Mesteacăn (Betula verrucosa)

Fam. Betulaceae
P.V Betulae folia, betulae gemmae, betulae succus
Mesteacăn este un gen de arbori de
foioase și arbuști din familia
Betulaceae. Numărul total de specii
este de aproximativ o sută .Multe
specii de mesteacăn sunt răspândite
și cele mai importante specii care
formează păduri, determinând în
mare măsură aspectul și compoziția
speciilor de păduri de foioase și
conifere-foioase (mixte) în părțile
temperate și reci ale Eurasiei și Americii de Nord.Multe părți de mesteacăn sunt
folosite în agricultură: lemn, scoarță, coajă de mesteacăn, miez de mesteacăn.
Mugurii și frunzele sunt utilizate în medicină: infuzii din muguri și frunze — ca
diuretic, bactericid, vindecarea rănilor și antipiretic și extract de ulei din muguri de
mesteacăn — ca agent dermatologic. Unele specii
sunt folosite pentru a crea benzi de protecție, precum
și în grădinăritul decorative

Descrierea botanică

 Sistemul de rădăcini al mesteacănului este

foarte dezvoltat, dar pătrunde în sol superficial,
astfel încât copacii
 deseori cad sub acțiunia vântului.
 Coaja copacilor tineri este brună, iar de la opt
la zece ani devine albă.
 Lemnul este alb-gălbui, dens și greu.
 Ramurile sunt de culoare roșu-maro , acoperite
cu numeroase glande rădăcinoase dens friabile
 Coroana este ramificată, dar nu densă,
ramificarea este simpodială.
 Mugurii sunt sesili, arcuți, lipicioși, acoperiți cu
solzi în formă de craniu.
  Frunzele alternează, de la rombo-ovate la triunghiular-ovate, lungime de 3,5-
7 cm, lățime 2-5 cm, îndreptată
 spre vârf cu o bază largă sau aproape trunchiată
 Florile sunt obișnuite, mici, nesemnificative, dicotiledonate, colectate în sesilă,
cu inflorescențe în formă de
 urechi înflorite la capetele crengilor.
 Fructul este o nucă mică, comprimată lateral, echipată cu două aripi cu pânză, la
vârful cu două stigme uscate.

Distribuția și starea ecologică

Multe specii de mesteacăn sunt răspândite și cele mai importante specii care formează
păduri, determinând în mare măsură aspectul și compoziția speciilor de păduri de
foioase și conifere-foioase (mixte) în părțile temperate și reci ale Eurasiei și Americii de
Nord. Există, de asemenea, arbuști printre mesteceni, cel mai faimos dintre ele este
mesteacanul pitic (Betula nana) este comun în tundrele Europei și Americii de Nord și
tundrele montane din Siberia. Nu atinge nici măcar 1 m înălțime. În timpul perioadelor
glaciare și post-glaciare, acest mesteacăn a fost răspândit mult mai spre sud, acum se
găsește acolo doar în mlaștini ca relicvă.

Compoziția chimică

Coaja majorității speciilor conține betulina

triterpenoidă, unul dintre puținii pigmenți organici
albi. În coaja mesteacanului cu nervuri (Betula
costata), conținutul său depășește 5%, în mesteacanul
agățat (Betula pendula), conținutul de betulină atinge
14%, iar în coaja mesteacanului manciurian (Betula mandshurica) - până la 27%.
Dintre speciile care cresc în Rusia, conținutul maxim de betulină este observat în coaja
mesteacanului pufos (Betula pubescens) - până la 44%.

Mugurii de mesteacăn agățat (precum și pufos) conțin

aproximativ 3-5% ulei esențial, principalele componente ale
cărora sunt sesquiterpenoide biciclice. Rinichii conțin, de
asemenea, substanțe rășinoase, alcaloizi, acid ascorbic,
flavonoide și acizi grași superiori[23].

Frunzele conțin ulei esențial, derivați dammarani,

cumarine, tanini și flavonoide.
Proprietati terpeutice
– diuretice depurative, detoxifiante;
– cicatrizante, dezinfectante, antibiotice (distruge bacilul Escherichia coli, stafilococul
auriu, stafilococul alb Oxford si anthraxis);
– antireumatice, antigutoase, antiinflamatoare in articuiatii;
– astringente, antiulceroase, coleretice, calculolitice, antihelmintice;
– usor hipotensive, antifebrilice, sudorifice.Mugurii au rol diuretic si antibiotic. Scoarta
este diuretica, digestiva si antifebrila. 

Indicatii terapeutice
– diabet zaharat, hipercolesterolemie (elimina colesterolul din sange), obezitate,
dezintoxicarea organismuiui;
– boli de ficat, ascita, diaree, dizenterie, constipatie, viermi intestinali;
– edeme cardiace (datorate insuficientei circuiatorii), hipertensiune arteriala,
ateroscleroza, efecte in cresterea permeabilitatii vasculare;
– edeme renale, nefrite cronice, cistita, uremie, gonoree, oligurie, litiaza renala,
hidropizie, astenie sexuala, eliminarea sarurilor de calciu prin urina;
– gripa, febra, raceli, traheobronsita, traheita, sinuzita cronica, rinofaringite la copii,
paradontoza;
– insomnie, ameteli, dureri de cap produse de hiperazotemie, alergii, anemie,
tonifierea sistemului nervos;
– afectiuni de piele (dermatite, eczeme, furuncule);
– reumatism articular, artroze, artrite, inflamatii articulare, guta;
– prin diureza elimina excesul de acid uric, toxine si apa din tesuturi cu rol in cazuri de
celulita si obezitate;
– in tratamente externe cu bai de frunze se intareste radacina parului, este impiedicata
formarea matretii si contribuie la vindecarea iritatiilor de pieie.