III.

HETEREOZIDE

Definiţie

Heterozidele sunt compuşi vegetali rezultaţi din combinarea unei

fracţiuni glucidice cu o substanţă neglucidică,numită aglicon sau
genină=genol.
Aceşti compuşi naturali, prin hidroliză, pun în liberatate o parte
glucidică care poate fi formată din una sau mai multe oze şi o parte
neglucidică (agliconul sau genina) a cărei structură chimică este foarte
variată.
Heterozidele pot fi considerate ca derivaţi ai formelor ciclice ale
glucidelor.
Legătura dintre aglicon şi oze se face prin intermediul hidroxilului
glucidei

CH2OH
R - aglicon
O
H H
H

OH H O-R
HO

H HO

Heterozidele sunt foarte răspândite în plantele superioare şi mai puţin în

cele inferioare.
Unele familii de plante sunt foarte bogate în asemenea principii active
(Apocynaceae, Ericaceae, Rhamnaceae).
Multe heterozide sunt caracteristice pentru anumite specii sau familii
(arbutozida din familia Ericaceae, tioheterozidele pentru Brassicaceae), iar
altele, cum este rutozida, se găsesc în specii foarte diferite din punct de
vedere taxonomic (salcâm japonez, hrişcă).
Aceste principii active la unele specii se întâlnesc în toate organele de
plantă, la altele numai la anumite organe.
Heterozidele sunt localizate în sucul vascular sau în celulele speciale
din anumite ţesuturi.
Cantitatea de heterozide în plante variază în limite foarte largi.

43
 Clasificare

Se face după mai multe sisteme.

Se recomandă cel care ţine seama de n atura chimică a agliconului,
astfel:
1. Tioheterozide
2. Antracenozide
3. Heterozide cardiotonice
4. Saponozide
5. Taninuri
6. Substanţe amare

44
 REPEREZENTANŢI

Tioheterozide

Sinapis nigrae semen (Seminţele de muştar)

Plantă ierboasă anuală, erectă, rămuroasă, înaltă de peste 1 m. Rădăcina

este pivotantă, tulpina este cilindrică, groasă, cu peri abundenţi.
Are frunze întregi, inegal dinţate sau penat-rectate.
Florile sunt de culoare galbenă, unite în inflorescenţe laxe.
Fructul este o silicvătetraedrică ce conţine seminţe brune-roşietice.
Planta se cultivă, dar se află şi subspontan în flora ţării noastre.

45
 Caractere macroscopice
Seminţele sunt de formă globuloasă, cu diametrul de cca 1,2 mm, de
culoare brună-roşiatică până la neagră, au suprafaţa zbârcită şi mată.
Interiorul seminţelor este galben-verzui. Seminţele uscate nu au miros,
dar prin zdrobire şi umectate cu puţină apă degajă un miros caracteristic,
înţepător de esenţă de muştar. Are gustul la început amărui, apoi înţepător,
iute arzător.
Făina de muştar tratată cu apă calduţă (250-300 C) degajă un miros
înţepător de izosulfocianat de alil (esenţă de muştar).

Compoziţia chimică
Conţin heterozide cu azot şi sulf, mucilag, ulei gras, sinigrină, mirozină
etc.

Întrebuinţări
Se întrebuinţează mai mult extern ca antireumatic, iritant şi revulsiv
local, sub formă de cataplasme.
Intern se ia ca aperitiv. Se foloseşte şi la prepararea muştarului de masă.
Trebuie luat cu precauţie deoarece depăţind o anumită doză produce
inflamaţii ale tractului gastro-intestinal, diaree şi afecţiuni ale rinichilor. Se
intervine cu laxative uleioase şi mucilagii.

Sambuci flos (Floarea de soc)

Socul este un arbust sau arboraş de talie mică, putând ajunge până la
5m înălţime. Ramurile tinere sunt prevăzute cu lenticele proeminente pe
suprafaţa lor. Conţin o măduvă apongioasă.
Frunzele sunt mari, opuse, formate din 5-7 foliole, imparipenate, cu
marginea dinţată. Florile sunt mici, de culoare albă, cu miros plăcut
pătrunzător, sunt grupate în inflorescenţe umbeliforme.

46
 Frunctul este o drupă baciformă, globuloasă, de culoare neagră,
lucitoare cu un suc violaceu. Se recoltează florile-sambuci flos, în timpul
înfloririi, iunie-iulie.

Caractere macroscopice
Sambuci flos-formată din flori mici cu caliciul format din 5 dinţi mai
scurţi decât petalele, cu corola lată de 6-9mm, albă până la gălbuie, cu 5 lobi
rotunjiţi.
Adroceul este format din 5 stamine alterne, concrescute cu tubul
corolei, are antene mari biloculare.
Mirosul florilor este plăcut aromat, iar gustul la început este dulceag,
apoi iute.

Compoziţia chimică
Conţin ulei eteric, tanin, mucilagii, acid malic, acid valerianic, rutozide,
vitamina C, sambunigrină, zahăr, amine-etilamină, izobutilamină.

Întrebuinţări
În popor a rămas zicala: „În faţa socului să-ţi scoţi pălăria”.
Se întrebuinţează în afecţiuni ale căilor respiratorii, în tuse, răguşeli,
astmă, dureri de stomac, afecţiuni ale ficatului, ale vezicii biliare, în
reumatism, ca sudorific, galactogen, diuretic, în combaterea obezităţii, ca
laxativ etc.

47
Vitis idaeae folium (Frunze de merişor)

Planta este un arbust tufos, înalt de 5-30cm. tulpina este cilindrică cu

ramificaţii subţiri, cenuşii-pubescente.
Frunzele sunt alterne, persistente, pieloase şi rigide, se răsfrâng pe
margini.
Florile sunt dispuse în raceme terminale cu 2-6 flori aplecate,
campanulate, albe-roz, pe tipul 5, cu sepalele şi petalele unite.
Fructele sunt bace sferice, la început albe, apoi roşii, cu gust acru.

Caractere macroscopice
Frunzele sunt eliptice, obtuze sau rotunjite, lungi de 1-3cm, pieloase,
rigide, scurt peţiolate cu margini întoarse sau puţin crenate, întoarse uşor în
jos.
De culoare verde lucitoare pe faţa superioară, palid-verzui cu puncte
mici brune pe partea inferioară.
Sunt fără miros şi cu gust astringent.

Compoziţia chimică
Conţine arbutozid, hidrochinonă, flavone, tanin, vitamina C, ericolină,
săruri de magneziu, acid chinic, săruri ale acizilor organici, ceară.

Întrebuinţări
Se recomandă în gută, reumatism, cistite, pielite, diaree. Prin urmare
are acţiune de antidiareic, diuretic, dezinfectant renal, antiinflamator al
vezicii urinare (în afecţiuni renale se adaugă puţin bicarbonat de sodiu).

48
Antracenozide

Rhei rhizoma (Rizomul de revent)

Plantă erbacee robustă. Are în pământ un rizom gros din care în al

doilea an apare tulpina aeriană înaltă de peste 1m. Frunzele sunt mari, de tip
palmat şi au un peţiol lung, roşcat şi cu un gust acru, răcoritor.
Florile sunt mici, de culoare albă verzuie şi unite în inflorescenţe la
extremitatea tulpinii. Fructul este o achenă triaripată. Este o plantă cultivată
pentru nevoi alimentare, ornamentale şi medicinale.

Caractere macroscopice
Rhei Rhizoma este formată din bucăţi de rădăcini şi rizomi de
dimensiuni variabile şi forme diferite: cilindrice, conice, rotunde sau plan-
convexe, decorticate până la cambiu.
Are culoarea galbenă-brună sau galbenă-brună-roşiatică, cu suprafaţa
externă prezentând linii rombice albicioase şi steluţe caracteristice.
Pe suprafaţa bucăţilor se disting resturi de ruber şi urmele rădăcinilor
subţiri care au fost îndepărtate.
Mirosul caracteristic, gustul este amar-astringent, scârţâie între dinţi şi
colorează saliva în galben.

Compoziţia chimică
Conţine antrachinone libere-crizotanolul, reoemodina, reocrizidina şi
reina; antachinone glicozidate-crizofaneină, glucoemodină, reocrizină şi
glucoreină.
În planta proaspătă, oximetilantrachinonele libere cât şi cele
glucozidate se găsesc parţial în stare redusă sub formă de antranoli şi antrone.

49
 Mai conţine substanţe tanante-glucogolina, catecolul şi tetrarina, acid
oxalic şi oxalaţi de calciu, acid galic şi cinamic, rezine, ulei volatil şi
substanţe minerale.
Întrebuinţări
Are acţiune tonic-aperitivă, are proprietăţi laxative şi purgative,
depinzând de dozele folosite.
Prezenţa acidului oxalic şi a oxalatului de calciu nu este nocivă.
Nu se recomandă femeilor care alăptează, bolnavilor cu afecţiuni
inflamatorii ale micului bazin, nici persoanelor predispuse constipaţiei
cronice, deoarece acţiunea purgativă este urmată de constipaţie.
Se foloseşte la prepararea extractelor, tincturilor, siropurilor.

Frangulae cortex (Coaja de cruşin)

Este o plantă lemnoasă sub formă de tufă sau arboraş.

Ramurile nu sunt spinoase. Cele tinere au o culoare brun-cenuşie, iar
cele mai bătrâne sunt prevăzute cu lenticele pe suprafaţa lor.

Frunzele sunt eliptice-ovale şi au marginea întreagă, sunt alterne,

netede, lucioase.
Florile sunt mici, de culoare albă-verzuie, dispuse în buchete la
subţioara frunzelor. Fructele sunt de culoare verde, devin roşii şi apoi negre,
violete la maturitate.

50
 Caractere macroscopice
Frangulae cortex este constituită din fragmentede scoarţă sub formă de
jgeaburi sau tuburi de lungime şi lăţime variabile, groase de 0,5-2mm şi lungi
de 25cm.
Suprafaţa externă a scoarţei este netedă sau prevăzută cu striaţiuni
longitudinale, de culoare brună-cenuşie, cu numeroase lenticule de culoare
cenuşie-albicioasă, proeminente şi alungite.
Suprafaţa internă este netedă, de culoare galbenă-roşcată, cu striaţiuni
fine longitudinale. Fractura fragmentelor de scoarţă este scurtă, granuloasă,
puţin fibroasă spre interior.
Gustul la început este mucilaginos, apoi uşor amar, slab astringent.

Compoziţia chimică
Conţine antraglicozide: glucofrangulina-heterozidă primară, frangulina-
heterozidă secundară, tanin, mucilagii, substanţe minerale, ceruri, steroli,
flavonoide.

Întrebuinţări
Este laxativă sau purgativă până la purgativ drastic, în boli de ficat şi
bilă, pentru cură de slăbire, coleretic, colagog.

51
Aloe (Saburul)

Speciile de aloe au frunzele suculente, cărnoase, întregi,lanceolate cu

ţepi pe margini, cu epiderma acoperită de o cuticulă groasă.
Saburul se obţine prin scurgerea sucului din frunze prin extragerea cu
ajutorul apei fierbinţi sau prin presare.
Caractere macroscopice
Saburul se prezintă sub două forme, în funcţie de modul de evaporare:
- translucid
- opac
Când concentraţia se face la temperatură ridicată, repede, aloina
(componenta saburului) se topeşte şi difuzează în toată masa, formând aloele
translucid, iar când evaporarea se face la o temperatură scăzută şi durează
mai mult timp, aloina nu se topeşte, se obţine aloele opac, cunoscut şi sub
denumirea de aloe hepatic deoarece are culoarea ficatului fiert.
Saburul are miros particular şi gust amar, solubil în apă fierbinte, alcool
şi soluţii alcaline.

Compoziţia chimică
Conţine rezine şi aloine.
Rezina este un ester al rezinotanolului (alcool rezinos) cu acizii
cumaric, cinamic, acetic, care prin hidroliză eliberează acizii.
Aloinele nu sunt glicozide propriu-zise, deoarece partea glucidică nu se
leagă de agliconul antracenic prin hidroxilul glicozidic, ci direct de carbonul
nucleului antracenic (C10)
În sabur se mai găsesc şi alţi derivaţi antracenici care potenţează
efectul purgativ prin acţiunea lor sinergică.

Întrebuinţări
Se administrează ca tonic stomacal în doze mici, iar în doze până la 0,5
g ca purgativ şi colagog. Datorită congestionării organelor abdominale are
acţiune emenagogă, fapt care face să fie contraindicat în sarcină, hemoroizi şi
varice.

52
Heterozide cardiotonice

Digitalis purpureae folium (Frunza de degeţel roşu)

Degeţel roşu

Clasificare ştiinţifică

Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Lamiales
Familie: Plantaginaceae
Gen: Digitalis
Specie: D. purpurea

Nume binomial

Digitalis purpurea

53
 Digitalis purpureae este o plantă bianuală, frecvent perenă, erbacee.
Rădăcina este pivotantă, foarte ramificată. În primul an planta formează
o rozetă de frunze bazale, iar în al doile an tulpinile florifere pot ajunge până
la 1,5 m înălţime, groase, neramificate, acoperite cu peri simpli, gandulari.
Frunzele sunt alterne, ovale sau lanceolate, cu marginea uşor crestată şi
cu limbul foliar decurent pe peţiol.
Florile au forma de degetar şi formează o inflorescenţă ca un ciorchine
în vârful tulpinii, au o culoare roşie-purpurie la exterior şi roşie-roz cu puncte
purpurii la interior.
Fructul este o capsulă ovoidă cu numeroase seminţe abia vizibile.

Caractere macroscopice

Frunzele bazale, destul de variabile ca formă şi mărime, de 10-30 cm

lungime şi 8-12 cm lăţime. Faţa superioară a limbului este cu peri scurţi şi
mari, iar cea inferioară mai pubescentă, marginea limbului fiind
crenelată.Toate frunzele sunt brăzdate de o reţea de nervuri proeminente care
le conferă un aspect reticular, împărţind limbul în mai multe câmpuri
poliedrice.
În stare proaspătă au miros neplăcut, iar după uscare sunt aproape
inodore sau un miros slab particular şi gust foarte amar.

54
 Compoziţia chimică
Conţin glicozide specifice cardiotonice-digitonină, digitaleină,
digitalină etc., alături de saponozide, tanin, inozită, flavonoide etc.

Întrebuinţări
Se foloseşte în tratamentul insuficienţei cardiace, neputând să fie
înlocuită de nici un alt produs natural sau de sinteză.
Se administrează sub supraveghere medicală. Constituie şi un diuretic
foarte eficace, determinând o mai bună irigare renală.

Strophanti semen (Seminţele de strofant)

Seminţele provin de la speciile de strophantus hispidus, strophantus

gratus şi strophantus Kombe.
Sunt arbuşti sau liane tropicale sau subtropicale, originare din Africa.
Tulpina poate ajunge la 4 m şi poartă frunze opuse sau verticilate,
ovale, acoperite cu peri tari, integre, scurt-peţiolate.
Florile albe la exterior şi galbene la interior au petalele prevăzute cu
prelungiri în formă de panglică.
Sunt grupate în inflorescenţe umbelifere.
Fructele sunt formate din 2 folicule divergente, lungi de 0,5-1 m în care
se găsesc sute de seminţe păroase prevăzute cu egretă de peri.

Caractere macroscopice
Din folicula divergentă se scot seminţele, se curăţă de egreta ce o
poartă la capătul posterior şi se condiţionează apoi după caz.
Seminţele sunt ovale, lanceolate sau eliptice, ascuţite, de culoare
galbenă-verzuie până la galbenă-brună cu miros particular şi gust foarte
amar.

Compoziţia chimică
Conţine până la 8% strofantozide, numite diferit pentru fiecare specie:
- h-strofantozida, amorfă - s. hispidus
- k-strofantozida, amorfă sau cristalină - s. kombe
- g-strofantozida, numai cristalizată - s. gratus
Seminţele mai conţin ulei gras, saponine, mucilagii, enzime.

Întrebuinţări
Cardiotonic sub formă de tinctură sau soluţie injectabilă de 0,5-0,25
mg/1 ml, cu acţiune imediată, dar de scurtă durată. Se elimină foarte uşor.

55
Adonis herba (Iarba de ruscuţă de primăvară)

Adonis vernalis

Plantă erbacee, perenă cu rizom scurt, tare, gros de circa 3 mm, din care
pornesc rădăcini fibroase.
Tulpina este erectă, glabră, foliată, puţin ramificată, înaltă de 10-40(50)
cm, lăstarii sterili sunt lipsiţi de frunze bazale.

56
 Frunzele tulpinale sesile, numeroase, de 2-4 ori penat-sectate, cu lacinii
îngust-liniare, late până la 1 mm.
Florile sunt galbene-aurii, solitare, la vârful tulpinii, mari (diametrul
cca. 8 cm).
Caliciu cu 5 sepale păroase şi caduce, iar petalele galbene de 2-4 cm
lungime în număr de 10-20, cu numeroase stamine
Fructul este format din micule grupate într-un capitul cilindric.

Caractere macroscopice
Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Produsul este format din
tulpini sterile şi fertile, cu frunze alterne, sesile, de 2-4 ori penatisectate, cu
segmente filiforme.
Florile galbene-aurii, solitare, fromate din sepale verzi păroase şi corola
cu petalele libere galbene, cu gust amar.

Compoziţia chimică
Conţine glicozide caardiotonice:adonidozida, adonivernozida şi
adonivernitina de natură flavonică, saponozide, cumarină etc.

Întrebuinţări
Ca diuretic, cardiotonic, în ascite etc.
Nu se poate prescrie bolnavilor cu hipertensiune arterială, deoarece
ridică tensiunea. Excesul de ruscuţă duce la apariţia de fenomene de
intoxicare manifestate prin greţă, vomă, diaree, iar în cazuri extreme prin stop
cardiac se ajunge la deces.

57
Convallariae herba (Iarba de lăcrămioară)

Convallaria majalis L.

58
 Plantă erbacee, perenă cu rizom cilindric, orizontal, stolonifer, galben-
brun, lung de 5-15 cm.
Rădăcini adventive pornite din rizom. Tulpină aeriană, cilindrică,
floriferă, înaltă de 15-20 cm, glabră, apare simultan sau după înfrunzire.
Frunze lanceolat-eliptice, cu nervuri paralelel, arcuite, lung-peţiolate,
cu depăşirea inflorescenţelor.
Florile sunt albe pe tipul 3, cu înveliş dublu, pedicelate, mitante, frumos
mirositoare, 5 până la 15, grupate într-un racem simplu, unilateral, plăcut
mirositoare. Fructele sunt bace sferice, roşii, cu 3-6 seminţe sferice în
interior.

Caractere macroscopice
Produsul vegetal este constituit din părţile aeriene ale plantei. Frunzele
ovale sunt lung peţiolate, cu nervurile paralele ce se reunesc la vârf. Gustul la
început este dulceag, apoi amar şi iute.

Compoziţia chimică
Conţine heterozide cardiotonice-convalatoxozidul, convalozidul,
convalotoxolul; saponozide-convalarina, convalamarina, acizi organici,
colină etc.
Convalatoxina este periculoasă putând opri inima în sistolă.

Întrebuinţări
Planta se prescrie în afecţiuni cardiace pentru bolnavii care nu suportă
digitala, se ia numai cu avizul medicului.
Mai are acţiune diuretică, uşor purgativă, în combaterea ascitei, este
sedativă etc.

59
Saponozide

Primula radix (Rădăcina de ciuboţica cucului)

Este o plantă erbacee cu rizom cilindric, din care pornesc numeroase

rădăcini adventive, dese, subţiri, ramificate la vârf.
La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze
eliptic-ovale, cu suprafaţa reticulată, marginea crenată sau ondulată, cu
petiolul aripat.
Tulpina florifloră, înaltă de 25-30 cm, poartă 6-18 flori galbene-aurii,
catifelate, păroase, cu corolă tubuloasă, grupate în umbrelă simplă. Fructul,
capsulă elipsoidală cu seminţe brune.

60
 Caractere macroscopice
Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini. Se prezintă sub
formă cilindrică cu straiţii longitudinale de culoare albicioasă, cu miros
aromat şi gust iritant.

Compoziţia chimică
Rădăcinile şi rizomii conţin saponozide triterpenice, amidon,
heterozide, enzime, ulei volatil etc., iar florile conţin ulei volatil, flavonozide,
vitamina C, saponozide etc.

Întrebuinţări
Ca expectorant, în afecţiuni bronhopulmonare, ca emetic, în boli de
rinichi, astm, nevralgii, tonic nervos, în reumatism articular, paralizii uşoare
la limită, dureri de cap etc.

61
Saponariae radix (Rădăcina de săpunariţă)

Saponaria officinalis

Este plantă perenă cu rizom cilindric, ramificat, târâtor, cu suber roşcat

din care pornesc rădăcini.
Tulpină erectă, puţin sau deloc ramificată, înaltă de 30-70(80) cm.
Frunze eliptice, opuse cu 3 nervuri puţin concrescute la bază, cu
marginea limbului întreagă.
Florile sunt albe sau roz, cu caliciul gamosepal, tubulos, frumos
mirositoare. Fructul este o capsulă.

62
Caractere macroscopice
Se prezintă fie sub formă de fragmente de rizomi şi rădăcini cu stoloni
de 5-10(15) cm lungime şi 2-8 cm grosime, de culoare brună-roşiatică până la
brună-închis la exterior, galbenă la interior.
La suprafaţă rizomii au striaţiuni longitudinale.
Fractura este netedă, nefibroasă.
Mirosul slab, nespecific, gust dulceag mucilaginos, apoi amărui iritant.

Compoziţia chimică
Conţine saponozide triterpenice, heterozide, flavonozide, gipnosegina,
saponarina, glucide, substanţe albuminoide, substanţe minerale, gume.

Întrebuinţări
Ca expectorant, antitusiv, depurativ, colagog, cicatrizant, pentru
vindecarea eczemelor, antihelmintic etc.

63
Equisenti herba (Iarba de coada calului)

Plantă perenă ierboasă, erectă, cu tulpini de două feluri: fertile (15-40

cm) şi sterile (20-60 cm). Partea subterană:rizom negricios, ramificat, cu
tubercule, lung până la 2-3 m.
Tulpinile aeriene fertile apar primăvara devreme, martie-mai, sunt
brune deschis, cu frunze brunii concrescute în vagine, se termină printr-un
spic sporifer ovat, lung de cca. 3 cm şi gros până la 0,8 cm.
Cele sterile apar la începutul verii, iunie-septembrie, sunt de culoare
verde-deschis, cu coaste evidente (6-19), aspre şi tari datorită silicaţilor cu
care sunt impregnate, ramificaţii în verticil la fiecare nod, acestea având 4
muchii şi fiind pline la interior cu măduvă.
Frunzele sunt reduse la mici solzi, deoarece tulpina are rol asimilator.

64
 Caractere macroscopice
Tulpinile sterile, subţiri, brăzdate de 16-19 coaste pronunţate, aspre, cu
lacuna centrală mică.
Vaginile (tecile) sunt cilindrice, de culoare verde, cu 6-19 dinţi mai
închişi la culoare. Fără miros, fără gust, mestecată între dinţi scârţâie.
Nu se admit tulpini fertile.

Compoziţia chimică
Conţine acid silicic, o saponină equisetonina, galuteolina,
izoquercetina, substanţe de natură flavonoidică, substanţe de natură
glicozidică, sitosterol, acid malic şi oxalic, gliceride ale acizilor stearic,
linolic şi oleic, dimetil sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, bioxid de
siliciu, săruri de potasiu.

Întrebuinţări
Ca diuretic, datorită sinergismului dintre acidul salicilic, saponine şi
flavone, sub formă de ceai.
Intră în compoziţia ceaiului antireumatic şi diuretic nr. 2 şi 3.

65
Liquiritiae radix (Rădăcină de lemn dulce)
Glycyrrhiza glabra

Este o plantă perenă care are în pământ un rizom bine dezvoltat, de pe

care pleacă un număr mare de stoloni, iar de pe aceştia, la suprafaţa solului,
tulpinile formează tufe scunde.
Rizomii, stolonii şi rădăcinile au o culoare galbenă la interior şi brună
la suprafaţă.
Frunzele sunt alterne, imparipenate, cu foliolele ovale.
Florile sunt unite în inflorescenţe ca nişte ciorchini, cu o culoare
albastră-liliachie.
Fructul-păstaie erectă, comprimată, cu 3-8 seminţe reniforme.

66
 Caractere macroscopice
Formată din fragmente de rădăcini aproape cilindrice, lungi până la 40
cm, groase de cel puţin 1-2 cm, uşor ondulate, decorticate, de culoare
galbenă-deschis,având suprafaţa externă netedă, fractura fibroasă cu structură
radiată.
Mirosul este slab, necaracteristic, gust la început dulce, apoi iute şi
puţin amar.

Compoziţia chimică
Conţine glicirizină care are gust dulce, compuşi flavonici, un compus
estrogen de natură steroidică, lipide, amidon, manitol, asparagină, vitamine
din grupa B etc.

Întrebuinţări
Ca expectorant, antireumatic, în ulcer gastric, ca îndulcitor, ca excipient
pilular, diuretic etc. nu se va administra bolnavilor cu hipertensiune.

67
Taninuri

Quercus cortex (Coaja de stejar)

Este un arbore falnic, cu coroana largă şi ramurile puternice, noduroase.

Frunzele sunt caracteristice, penat sinuate şi au un peţiol foarte scurt.
Florile sunt unisexuate, mascule şi femele, pe acelaşi individ.
Fructele numite ghinde, au formă ovoidă, numită achenă şi sunt situate
câte 3-7 pe un peduncul comun, lung.
Se recoltează scoarţa de pe ramurile tinere, primăvara.

68
 Caractere macroscopice
Scoarţa se prezintă sub formă de jgheab, fâşii sau suluri cilindrice, cu
suprafaţa exterioară netedă, lucioasă de culoare cenuşie, la interior gălbuie
sau brun-roşcată, de 2-3 mm grosime.
Este fără miros, cu gust astringent slab amărui.

Compoziţia chimică
Conţine acid cvercitanic, acid elagic şi galic, principii amare-cvercina,
floroglucina, substanţe pectice, rezine, oxalat de calciu, zaharuri, tanin în
cantitate mare.

Întrebuinţări

Ca antidiareic, în intoxicaţii cu alcaloizi, ca antihemoragic, antiseptic,

tonic general etc. Extern se foloseşte în gargarisime, în stomatite, faringite,
dureri de dinţi, ca antihemoragic, antihemoroidal, vindecarea rănilor, în
arsuri, degerături, transpiraţia picioarelor, leucoree, uretrite, căderea părului
etc.

69
Gei rhizoma (Rizomul de cerenţel)

Cerenţelul este plantă perenă. În pământ are un rizom cilindric. Tulpina

aeriană este dreaptă, de cca. 25-60 cm, ramificată.
Frunzele de la baza tulpinii sunt penat-compuse, cu 5-7 foliole dinţate
pe margini, iar cele de pe tulpină sunt mai mari şi trifoliate.
Florile sunt de culoare galben-aurie, solitare, fie în vârful tulpinii, fie la
subsuoara ultimelor frunze.
Fructele la maturitate sunt grupate la un loc, poartă stilurile
caracteristice prin vârful lor în formă de croşetă.

Caractere macroscopice
Rei Rhizoma este formată din rizomi cu rădăcini sub formă de bucăţi
conice, tuberiforme, de 3-6 cm lungime şi 1-1,5 cm grosime, de culoare
brună-închis.
Suprafaţa rizomilor este striată, prevăzută cu numeroase rădăcini
neegale de 1-5 cm lungime şi 1-2 mm grosime, mai deschise la culoare decât
rizomul, purtând cicatrice care reprezintă urmele tulpinilor aeriene sau ale
rădăcinilor desprinse.
Fractura este fibroasă.
Mirosul este uşor aromatic ce reaminteşte de cel de eugenol, iar gustul
este amar.

70
 Compoziţia chimică
Conţine tanin, ulei volatil, o heterozidă-geina sau geozidul, enzime-
geaza, eugenol, substanţe amare, gumirezine, amidon, zaharoză, rafinoză etc.
Geina se dedublează în vicianoză şi eugenol, ceea ce explică mirosul de
cuişoare.

Întrebuinţări
Ca antidiareic, astringent, în dispepsii gastrice, boli de stomac şi ficat
etc., iar extern ca gargară în stomatite şi aftoze, în gingivite şi ca
antihemoragic.

Potentillae herba (Iarba de coada racului)

Potentillae anserina sau coada racului este o plantă erbacee, perenă, de

talie mică, cu tulpina culcată şi având mai mulţi stoloni pe care se formează
noi plante.
Frunzele sunt dispuse în rozetă, sunt penat-sectate şi au o culoare
verde-alburie pe faţă şi verde-argintie pe dos.
Florile sunt de culoare galben-aurii, sunt solitare şi susţinute pe un
pedicel lung.
Fructele poliachene pe care rămân stilurile persistente.

71
Caractere macroscopice
Potentillae herba, părţile aeriene ale plantei recoltate constituie materia
primă, formată din tulpinile laterale subţiri, din frunzele bazale scurt
peţiolate, din frunzele tulpinale cu stipele mari, cu foliolele dinţate, verzi pe
partea superioară şi argintii pe cea inferioară şi din florile solitare galbene-
aurii.
Materia primă uscată este verde-alburie, fără miros, cu gust astringent.

Compoziţia chimică
Conţine tanin, substanţe amare, mucilagii, ulei volatil, săruri minerale,
flavone etc.

Întrebuinţări
Se întrebuinţează ca hemostatic, antidiareic, în arsuri, eczeme, spălături
vaginale, în leucoree etc.

72
Myrtilli fructus(Fructul de afin)

Afinul este un arbust de talie mică, de 10-50 cm, foarte ramificat, cu

tulpini târâtoare şi cu ramuri opuse, verzi, cu marginile costate.
Frunzele sunt mici, subţiri şi lipsite de peri, dispuse altern, de formă
ovală, lungi de 1-3 cm, cu marginea dinţată mărunt.
Florile sunt de formă globulară, de culoare alb-roz, corola terminându-
se în 5 dinţi.
Fructele sunt bace rotunde, de culoare neagră-albăstrie, cu aspect
brumăriu.

73
 Caractere macroscopice
Myrtilli fructus-bace globuloase, de 6-10 mm în diametru, de culoare
neagră-violacee, zemoase, la interior cu numeroase seminţe mici, aşezate
într-o pulpă neagră-violacee. Mirosul este slab, caracteristic şi cu gust
dulceag-acrişor.

Compoziţia chimică
Conţin tanin, zaharuri, acizi organici-citric, malic, oxalic, lactic, chinic;
pectine, β-caroten, vitamina c şi din complexul B, derivaţi auto-cianici:
mirtilina a şi b, săruri minerale etc.

Întrebuinţări
Favorizează acuitatea vizuală şi adaptabilitatea la întuneric;
antidiareice, antidizenterice, antitifice, astringente, stomahice, faringite,
vindecarea rănilor etc.

74
Substanţe amare

Gentianae radix (Rădăcină de ghinţură)

Ghinţura (Gentiana lutea L.) este o plantă robustă, care are în pământ
un rizom gros ce formează rădăcinile şi o tulpină aeriană ce creşte la peste 1
m înălţime.
Frunzele de la baza tulpinii au peţiol, pe când cele de pe tulpină nu au,
sunt lat-eliptice şi dispuse două câte două, faţă în faţă.
Florile galbene sunt dispuse în inflorescenşe compacte la subsuoara
frunzelor din vârful tulpinii.

75
Caractere macroscopice
Rădăcinile şi rizomii se prezintă sub formă de bucăţi cilindrice, de 10-
20 cm lungime şi 0,5-3 cm grosime.
Suprafaţa externă este de culoare galbenă-brună-cenuşie, cu zbârcituri
longitudinale şi striaţiuni transversale.
La interior este de culoare galbenă sau albicios-cenuşiu-gălbuie.
Fractura este netedă şi dreaptă.Are un miros slab şi gust foarte amar.

Compoziţia chimică
Conţin substanţe amare-genţiamarina, genţiopicrina, amarogentina,
genţianina etc., alături de tanin, enzime, coloranţi galbeni etc.

Întrebuinţări
Ca tonic stomahic, stimulent al poftei de mâncare, acţiune anitpiretică
şi antimalarică, antihelmintică.

76
Centauri Herba (Iarbă de ţintaură)

Centaurium umbellatum Gilib, ţintaura este o specie erbacee anuală sau

bianuală, erectă, simplă sau ramificată la partea superioară, înaltă de 10-40
cm, rădăcina pivotantă, puţin adâncă.
Tulpina are 4 muchii, glabră, ramificaţii superioare pornind opus.
Frunzele în rozetă bazală care se usucă după înflorire din frunze
obavate, scurt peţiolate, cele tulpinale opuse, alungite, sesile.
Florile sunt grupate în cime bipare terminale,
Fructul capsulă biloculară galbenă, cu numeroase seminţe brune, mici.

77
 Caractere macroscopice
Părţile înflorite ale plantei, formate din tulpini drepte, simple sau puţin
ramificate, de 10-15 cm înălţime de la ultimele inflorescenţe în jos.
Frunzele tulpinale sunt opuse, sesile, stipelate, alungit-ovale sau
lanceolat eliptice, lungi de cca. 3 cm, late de 1-1,5 cm, cu 3-5 nervuri şi cu
marginile întregi.
Inflorescenţa dispusă în corimb terminal fasciculat.
Florile roşii, rar roz-violaceu sau albe, aproape sesile, cu caliciul
alungit.
Corola lungă de 10-15 mm.
Este fără miros, iar gustul este foarte amar.

Compoziţia chimică
Conţine principiu amar, eritaurina, un glicozid-eritrocentaurina, un
alcaloid-eritricina, rezine, gume, eritrosterină, acid oleanolic, substanţe
minerale.

Întrebuinţări
Stimulante ale secreţiilor gastro-intestinale, are efecte febrifuge, de
stimulare a organismului.
Se foloseşte ca eupeptic-amar în anorexii de natură diferită. Intră în
compoziţia ceaiului gastric nr. 2 şi ceaiului tonic-aperitiv.

78
Absinthii herba (Iarba de pelin)

Pelinul, Artemisia absinthium, este un semiarbust cu un rizom scurt în

pâmănt, cu tulpină aeriană de 70-150 cm, lemnoasă la partea ei inferioară.
Frunzele sunt tripenat-sectate cele de la bază, iar cele din lungul tulpinii
sunt bipenat-fidate, iar cele din vârf sunt simple, lanceolate.
Florile sunt mici, gălbui, unite în inflorescenţe globuloase, grupate în
ciorchine la vârful tulpinii.
Întreaga plantă este alb-tomentoasă şi prin fiecare emană un miros
miros plăcut aromat.
Planta are un gust amar puternic.

79
Caractere macroscopice
Absinthii herba, formată din vârfurile florale cu frunze şi tulpini cu
diametrul de max 3 mm. Tulpinile sunt unghiulare, fin brăzdate longitudinal,
de culoare cenuşiu-argintie, frunzele catifelate cenuşiu-verzui, tri sau bipenat
sectate până la întregi lanceolate în funcţie de poziţia pe tulpină.
Pe ambele feţe sunt acoperite de peri fini mătăsoşi.
Majoritatea florilor sunt hermafrodite, galbene, cele femele rare,
marginale, tridinţate.
Mirosul este puternic aromat, caracteristic, cu gust aromatic, amar.

Compoziţia chimică
Conţine ulei volatil-azulen, tuionă, tuiol; principii amare-artamarina,
artamarinina, artamaridinina, acid izovalerianic şi palmitic, flavonozide,
substanţe amare, tanin, rezine. Uleiul volatil este de culoare albastră.

Întrebuinţări
Se întrebuinţează ca tonic, stomahic, stimulent al poftei de mâncare,
uşor laxativ, antihelmintic, diuretic, în crampe musculare, ca uşor sedativ etc.
Intră în compoziţia ceaiului tonic aperitiv.

80
Taraxaci radix (Rădăcina de păpădie)

Taraxacum officinale L, păpădia, este o plantă erbacee, perenă.

Rizomul gros scurt, vertical, dă naştere unei rădăcini pivotante lungi
până la 15 cm, care uneori poate fi ramificată.
Frunzele sunt de formă lanceolată, atenuate în peţiol, inegal invers
fidate, cu lobii triunghiulari ascuţiţi sau obtuzi, cu lobul terminal mult mai
mare.
Nervura mediană are pe faţă superioară aspect de şanţ.
Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori
ligulate, de culoare galbenă.
Fructele, achene globuloase cu papus alb în formă de umbrelă.

81
 Caractere macroscopice
Se prezintă sub formă de bucăţi pivotante, simple, rareori ramificate.
Partea externă este de culoare brună-cenuşie, iar la interior albicioase.
Sunt fără miros şi cu gusr amar pronunţat.

Compoziţia chimică
Planta conţine inulină, manită, tanin, substanţe amare, taraxacină,
fitosteroli, vitaminele A, B, C, D, azotat de potasiu, acetat de calciu, colină,
acid cafeic şi necotinic.

Întrebuinţări
Ca astringent, măreşte secreţia biliară, creşte diureza, ca tonic amar,
depurativ, colagog etc.

82