Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Medicina – soror
philosophiae. (Medicina este
soră cu filosofia).
• Diagnosis bona – curatio bona.
(O diagnoză bună – un tratament
bun).
INTRODUCERE
• Medicina științifică își are originea în Grecia, iar fondatorul ei este ilustrul medic al
antichității Hipocrate din Cos. Opera lui Hipocrate Corpus Hippocratum (Colecția lui
Hipocrate), care include mai mult de 100 lucrări. Pentru prima dată au fost fixați și utilizați
o serie de termeni medicali: herpes, ileus (ocluziune intestinală), coma, nephritis,
gastritis etc. Marele părinte al medicinei a lăsat urmașilor săi o impunătoare capodopera
care s-a păstrat cu sfințenie și este transmisă din generație în generație.
• O altă personalitate marcantă în domeniul medicinei a fost ilustrul medic Claudius Galenus.
A fost un excelent diagnostician, a scris peste 500 de cărți în domeniul medicinei. Galen a pus
în circulația medicală următorii termeni: ganglion, sternon, thalamus, rectum, azygos.
Preparatele galenice sunt cunoscute până în prezent. (Formă medicamentoasă (soluția,
tinctura, decoctul, elixirul, siropul, pomada, extractul etc.) obținută din materii prime
minerale, vegetale sau animale).
• O răspândire largă în antichitate au avut și cele 37 de cărți ale enciclopedistului latin Pliniu
cel Bătrân, dintre care s-a păstrat vasta sa operă Naturalis historia (Istoria naturală). Pliniu
cel Bătrân utilizează pentru prima dată termenul paracentesis (puncție).
Un aport considerabil în dezvoltarea medicinei medievale, a stabilirii terminologiei
medicale, l-au avut savanții medici arabi, în special renumitul medic Ibn Sina (Avicenna),
lucrarea căruia Canon al științei medicale a devenit cunoscută în lume.
Un mare reformator al anatomiei a fost cunoscutul anatomist italian Andrei Vezalie, care a
scris o lucrare capitală în latină De humani corporis fabrica (Despre structura corpului
uman).
Remarcabilul medic britanic William Harvey a scris în latină tratatul Exercitatio anatomica
de motu cordis et sanguinis in animalibus (Studiu anatomic al mișcării inimii și sângelui la
animale).
Botanistul suedez Carlus Linneus a publicat în limba latină lucrarea fundamentală Species
plantarum (Speciile plantelor) în care au fost puse bazele în nomenclatura botanică.
Diftongii-Diphthongi
• Limba latină a cunoscut patru diftongi:
• 1. Grupul vocalic ae redă un sunet intermediar între e și ă românesc: (aeternus,
gangraena, costae).
• 2. Cuplul vocalic oe se pronunță ca un eo: (oedema, foetus, oesophagus).
• 3. Grupul de sunete au este mereu diftong, formând o singură silabă și se pronunță
ca au: (auris, trauma, auctor).
• 4. Grupul eu se rostește ca eu fiind întâlnit în cuvintele de origine greacă și rar în
cuvintele latine: (pneumonia, pleura, Eucalyptus).
• Uneori ae și oe nu formează diftongi. Semnul trema (¨) plasat deasupra vocalei
e anulează diftongul, prin urmare, cele două vocale se vor pronunța distinct în silabe
diferite: (aër, dyspnoë, Aloë).
Citiți corect termenii
• Laesio, aër, aegrotus, diploë, foetus, leukaemia, haematopoëticus,
aponeurosis, dyspnoë, auscultatio, Eucalyptus, auctor, poëta, neuter,
oesophagus, Daucus, Aurum, gemmae, vertebrae, vesicae, peronaeus,
caecum, lagoena, aedificium, audio, auris, pleura, aether, coeruleus,
aetas, Rheum, costae, pnoë, Althaea, amoeba, oleum, trauma,
pneumonia, aeternus, tabulettae, Aloë, aërosolum, Leuzea.
În baza imaginilor identificați termenii studiați
(Ileus, nephritis, systole, diastole, humerus, lien, maxilla, thalamus,
paracentesis)
• În terminologia medicală și farmaceutică cu inițială majusculă se
scriu:
- Denumiri de plante, arbori, și arbuști;
- Denumiri de elemente chimice.
- Denumiri de substanțe medicamentoase.
Valete!
• 1. Gaudeamus igitur, 1. Să ne bucurăm, așadar,
Juvenes dum sumus! (bis) Cât încă suntem tineri
Post jucundam juventutem, Fiindcă după o tinerețe agitată,
Post molestam senectutem Gaudeamus igitur Și-o bătrânețe-grea,
Nos habebit humus! (bis) Țărâna ne va avea pe toți.