Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF

Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

Poliuronidele reprezintă o grupă de compuşi macromoleculari, făcând parte dintre coloizii

ozogeni, cu anumite caracteristici fizico-chimice, cele mai importante fiind prezenţa în
moleculă a acizilor uronici şi proprietăţile coloidale.
Ele constituie amestecuri neomogene şi provin din degradarea lamelei pectice sau prin
gelificarea întregii membrane celulare.

I.2. Răspândire
Principiile poliuronice sunt produşi cu răspândire destul de largă în regnul vegetal, familiile
cele mai bogate în astfel de componente fiind: Malvaceae, Leguminosae, Rosaceae,
Plantaginaeae, Rutaceae precum şi algele roşii şi brune.
Au fost identificate în toate organele plantelor, neavând o anumită predilecţie. Desigur însă,
că pentru aceeaşi specie, un anumit tip de poliuronidă se localizează îndeosebi într-unul din
organe. Astfel, la specia Acacia senegal, sediul gumei este în scoarţă, pectina se acumulează
la Cydonia vulgaris în fructe, în timp ce mucilagiile apar în frunze şi rădăcini (Althaea
officinalis), în flori (Verbacum sp.), în seminţe (Plantago psyllium).(4)

I.3. Biogeneza
Toate cele trei categorii de poliuronide menţionate posedă o origine biogenetică comună.
1. Pectinele reprezintă un produs fiziologic normal al organismului vegetal, constituind
cimentul intermediar care alcătuieşte lamela pectică ce sudează celulele în complexe tisulare
sau fac parte din membrana celulară propriu-zisă respectiv reprezintă constituenţi
citoplasmatici.
Elementul de bază, precursorul biogenetic îl reprezintă D-glucoza, provenită din ciclul
fotosintezei şi care fie, conduce prin izomerizare la galactoză şi mai departe la galactane, fie,
prin intermediul acidului glucuronic, la acid galacturonic.(4)
2. Mucilagiile conţin în constituţia lor galactane, arabane, xilane sau asocieri ale acestora la
care se adaugă sau nu acizi uronici. În funcţie de prezenţa sau absenţa acizilor uronici din
constituţia unei poliholozide, mucilagiile se împart în ozuronice şi neozuronice.(4)
3. Gumele se formează datorită unei transformări particulare pe care o suferă membrana
celulară, proces ce poartă numele de gomoză. În cadrul acestui proces, are loc o solubilizare
progresivă a membranei celulare, până la transformarea sa într-o masă gelatinoasă, care se
îngroaşă şi se umflă în dauna spaţiului celular, până la dispariţia acestuia.(4)
Întâi se gelifică o celulă, apoi un grup de celule, după aceea zone întregi, iar masa de gumă
astfel formată înaintează către periferie, absoarbe continuu apă umflându-se şi creând în zona
respectivă o pesiune internă apreciabilă. O simplă înţepătură sau existenţa unei fisuri în ţesut
va provoca, datorită presiunii interne, expulzarea către exterior a materialului gelificat.(4)

II. Descriere
Pectinele sunt poliuronide filiforme cu G.M. între 20000-100000 D, în care acidul D-
galacturonic este legat α 1-4 glicozidic. Aproximativ jumătate din totalul grupărilor COOH
sunt transformate metilester, gradul de esterificare depinzând în mare măsură de sortul
fructului şi de stadiul de coacere al acestuia.

Pagina 1 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

Agar-agar

Farfurioare conţinând agar-agar pentru folosirea în industria bacteriologică

Agar-agarul (numit şi geloză) este un produs organic ce se întâlneşte într-o serie de alge
marine (agarofite), din care este extras cu ajutorul apei fierbinţi. Se prezintă sub formă de fâşii
semitransparente de culoare cafenie-gălbuie. Conţine 70–80% polizaharide, 10–20% apă şi
1,5–4% substanţe minerale. Este format din resturi galactozidice esterificate la C6 cu o
grupare sulfonică. Are o putere de gelificare foarte mare.
Este folosit în industria alimentară la prepararea îngheţatei, cremei, gemurilor, bomboanelor.
Este utilizată şi în scopuri tehnice – la producerea vacsului pentru încălţăminte, linoleumului,
mătăsii, pieilor artificiale, săpunului, vopselei, acuarelei, la producerea peliculelor fotografice
foarte fine. De asemenea, este folosit pe larg la prepararea jeleurilor în industria de patiserie,
la pregătirea mediilor de cultură în bacteriologie, în industria textilă şi cea farmaceutică.

Pagina 2 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

Inul (Linum) face parte din familia Linaceae cu cca. 200 de varietăţi. Este o plantă perenă se
prezintă sub formă de tufe, fiind o plantă textilă ca şi bumbacul.

In

Clasificare ştiinţifică
Regn:
Plantae

Încrengătură:
Magnoliophyta

Clasă:
Rosopsida

Ordin:
Malpighiales

Familie:
Linaceae

Gen:
Linum

Specii
Pagina 3 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

INUL (Linum usitatissimum)

Descrierea speciei. Inul - planta erbacee, originara din cate se pare din Caucaz - se cultiva la
noi pe suprafete intinse, in scopuri industriale. Aceasta specie anuala, are o tulpina inalta pana
la 1m, care in treimea superioara se ramifica in ramuri subtiri ce se termina cu cate o
frumoasa floare albastra, regulata, pe tipul 5, cu corola dialipetala si androceul format din 5
stamine fertile si 5 stamine sterile. Fructul la maturitate este o capsula cu 5 loji, in fiecare loja
gasindu-se cate 2 seminte ovale, comprimate lateral, de culoare bruna stralucitoare; semintele
au gust uleios si mucilaginos.
Produsul vegetal folosit. In scopuri terapeutice se folosesc numai semintele ajunse la
maturitate completa (Semen Lini).
Principii active: mucilagii, saruri de potasiu si de magneziu.
Actiune farmacologica: datorita mucilagiilor semintele de in au actiune purgativa (de natura
mecanica), emolienta si revulsiva.
Intrebuintari. Semintele de in ingerate intregi, cate 2 linguri pe zi, sunt folosite in
tratamentul dispepsiei si constipatiei. Sub forma de infuzie 4% se administreaza ca bautura
emolienta si racoritoare contra inflamatiilor tubului digestiv. Extern se utilizeaza faina de in,
singura sau asociata cu faina de mustar negru sub forma de cataplasme ca emolient si usor
revulsiv. Cataplasma de faina de in se prepara din faina de in care se amesteca cu apa calda in
portiuni mici pana la consistenta dorita; in cazul cand se asociaza si cu faina de mustar se
foloseste apa care are temperatura camerei.

Pagina 4 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

IN

Denumirea plantei: in

(linum usitatissimum)
Familia: LINACEAE

Denumita si in de fuior si in de samanta, dupa cum tulpina este ramificata sau neramificata.
Planta ajunge la inaltimea 60-100 cm, cu frunze mici lanceolate, dispuse altern. Florile sunt
solitare albastre-azurii si cad repede, inca din dimineata zilei in care au inflorit. Fructul este o
capsula globuloasa care contine seminte mici, turtite si cu surafata lucioasa.Inuleste o planta
cultivata fie pentru industria textila, fie oentru scopuri medicinale.

De la acesta planta se folosesc in medicina semintele care se culeg la completa lor maturitate.
Acestea contin ulei sicativ, heterozide, cianogenetice, mucilagii etc. Se folosesc intern ca
laxativ, in combaterea tusei, inflamatii ale tubului digestiv si ale cailor urinare. Extern se
foloseste mai ales sub forma de faina de in.

Inul, este clasificat ca o fibra celulozica naturala, multicelulara. Inul a fost probabil prima
fibra vegetala folosita de om in fabricarea tesaturilor. Unele varietati de in au fost gasite in
asezarile preistorice din Elvetia sau in mormintele din vechiul Egipt. Mumiile faraonilor sunt
infasurate in panza de in si au o varsta de peste 4500 de ani. Cele mai importante tari
producatoare de in sunt Australia, Austria, Belgia, Cehia, Franta, Germania, Irlanda si Rusia.
Catre sfarsitul verii, aceasta palnta capata o culoare maronie, acest lucru indicand maturizarea
plantei si pregatirea pentru recoltare. Aceasta se face fie manual, fie cu masini speciale.
Pentru a extrage fibrele din lanta de in, semintele si frunzele sunt separate de tulpina prin
trecerea plantei printr-un fel de pieptene metalic rar. Dupa terminarea acestui process, snopul
se introduce in apa astfel incat panza care infasoara fibra inului sa fie descompusa. Dupa
separarea fibrei, inul este uscat si trecut printr-un proces de spalare in care se elimina
majoritatea impuritatilor. Din tulpina astfel tratata se vor extrage in masini speciale fibrele de
in. Semintele de in mai poarta numele de LINI SEMEN, in vreme ce uleiul de in a fost

Pagina 5 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

denumit LINI OLEUM

Inul se cultiva in Romania pentru tulpinile sale din care se extrag fibre textile si pentru
semintele din care se scoate un ulei gras, utilizat atat in pictura cat si in medicina. Inul are
nevoie de un sol adanc, bogat si bine curatat de buruieni, intr-un climat racoros si uscat.
Semintele de in sunt cultivate manual in aprilie sau mai. In trei luni, planta creste pana la o
inaltime de 90-120 cm, cu o floare mica, albastra sau alba. Florile albastre dau cea mai fina
fibra.
Fibra naturala a inului este comparabila - in ceea ce priveste proprietatile mecanice - cu fibra
de sticla. Cu o rezistenta ridicata, inul si-a revendicat statutul de cea mai buna fibra naturala
de consolidare in lianti. Presata impreuna cu polipropilena, fibra de in poate fi utilizata in
industria ambalajelor si in constructia de automobile, de exemplu pentru capitonarea
interioara a usilor.
Semintele de in (Semen Lini) contin pe langa uleiul gras si o cantitate relativ
mare de mucilagii localizate in membrana celulara a epidermei, glicozide ca
linamarina si linocinamarina, saruri de potasiu si magneziu.
Semintele de in au un rol destul de important in tratarea constipatiei (1-2
linguri de seminte intregi), in litiaza renala precum si in cistite: 1 lingura de
seminte macerate in 100 ml de apa, timp de 30 de minute, la care se adauga
lămâie.
O cantitate de 1-2 linguri de seminte de in intregi, luate in cursul unei zile
sau seara la culcare, regleaza constipatia prin actiunea mecanica asupra
intestinului. Datorta mucilagiilor, ele au actiune emolienta in inflamatiile
tubului digestiv.
O lingura de seminte intregi macerate in 100 g apa, timp de o jumatate de
ora, da o bautura emolienta si racoritoare, care se foloseste in tratarea
inflamatiilor intestinale. Unii autori recomanda ceaiul preparat din seminte
de in, amestecat cu putina lamaie in litiaza renala (piatra la rinichi) si in
inflamatiile vezicii urinare.

Pagina 6 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

Pentru uzul intern se vor folosi numai semintele intregi.

Extern, semintele macinate - Farina Lini - se folosesc sub forma de
cataplasme. Faina de seminte se amesteca cu apa si se fierbe pana devine o
pasta. Aceasta pasta se pune intre doua bucati de panza si se aplica pe locul
bolnav. Se mentine in permanenta calda, timp de cateva ore. Cataplasma de
in calmeaza durerile, ajuta la fluidificarea si evacuarea puroiului din abcese
si furuncule. Pentru a se crea o actiune antiseptica, e bine ca la faina de in
sa se adauge si flori de musetel pulverizate. Pentru copii mici, cataplasmele
de mustar se fac amestecate cu faina de in pentru a scadea actiunea iritanta
a mustarului.
In cistite (inflamatiile basicii urinare) se fac spalaturi calde sau bai cu
fiertura din 2-4 linguri de seminte la 500 g apa. In arsuri se foloseste uleiul
de in amestecat in parti egale cu apa de var. Se pune totul intr-o sticla
curata si se agita pana se formeaza un lichid alb-laptos, cu care se unge
arsura. Aceasta are proprietatea de a calma durerile, racori si vindeca
rana.
Drogul se obtine din seminte. Acestea se recolteaza cel mai frecvent in
septembrie, si se usuca la temperatura maxima de 40°C. Prin presarea lor
la rece se obtine uleiul de in. Principii active. Contin in cantitati mari
mucilagii, care sunt cele mai importante principii active.Semintele de in mai
contin albumine, glucozide, enzime si apa. Uleiul gras este format din
gliceride ale acizilor linoleic, linolenic, stearic si oleic. In toata planta se
gaseste un heterozid cianogenetic (linamarozidul), dar are toxicitate mica.
Actiune si utilizari. Datorita mucilagiilor, semintele de in au actiune laxativ-
purgativa, protectoare a mucoasei digestive. Faina de in, sub forma de
cataplasme, are actiune emolienta si antiinflamatorie. Se foloseste in dureri
reumatice, pentru maturarea abceselor, in eruptii cutanate si ulcere. Uleiul
de in este bogat in vitamina F. Este utilizat la prepararea diverselor
unguente si a linimentului oleo-calcar folosit in tratamentul arsurilor.

Pagina 7 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

În tratamentul cu seminte de in, prezenta linamarozidei poate da nastere la

intoxicatii ce se manifesta prin reducerea posibilitatii de oxigenare a
globulelor rosii ceea ce duce la crampe sau chiar paralizii. Se intervine cu
laxative si vomitive precum si cu stimulente respiratorii si cardiace.

Nalbă mare
Althaeae radix et folium — rădăcinile şi frunzele speciei Althaea officinalis L.,
fam. Malvaceae.

Rădăcinile conţin glucide (mucilagii, amidon, pectine, glucide

simple libere), proteine, lipide (inclusiv ulei gras format din acizii
palmitic, oleic, butiric), săruri minerale, asparagină, betaină,
taninuri, flavonoide. Frunzele conţin mucilagii, glucide simple
libere, flavone, tanin şi cumarine.

Utilizare: ca emolient, balsamic, antiinflamator (datorită mucilagiului) în

diferite afecţiuni respiratorii, digestive, urinare, cutanate având o componentă
iritativă–inflamatoare.
Este utilă în afecţiuni respiratorii: faringite, amigdalite, laringite, traheite,
bronşite, astm bronşic, tuse iritativă; pentru acţiunea locală maturativă în primul
rând, dar şi emolientă, este indicată în amigdalite pultacee; de asemenea, în
abcese dentare.
Este utilă în gastrite, duodenite, ulcer, stomatite.
Este indicată în enterocolite, dar şi în constipaţii, fiind uşor laxativă.
Folosită şi în inflamaţiile tractului urinar: nefrite, cistite.
În aplicaţii externe, este indicată pentru afecţiunile pielii, fiind valorificate
efectele maturativ (abcese, furuncule) şi emolient, balsamic (cuperoză, iritaţii
cutanate, mai ales la nivelul feţei şi al pleoapelor).
Este considerată şi imunostimulatoare.

Pagina 8 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

Nalba mare
ALTHAEA OFFICINALIS L.

Familia Malvaceae

Alte denumiri populare: nalba alba, nalba de lunca, ruja.

Descriere

Planta erbacee, perena, cu radacina groasa si carnoasa, lunga de 20-30 cm, alb-
galbuie in interior cu striuri longitudinale si cenusiu-deschise Ia exterior.
Tulpina este inalta de 80-200 cm, putin ramificata si lignificata Ia baza,
cilindrica, dens-paroasa. Frunzele sunt alterne, triunghiulare, cu 3-5 lobi, nervuri
proeminente pe dos, intens paroase si catifelate, margini neregulat-dintate, de
culoare verde-albicioase. Florile sunt mari, alb-roze, lung-pedunculate, dispuse
in raceme spre váarful tulpinii.

Inflorirea are loc Iin lunile iunie-septembrie.

Raspandire

Planta este originara din Asia si adusa in zona nordica a Marii Mediterane.
Creste in flora spontana prin locuri umede, slab-saraturoase, fanete, zavoaie,
marginea rauribor si lunca Dunarii, balti, marginea santurilor si drumurilor,
terenuri parasite, ziduri vechi. Se cultiva in gradini ca planta medicinala si
decorativa.

Date tehnologice

 Epoca de semanat toamna (luna octombrie) si primavara (luna aprilie).

Pagina 9 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

 Distanta intre randuri: 75 cm.

 Adancimea de semanat 1-2 cm.

 Cantitatea de samanta necesara 8-10 kg/ha

 frunze uscate = 8-12 tone/ha, fbori uscate = 2-3 tone/ha, radacini uscate= 1
5—2 tone/ha

Organe utilizate: Folium et Flores et Radix Althaeae - frunze, flori si radacini.

Recoltarea

Florile si frunzele se culeg manual, fara codite, in timpul infloririi (lunile iunie-
septembrie). Radacinile se scot din sol in toamna anului I (lunile octombrie-
noiembrie) si in primavara anului II (lunile martie-aprilie). Se curata cu peria
sau cu cutitul pana Ia stratul alb, se tale in fragmente de 10-20 cm si se usuca Ia
soare. Se evita spalarea radacinilor pentru a evita pierderea mucilagiilor
hidrosolubile. Frunzele se usuca Ia umbra, in strat subtire, pe rame aranjate in
locuri bine aerisite sau artificial Ia 40-50°C, evitand brunificarea. Dupa uscare,
frunzele pastreaza culoarea verde-albicloasa, Cu miros si gust slab-mucilaginos
iar radacinile sunt albe, usor galbui.

Continutul chimic

 mucilagii (20-35 %), flavonoizi, taninuri, rezine, betaine;

 acizi organici (uric, galacturonic);

 acizi grasi (palmitic, oleic);

Pagina 10 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

 glucide (zaharuri solubile, arabinoza, ramnoza, xiloza, amidon, pectine);

 aminoacizi (acid aspartic Si asparagina);

 vitamina C;

 saruri minerale (K, Ca, P, Mg, Fe, Mn, Zn, B).

Proprietati terapeutice

 emoliente, pectorale, expectorante, antitusive, behice, secretolitice,

calmante, antiinflamatoare;

 antidiareice, antihemoroidale;

 imunostimulatoare, antiseptice.

Actiuni specifice

 Boli ale aparatului respirator: bronsita, astm bronsic, pneumonie,

inflamatii ale bronhiilor, gripa, tuse, dureri in piept, angine, faringite, laringite,
traheite, iritatii ale gatului.

 Afectiuni digestive: gastrite, colici gastrice si abdominale, litiaza biliara,

diaree, dizenterie, enterite, peritonita, hemoroizi.

 Boli renale si genitale: cistite, metrite, pielite, uretrite, leucoree, gonoree,

iritatii vezicale, calculi renali.

 Boli dermatice: furunculoza, rani deschise, prurit, pojar, scarlatina, arsuri.

 Afectiuni bucale si oculare: glosita, amigdalita, abcese dentare, afte,

stomatita, ulceratii ale gurii, senzatie de uscaciune a cavitatii bucale, cancer de
laringe, conjunctivita.

Forme de utilizare

Pagina 11 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

UZ INTERN

 Infuzie din 20 g de frunze si flori Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza

10 minute si se beau 1-2 ceaiuri pe zi ca emolient si in infectii genitale (cistite).

 Infuzie din amestec de 20 g de flori de nalba + 20 g de urzica moarta + 30

g de frunze de rug Ia 1 litru de apa clocotita; se infuzeaza 10-15 minute, se
strecoara si se beau 2 ceaiuri pe zi in caz de diaree.

 Macerat Ia rece din 1 lingura de radacini uscate si macinate Ia 250 ml de

apa rece; se macereaza Ia temperatura camerei timp de 3-4 ore, se strecoara si se
adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu pentru a evita iritatiile stomacale.
Dupa indulcire se bea fractionat in 3-4 reprize pe zi cu efecte in inflamatiile
cailor respiratorii, in infectiile renale, in tulburarile gastro-intestinale, colici,
ulcer stomacal si diaree Ia copii.

 Macerat din 2 lingurile de frunze + flori uscate si maruntite Ia 250 ml de

apa rece; se lasa Ia macerat peste noapte, se incaIzeste usor Ia 30-40°C in
dimineatca urmatoare si se beau 4 ceaiuri pe zi.

 Sirop din 5 g de radacini uscate Ia 100 ml de apa rece; se Iasa sa macereze

3 ore, se strecoara, se adauga 150 ml de zahar sau miere, se amesteca pana Ia
dizolvare si se consuma cate o Iingurita Ia intervale de 1-2 ore, avand efecte
emoliente in afectiunile respiratorii si in insomnii.

 Pulbere din 2 g de radacini macinate, luate dimineata contra constipatiei.

 Radacini mestecate in gura pentru inlaturarea raguseIii si favorizarea

aparitiei dintilor Ia copii.

UZ EXTERN

Pagina 12 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

 Gargara si bai de gura cu decoct din 20 g de radacini Ia 200 ml de apa

rece; se fierbe 10 minute, se strecoara si se utilizeaza sub forma de gargara de 3-
4 ori pe zi, avand actiune antiinflamatoare in afectiuni ale gatului si gurii
(laringite, traheite, rinofaringite, stomatite, aftoze bucale, cancer de laringe). Se
poate asocia cu flori de musetel si capsule de mac in tratamente de amigdalite,
abcese dentare, laringite, traheite, comprese oculare.

 Gargara cu infuzie dintr-un amestec cu frunze de nalba + flori de musetel

+ capsule de mac, cu efecte in amigdalita si abcese dentare.

 Inhalatii cu aburi de la decoctul de radacini, eficace in dureri de ochi sau

rani externe.

 Cataplasme din 2 linguri de frunze Ia 250 ml de apa clocotita; se

infuzeaza 10-15 minute, se strecoara si se aplica sub forma de cataplasma cu
efecte emoliente si calmante in furunculoza, boli de ochi si ca spalaturi in
vaginite.

 Baie de maini si picioare cu 1 pumn dublu de flori si frunze, care se

macereaza intr-o galeata de 5 litri de apa rece timp de 12 ore; in dimineata
urmatoare se incalzeste usor pana Ia 35-40°C si se face baie timp de 20 minute
cu efecte in bolile dermatologice.

Alte utilizari

 In cosmetica se aplica comprese calde cu decoct din 30 g radacini uscate si

macinate Ia 500 ml de apa rece; se infuzeaza 30 minute si se strecoara. La un
pahar de lichid se adauga 2 lingurite de miere si se utilizeaza pentru tenurile
uscate si ofilite sau pentru riduri pe fata, gat si decolteu. Compresa se tine 15-20
minute.

Pagina 13 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

 Infuzie din 40 g de amestec, in parti egale, cu frunze de nalba + flori de

musetel + herba de sunatoare + frunze de salcie Ia 1 litru de apa clocotita; se
foloseste sub forma de comprese pe tenurile uscate, iritate si congestionate
(cuperoza).

 Masca cosmetica dintr-o infuzie concentrata de flori de nalba, musetel,

sunatoare si patlagina; o lingura de infuzie se amesteca cu pulbere de caolin,
pana Ia obtinerea unei paste dense care se aplica omogen pe obraz, in cazul
tenurilor grase si uscate.

 Flori proaspete strivite aplicate sub forma de cataplasma pe tenurile

cuperozice.

 In medicina veterinara se folosesc florile si frunzele proaspete aplicate pe

ugerul oilor si al caprelor in caz de inflamatii.

Lumânărica
VERBASCUM PHLOMOIDES L., VERBASCUM THAPSUS L.,
VERBASCUM THAPSIFORME Sch.
Familia Scrophulariaceae

Alte denumiri populare: coada vacii, coada boului, coada lupului, coada
mielului, corovatica, lumânarea Domnului, cucuruz galben, ceaiul iernii.

Descriere

Pagina 14 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

Planta erbacee, bianuala. In primul an apare o rozeta de frunze paroase, iar in

anul II apare tulpina florifera, inalta de 60-200 cm, neramificata, dreapta, solida,
acoperita cu peri albi. Frunzele sunt mari Ia baza tulpinii, catifelat-poroase pe
ambele fete, cu petiol lung. Florile mari, galbene-aurii, sunt dispuse intr-un
racem dens, simplu sau ramificat, situat terminal.

Inflorirea are loc in lunile iunie-august.

Raspandire
Creste in zona de campie si dealuri, mai ales in sudul tarii, prin locuri Insorite,
uscate, nisipoase si pietroase, pasuni aride, marginea culturilor de porumb si
floarea soarelui si prin locuri umede, Ia marginea padurilor, drumuri, cai ferate,
asezari satesti, prin vaile raurilor, iazuri si balti.

Organe utilizate: Flores Verbasci - flori si mai rar Folium Verbasci - frunze.

Recoltarea
Se face in lunile iulie-septembrie, esalonat pe masura deschiderii florilor,
incepand de Ia baza inflorescentelor spre varf. Florile se aduna dimineata, dupa
ce s-a ridicat roua, pe timp frumos, pana Ia orele 11-12, eliminand sepalele.
Transportul se face in cosuri captusite cu hartie sau in cutii de carton.
Uscarea se face rapid, in ziua recoltarii, pe rame Ia soare si apoi in incaperi bine
aerisite sau artificial Ia 50-60°C, pentru a evita innegrirea. In timpul recoltarii si
uscarii se evita contactul cu pielea, ochii si mucoasele nazale, intrucat se pot
produce iritatii. Dupa uscare florile au miros placut de miere si gust dulceag,
mucilaginos.

Frunzele se recolteaza in lunile mai-septembrie si se usuca Ia umbra in incaperi

bine aerisite sau artificial Ia 35-40°C.

Conținutul chimic
 saponine, saponozide (verbascozid), mucilagii;
 taninuri, rezine, fitosteroli (verbasterol), fenoli;

 carotenoizi (crocetina, antoxantina), aucubozid, flavonoizi;

 zaharoza, lipide, ulei eteric;

 saruri minerale.
Prin hidroliza, verbascozidul se desface in acid cafeic, alcool, glucoza si
ramnoza.

Pagina 15 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

Proprietati terapeutice
Sunt cunoscute inca din antichitate de medicii greci.
 emoliente, expectorante, antiastmatice, antinevralgice;

 sudorifice, diuretice;

 antiinflamatoare, antihemoroidale, antispastice, antivirale, antimicrobiene,

bacteriostatice, cicatrizante.

Acțiuni specifice

UZ INTERN
 boli respiratorii: tuse, bronsita acuta si cronica, guturai, gripa, catar
bronsic, pneumonie, pleurezie, congestie pulmonara, angine, laringite, traheite,
raguseala, tuberculoza;
 boli ale aparatului digestiv: gastroenterite, afectiuni de ficat, diaree,
dizenterie, hemoragii, crampe digestive, colici;
 boli renale si genitale: catar urinar, nefrite;
 tulburari de ritm cardiac, palpitatii pe fond de nervozitate.

UZ EXTERN
 boli de piele: dermatite, arsuri, furuncule, abcese, degeraturi, panaritiu,
ulcere atone, intepaturi de insecte, contuzii;

 hemoroizi externi;

 articulatii dureroase (reumatism, artroze);

 infectii in urechi (oreon), dureri de dinti, inflamatii ale gatului;

 stimularea cresterii parului.

Forme de utilizare
UZ INTERN
 lnfuzie din 1 lingurita de flori uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se lasa
vasul acoperit 10-15 minute, se strecoara prin panza deasa si se beau 1-2 ceaiuri
caldute pe zi, prin inghitituri rare sau cate 1 lingura Ia intervale de o ora, avand

Pagina 16 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

efecte in tratarea tusei, bronsitei, laringitei, traheitei si altor afectiuni ale

aparatului respirator.
Fiind denumit “ceaiul iernii’, este foarte solicitat in perioadele reci ale anului si
nu trebuie sa lipseasca din familiile cu bolnavi de plamani.

 lnfuzie din 1 lingura de amestec, in parti egale, din plante cu efecte

sinergice: flori de lumanarica, nalba, tei, frunze de podbal si patlagina in 250 ml
de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara, se indulceste cu miere si
se beau 2 ceaiuri caldute pe zi, pentru usurarea expectoratiei, calmarea tusei si
raguselii.

UZ EXTERN
 Decoct din 30 g de flori si frunze de Iumanarica Ia 1 litru de apa; se fierbe
3 minute, se strecoara si se utilizeaza sub forma de gargarisme, Ia intervale de
30 minute, cu efecte in raguseala.

 Decoct din 60 g de frunze Ia 1 litru de apa sau lapte; se fierbe 5 minute, se

strecoara si se aplica sub forma de comprese, spalaturi si pansamente pe arsuri,
ulceratii dureroase sau sub forma de cataplasme in panaritiu, furuncule,
degeraturi, ulcere atone si hemoroizi.
 Decoct din 2 Iingurite de radacina uscata si maruntita Ia 250 ml de apa
rece; se fierbe 20 minute, se lasa acoperit pana Ia racire, se strecoara si se
foloseste Ia spalarea capului, pentru a opri caderea parului si a stimula cresterea
sau in sampoane destinate parului blond.
 Tinctura din 2 pumni de flori uscate care se macereaza in 500 ml de alcool
de 70º timp de 7 zile; se strecoara si se fac frectii pe piept contra bolilor
pulmonare sau frectii in dureri reumatismale.
 Ulei din 2 pumni de flori uscate, macerate timp de 7 zile in 500 ml de ulei
de floarea soarelui sau de masline; se foloseste ca frectii usoare in bolile de
plamani sau de reumatism.

 Pulbere din flori si frunze uscate si macinate fin, pusa pe pielea uscata in
afectiuni dermatice.

Pagina 17 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

Teiul
TILIA CORDATA Mill., TILIA
PLATYPHYLLOS Scop., TILIA
TOMENTOSA Mnch.

Familia Tiliaceae

Alte denumiri populare: tei pucios, tei rosu, tei

paduret, tei balan, tei verde, tei bun, tei alb, tei fluturesc, teita, tei varatec.

Descriere

Arbore cu inaltimea de 20-40 m, cu coroana globuloasa, tulpina dreapta,

cilindrica, scoarta neteda, de culoare cenusie (dupa varsta de 20-30 de ani apar
crapaturi longitudinale -ritidom, negricioase). Frunzele sunt mari, lung-petiolate,
cordiforme, asimetrice Ia baza, cu varf ascutit, dintate pe margini, de culoare
verde-inchis pe fata superioara si verde-deschis pe fata inferioara. Florile sunt
galbene-aurii, grupate in inflorescente (cime), cu pedunculul concrescut de o
bractee glabra in forma de Iimba, de culoare verde-galbuie. La Tilia cordata,
inflorescentele au 3-16 flori, Ia T. platyphyllos au 3-7 flori, iar Ia T. tomentosa
au 7-9 flori.

Inflorirea incepe in luna iunie (Tilia platyphyllos), fiind urmata de Tilia cordata
(dupa 10-15 zile) si mai tarziu de Tilia tomentosa.

Raspandire

Arborii se gasesc in flora spontana din toate zonele naturale ale tarii, in paduri
de foioase (amestecati cu stejarul pufos si garnita), in masive compacte sau ca
arbori ornamentali, izoIati pe marginea soselelor, in Iocalitati, parcuri, gradini si

Pagina 18 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

curti. Ca arborete pure se gasesc in nordul Dobrogei, maj frecvent Ia altitudini

de 500 m.

Organe utilizate: Flores Tillae cum et sine bracteis - inflorescente cu sau fără
bractee.

Recoltarea

FloriIe se culeg impreuna cu bractele insotitoare Ia inceputul infloririi (lunile

iunie-iulie), cand florile au miros aromat de miere, gust dulceag, usor astringent
si emolient, datorita unor glande nectarifere. O parte din flori pot fi in faza de
boboc. Culegerea florilor se face manual, pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat
roua, la 1-2 zile dupa ultima ploaie. Pentru urcare in coroana arborilor se
folosesc scari duble, evitand caderea, ruperea ramurilor si pastrand aspectul
ornamental al coroanei.

Uscarea naturala se face Ia umbra, in strat subtire, in poduri acoperite cu tabla,

soproane sau incaperi bine ventilate. Artificial se usuca Ia temperaturi sub 35°C.
Coeficientul specific de uscare este 3,5 - 4 : 1. Dupa uscare, florile au miros
aromat, placut si gust dulceag, mucilaginos, datorita uleiului eteric emanat de
glandele nectarifere. Se pastreaza in saculeti de panza, cutii de carton sau lazi
captusite cu hartie. Florile de Tilia cordata se pot amesteca cu cele de Tilia
platyphyllos, dar flroile de tei argintlu (Tilia tomentosa) intra in amestec numai
in proportie de 8%.

Continutul chimic

 ulei volatil (0,04 - 0,07%) cu farnesol - un alcool alifatic de tip

sesquiterpenic care da mirosul caracteristic;

 mucilagii care hidrolizeaza in acid galacturonic, acid poliuronic,

arabinoza, galactoza, ramnoza, metilpentoze;

Pagina 19 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

 glicozizi flavonici (cvercetrina, izocvercetrina, hesperidina, tiliacina),

rutozid, saponozide, tirozid, gume, taninuri galice si catehinice, coline,
acetilcoline;

 vitamine (C).

Proprietati terapeutice

 pectorale, expectorante, emoliente, antitermice, febrifuge, diuretice;

 neurosedative, antispastice, decongestive, antiinflamatoare, calmante,

diaforetice;

 hipotensive, coronaro-dilatatoare, calmante in durerile cardiace.

Actiuni specifice

 boli ale aparatului respirator: bronsite cu eliminarea secretiilor, astm

bronsic, tuse cronica si convulsiva, guturai, raceli, gripa cu febra, faringite,
reducerea inflamatiilor gatului (datorita mucilagiilor);

 provoaca transpiratie abundenta si scade temperatura corpului;

 afectiuni ale sistemului nervos: insomnii cu producere de somn Iinistitor,

elimina durerile de cap, ameteli, stari de nervozitate, isterie, tensiune psihica,
migrene, agitatie nocturna, oboseala, surmenaj intelectual, emotivitate,
anxietate;

 afectiuni ale gurii (amigdalite, laningite, stomatite) si ale nasului (rinite);

 combate hipertensiunea si tulburarile cardiace, insuficienta cardiaca cu

edeme, ateroscleroza cu fluidizarea sangelui, palpitatii si spasme cardiace;

Pagina 20 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

 afectiuni digestive, colecistite, dischinezie biliara, indigestii, tonificarea

stomacului (cand se asociaza cu musetel si menta), constipatia, hemoroizii,
intoxicatiile;

 diabet zaharat, obezitate;

 afectiuni uro-genitale: cistite cronice, cistalgii Ia femei nevrotice si

anxioase, dismenoree, bufeuri de menopauza, marirea diurezei;

 reumatism, artrite, guta, varice, dureri musculare si de sale;

 combate formarea ridurilor, a cearcanelor si a alopeciei.

Forme de utilizare

UZ INTERN

 lnfuzie din 2 lingurite de flori uscate Ia 200 ml de apa clocotita; se

infuzeaza acoperit 10-15 minute, se strecoara, se indulceste cu miere sau zahar,
si se beau 2-3 ceaiuri caIdute pe zi, cu efecte calmante in tuse convulsiva,
bronsite, dureri de piept, raceala, stari gripale (ca sudorific), tensiune psihica si
tulburari cardiace. Aceeasi infuzie, luata dupa masa, ajuta Ia digestie si Ia
tonifierea stomacului. Daca se bea o cana cu 30 de minute inainte de culcare, are
actiune in caz de insomnii, asigurand un somn Iinistitor.

 Infuzie din amestec de flori de tei, flori de musetel si frunze de lamaita sau
de mataciune in apa clocotita, din care se beau 2 ceaiuri (dimineata si seara) cu
efecte antispasmodice in boli de ficat, vezica biliara si stomac si efecte diuretice
in cistite cronice.

 lnfuzie din amestec de tei si sunatoare, care se bea contra durerilor de

inima (mai ales Ia hipertensivi), dureri de cap, ameteli si afectiuni psihice.

Pagina 21 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

  Decoct din 50-60 g de flori de tei Ia 1 litru de apa rece; se fierbe 15

minute, se infuzeaza 10 minute, se strecoara si se beau cate 500 ml pe zi, pentru
combaterea greturilor in indigestii, albuminurie si reumatism.

 Sirop de tei recomandat in indigestii si Ia eliminarea secretiilor bronsice.

 Apa de tei din 100 g de flori + 30 ml de alcool + 70 ml de apa, din care se

consuma cate 10-15 ml de 3-4 ori pe zi in inflamatii bronsice acute si cronice,
faringite, stari de nervozitate Ia copii si femei.

UZ EXTERN

 Gargara cu infuzie din 4 linguri de flori Ia 200 ml de apa clocotita; se

infuzeaza 15-20 de minute, se strecoara si se foloseste ceaiul cald in inflamarea
amigdalelor, dezinfectarea cavitatii bucale (candidoza, stomatita, faringite), stari
de neliniste, nervozitate.

 Inhalatii cu infuzie din 5-10 flori Ia 200 ml de apa clocotita, care se

incalzeste pana Ia clocot si se face inhalatia cu aburi pentru laringite, faringite si
pentru combaterea ridurilor si a cearcanelor Ia ochi.

 Bai sedative cu decoct din 500 g de flori Ia 3 litri de apa rece; se fierbe 10-
15 minute si se strecoara in apa din cada de baie Ia temperatura de 37°C. Baia
dureaza 20 de minute si are rol calmant general si decongestiv, mai ales Ia copii
nervosi si Ia bolnavi cu tuse convulsiva si insomnie precum si regenerator in
catifelarea tenului.

 Tinctura din 10 g de flori uscate Ia 100 ml de alcool de 70°, care se

macereaza 10 zile, agitand zilnic pentru uniformizare. Se strecoara si se toarna
in sticle de culoare inchisa si se foloseste ca lotiune pentru frectii Ia radacina
parului, stimuland cresterea firelor de par.

Pagina 22 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

 Comprese calde cu infuzie din 60-70 g de flori Ia 1 litru de apa clocotita,

folosita pentru combaterea ridurilor, a cearcanelor, ochilor obositi, pentru
tenurile cuperozice si cu eruptii cutanate, tinand un tifon umed timp de 10-15
minute. Compresele calde se mai pot folosi contra inflamatiilor dureroase
produse de contuzii si reumatisme.

 Cataplasme cu frunze proaspete strivite, care se pun pe furuncule, arsuri,

plagi dureroase, pecingine, hemoroizi externi.

Alte utilizari

 Crearea de aliniamente de-a lungul soselelor, bulevardelor, strazilor si

aleilor din parcuri si gradini.

 Amenajarea gardurior vii de mare inaltime.

 Specie melifera de mare importanta.

OH

Farnesol

O
HO
O OH O O
HO

HO

HO OH
OH
HO
OH

Acid D-Galacturonic VITAMINA C

Pagina 23 din 26
 Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

HO OH

HO O
Gum
O ă
O O arabi
O O că
OH HO

O OH

HO OH

Guma
HESPERIDINA arabică este
o secreţie (exsudat) a unei specii de salcâm (Acacia senegal) şi (Acacia seyal) din Africa.
Guma arabică este un polizaharid natural, de consistenţă sfărămicioasă, insipidă (fără miros)
de la incolor până la o culoare brună, insolubilă în alcool, dar în apă caldă, se înmoaie
devenind o masă lipicioasă cu gust fad acrui. Ea este compusă din săruri alcaline şi acid
poliarabic. Polizaharidul este compus din punct de vedere chimic din: L-arabinoză, D-
galactoză, L-rhamnoză şi D-acid gluconic în raport de 3:3:1:1. Necesarul anual pe glob de
gumă arabică se cifrează la 50000 - 60000 t, din care 75 % provine din Sudan din diferite
specii de salcâm.

Utilizare
In industria alimentară sau farmacie ca substanţă (CAS-Nr.: 9000-01-5):
 de creştere a vâscozităţii alimentelor
 emulgator
 stabilizator
In producerea unor vopsele, acuarele, pigmente de culoare sau liant, litografie, sau în amestec
cu cretă se foloseşte pentru lustruirea unor suprafeţe metalice.
O utilizare mai veche a ei era la producerea hârtiei speciale impermeabile, ca adeziv pentru
etichete, timbre poştale, plicuri, colete poştale. Vechii egipteni o foloseau la îmbălsămarea
mumiilor, sau în amestec cu apă şi funingine la prepararea cernelii pentru scris.

Obţinere
Obţinerea ei este asemănătoare cu cea a cauciucului natural prin încrestarea (2-7 cm) a
scoarţei salcâmului pentru colectarea şi apoi uscarea sevei în vase.

Pagina 24 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

TRAGACANTHAE GUMMI (GUMA TRAGACANTHA)

Denumire latina ASTRAGALUS GUMIFER LABILL.

Familia FABACEAE (LEGUMINOSAE, PAPILIONACEAE)

Partea utilizată

guma = TRAGACANTHAE GUMMI (GUMA TRAGACANTHA)

Descrierea botanica. Sunt arbusti spinosi de 0,5-1 m, cu tulpini ramificate, cu frunze

paripenate terminate cu un ghimpe, flori de culoare galbena, grupate in ciorchine si fruct o
pastaie indehiscenta cu o singura samanta (are aspect rasucit ca si coarnele de tap; tragos
= tap. akanta = tep). Raspandirea. Vegeteaza in Asia Mica in special in Iran, Irak, Siria, in
zona muntoasa la 1500-3000 m.

Obtinerea drogului. Guma exuda in mod natural prin fisurile scoartei si in contact cu aerul
se solidifica in fragmente mici de culoare alb-galbuie, lamelare sau neregulate. Pentru a
facilita scurgerea gumei se fac incizii in tulpina.

Principii active. Guma tragacanta este formata din doua componente: una insolubila (60-
75%) alcatuita dintr-un polizaharid neutru cu greutate moleculara ce ajunge pana la
600.000 D si o componenta solubila in apa (pana la 30%) cu greutate moleculara peste
10.000 D.

Actiune si utilizari. Serveste in tehnica farmaceutica la confectionarea masei pilulelor, ca

adeziv la fabricarea comprimatelor, la prepararea emulsiilor, cremelor fara excipienti
lipofili si la prepararea cimentului dentar.

Pagina 25 din 26
Școala Postliceală EDUNET Craiova Calificarea AMF
Anul II AMF FARMACOGNOZIE SPECIALĂ Curs nr. 2

ANEXA 1
Viscozitatea este proprietatea unui fluid de a opune mişcării relative a particulelor
constituente[1]. Viscozitatea este percepută ca o rezistenţă la curgere. În acest sens, apa, cu
viscozitate mică, este fluidă, în timp ce uleiul, cu viscozitate mare, este vâscos. Toate fluidele
reale sunt vâscoase, cu excepţia celor superfluide. Un fluid nevâscos este considerat fluid
ideal.
În Sistemul Internaţional unitatea de măsură a viscozităţii dinamice este Pascal-secunda
(Pa s), care este egală cu 1 kg m−1 s−1

UNITATEA ATOMICĂ DE MASĂ

(Sau unitatea dalton; simbol uam sau u) unitate de masa utilizata pentru a masura masa
relativa a atomilor si moleculelor. Este egala cu a douasprezecea parte a masei atomului de
carbon (C-12), care este echivalentul masei unui proton, sau 1,66x10-27 kg. -> masa atomica
relativa a unui atom nu are unitate de masura; astfel, O-16 are o masa atomica de 16 daltoni,
iar masa sa atomica relativa este 16.

Dalton
Unitate de masura utilizata in biologia moleculara. Este egala cu masa unui atom de hidrogen.
Simbol: Da

Pagina 26 din 26