Rozmarin

PP Rosmarinus officinalis 
PV Rosmarini herba et folia
Fam. Lamiaceae

Descriere
Rozmarinl este o specie lemnoasă, perenă, aparținând plantelor sempervirescente (plantele veșnic verzi).,crește
sub formă de tufe înalte de 50-150 cm. Rădăcina – ramificată. Tulpinile cu ramuri subțiri arcuite sunt acoperite
cu frunze dese totdeauna verzi. Frunzele – în formă liniară, pieloase, persistente, sesile, cu margini întregi, răsfrânte,  în
formă de ace verzi-inchis, aromate si acoperite cu puf pe partea inferioara.
Florile sunt dispuse câte 3-10 în dichazii la subsuoara frunzelor din partea superioară dând aspectul unui spic,
de culori variabile: alb, roz, albastru, palide sau violacee. Fructele – nucule ovate lungi de 1,5-2,5 cm şi late de
1-1,3 cm, de culoare brună, grupate câte 4 în caliciul persistent. Înfloreşte în lunile aprilie-mai.

Răspândire
Este originară din zona Marii Mediterane Răspândit în culturi cu scop medicinal sau ornamental în zona de sud-
vestul Europei, Rosmarinul este pretenţios faţă de temperatură, preferă climă blândă, fără variaţii mari de
temperatură, nu suportă iarna (rezistă până la – 2 grade C, – 3 grade C, protejat de zăpadă). Are nevoie de
lumină directă. Faţă de umiditate, planta este rezistentă datorită perilor deşi de pe partea inferioară a frunzelor.
Solicită soluri permeabile, bogate în calciu.
Recoltare
Se face începând cu anul al treilea de cultură, în timpul înfloririi, la 10 cm de ultima ramificaţie; recoltarea se
face de 2 ori pe an cu foarfeca sau secera. Pentru extracţia uleiului esenţial, planta se transportă proaspătă pentru
prelucrare. Are miros caracteristic, asemănător camforului, iar gustul amar-aromatic.
Se usucă la umbră în spaţii acoperite şi aerate.
Compoziţie chimică:
Frunzele conţin: acizi fenolici (rosmarinic, clorogenic, cafeic), diterpenoide fenolice, substanţe amare (carnosol,
rosmaridifenol, rosmanol), acizi triterpenoidici (ursolic, oleanolic), flavonoide, apigenină, luteolină, nepetină;
ulei esenţial 1,2-2,5%, compus din: alfapinen, limolen, cineol, camfor, linalol, terpinol, acetat de bornil etc.
Vitamine: B, C, A, D, PP. Elemente micro și macro (zinc, potasiu, magneziu, fier, calciu, fosfor, seleniu, sodiu).
taninuri.
Se întrebuințează în medicină și în industria parfumurilor.

Acţiune biologică:
– Antispastică şi carminativă;
– Colagogă – coleretică – creşterea secreţiei de bilă şi stimularea trecerii acesteia în intestinul subţire;
– Spasmolitică şi antibacteriană;
– Diuretică şi antigonadotropă, acţionează asupra epiteliului renal mărind cantitatea de urină, inhibă formarea
celulelor sexuale;
– Psihostabilizantă, fără a induce starea de euforie;
– De îmbunătăţire a irigării şi oxigenării cerebrale;
– Reconfortantă;
– Cicatrizantă, emolientă, antioxidantă, astringentă, analgezică.
Recomandări:
Preparatele pe bază de Rosmarin sunt complementare pe cale internă în: creşterea fluxului sanguin prin
arterele coronare, drenarea bilei, meteorism abdominal, dispepsii digestive, afecţiuni reumatismale şi de
circulaţie, astenie, tulburări de memorie, astm bronşic, colite, hepatită acută, ciroză hepatică,
hipercolesterolemie, nevroză cardiacă, epilepsie, migrenă. Uleiul esenţial diluat în cazuri de: gripă, guturai,
deficienţă circulatorie, ateroscleroză, gută, tahicardie, astm bronşic, tuse convulsivă.
Pe cale externă în: acnee, dermatită, eczemă seboreică, tratamentul mătreţei şi al părului gras, stimularea
creşterii părului, igiena cavităţii bucale, ulcer varicos.
În medicina populară, Rosmarinul se folosea pe cale internă pentru: dispepsii digestive, dureri de cap,
tensiuni nervoase, întărirea memoriei, hipotensiune, debilitate fizică şi mentală, tulburări vasculare,
pneumonii, boli contagioase, frigiditate, afrodiziac, senescenţă precoce, menopauză, anemie, rinită.
Mod de folosire:
Intern – infuzie din 1 linguriţă plantă la 200 ml apă, se beau 2-3 căni pe zi, tinctură 10% – 20-40 picături pe zi
timp de 1 lună în caz de hipotensiune, prevenirea sclerozei cerebrale, declanşarea ciclului menstrual întârziat;
ulei esenţial în doze de 2-3 picături pe zi, în doze mai mari devine toxic.
Extern – decoct din 1 lingură frunze la 250 ml apă pentru băi locale, reumatismale, inhalaţii, adăugat la baia
generală în caz de hemiplegii. Uleiul esenţial 3-5 picături adăugate în apa de baie generală pentru reconfortarea
organismului. Planta se pune în dulapuri pentru combaterea moliilor.
Contraindicaţii:
În hipertensiune arterială este contraindicat uleiul esenţial de Rozmarin. În dozele menţionate, nu există
contraindicaţii. Nu se recomandă în graviditate şi lactaţie.
Preparate farmaceutice