Fitoterapia Litiazei renale

-Studiu de caz-

Fitoterapia utilizarea plantelor medicinale in scop terapeutic, prin stimularea mijloacelor

naturale, fiziologice de vindecare ale organismului are o vechime de mii de ani si o eficienta certa
care a trecut cu succes proba timpului.

Motto: Plantele medicinale fie c se exprim prin rdcini, rizomi, bulbi, tije, ramuri, frunze,
flori sau fructe reprezint n esen forele benefice ale cosmosului.
Dr. Arcadie Percek

Litiaza renala - Date medicale

Definitia litiazei renale
Litiaza renala este determinata de prezenta unor concretiuni calcare in basinet si caile urinare, ce se produc prin
precipitarea si cristalizarea substantelor care se gasesc in mod normal in urina; prezenta calculilor este asimptotica
in unele cazuri; cand exista tendinta de migrare apar crize dureroase pornind din regiunea lombara (regiunea
salelor) spre radacina coapsei, urinari dese, urine rosii (care arata prezenta sangelui in urina).

Cauze
Calculii renali se formeaza atunci cand balanta intre apa, sarurile, mineralele si alte substante din urina se
modifica. Modul in care aceasta balanta este modificata determina tipul de calcul care se formeaza. Cei mai multi
calculi renali sunt formati din calciu si apar atunci cand nivelul acestuia in urina se modifica. Factorii care
determina modificarea balantei urinare sunt:

Simptome
Calculii renali pot ramane la nivel renal sau pot fi eliminati din organism pe calea tractului urinar (tubii care
conecteaza rinichii cu vezica urinara, numiti uretere si tubul care face legatura vezicii urinare cu exteriorul
-uretra).
Mobilizarea lor de la nivel renal poate produce:
-nici un simptom, in cazul in care calculul este suficient de mic
-durere constanta cu debut brusc; calculii pot produce dureri intense la nivelul zonei lombare (portiunea inferioara
a spatelui), in partile laterale ale trunchiului (in flancuri), la nivelul abdomenului, pelvisului sau organelor
genitale; persoanele care au avut astfel de dureri le descriu de obicei ca fiind cea mai groaznica durere pe care au
avut-o
-senzatie de greata si voma
-aparitia sangelui in urina (hematurie); aceasta se poate asocia cu calculii care raman la nivelul rinichiului sau cei
care se mobilizeaza la nivelul tractului urinar
-urinari frecvente si dureroase, care apar frecvent cand calculul este in ureter sau dupa ce a parasit vezica urinara
si se gaseste in uretra; urinarile frecvente pot apare si in infectii ale tractului urinar
-febra
-inapetenta)
-diaree sau constipatie
-transpiratii
-oboseala.

Tratament Litiaza renala

Tratament initial:
Daca medicul considera ca piatra poate fi eliminata de la sine si durerea cauzata de aceasta este suportabila pentru
pacient, poate recomanda tratament la domiciliu, care include:
-folosirea medicatiei antialgice: antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS) pot reduce durerea; la nevoie, medicul
poate prescrie medicamente mai puternice
-consumul crescut de lichide: se recomanda un consum de lichide peste cel normal, de 8-10 pahare pe zi, si anume
2 pahare de apa la un interval de 2 ore; medicul trebuie consultat cu privire la consumul crescut de lichide daca
pacientul prezinta boli renale, cardiace sau hepatice, care au ca indicatie restrictia de lichide
-este bine sa se evite consumul de sucuri acidulate sau sucuri de fructe, cum este sucul de grapefruit; mancarea
bogata in oxalati (legumele verzi, nuci si ciocolata) este bine de evitat.
Tratamentul recurentelor
Daca litiaza renala este prezenta, este foarte posibil ca ea sa reapara dupa rezolvarea episodului initial. Aproape
jumatate din cei diagnosticati cu litiaza, vor dezvolta mai multi calculi in 5 ani de la diagnosticul initial daca nu
sunt luate masuri preventive, cum ar fi ingestia crescuta de lichide si ajustari ale dietei. Daca sunt prezenti factori
de risc asociati, cum ar fi istoricul familial de litiaza renala, medicul poate prescrie medicamente car impiedica
formarea calculilor.

Tratament medicamentos
Medicamentele antialgice, cum sunt AINS pot scade intensitatea durerii. Acestea includ Aspirina, Ibuprofenul si
Ketoprofenul. Medicul poate prescrie la nevoie medicamente mai puternice.
Daca litiaza renala reapare in ciuda consumului crescut de lichide si modificari ale dietei, medicul poate prescrie
medicamente care sa ajute dizolvarea calculilor sau prevenirea formarii altora noi. Medicamentele sunt prescrise
si in cazul patologiei asociate, care cresc riscul formarii de noi pietre. Tipul medicatiei este in stransa legatura cu
compozitia calculului.

Fitoterapia Litiazei renale

Unele plante diuretice sunt recomandate in caz de calculi mici, in bazinet, ureter, vezica. In situatia in care exista
un calcul voluminos in bazinet, folosirea plantelor diuretice este periculoasa.
Dintre plantele cele mai indicate fac parte si:

1.Matasea porumbului:

conine n proporie destul de mare flavonoide, saponine i sruri de potasiu. Dar

i vitamine: K, C, B, E i lipide, tanin i substane minerale. Mtasea de porumb are i importante surse de beta
caroten, niacin i seleniu. Astfel, mtasea de porumb are caliti diuretice, antiinflamatorii i calmante.
Mod de preparare si administrare: autorii francezi recomanda folosirea unui decoct prelungit: se fierb 30 g
matasea porumbului intr-un litru de apa, timp de 2 ore; se bea in cursul diminetii.

Porumbul (Zea mays ssp. mays, regional ppuoi, cucuruz) este o cereal originar din America
Central cultivat azi n multe regiuni ale lumii ca plant alimentar, industrial i furajer, reprezint alaturi de
gru 80% din producia de cereale. Porumbul aparine familiei Poaceae dup Anca Srbu 1999. Are tulpina nalt
i groas, neramificat, care se nume te popular: "cocean", cu frunze lungi i ascu ite la vrf, aspre. Pe aceea i
plant se gsesc flori feminine i flori masculine pe aceea i tulpina. Florile masculine se gsesc n vrful tulpinii.
Inflorescena este sub forma unui spic sau panicul. Florile feminine se gsesc la subsoara frunzelor.
Dei unele varieti de porumb pot crete pn la 7 metri n nl ime, porumbul comercial este cultivat la o
nlime maxim de 2,5 metri. Porumbul dulce este de obicei mai scurt dect variet ile de porumb de cmp.
Alctuirea plantei: Frunzele sunt mari i liniare. Florile brbte ti sunt grupate n vrful tulpinei ntr-o
inflorescen numit spic cumpus ramificat. Florile femeie ti se gsesc mai jos pe tulpin, grupate n
inflorescen, numit tiulete. Stigmatul pistilului este foarte lung i formeaz mtasea porumbului. Fructul este o
cariops care conine amidon, substane proteice i uleiuri.

2.Frunze de mesteacan:

actiune antiseptica intensa (mai ales asupra bacteriilor), sunt un elixir pentru
caile respiratorii, rinichi si vezica urinara, ca si pentru piele.
Un ceai din frunze de mesteacan, prin diureza puternica pe care o produce, elimina toxinele din corp,
stimuleaza schimburile organice, avand in acelasi timp si o actiune depurativa. Multe boli de piele sant influentate
in bine de o cura facuta cu acest ceai din frunze de mesteacan . Diureza produsa are o actiune favorabila in
reumatism, guta, inflamatii articulare si nefrite cronice. Se recomanda in formele cardio-renale insotite de edeme
si albuminurie, contribuind la eliminarea apei retinuta in tesuturi. Nu provoaca iritatii ale parenchimului renal .
Favorizeaza eliminarea acidului uric si colesterolului. Dupa unii autori, o cura de ceai din frunze de
mesteacan are proprietatea de a dizolva piatra la rinichi, fiind foarte utila in tratamentul litiazei renale.
Mod de preparare si administrare: sub forma de ceai: se prepara din 1-2 lingurite frunze de mesteacan, care se
fierb 5 minunte in 300 ml apa; daca frunzele de lasa inainte 2-3 ore in apa rece, este suficienta apoi o simpla
infuzie. Folosirea preparatului are mai bune indicatii in litiaza urica.

Mesteacnul e numele copacilor din genul Betula, n familia Betulaceae, nrudit cu familia fagului/stejarului,
Fagaceae. Acetia sunt n general copaci sau arbuti de talie mic spre medie, cu o coaj alb caracteristic, care
cresc mai ales n clima temperat nordic.
Frunzele sunt simple, i pot fi dinate sau lobate. Fructul este o samar, cu toate c aripile acesteia pot lipsi, la
anume specii. Diferena ntre mesteacn i anin (genul Alnus) este c amen ii (m i orii) femeli nu sunt lemno i i
la maturitate cad i las loc seminelor, spre deosebire de m i orii de anin, lemno i i n form de con.
Denumirea mesteacnului vine din latinul mastichinus. Denumirea tiinific a genului, Betula, este tot din
limba Latin.

3.Mugurii de pin: Datorit substanelor active pe care le conine, pinul este eficient mai ales n afeciuni
respiratorii, renale i n reumatism.
Ceaiurile din muguri de pin sunt ideale in cazul problemelor urinare.
Mugurii de pin conin uleiuri volatile cu proprieti antiseptice, antiinflamatorii i expectorante, tanin care
reduce durerea i iritaiile, alcool i rezine. n plus, mugurii sunt bogai n acid ascorbic.
Mod de preparare si administrare: sub forma de infuzie, din 20-40 g la un litru de apa, bine indulcita, din care
se consuma 2-3 cani pe zi.

Pinus L., ( Pin ), fam. Pinaceae, este un gen de plante orginar din emisfera nordic i cuprinde peste
80 specii de arbori, (mai rar arbuti), rinoi, avnd scoara roie.
Rdcinile sunt pivotante i au ramificaii viguroase.
Coroana este regulat-conic, sau la unele specii poate fi neregulat-l it, iar la maturitate ramurile cresc orizontal,
fiind dispuse regulat-verticilat
Frunzele acestui gen sunt aciculare, persistente i dispuse n mnunchiuri de cte 2-5, nvelite la baz de o teac
comun, membranoas
Florile sunt unisexuat-monoice; cele femele sunt elipsoidale sau conice, cu carpele solzoase, avnd la baz 2
ovule care se transform n semine; cele mascule sunt grupate sub form de amen i cu numeroase stamine.
Conurile sunt drepte, orizontale sau pendente, simetrice sau asimetrice, de mrimi i forme variabile, avnd solzi
lemnoi imbricai, fr bractee.
Seminele sunt ovate, aripate, de culoare gri.

4.Pirul: Proprietati cu efect

diaforetic, depurativ, diuretic, actiune antiinflamatorie a aparatului genito-urinar,

actiune hipotensiva, diureza, tonic si remineralizant al sistemului osos, anti-microbian, mareste secretia bilei, usor
laxativ, antiinflamator, antidiabetic.
In scop medicinal, de la pir, se folosesc acesti rizomi, tulpini subterane, care se recolteaza primavara, dupa aratul
terenului, dar si toamna. Inca din vechime, pirul este cunoscut pentru proprietatile sale diuretice, lucru confirmat
si de catre medicina moderna.
Prin diureza pe care o produce, pirul, sub forma de infuzie sau pulbere, amelioreaza bolile de rinichi si vezica,
aduce o imbunatatire in guta, reumatism, diferite boli de piele, dermatoze, eczeme, celulita, si chiar boli de ficat,
marind secretia biliara.
Mode de preparare si administrare: ca decoct, din 1 lingurita de planta maruntita la 300 ml apa; se bea de 2 ori
pe zi in cursul diminetii.

Pirul este o planta din flora spontana, din familia Gramineae, foarte raspandita in Europa si Asia. In Romania
creste pe terenuri cultivate si necultivate, nisipoase sau argiloase, in fanete, pajisti, coaste aride, pe marginea
drumurilor si a padurilor, in tufarisuri, livezi si gradini, de la campie pana in zona montana inferioara si este
considerata planta daunatoare in agricultura. Are rizom subteran tarator, ramificat, galben la exterior, alb la
interior, lung pana la 1-2 metri, cu noduri la anumite intervale, de unde cresc radacinile adventive. Tulpina este
puternica, rotunda, creste pana la 80- 100 de cm in inaltime, neteda, cu noduri pronuntate si are culoarea
verde intens. Frunzele sunt lineare, adesea putin rulate, canelate, au lungime de pana la 20 cm, sunt aspre pe fata
superioara si netede pe fata inferioara. Florile sunt grupate in spice mici, cu spiculete asezate pe doua randuri, pe
tulpina, si fac cam 1-8 inflorescente, care produc cam 50 de boabe. Inflorirea are loc in lunile iunie-august. Printre
componentele chimice amintim: ulei volatil cu agropiren, mucilagii, triticina, manita, fructoza, saponine,
mucilagii, inozita, glucovanilina, saruri de potasiu, acid salicilic, bioxidul de siliciu, saruri de fier, vitaminele A,
B, polifructozane (inulina, tricina), substante minerale ca: siliciu, aluminiu, fier, sodiu, calciu, etc.

5.Sapunarita: Proprietati: efecte de prevenire a formarii calculilor uratici.

Naturitii o recomand ca diuretic, expectorant, colagog, antihelmintic i cicatrizant. Rdcina
de spunari conine saponozide triterpenice denumite global saporubin sau acid saporubinic. Prin hidroliza
saponinelor, se obine un amestec de sapogenoli, dintre care cel mai important se numete gipsogenol. Ca
diuretic, amplific filtrarea renal i eliminarea toxinelor din organism.
Mod de administrare si preparare: - Infuzie obtinuta dintr-o lingurita de flori sau frunze la 250 ml apa;
- Decoct (1 lingurita radacina faramitata la 250 ml apa);
- se recomanda 2 cani pe zi.

Spunria, ciuinul rou, odogaciul, spunul popii, floarea clugrului sau floarea de spun (Saponaria
officinalis) este o plant medicinal, peren din familia Caryophyllaceae.
Spunria este o plant cu un rizom trtor, n pmnt. Tulpina are 70 cm - 1 m i prezint noduri umflate,
ramificate n partea superioar. Florile au 5 petale, de culoare roz sau alb. Petalele sunt libere,sepalele sunt
unite. Fiecare petal are spre exterior o expansiune foliacee (unguicul). Spunri a nflore te n lunile iunieseptembrie. Frunzele sunt eliptice, opuse, au 3 nervuri pe partea inferioar. Fructul este o capsul.
Spunria crete pe marginea drumurilor, pe lng garduri, ruri, prin lunci, n locuri nisipoase. Este rspndit n
zona de deal i de es.
Se recolteaz n al doilea an de vegetaie, luna august: rizomul cu stolonii i rdcinile ce pornesc de pe rizom
(Saponariae rubrae radix). Are gust dulceag mucilaginos - amrui i con ine saponozide triterpenice (saporubin).