
 În epigastriu – afecţiuni gastrice, duodenale,
biliare, pancreatice.
 Periombilical - afecţiunile intestinului subţire.
 Subombilical - de origine apendiculară,
colonică, pelvină
 În toată cavitatea abdominală –colonul
 În hipocondrul drept - hepatică
 În regiunea anală- rectul
 Dureri pancreatice – în hipocondrul stâng,
epigastriu + hipocondrul drept = ,,în centură”.
Durerea flamândă sau nocturnă - în ulcer
duodenal
Durere sezonieră - în boala ulceroasă

Durerea postprandială precoce (până 60-90

min postprandial) - afecţiune esofagiană sau
gastrică.
Durerea postprandială tardivă (peste 2-3-4
ore postprandial -,,foame dureroasă”) - în
ulcer duodenal, duodenită, insuficienţă
pancreatică
 Calmarea durerilor
În ulcer - prin ingestia de lapte,
alcaline, H2-blocante
În cancerul gastric - prin
analgetice opiate (antiacidele
neefective)
 Disfagia
Dificultatea inghiţirii bolului
alimentar.
Senzaţie de ,,înţepenire” a
trecerii alimentelor prin faringe
sau esofag.
 Tulburări ale apetitului
1. Apetit crescut–ulcer duodenal
2. Anorexie–scădere până la dispariţie a
apetitului (cancer, gastrita tip A)
3. Aversiune faţă de carne (repulsie) – în cancer
gastric
4. Apetit pervers - dorinţa de a mânca substanţe
necomestibile- cretă, pamânt, ziare (anemii,
la gravide)
5. Citofobie – frica de a mânca (ulcer gastric)
 Greţurile
dorinţă iminentă de vomitare.

Voma (sau emeza)

eliminare exploziva per orală
forţată a conţinutului gastric.
 Pirozisul
– senzatiede căldură sau arsură,
retrosternală sau epigastrică.
Eructaţie – eliminare de gaze pe gură

Regurgitaţie – eliminarea
conţinutului gastric/esofagian în
cavitatea bucală fără efort, greaţă
sau contracţie abdominală
Meteorismul - o creştere a
producţiei de gaz intraintestinal
cu distensie abdominală,
balonare.
Apare după:
ingestia anumitor alimente
infecții
 Diareea
creşterea frecvenţei zilnice a
scaunului peste 300g
asociată cu creşterea fluidităţii
şi frecvenţei scaunelor.
este considerată cronică
peste 4 săptămâni
 Constipaţia
o frecvenţă a scaunului mai rar de 3
ori/săptămână (1 dată în 48 ore)
de consistenţă crescută.
este considerată cronică peste 6
săpt.
 Hemoragia gastrointestinală
 este o urgenţă, totdeauna având un
substrat organic.
 Hematemeza – vomă cu sânge.
 aspect caracteristic - ,,zaţ de cafea”
- maroniu sau negru (sângele degradat
de HCl).
 Melena
 eliminare de scaun negru
 aspect de smoală, ,,ca păcura”
 cauzat de sângele dintr-o hemoragie
superioară gastrointestinală
(esofag, stomac sau duoden)
 digerat sub acţiunea florei
microbiene
 Hematochezia
– sângeroşu eliminat prin rect,
semnificând sângerarea dintr-o
sursă distală.
 Inspecţia generală şi specială
1. Scăderea ponderală,
2. Paliditatea tegumentelor
3. Faţa lui Hyppocrate (peritonită)
4. Inspecţia buzelor, limbii, cavităţii bucale.
5. Inspecția abdomenului:
 Forma (bombată, plată, ascuţită)
 Dimensiunile, simetria
 Prezenţa bombărilor locale (herniilor, tumorilor)
 Țesutul celular subcutanat
 Poziţia şi aspectul ombilicului (protruziv)
 Circulaţia venoasă superficială
Obezitate
Ascită, ombilic protruziv
Circulaţia venoasă superficială
Percuţia abdomenului
Determinarea prezenţei
lichidului în cavitatea
abdominală

Percuţia ficatului şi splinei

 Palparea abdomenului
Palparea superficială

Palparea profundă
norma
1.Hemoleucograma
2.Teste de determinare a H. Pylori
3.Biochimia sângelui ...
4.Coprograma ...
5.Urograma ...
6.Masele fecale la sângele ocult
 Examenul instrumental
 Gastroscopia
 Radiografia cu bariu a stomacului
 Colonoscopia
 Irigoscopia
 USG abdomenului
 Scintigrafia (scanarea) hepatică
 Fibroscan
 Colecistografia, colangiografia
 TC, RMN
Nevoile prioritare
afectate
Nevoia de a se alimenta şi hidrata
Alimentaţie inadecvată prin deficit: inapetenţă
Alimentaţie inadecvată prin surplus: foame
dureroasă
Refuzul de a respecta dieta
Deshidratare (din cauza vomei, diareei)
 Nevoia de a elimina
Eliminări inadecvate gastrice: voma
Eliminări inadecvate intestinale:
diareea, constipaţiile
 Nevoia de a evita pericolele
Durerea: acuta sau cronică
Anxietatea
Riscul apariţiei complicaţiilor: hemoragia digestivă
Vulnerabilitatea faţă de pericole
Refuzul de a urma tratamentul
 Nevoia de a învăţa să-şi menţină
sănătatea
Lipsa de cunoştinţe referitor la
sănătate
Ignoranţa
Refuzul de a învăţa
Incapacitatea de a învăţa
Particularităţile sistemului
digestiv la vârstnici
Edentiţie

Se reduce salivaţia, cu acuze ulterioare

de uscăciune a mucoasei bucale şi
dificultate în formarea bolului alimentar
Scade activitatea enzimatică a salivei
Pierderea capacităţii bactericide a
salivei, mediul devine alcalin ceea ce
favorizează dezvoltarea micozelor
Apar frecvent tulburări de deglutiţie,
disfagie şi regurgitări nazale
Reducerea peristaltismului esofagian
cu întârzierea tranzitului şi dilatarea
esofagului
Atrofia mucoasei gastrice cu afectarea
glandelor secretorii , ceea ce conduce
la scăderea acidităţii gastrice
Scad motilitatea şi peristaltismul intestinal
ceea ce duce la constipaţii cronice
Bila este mai vâscoasă, conţine mai mult
colesterol ca la tineri
Secreţia pancreatică cu vârsta nu se
modifică
 Gastritele cronice
leziuni inflamatorii induse de factori
etiologici multipli care pot fi din punct
de vedere clinic asimptomatice sau
insotite de simptome clinice
nespecifice.
 Definiţie
Gastrita este o inflamaţie cronică
gastrică, caracterizată de o leziune
superficială care afectează doar
stratul mucoasei gastrice.
 Etiologie:
Helicobacter pylori (HP) este cotat la o pondere de
80 %
bacil specific uman
gram negativ
cu lungime de 0.2-0.5 mm, spiralat, flagelat la unul
din capete,
microaerofilic si puternic producător de urează,
distribuit parcelar în mucoasa gastrică.
 Factorii exogeni

Agresiuni mecanice
Agresiuni fizice
Agresiuni chimice
Infectii parazitare.
Abateri igieno-alimentare
Stres
Efortui excesive.
 Factorii endogeni
Predispozitie eriditara
Vârsta peste 40-50 ani
Reflux duodenal-gastric
Stomac operat
Deficiente imunitare
Insuficienta renala
Hipertensiune portala
Insuficienta cardiac congestica
Boli metabolice
Personalitatea, labilitatea psihonegativa
 Patogenia
Mucoasa gastroduodenala este supusa agresiunii unui
mare numar de substante de origine exogena si altele
de origine endogena.
Dezvoltarea leziunii inflamatorii reflectă un
dezechilibru între astfel de agresiuni și mecanismele
de protectie ale mucoasei:
- Mucusul si HCO3
- Rezistenta celulelor epiteliale
- Integritatea vascularizatiei.
Clasificarea

gastritelor cronice:
Forme patogenice:
-gastrita autoimuna, tipul A
-gastrita neimuna sau toxicoinfectioasa , tipul B
-gastrita de reflux, tipul C
 Forme patofunctionale:
-gastrita cu funcțiile gastrice păstrate
-gastrita cu chimismul gastric perturbat:
a)Hiperaciditate
b) Hipoaciditate
c) anaciditatea.
  Dupa tabloul clinic endoscopic se descriu 7
categorii de gastrită
- gastrita eritematos-exudativă
- gastrita maculo-erozivă
- gastrita papulo-erozivă
- gastrita atrofică
- gastrita hemoragică
- gastrita de reflux entero-gastric gastrita
cu pliuri hipertrofice
Gastrita atrofica autoimuna (de tip A)
5%
Gastrita atrofica se caracterizeaza prin subțierea mucoasei
gastrice, cu reducerea numărului glandelor și înlocuirea
epiteliului gastric cu un alt tip de epiteliu la care se
asociază un bogat infiltrat inflamator.
Gastrita atrofică, proces patologic în stomac, este caracterizată
de modificarea atrofica a structurii membranei mucoase, de o
scădere a producției de enzime și acid clorhidric și de o
degenerare a glandelor digestive.

Raportul sexelor este favorabil femeilor 3:1

O stare precanceroasă
 Etiologia
vârsta mai mare de 35-40 de ani
condiții de desfășurare a muncii în industrii periculoase, unde se
inhalează vapori de substanțe toxice
tratamente medicamentoase pe perioade lungi de timp (antiinflamatoare
nesteroidiene, cloramfenicol, antibiotice)
stres psihologic
consum abuziv de alcool
consumul de alimente picante, condimente, murături, cafea tare și ceai
negru
efectuarea de studii de diagnostic ale membranei mucoase a stomacului
și a duodenului.
predispoziția ereditară
 Manifestările clinice
Reprezentate de sindromul anemic, digestiv si
fenomene neurologice degenerative.
Sindromul neurologic-deficitul de vitamina
B12 determina o neuropatie simetrică afectând
în specil membrele inferioare, caracterizată prin
parestezii și dificultate la mers.
Sindromul anemic se manifesta prin paloare,
ameteli, somnolență, astenie, palpitații cardiace,
pierderi de echilibru, slăbiciune generală.
Sindromul digestiv:
 Disfagie
 limba prezinta leziuni de glosita caracterizata prin dureri
linguale și roseață accentuată a mucoasei linguale.
 dereglari ale poftei de mincare,
 gust neplacut în gură,
 greață,
 senzații de o presiune
 diareea cu scaune de tip putrid.
 evoluția bolii este lentă , cronică
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe tabloul clinic, pe
examenele sucului gastric, examenul radiologic.
 • MANIFESTARILE HEMATOLOGICE CUPRIND:
• anemia megaloblastică, purpura prin trombocitopenie
 simptome ale anemiei: slabiciune, cefalee ușoară, vertijii, palpitații, angina
 simptome ale insuficientei cardiace congestive
 pacientii cu anemie pernicioasa prezinta si polipi gastrici
 pacientii cu gastrita autoimuna prezinta anemie feroprivă refractara la administrarea de
fier.
MANIFESTARILE GASTROINTESTINALE CUPRIND:
lipsa cobalaminei este asociata cu megaloblastoza epiteliului tractului gastrointestinal
 pacientii raporteaza aparitia de afte ale limbii
 Anorexia si scaderea ponderala moderata este asociata cu diareea prin malabsorbție.
MANIFESTARILE NEUROLOGICE CUPRIND:
demielizarea, degenerearea axonala si moartea neuronala
 sunt afectate nervii periferici, coloanele posterioare si laterale ale maduvei spinarii si
scoarta cerebrala
 simptomele cuprind ataxia, parestezii, tremuraturi
 tulburari ale sfincterelor, alterari ale starii mentale cu iritabilitate, 
 Demență și psihoză
 Gastrita tip B (antrală)
se caracterizeaza prin inflamatia mucoasei gastrice mai
frecvent a regiunii antrale a stomacului indus de HP.
Epidemiologia
 Incidența crește cu vârsta
 Sursa de infectie este omul infectat.
 Transmiterea infectiei se face pe cale orala prin
instrumente medicale.
Etiologia
Cauza acestei gastrite este infectarea cu HP.
El se localizează în stomac sub stratul de mucus în jurul
criptelor gastrice și între celulele epiteliale.
 Tabloul clinic
Inițial gastrita cronică se manifestă prin
dureri epigastrice de intensitate variabilă, fără orar
fix.
Durerea apare de obicei după mese mai
condimentate, după alcool, după alimente greu
digerabil.
Uneori pot apărea pe stomacul gol sau noaptea si se
ameliorează după mâncare.
Se însoțește de pirozis.
Constipatii.
Evolutia bolii cronica, lenta spre forma atrofică.
Complicatiile: ulcerul gastroduodenal , leziuni de
perigastrita, hemoragie gastrica.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe tabloul clinic si

pe examenele sucului gastric, examenul radiologic ,
gastroscopie.
 Gastritele de reflux (tip C)
Se caracterizeaza prin inflamația mucoasei gastrice ,
consecinta regurgitatiei sucului duodenal în stomac.

Etiologia
Refluxul duodenal este cauza principala si are o tripla ordine
și acțune agresiva pe diferite structuri ale mucoasei:
-biliara (acizii biliari)
-pancreatica (enzimele pancreatice)
-intestinala (lizolecitina)
 Tabloul clinic
Manifestarile clinice sunt polimorfe, nesistematizate;
- durerea epigastrica postalimentara refractara la
mijloacele antiulceroase.
- grețuri
- Voma biloasă
- scăderea în greutate corporală

Diagnosticul se bazează pe prezența bilei în masele

vomitate, pe examenul radiologic al stomacului cu
inregistrarea refluxului si examenul endoscopic.
 Investigaţii paraclinice
FEGDS
- Gastrita tip A - mucoasa are caracterele atrofiei:
netedă, palidă, pliuri şterse.
- Gastrita tip B - mucoasă edemaţiată, presurată cu
mici pete hemoragice, uneori cu mici eroziuni
- Gastrita tip C – prezența bilei în stomac
biopsia mucoasei gastrice: este necesara pentru
stabilirea cu exactitate a tipului histologic de gastrita,
dar si pentru a identifica H. Pylori

Examenul radiologic al stomacului cu BaSO4

Gastroscopia
 Laborator
AGS- hemoglobina – N, ↓; hematocrit – N, ↑; leucocite – N,
↑; eozinofile N,↑; limfocite – N,↑; VSH – N,↑.
ABS- Fe, vitamina B12, transferina, acidul folic – N, ↓; ureea,
creatinina – N, ↑; - ALT, AST, bilirubina și fracțiile – N, ↑;
amilaza, lipaza – N, ↑
Teste imunologice - Ig E – N,↑; - autoanticorpi anti-celule
parietale gastrice.
AGU
Coprograma
 Laborator
În gastrita tip A
PH – scade.
Este depistată anemia deficitară de vit. B12.
 În gastrita tip B esenţială este şi
Detectarea infecţiei cu H. Pylori:
Testul anticorpilor serici
Testul respirator detectează CO2 provenit din
descompunerea ureei marcate administrate bolnavului, sub
acţiunea ureazei, produse de H. Pylori.
Prin biopsie endoscopică se confirmă infecţie la 90 % cazuri.
Cultura pe medii speciale
Teste antigen HP din masele fecale
 În gastrita tip B esenţială este şi
Detectarea infecţiei cu H. Pylori:
-metodele directe necesita endoscopie cu prelevarea
unor biopsii gastrice din care HP este determinat
histologic (coloratii speciale),
-prin testul ureeazei (care se bazeaza pe modificarea
culorii unui indicator de pH în prezența HP care produce
o mare cantitate de urează) sau prin cultură (în medii
speciale crescute în mediu microaerofil).
 Detectarea infecţiei cu H. Pylori:
metode indirecte care nu necesita endoscopie;
determinarea anticorpilor anti HP din ser sau chiar din sânge
integral (metoda micropicaturii cu o sensibilitate ceva mai
mică) sau
testele respiratorii (care folosesc isotopul neradioactiv carbon
13 sau cel radioactic - carbon 14 cu ajutorul caruia se marcheaza
ureea; prezenta ureazei HP în stomac va desface ureea, iar CO2
marcat va fi expirat si dozat.
Anticorpii anti-HP se pot determina și în saliva (test facil)
iar eradicarea infectiei HP poate fi determinată mai recent prin
determinatrea bacteriei în scaun (test introdus in anul 2000).
Toate aceste teste diagnostice pentru HP au o sensibilitate
de peste 90%,
 În gastrita tip C
Prezenţa bilei în masele vomitive
Determinarea refluxului duodeno-gastric se poate
face prin:
analiza biochimică a sucului gastric (acizi biliari,
bilirubină ... ş.a.)
PH-ul sucului gastric creşte.
S7. Identificaţi în baza informaţiei prezentate
în programul Power- Point, trăsăturile cheie a
gastritelor cronice și alcătuiți un caz clinic din
semnele subiective, obiective și paraclinice
propuse pentru sarcina concretă.

S8. Consiliați pacientul pentru investigațiile

paraclinice specifice gastritelor cronice.
 TRATAMENTUL GASTRITELOR
Tratamentul este de regulă ambulator,
sub evidenţa medicului de familie.
 Spitalizarea este necesară numai în
evoluţia severă şi îndelungată.
Regim alimentar – dieta 1
normocaloric, cruţător cu excluderea excitanţilor
mecanici, termici, chimici, vitaminalizat şi
fragmentat (5-6 prinze/zi)
se exclud produsele sucogene, condimentele,
săraturile, acriturile, brânzeturile fermentate,
prăjelile, bulionul de carne, alimentele excitante
(ceapa, usturoiul, cafeaua, cacao, ciocolate şi orice
fel de băutură alcoolică).
Fumatul va fi suprimat.
 Reţineţi!
Alimentele vor fi preparate fierte şi la aburi.
Dieta va fi mai severă la început,
apoi din ce în ce mai permisivă,
asigurându-se nevoile calorice,
echilibrul principiilor alimentare,
vitaminele şi sărurile minerale.
 TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
în gastrita atrofică (tip A)
preparate cu acid clorhidric, pepsină:

Acipepsol, Pepsidil.
Ceaiuri din ierburi medicinale: frunze de

pătlagină, muşeţel, mintă, pojarniţă,

valeriană ş.a. câte l/2 pahar de 2- 4 ori;

Plantaglucid (efect spasmolitic) per os de 2-3 ori/zi înainte de

masă.
Pentru stimularea secreţiei gastrice:
Riboxina de 3 ori pe zi cu 40 min înaintea mesei,
Nicotinamid 1 past. de 3 ori pe zi.
Pentru regenerarrea ţesuturilor:
Solcoseril, vitaminele B1 , B2,
PP, B12, Acidul folie, Vit C.
Fermenţi: Abomin, Festal, Panzinorm,
Pancreatină, Mezym-forte câte 1-2
pastile în timpul mesei - ca tratament
substitutiv.
 Tratamentul gastritei tip B
Scopul este eradicarea infecţiei (în prezenţa HP).
Se utilizează preparate antibacteriene ca:
Ampicilina,
Claritromicina,
Cefalexim,
Eritromicina,
Gentamicina,
Metronidazol,
De-nol etc.
Antacide: Almagel, Fosfalugel, Gelusil, Maalox, Antigast,
Antacidele se indică de 3-4 ori pe zi peste 1-2 ore după
masă şi înaintea de somn.
Hiposecretorii:
- Inhibitiri ai receptorilor H2 :Cimetidină , Ranitidină ,
Famotidină,
- Inhibitori ai pompei protonice: Omeprazol,
Lansoprazol, Pantoprazol.
Remedii spasmolitice şi colinolitice: Metacină,
Platifilină, Gastrozepină.
A) Antisecretorii - blocanti de receptori H2 histaminici:
cimetidina, ranitidina, nizatidina (Axid) sau famotidina
(Quamatel) 40 mg/zi.
- blocanti ai pompei H+/K+ ATP-aza: omeprazol (Losec,
Antra, Ultop), pantoprazol (Controloc) 40 mg/zi, lanzoprazol
(Lanzol) 30 mg/zi, rabeprazol (Pariet) 20mg/zi, esomeprazol
(Nexium).
Durata terapiei antisecretorii va fi de 6-8 saptamâni, care este
durata de vindecare a leziunii ulcerate.
B) Protectoare ale mucoasei gastrice. - Sucralfat, Citrat de
bismut (De Nol).
C) Antiacide. - Pentru neutralizarea excesului acid si reducerea
simptomelor dureroase se administreaza medicatie
simptomatica de tip Maalox, Almagel, Alfogel etc.
Pentru favorizarea evacuării gastrice:
Metoclopramid (Reglan, Primperan), Sulpirid,
Motilium.
Se poate folosi monoterapia, dubla
asociere sau tripla asociere:
 Omeprazol 40 mg/zi + Amoxilină 4x500mg/zi
timp de 14 zile sau
 Omeprazol 40 mg/zi + Metronidazol 3x500
mg/zi + Amoxiciclină 4x500 mg/zi 14 zile
Se poate folosi monoterapia, dubla
Asociere, tripla sau chiar cvatruple asociere:
Tripla terapie conține: omeprazol (40 mg/zi) +
amoxicilina (2000mg/zi) + metronidazol (1500mg/zi) sau
omeprazol + amoxicilina+claritromicina (macrolid, 1000
mg/zi).
Cvatrupla terapie:
- omeprazol + amoxicilina + claritomicina +metronidazol -
- sau omeprazol + bismut subcitric (De-Nol) +
tetraciclina + metronidazol.
 Tratamentul gastritei de reflux
are ca scop
prevenirea refluxului
neutralizarea substanţei de reflux
Pentru prevenirea refluxului se indică
Metoclopramid înainte de masă (Cerucal, Reglan),
Domperidon sau Motilium. Ele măresc tonusul
sfîncterului piloric.
Inactivarea substanţei de reflux se poate face prin
alimentaţie şi medicamentos cu Colestiramid 6-10 în zi la
l oră după masă (fixează sărurile biliare).
Se recomandă de combinat cu antacide: Maalox,
Almagel, etc.
Dacă sunt schimbări organice se efectuează tratament
chirurgical.
Tratament fizioterapeutic şi bameosanatorial:
termohidro-proceduri, ape minerale alcaline sau
carbogazoase, sodice sau sulfuroase (Esentuki, Borjomi,
Olăneşti etc.).
 Reţineţi!
Bolnavii se iau la evidenţă, se examinează de 2
ori pe an.
Examenul endoscopic se efectuează de 1-2 ori pe
an şi în dinamică la persoanele cu riscul
malignizării patologiei.
S9. Expuneţi enunţuri
simple/scurte, cu condiţia că
fiecare enunţ începe cu o
literă din cuvîntul
GASTRITA.
 PROFILAXIA
Constă într-o educaţie sanitară în vederea realizării unei
corecte igiene alimentare.
Mesele să fie luate la ore regulate
evitarea servirea meselor în condiţii de conflicte neuropsihice,
să fie înlăturat obiceiul de a nu lua masa de dimineaţă.
Se vor evita abuzurile de alcool, cafea şi tutun.
Se va înlătura obiceiul de a condimenta excesiv mâncărurile şi
de a se folosi prăjelile la pregătirea culinară,
 îngrijirea danturii are important rol profilactic.
 Gastritele acute se vor trata precoce şi cu multă
atenţie, pentru că prin neglijarea şi repetarea lor să
nu se cronicizeze.

Respectarea tratamentului antirecidivant, potrivit perioadelor

de exacerbare, dar şi a curselor de substituire a stărilor
hiposecretorii şi hipoacide, precum şi de combatere a
hipersecreţiei sau/şi hiperacidităţii funcţionale.
Cu scopul profilaxiei acutizărilor gastriţei de reflux se
recomandă alimentaţia de 4-5 ori de zi cu excluderea meselor
abundente şi a factorilor care măresc presiunea
intraabdominală ca: constipaţiile, meteorismul, eforturile fizice.
 Profilaxia gastritei tip B
Profilaxia infecţiei cu HP presupune respectarea regulilor
elementare de igienă, transmiterea se face pe cale orală.
În spital prevenirea, transmiterea se face prin utilizarea
instrumentelor de explorare bine sterilizate.
S10. Propun elevilor să completeze rubrica Am
învăţat.

S12. Aplicaţi tehnica 6 De ce? La enunţul

propus:Studenţii frecvent se înbolnăvesc de gastrite.

S13. Fixați subiectul lecției viitoare și sursele

bibliografice: Ulcerul gastro-duodenal. Complicaţiile.


MULŢUMESC PENTRU ATENŢIE