CAPITOLUL IV.

UNITĂŢI TAXONOMICE UTILIZATE ÎN

SISTEMATICA VEGETALĂ

Sistematica este acea parte a botanicii care se ocupă cu inventarierea speciilor de plante şi clasificarea
lor, pe baza principiilor filogenetice promovate de taxonomie (ştiinţa principiilor clasificării).
Unitatea taxonomică de bază utilizată în toate sistemele de clasificare este specia.

Taxonii de ordin inferior se numesc subspecifici (ex. subspecia), iar cei de rang superior se numesc
supraspecifici (gen, familie, ordin, clasa etc.).

1
Regnul Monera
 
Încrengătura Archaebacteriophyta

Încrengătura Eubacteriophyta (Eubacteriae, Cyanobacteriae)

Regnul Protista
 
Încrengătura Chlorophyta (alge verzi)
 
Încrengătura Phaeophyta (alge brune)
 
Încrengătura Rhodophyta (alge roşii)

Regnul Fungi

Încrengătura Mycophyta  (ciuperci)

Încengătura Lichenophyta  (licheni)

Regnul Plantae

- Încrengătura Bryophyta (muşchi);

- Încrengătura Pteridophyta (ferigi);

- Încrengătura Spermatophyta, cu două subîncrengături:

- Subîncrengătura  Pinophyta  (SUBÎNCRENGĂTURA

GIMNOSPERMATOPHYTA)

- Subîncrengătura Magnoliophyta ( SUBÎNCRENGĂTURA
ANGIOSPERMATOPHYTA)

Regnul ANIMALIA

2
 INCRENGATURA MYCOPHYTA (CIUPECI, FUNGI)

Astazi se cunosc aproximativ 100.000 de specii de ciuperci.

Talul ciupercilor poate fi unicelular sau pluricelular, cu forma de lamente tubuloase numite
hife;totalitatea hifelor formeaza miceliul.
Cele mai primitive ciuperci (cele din clasa Archimycetes) au un corp format din celule lipsite
de membrana, numite gimnoplaste, care prin -asociere intre ele dau plasmodii, iar alte ciuperci mai
evoluate (cele din familia Saccharomycetaceae) au corpul alcatuit din celule cu membrane,
dermatoplaste); aceste ciuperci se mai numesc si levuri.
Ca substante de rezerva, la ciuperci intalnim grasimi si glicogen, dar niciodata amidon. Ele
mai contin enzime, care joaca un rol important in descompunerea substratului pe care ele traiesc.
Pe cale vegetativa, ciupercile se inmultesc prin inmugurire, prin butasire, prin sclerotic.
Pe cale asexuata ciupercile se inmultesc prin spori care sunt foarte diferiti.
Pe cale sexuata inmultirea ciupercilor se face gameti care sunt foarte diferiti.
Ciupercile traiesc in locuri umede, umbrite, pe sol, pe plante, pe animale, in ape etc, avand o
adaptabilitate considerabila la mediu.
Un deosebit interes pentru medicina il prezinta ciupercile parazite; se cunosc in jur de 10.000
specii de ciuperci care paraziteaza plantele si circa 1.000 specii de ciuperci care paraziteaza animalele.
Imbolnavirile animalelor, datorate ciupercilor parazite, se numesc micoze.
Clasificarea ciupercilor este foarte dificila, o prima impartire a lor, grupandu-le in ciuperci
inferioare si ciuperci superioare, in functie de gradul organizare al talului lor.

1. CLASA ARCHIMYCETES
Cuprinde ciupercile cele mai simple, unicelulare.
Majoritatea lor sunt parazite pe alte plante superioare cum este raia neagra a cartofului sau
cancerul cartofului produs de Synchytrium endobioticum din familia Synchytriaceao – care da nastere
unor tumori caracteristice pe organele vegetative ale cartofului. La fel este si hernia verzei –
Plasmodiophora brassicae din familia Plasmodiophoraceae – care formeaza tumori pe radacinile de
varza.

2. CLASA PHYCOMYCETES
Din aceasta clasa fac parte ciuperci inferioare saprofite si parazite foarte pagubitoare pentru plante si
animale.

a) ORDINUL OOMYCETALES
*FAMILIA PERONOSPORACEAE
- PLASMOPARA VITICOLA produce mana vitei – de vie, boala care ataca toate organele
aeriene ale plantei producand pagube mari.
- PHYTOPHTHORA INFESTANS produce mana cartofului, boala care ataca tesuturile
moi ale cartofului si ale tomatelor.
*FAMILIA ALBUGINACEAE
- ALBUGO CANDIDA produce rugina alba a cruciferelor. Aceasta ciuperca este frecventa
pe traista ciobanului (Capsella bursa pastoris).

b) ORDINUL ZYGOMYCETALES
Cuprinde mucegaiuri , care ataca alimentele (painea, dulceturile, compoturile, fructele etc),
dezvoltand o pasla foarte abundenta de hife. Ciupercile cuprinse in acest ordin duc o viata mai ales
saprofita.
*FAMILIA MUCORACEAE
Cuprinde genuri si specii saprofite care se pot dezvolta chiar si pe tegumentul animalelor sau
in conductul auditiv extern. Dintre acestea – Mucor mucedo – este raspandit pe pine umeda, pe gunoi,
pe sucuri de fructe si, in general, pe alimentele tinute in locuri umede si neaerisite.

3. CLASA ASOMYCETES
Cuprinde ciuperci mai evoluate.

3
 a) ORDINUL PROTOASCALES
Cuprinde cele mai primitive ascomicete.
*FAMILIA ENDOMYCETACEAE
- ENDOMYCES ALBICANS (sau Candida albicans) produce la om infectii ale mucoasei
cavitatii bucale (candidoze sau monitioze) si chiar infectii ale pielii si ale intestinelor.
*FAMILIA SACCHAROMYCETACEAE
Cuprinde ciuperci unicelulare cunoscute sub numele de drojdii (sau levuri). Acestea cresc
abundent pe solutiile de zahar unele gasindu-se in stare naturala, iar altele numai cultivate.
- SACCHAROMYCES CEREVISIAE – drojdia de bere. Se prezinta sub forma de celule
rotunde sau ovale.
Din punct de vedere biochimic, aceasta ciuperca are o importanta deosebita, intrucat ea
contine atat vitamine apartinand complexului B (B1, B2, B6 etc) cat si hormoni de crestere. Pe
prezenta acestor substante se bazeaza utilizarea drojdiei de bere in medicina - sub numele de Faex
medicinalis – ca tonic general, in afectiuni tegumentare, gastrice si intestinale.

– SACCHAROMYCES ELLIPSOIDEUS – drojdia vinului este o specie care se intalneste in

regiunile viticole (pe struguri sau chiar pe sol), asigurand fermentatia mustului pana la stadiul de
alcool.

b) ORDINUL EXOASCALES
*FAMILIA EXOASCACEAE
- EXOASCUS PRUNI – ataca fructele de prun producand o dezvoltare anormala, hipertrofica a
fructelor tinere.
- EXOASCUS CERASI ataca mugurii de la visini si ciresi fortandu-i la deschidere inainte de
vreme, aparand asa numitele "maturi de vrajitoare”.

c) ORDINUL PLECTASCALES
*FAMILIA ASPERGILLACEAE
Amintim genurle Aspergillus si Penicillium
- ASPERGILLUS NIGER poate da nastere la inflamatii supurative in urechea externa si
mijlocie. Are importanta economica, ei fiind utilizat pe scara larga la fabricarea acidului citric, datorita
fermentatiei oxidative a glucidelor.
- ASPERGILLUS FUMIGATUS este o ciuperca patogena ce se intalneste la pasari, cai, vile
cornute si chiar om. Organul cel mai frecvent afectat este plamanul, dar pot fi afectate si pielea,
corneea, urechea si alte parti ale corpului. Bolile produse de aceasta ciuperca se cunosc sub numele de
aspergilioze.
- ASPERGILLUS ORYSAE este o ciuperca verde – galbuie – bruna. Se utilizeaza la prepararea
de catre japonezi a unui vin special din orez – sake.
Genul PENICILLIUM (mucegaiul verde – albastrui).
- PENICILLIUM NOTATUM este specia in care a fast descoperita penicilma de catre
Flemming (1928), primul antibiotic introdus in terapie dupa anui 1940.
Acest mucegai este utiiizat pe scara foarte larga in industria antibioticelor.
d) ORDINUL PYRENOMYCETALES
Este format de ciuperci parazite pe alte plante, sau saprofite pe lemne umede, pe gunoi etc.
*FAMILIA HYPOCREACEAE
- CLAVICEPS PURPUREA, ciuperca ce paraziteaza pe ovarul de secara si care are ca
denumire populara numele de corn de secara. Este sclerotul acestei ciuperci care se utilizeaza in
practica medicala sub numele de Secale cornutum; contine ergomelina, alcaloizi (ergotoxina,
ergotamina), amine (histamine si tiramina), alaturi de uleiuri grase, substante colorante etc.

e) ORDINUL TUBERALES
Cuprinde ciuperci saprofite care se dezvoita sub pamant in padurile de stejar.
*FAMILIA TUBERACEAE

4
 - TUBER MELANOSPORUM este o ciuperca cultivata datorita aromei speciale si gustului
placut. Ea are marimea unei nuci sau cel mult a unui mar, este de culoere rosie inchisa si de
consistenta cartofului Din punct de vedere farmacodinamic, are actiune afrodisiaca. Aceste ciuperci se
dezvolta sub pamant si mai poarta numele de "trufe".

4. CLASA BASIDIOMYCETES
Bazidiomicetele sunt ciuperci (circa 20.000 de specii) la care miceliul este foarte dezvoltat,
pluricelular si cu crestere terminala, continua.

a) ORDINUL UREDINALES
Cuprinde ciuperci care paraziteaza spatiile intercelulare ale frunzelor si tulpinilor unor
plante de cultura - in special la cereale — producand o boala cunoscuta sub numele de
rugina.
*FAMILIA PUCCINIACEAE
- PUCCINIA GARMINIS, se mai numeste si rugina neagra a graului, ea ataca frunzele si
tulpinile de grau, dar si de la site cereale, chiar graminee spontane. Rugina graului nu omoara planta
— gazda pe care traieste, dar efectele ei se observa la boabele mature care raman mici si moi, dalorita
faptului ca este impiedicata formarea amidonului si depunerea lui, prin deranjarea metabolismului
gazdei de catre paraziti.
- UROMYCES PISI produce rugina mazarei, ea avand ca gazda intermediara tulpinile tinere de
laptele cainelui – Euphorbia cyparissias.
b) ORDINUL USTILAGINALES
Cuprinde ciuperci parazitare care produc la plante bolile cunoscute sub numele de taciuni sau
malura.
*FAMILIA USTILAGINALES
- USTILAGO TRITICI – taciunele graului
- USTILAGO MAYDIS - taciunele porumbului.
*FAMILIA TILLETIACEAE. Tilletia tritici (malura graului) ataca si distruge boabele de
grau, in locul embrionului si al endospermului se formeaza un numer mare de spori regri.

c) ORDINUL HYMENOMYCETALES
*FAMILIA THELEPHORACOAE
- CRATERELLUS CORNUCOPIODES este o ciuperca ce se consuma.
*FAMILIA CIAVARIACEAE
GENUL CLAVARIA, cu numeroase specii cunoscute sub numele de Barba ursului, barba
caprei etc cuprinde ciuperci in majoritate comestible.

*FAMILIA HYDNACEAE
- HYDNUM REPANDUM (buretele tepos) se mananca si crud si i se atribuie, din punct de
vedere farmacodinamic, proprietati afrodisiace.
*FAMILIA POLYPORSCEAE
- MERULIUS LACRYMANS (buretele de casa ) ataca materialul lemnos al constructiilcr sau al
locuintelor umede, pulverizandu-1 (contine enzima hadrornaza).
GENUL FOMES
- FOMES FOMENTARIUS este o specie de iasca, ce are proprietati hemostatice, calmante ale
durerilor reurnatice prin aplicare de bucati de iasca pe regiunile durerose.
Majoritatea ciupercilor poliporacee sunt saprofite, multe din ele fiind comestibile, dar sunt si
multe foarte otravitoare, ca de exemplu:
- BOLETUS SATANAS (tribul tiganesc).

d) ORDINUL GASTEROMYCETALES
Cuprinde ciuperci saprofite care traiesc in paduri, pasuni si fanete.
*FAMILIA AGARICACEAE. Sunt ciuperci cu forma clasica, unele comestibile:
- AGARICUS CAMPESTRIS – ciuperca de gunoi:
- ARMILLARIA MELlea – ghebea,

5
 - CANTHARELUS CIBARIUS – buretele galben, altele otraviotare:
- AMANITA MUSCARIA – buretele pestrit
- RUSSULA EMETICA – painisoara piperata

INCRENGATURA LICHENOPHYTA (LICHENI)

Lichenii reprezinta o unitate biologica deosebit de interesanta, al caror tal este alcatuit dintr-o
alga si o ciuperca, ce convietuiesc. Din aceasta convietuire rezulta un organism de sine statator, foarte
stabil, care, prin caracterele sale, nu poate fi integrat nici algelor, nici ciupercilor.
Forma de convietuire pe care o intalnim la licheni poarta numele de simbioza si se
caracterizeaza prin contributia reciproca a ambilor componenti la desfasurarea proceselor vitale. In
cazul lichenilor ciuperca procure apa si sarurile minerale, iar alga - prin prezenta clorofilei -
sintetizeaza hidrati de carbon necesari ciupercii.
Lichenii sunt foarte rezistenti la conditiile de mediu, conditii pe care nu le-ar putea suporta
nici alga si nici ciuperca luate separat. Ei se intalnesc pe toata suprafata globului, de la regiunile
desertice pana la regiunile polare si de la ses pana in varful muntilor.
In constitutia lichenilor nu intra un singur tip de alga si nici de ciuperca. Dintre alge au fost
determinate unele alge albastre (Nostoc, Rivularia etc), iar dintre ciuperci atat ascomicetele, cat si
bazidiomicete.
In ceea ce priveste culoarea lichenilor, aceasta poate fi data de prezenta clorofilei din alga, dar
in afara de culoarea verde mai putem intalni la licheni culori albe, galbene, brune, cenusii, negre,
albastre si chiar rosii.
Multi licheni contin substante colorante, oleiuri eterice si chiar unele principii active, ceea ce
face ca ei sa fie utilizati in farmacie.
Clasificarea celor aproximativ 15.000 de specii de licheni se face dupa tipul ciupercii care
intra in alcatuirea lor.

1. CLASA ASCOLICHENES
Cuprinde cea mai mare parte din licheni, caracterizati prin aceea ca in constitutia lor intra o ciuperca
ascomiceta.

a) ORDINUL PYRENOLICHENES
*FAMILIA VERRUCARIACEAE
- VERRUCARIA CALCISEDA traieste pe stanci calcaroase alcatuind cruste alburii.
*FAMILIA DERMATOCARPACEAE
GENUL DERMATOCARPON traieste pe ziduri si stanci umede.

b) ORDINUL DISCOLICHENES
*FAMILIA SLICTACEAE
- STICTA PULMONARIA SAU LOBORIA PULMONARIA (branca) este un lichen frunzos cu
talul mare, inlalnit mai ales in podurile de fag. Macroscopic, are aspectul unui plaman (de unde ii
deriva si numele). El contine lichenina, acis stictinic, mucilagii si mai putin tanin. Pe baza acestor
substante se foloseste ca depurativ si astringent.
*FAMILIA CLADONIACEAE
- CLADONIA RANGIFERINA (lichenul renilor) este caracteristic regiunilor de tundra si
zonelor muntoase alpine. El este folosit ca nutret pentru reni, dar – datorita continutului sau in
mucilagii – fiert cu lapte da un fel de jeleu utilizat de popoarele nordice ca aliment. Din punct de
vedere farmacodinamic, i se atribuie proprietati analeptice.
*FAMILIA LECANORACEAE
- LECANORA ESCULENTA (mana cereasca) este un lichen globulos usor dus de vant, bogat
in hidrati de carbon, intalnindu-se in regiunile desertice.

6
 *FAMILIA PARMELIACEAE
- CENTRARIA ISLANDICA este un lichen foliaceu care creste in abundenta in Islanda. In
constitutia lui au fost determinate lichenina, acid cetraric, acid lichenic, acid stearic, oxalat de catciu,
oxalat de potasiu, principii amari etc. Acest lichen este unul din cele mai vechi remedii, el fiInd
cunoscut in medicina sub numele de Lichen Islandicus (muschi cret, muschi amar sau lichen islandic),
utilizarea lui fiind citata Inca din lileratura veacului at XVII - lea ca purgativ si in combaterea
hemoptiziei, iar Linne si Scopoli il citeaza ca avand actiune emolienta, analeptica si tonica. In afara de
aceasta mai este citat ca avand actiune vermifuga (probabil, datorita principiului sau amar) si
linistitoare a tufei.

*FAMILIA USNEACEAE
- EVERNIA PRUNASTRI creste frecvent pe tulpinite de porumbar si pe copaci. Contine uleiuri
eterice frumos mirositoare.
- RAMALINA FRAXINEA este folosita adesea ca inlocuitor at lichenului slandic.

2. CLASA BASIDIOLICHENES
Aici apartin mai ales licheni care traiesc in regiuni tropicale. In compononta lor intra ciuperci din
clasa Basidiomyceles, iar ca alga fie una albastra, fie una verde.

7
 INCRENGATURA BRYOPYTA (MUSCHI)

Aceasta increngatura numara circa 20.000 de reprezentanti cu ecologie foarte diferita, ei traind
atat in mediu acvatic, cat si in cel terestru aerian, astfel ca din acest punct de vedere muschii pot fi
diferentiati in: acvatici, tericoli, saxicoli, corticoli.
Morfologic, muschii au reprezentanti cu corp taloidic, alaturi de reprezentanti cu tulpini si
frunze (fara radacini), adica posedand un protocorm; cu alte cuvinte, briofitele nu sunt cormofite
tipice.
Muschii sunt plante aufotrofe, continand clorofile in plastide bine indivdualizate; se pot intalni
si forme de trecere spre heterotrofie. Ca substante de rezerva contin hidrati de carbon, proteine,
aminoacizi si chiar oleuri si oleo — rezine.
Inmultirea muschilor se realizeaza pe cale asexuata si anume prin tuberculi pe cale sexuata.
La briofite generatia sporofitica (diploids sau asexuata) este foarte redusa rezumandu-se
numai la ou, la sporogon si la celulele mama ale sporilor, pe cand generatia gometofitica este mult mai
dezvoltata, prezentand o durata mai lunga, fiind reprezentata prin muschiul propriu-zis.
Datorita alternantei de generatii asemanatoare, briofitele se apropie
algele brune, iar datorita arhegonului de unele alge verzi.

1) Clasa Hepaticae

a) Ordinul CALOBRYALES
Sunt muschi primitivi, fara rizoizi, cu simetrie radiara,
-CALOBRYUM BLUMEI se intalneste pe solurile umede din Japonia, Asia de Sud,
Ameica de Sud etc. Din aceasta clasa muschii se aseamana mult cu talofitele, crescand in
mediu umed si posedand un corp taloidic (numai cateodata cormoidic), des fiind ramificat
dicotomic.
b) Ordinul MARCHANTALES
* FAMILIA MARCHANTIACEAE:
- MARCHANTIA POLYMORPHA (coada — randunicii sau fierea pamantului).

c) ORDINUL JUNGERMANIALES. Cuprinde aproximativ 4.000 specii de muschi

hepatici care prezinta o diferentiere a talului spre o tulpinita rudimentara pe care se prind
foliole reduse.
-BLASIA PUSILLA care vegeteaza in locuri umede si umbroase
-PLAGIOCHILA ASPLENOIDES care creste prin paduri, pe soluri umede etc.

8
 INCRENGATURA PTERIDOPHYTA (FERIGI)

Exista peste 10.000 de specii de ferigi cu o ecologie foarte variata, in mare parte fiind insa
adaptate la viata terestra, apoi multi reprezentanti acvatici, epifiti si mai rar xerofiti, care se intalnesc
pe o arie geografica larga (la tropice, subtropice si in zona temperata).
Din punct de vedere morfologic, la aceste plante se intalneste un corn adevarat format din
radacina, tulpina si frunze, fiecare din ele prezentand forme specifice dandu-le un habitus cu totul
caracteristic.
In general, ferigile prefera caldura, umiditatea, umbra si pamantul bogat in humus (care are un
pH acid).
La ferigi apare tesutul conducator bine diferentiat. Sunt plante autotrofe; unele, putine, sunt
epifite, acestea crescand pe tulpinile sau ramurile unor arbori.
Inmultirea ferigilor se face atat pe cale vegetativa (prin bulbili sau tuberule), cat si pe cale
asexuata si sexuata, prin spori.
Sporul, prin germinare, da nastere unui protal (de forma filamentoasa, lamelara sau
tuberculiforma). Pentru fecundare este necesara apa, iar in urma fecundarii are loc formarea oului sau
zigotului.
Clasificarea pteridofitelor este dificila, fiecare autor elaborand, dupa anumite principii,
taxonomii aparte, dar, totusi, cei mai multi sistematicieni le impart in patru clase si anurpe: Psilopsida,
Lycopsida, Sphaenopsida (Equisetinae) si Pteropsida.

1. CLASA PSILOPSIDA

In aceasta clasa sunt indivizi care fac tranzitia de la alge la pteridofite; nu li se dezvolta decat
tulpina, celelalte organe fiind reduse.
Astazi supravietuiesc doar doua genuri si sase specii de arbusti, fara radacini, relicte
paleozoice cu o mare valoare stiintifica; multe din psilopside sunt epifite pe scoarta arborilor din
padurile tropicale si subtropicale umede.
- PSILOTUM TRIQUETRUM este o tufa inalta de 0,5 – 1 m, ramificata dicotomic, cu un
rizom subteran cu rizoizi si micorize (care inlocuiesc lipsa radacinilor propriu – zise).
Aceasta planta se intalneste prin padurile umede din Noua Zeelanda, Australia, Japonia si
Florida.
- TMESIPTERIS TANNESIS traieste in padurile din emisfera australa din nordul si estul
Australiei.

2. CLASA LYCOPSIDA

Cuprinde plante cu tulpina taratoare, ramificata dichotomic si acoperita cu frunze solzoase de

dimensiuni mici. Frunzele nu sunt deosebite din punct de vedere morfologic, deosebirea constand
numai in pozitia lor pe tulpina. Inmultirea se realizeaza prin spori (izospori sau heterospori).
a) ORDINAL PROTOLEPIDODENDRALES. Sunt fosile foarte vechi din Silurian si
Devonian. Erau niste mici plante ierbacee sau lemnoase (arbusti), cu tulpini repente, de la
nivelul carora se formau ramuri erecte cu ramificatie dicotomica, ele fiind considerate ca
facand trecerea spre licopodiale, cu care se si aseamana.
b) ORDINUL LYCOPODIALES. Sunt plante ierbacee terestre, epifite si liane (ultimele
doua categorii se intalnesc numai in zonele tropicale). Ordinul are o singura familie cu
circa 400 specii raspandite pe tot globul pamantesc.
* FAMILIA LYCOPODIACEAE
- Genul LYCOPODIUM are mai multe specii, multe dintre ele prezente si in flora tarii
noastre. LYCOPODIUM CLAVATUM (pedicuta), este o planta raspandita prin padurile de
conifere. Frunzele sunt mici si ascutite. In varfurile ramurilor ascendente se gasesc doua
spice sporifere pedicelate. Are tulpina taratoare, fixata de sol prin radacini adventive.
c) ORDINUL SELAGINCILALES.
* FAMILIA SELAGINELLACEAE. Sunt pteridofite ierboase de cativa centimetri sau
Bane de cativa metri in lungime(in zone tropicale), care se fixeaza pe substrat cu radacini

9
adventive.
- SELAGINELLA HELVETICA, prin sporii sai, poate impurifica drogul obtinut din
izosporii de Lycopodium, iar unii autori considera probabil ca planta este si utila prin efectele
antireumatice pe care le produce.
d) ORDINUL LEPIDODENDRALES. Are o importanta deosebita istorica prin faptul ca
reprezentantii sai au trait in devonian si carbonifer, avand aspect arborescent. Au dat nastere
zacamintelor de huila.
* FAMILIA LEPIDODENDRACEAE
* FAMILIA SIGILLARIACEAE care erau niste arbori foarte inalti, in paduri imense.
d) ORDINUL ISOETALES
* FAMILIA ISOETACEAE, care cuprinde
- GENUL ISOETES cu plante reticle, pe cale de disparitie in flora actuala.
- GENUL STYLITES. STYLLTES ANDICOLA este o planta recent descoperita in Anzii
peruvieni. Are un aspect erbaceu, este mica, perena, cu tulpina subterana si radacini adventive.
e) ORDINAL EQUISETALES – cu o singura familie in flora actuala - Equisetaceae.
- GENUL EQUISETUM (coada calului, barba ursului) se caracterizeaza prin tulpini
ierboase, articulate si goale la interior. Acest gen inmanunchiaza aproximativ 30 de specii care se
gasesc pe toata suprafata Pamantului, cu exceptia Australiei si a Noii Zeelande. Tulpinile sunt de doua
feluri, dupa cum indeplinesc un rol trofic (tulpinile sterile) sau poarta organe sporifere (tulpinile
fertile).
Pe suprafata tulpinii se gasesc frunzele marunte, solzoase, care o inconjoara ca un verticil
concrescut la nivelul nodurilor. In pamant se dezvolta rizomi care pot avea lungimi ce ajung la cativa
metri.

2. CLASA PTEROPSIDA (Filiceneae)

Sunt plante cunoscute sub numele de "ferigi", adaptate la medii de viata foarte diferite aerian,
acvatic si epifitic.
Au dimensiuni variabile de la cativa centrimetri la mai multi metri, unele asemanandu-se sub
raportul habitusului cu palmierii.
Din punct de vedere ecologic, aceste ferigi sunt de obicei plante iubitoare de locuri umede si
umbroase, ele fiind foarte raspandite in regiunile de deal si de munte. Sunt si exceptii de la aceasta
regula, unele plante fiind adaptate la substrat xerofitic, nisipos (Aneimia), altele la substrat saxicol
(Asplenium, Ceterach), altele sunt epifite, iar altele sunt readaptate la mediul acvatic.
Ferigile au in pamant un rizom foarte bine dezvoltat si frunze mari dispuse in rozete, cu
aspecte caracteristice, de la cele cu lamina intreaga, pana la cele cu forme penate.
Sunt plante autotrofe care depoziteaza un numar mare de substante, mai ales organice. La
unele ferigi se depune amidon in special in rizomi (Pteris esculenta), acesta fiind comestibili. Alte
specii contin saponine, oxalat de calciu, acid malic, granule de ceara. Culoare bruna sau negricioasa a
rizomilor este data de o forma speciala de tanin care impregneaza membrana celulara a celulelor din
aceste organe (acidul filicitanic).
In tesutul parenchimatic al rizomului si al petiolului foliar, la unele ferigi, exista un aparat
secretor special, format din peri maciucati, unicelulari, situati in lacune ale tesutului parenchimatic si
care se cunosc sub numele de glandele lui Schacht. In acestea se sintetizeaza produsi de condensare ai
acidului butiric cu derivati metilati ai fluoroglucinei cum sunt: aspidinolul, albaspidina, flavaspidina,
acidul filicic.
Inmultirea ferigilor se realizeaza prin spori care sunt asemanatori (izospori) si care prin
germinare dau nastere unui protal verde in forma de inima (cordiform).
a) ORDINUL OPHIOGLOSSALES.
* FAMILIA OPHIOGLOSSACEAE. Cuprinde plante in marea lor majoritate exotice.
Sunt considerate in categoria celor mai primitive ferigi.
b) ORDINUL FILICALES. Cuprinde ferigile propriu – zise, in majoritate plante ierboase
cu rizom puternic si tarator, la extremitatea caruia se dezvolta o rozeta foliara.
* FAMILIA CYATHEACEAE. Grupeaza ferigile arborescente din padurile tropicale si
subtropicale din America, sudul Asiei si Australia.

10
 * FAMILIA DICKSONIACEAE. Inmanunchiaza ferigi tropicale si subtropicale
arborescente, cu sorii dispusi la marginea frunzelor.
* FAMILIA POLYPODIACEAE. Ferigi numarand aproximativ 7.000 de specii,
raspandite de la tropice pana in zone temperate. Cele mai multe sunt ierboase, mai putine lemnoase, cu
frunzele sectate.
- DRYOPTERIS FILIX MAS– mai este o feriga intalnita in poienile padurilor de deal si de
munte, ea avand la suprafata solului o rozeta de frunze penate pe spatele carora sunt sorii acoperiti de
induzie in forma de rinichi. In pamant feriga are un rizom puternic care este bogat in derivati
fluorobutirofenonici combinati cu acidul filicitanic.
- SCOLOPENDRIUM VULGARE (Phyllitis scolopendrium), existent prin regiunile
montane, are valoare medicinala prin frunzele ferigii (intregi, cu nervuri mediane puternice) care sunt
cicatrizante, astringente, antidiareice etc. In popor se numeste navalnic.
c) ORDINUL HYDROPTERIDALES. Cuprinde specii de ferigi adaptate secundar la viata
acvatica sau de mlastini si forme de uscat.
* FAMILIA SALVINIACEAEA
- GENUL SALVINIA cu specia natans (pestisoara), care este o feriga plutitoare, lipsita de
radacini.
* FAMILIA MARSILIACEAE
Sunt ferigi acvatice perene ce sunt fixate de substrat prin radacini adevarate:
- MARSILIA QUADRIFOLIA (trifoias de balta) seamana cu un trifoi cu patru foi.
Sporocarpii (formatiuni care inchid sorii alcatuiti din sporangi cu spori, considerati de unii autori drept
o forma rudimentara de fruct) sunt foarte bogati in amidon; prin macinarea lor se obtine o faina
alimentara (australienii numesc aceasta faina "nardoo")

11
 INCRENGATURA SPERMATOPHYTA (PLANTE CU SAMANTA,
PHANEROGAMAE)

A. SUBÎNCRENGĂTURA GIMNOSPERMATOPHYTA
(PINOPHYTA)

Cuprinde plante autotrofe, exclusiv ierboase, cu gametofitul foarte redus şi inclus în sporofit.
Tulpinile sunt ramificate monopodial, rar simpodial şi cu îngroşări secundare . Lemnul secundar este
format la cele mai multe din traheide areolate care servesc şi ca elementele de susţinere. Frunzele sunt
de obicei persistente, alterne, rar opuse, întregi, rar divizate, aciculate sau solziforme. Florile sunt
unisexuate, plantele monoice (cu ambele feluri de flori unisexuate pe acelaşi individ) sau dioice (cu
flori de sex diferit pe indivizi diferiţi). Polenizarea este anemofilă (vânt). Florile bărbăteşti sunt de
obicei formate dintr-un ax pe care sunt inserate staminele. Protalul bărbătesc este redus, produce doi
gameţi de obicei neciliaţi. Organul de reproducere femeiesc are flori grupate în spirală, pe un ax lung
pe care se inseră ovule numeroase neînchise în ovar, de obicei cu un singur integument. Polenul cade
prin micropil direct pe nucelă, care uneori are o cameră polinică. Protalul femeiesc formează
arhegoane, alcătuite din oosfere însoţite de un gât rudimentar. La majoritatea, fecundaţia nu are loc
imediat după polenizare. Seminţele sunt neînchise în fruct şi nu sunt însoţite de unele părţi
modificate ale conului.
Clasificare

1) CLASA CYCADATAE- seamănă cu ferigile arborescente, dispuse în buchet la vârful

unei tulpini neramificate. Au apărut la sfârşitul erei primare, iar astăzi au rămas câteva specii tropicale.
a) Ordinul CYCADALES- arbori tropicali cu tulpină terminată cu un buchet de frunze, penate,
mari, în vârful cărora se găseşte un con mare de sporofile.

2) CLASA GINKGOATAE
a) ORDINUL GINKGOALES
- GINKO BILOBA – arbore simpodial dioic, originar din China şi cultivat la noi ca plantă
decorativă. Are flori bilobate şi caduce cu nervaţiune dicotomică. Inflorescenţele mascule
sunt spiciforme. Floarea bărbătească se numeşte ament fiind alcătuită dintr-un ax care
poartă mai multe stamine, fiecare fiind alcătuită dintr-un filament şi doi saci polinici.
Floarea femelă este formată din două ovule ortotrope, nude aşezate la vârful unui ax
bifurcat. Dintre cele două ovule se dezvoltă numai unul, acesta având aspectul unui fruct
cărnos, semănând mult cu o drupă.

3) CLASA PINATAE – arbori monopodiali, mai ales monoici cu frunze alterne uninerve,
flori unisexuate dispuse pe un ax sub formă de conuri. Florile mascule sunt dispuse
spiralat, pe un ax alungit, astfel rezultând conul bărbătesc care posedă numeroase stamine
(10-100). Staminele sunt solziforme cu 2-20 saci polinici. Florile femele sunt câte una
până la numeroase dispuse pe un ax numit con. La subsuoara unei bractei externe se
găseşte solzul intern, fertil care poartă ovulele. Polenizarea este anemofilă (vânt).
Grăunciorul de polen posedă de obicei doi saci aeriferi. În interior, polenul are o celulă
protaliană şi una spermatogenă sau anteridială.

a) ORDINUL PINALES (conifere, răşinoase) – arbori sau arbuşti cu creştere monopodială, ce

conţin canale rezinifere(cu excepţia genului TAXUS). Frunze aciculare, sempervirente (cu
excepţia genului LARIX- fruze căzătoare) florile unisexuate sunt sub formă de conuri
monoice, rar dioice.
* FAMILIA CUPRESACEAE
-JUNIPERUS COMMUNIS (ienupărul) – arbust montan, dioic, cu frunze aciculate,
pungente, câte trei în verticil. Conurile femele sunt sferice, cu carpele cărnoase şi aromate, folosite
şi cunoscute sub denumirea de boabe de ienibahar.

12
 -THUYA ORIENTALIS (arborele vieţii)- arbust columnar, are frunze solziforme,
conurile femele au carpele cărnoase.
* FAMILIA TAXACEAE- arbuşti dioici fără canale rezinifere
-TAXUS BACCATA (tisa) –arbust toxic, cu frunze aciculate, uninerve. Sămânţa este
înglobată într-un aril sub formă de cupă roşie cărnoasă.
* FAMILIA PINACEAE- conifere monoice, răşinoase
-PINUS SYLVESTRIS – pinul silvestru sau negru(NIGRA)
-ABIES ALBA (brad)- frunze aciculate dispuse pectinat (în plan orizontal) cu 2
dungi ceroase pe epiderma inferioară şi emarginate (ştirbite la vârf). Conurile femele sunt erecte,
cu solzi carpelari rotunjiţi şi caduci.
-PICEA ABIES (molidul)- arbore cu port conic şi frunze aciculare pungente.
Conurile femele sunt pendente, la maturitate cad întregi (nu se desprind carpelele de pe ax ca la
brad).
-LARIX DECIDUA (larice sau zadă) - frunze aciculare, fasciculate şi caduce.
Conurile femele sunt mici, roşietice.
* FAMILIA TAXODIACEAE
-TAXODIUM DISTICHUM (chiparosul de baltă) –arbore de mlaştină. Rădăcinile
emit pneumatofori.

13
 B. SUBÎNCRENGĂTURA ANGIOSPERMATOPHYTA (MAGNOLIOPHYTA)

Angiospermele grupează atât plantele lemnoase sub formă de arbori şi arbuşti, cât şi plantele
ierbacee perene şi anuale. Majoritatea sunt autotrofe, puţine sunt heterotrofe saprofite (unele orhidee)
şi foarte puţine parazite (cuscuta). Lemnul majorităţii angiospermelor este format din trahee şi numai
la cele primitive este format din traheide cu punctuaţiuni areolate.Organul caracteristic de reproducere
este floarea, alcătuită din receptacul pe care sunt distribuite învelişurile protectoare- periantul-şi
elementele de reproducere: staminele şi pistilele.
Angiospermele s-au desprins dintr-un grup de gimnosperme străvechi, in urma unor modificări morfo-
anatomice impuse de schimbările climei ce au avut loc incepand din mezozoic, apoi in
jurasic.Modificările s-au referit la corpul vegetativ cat şi la elementele de reproducere, florile.Datorită
plasticităţii ecologice,angiospermele au reuşit să cucerească in scurt timp pămantul. Există o ipoteză
confrom căreia angispermele au provenit din gimnosperme din clasa Chlamidosperme şi alta conform
căreia ele ar proveni din gimnosperme de tipul Benettitales, care au dat naştere la policarpice
(Magnolia) din care au evoluat apoi toate angiospermele.
Se consideră că există cam 10 000 genuri cu aproximativ 300 000 specii.Cele mai multe se
găsesc răspandite in zona tropicală 175 000 specii şi subtropicală 85 000 specii, iar in zonele
temperate şi reci sunt cam 30 000 specii.Formează păduri in zonele tropicale, păduri cu frunze
căzătoare in zonele temperate., stepe, pajişti, tundre cu arbuşti etc.

Clasificare
Angiospermele actuale însumează circa 10.000 de genuri cu aproximativ 290.000-300.000 de
specii, grupate în 300-412 specii. Cel mai folosit sistem de clasificare al angiospermelor a fost elaborat
între 1971-1978, conform căruia angiospermele se împart în 2 clase:
1) Clasa MAGNOLIATAE (DICOTILEDONATE) cu 6 subclase:
a) MAGNOLIIDAE
b) HAMAMELIDAE (AMENTIFERAE)
c) ROSIDAE
d) DILENIIDAE
e) CARYOPHYLLIDAE
f) ASTERIDAE
2) Clasa LILIATAE (MONOCOTILEDONATAE) cu 3 subclase:
a) ALISMIDAE
b) LILIIDAE
c) ARECIDAE

1. CLASA MAGNOLIATAE – DICOTILEDONATAE

Plante cu ramificaţie simpodială, cu rădăcina pivotantă sau rămuroasă provenind din radicula
embrionară. Florile sunt ciclice, iar la grupele primitive sunt spirociclice şi hemiciclice. Embrionul are
două cotiledoane (dicotiledonate).

I. SUBCLASA MAGNOLIIDAE

-sunt caracterizate prin polimerie, sporociclie, rareori ciclia elementelor florale aşezate pe receptacul
alungit, conic, cu simetrie actinomorfă. Învelişul floral este simplu sau dublu, dialisepal şi dialipetal.
Androceul este polimer. Gineceul este policarpelar, apocarp, cu placentaţie marginală. Ovulul are 2
integumente. Fructele sunt folicule, achene, capsule, bace, drupe.
Enumerarea ordinelor care aparţin acestei subclase:
A. ORDINUL MAGNOLIALES
*FAMILIA MAGNOLIACAE
-MAGNOLIA STELLATA

14
 -MAGNOLIA GRANDIFLORA
-MAGNOLIA ACUMINATA
* FAMILIA LAURACEAE
-LAURUS NOBILIS (dafin)
-CINNAMOMUM CAMPHORA (arborele de camfor)
-CINNAMOMUM ZEYLANICUM (arborele de scorțășoară)

C. ORDINUL ARISTOLOCHIALES
-ARISTOLOCHIA CLEMATITIS (mărul lupului)
-ASARUM EUROPAEUM ( pochivnic)
C. ORDINUL NYMPHALES
D. ORDINUL PIPERALES
E. ORDINUL RANALES

E. ORDINUL RANUNCULALES
* FAMILIA RANUNCULACEAE- cea mai numeroasă din cadrul ordinului. Frunze
variate ca formă, întregi sau divizate.Elementele floarale sunt dispuse pe un receptacul alungit mai
mult sau mai puţin conic, spiralate, ciclice sau hemiciclice.
SUBFAMILIA HELEBOROIDAE
-HELLEBORUS PURPURASCENS (spânz)-plantă toxică cu propietăţi medicinale.
-NIGELLA DAMASCENA, ARVENSIS (negruşcă)
-ACONITUM TAURICUM (omag)
-DELPHINIUM CONSOLIDA, ORIENTALIS (nemţişor).
SUBFAMILIA ANEMONOIDEAE
-ANEMONE NEMOROSA (floarea paştelui)-flori albe
-ANEMONE RANUNCULOIDES-flori galbene
-HEPATICA NOBILIS, TRANSSILVANICA (crucea voinicului)
-PULSATILLA ALBA (didiţei)
-CLEMATIS VITALBA (curpen)
SUBFAMILIA RANUNCULOIDEAE- specii ierbacee cu flori heteroclamidee; fructe
nucule.
- RANUNCULUS ARVENSIS (piciorul cocoşului) uscat
- RANUNCULUS AQUATICUS (piciorul cocoşului) apă
- RANUNCULUS FICARIA (untişor)
-ADONIS VERNALIS (rușcută)

F. ORDINUL PAPAVERALES

II. Subclasa HAMAMELIDAE (AMENTIFERAE)

Majoritatea reprezentanţilor au flori unisexuate,cele mascule grupate în amenţi,iar cele femeieşti

formează inflorescenţe de tipuri variabile.
Androceul- polimer, până la o singură stamină.Gineceul este alcătuit dintr-un număr redus de carpele
sau din una singură cu ovar superior sau inferior.Ovulul 1-2 integumente.
Enumerarea ordinelor care aparţin acestei subclase:
A. ORDINUL HAMAMELIDALES
B. ORDINUL URTICALES
C. ORDINUL FAGALES- arbori şi arbuşti cu frunze căzătoare sau persistente.
Florile sunt unisexuate, rareori bisexuate, plantele fiind în general monoice.Florile bărbăteşti sunt
dispuse în amenţi; florile femeieşti sunt solitare sau grupate în cime alcătuite din periant şi gineceu
tricarpelar.Fructele- nucule,înconjurate la bază sau în întregime de o cupă rezultată prin proliferarea
receptacului floral.
* FAMILIA FAGACEAE
- CASTANEA SATIVA (castan)

15
 - QUERCUS ROBUR (stejar)
- QUERCUS PETREA (gorun - ghindă sesilă)
- QUERCUS CERRIS (cedrul)arbore semimediteraneean
- QUERCUS FRAINETTO (gârniţă)
-QUERCUS PUBESCENS (stejar pufos)
- FAGUS SYLVATICA (fagul ),fructul- jir închis complet în cupă
* FAMILIA BETULACEAE-înrudită cu fagaceele, cu flori unisexuate dispuse pe aceeaşi
plantă.Florile bărbăteşti sunt grupate în amenţi terminali sau axiali.
- ALNUS INCANA (anin sau arin alb)
- BETULA VERRUCOSA sau ALBA sau PENDULA (mesteacăn)
- BETULA NANA (mesteacăn pitic)
- CARPINUS BETULUS (carpen) din regiunea de deal
- CARPINUS ORIENTALIS (cărpiniţă) din Dobrogea şi Banat
- CORYLUS AVELLANA (alun)
- CORYLUS COLURNA (alun turcesc)
- CORYLUS MAXIMA (alun roşu)
D. ORD. JUGLANDALES
- JUGLANS REGIA (nuc)

III. SUBCLASA ROSIDAE

-această subclasă reprezintă dicotiledonatele cele mai tipice cu caractere bine conturate.
A. ORDINUL SAXIFRAGALES.
B. ORDINUL SARRACENIALES
C. ORDINUL ROSALES- flori ciclice,bisexuate,actinomorfe.
La formarea fructului multiplu ,participă adeseori şi axa florală.
* FAMILIA ROSACEAE- au flori dispuse în inflorescenţe de tipuri diferite,ciclice, pe tipul
5cu caliciul simplu sau dublu, corola cu 5 petale. Fructele- folicule,nucuşoare
bace,drupe.
SUBFAMILIA SPIRAEOIDEAE
- SPIREA SALICIFOLIA (cununiţă)
- SPIREA VANHOUTEI
- SPIREA ULMIFOLIA
SUBFAMILIA ROSIDEAE
- RUBUS CAESIUS (mur de zăvoi)
- RUBUS IDAEUS (zmeur)
- ROSA CANINA (măceş).
- FRAGARIA VESCA (fragi de pădure)
- FRAGARIA VIRIDIS (fragi de câmp)
- FRAGARIA MOSCHATA (căpşuni)
- POTENTILLA ARGENTEA (scrântitoare)
- GEUM URBANUM (cerenţel)
SUBFAMILIA MALOIDEAE(POMOIDEAE)
- CYDONIA OBLONGA (gutui)
- PYRUS DOMESTICA (păr)
- PYRUS PIRASTER (păr pădureţ)
- MALLUS (măr)
- MALLUS SYLVESTRIS (măr pădureţ)
- MALLUS PUMILA (măr pitic)
- MESPILUS GERMANICA (moşmon)
- CRATAEGUS MONOGYNA (păducel)
SUBFAMILIA PRUNOIDEAE
- PRUNUS DOMESTICA (prun)
- PRUNUS CERASIFERA (corcoduş)
- PRUNUS SPINOSA (porumbar)

16
 - PRUNUS ARMENIACA (cais)
- PRUNUS AMIGDALUS(AMIGDALLUS COMMUNIS)-migdal
- PRUNUS PERSICA(PERSICA VULGARIS)-piersicul
- PRUNUS CERASUS (vişin)
- PRUNUS AVIUM (cireş)
- PRUNUS RACEMOSA (mălin alb)
- PRUNUS MAHALEB (vişin turcesc)
- AMIGDALLUS NANA (migdalul pitic)
D. ORDINUL FABALES(LEGUMINOSALES)-sunt cunoscute sub numele de leguminoase
datorită fructului care se numeşte legumă sau păstaie. Sunt plante lemnoase şi ierbacee cu frunze
stipelate ,compuse, adesea metamorfozate în cârcei, stipele, spini.Rădăcina poartă nodozităţi produse
de bacterii care asimilează şi fixează azotul.Polenizare entomofilă;fructe-păstaie.
* FAMILIA FABACEAE(PAPILIONACEAE)
Specii cu frunze penat-compuse, palmate sau digitate cu 3-5-7 foliole.Florile grupate în
raceme, sunt zigomorfe, pentamere; sepale unite, petale libere diferenţiate în stindard. Androceul-
monadelf-toate staminele concrescute prin filamente, sau diadelf-9 stamine concrescute+ una liberă.
a) Fabacee cu filamente staminale libere
- SOPHORA JAPONICA-arbore ornamental cu păstaia ştrangulată
b) Fabacee cu 10 stamine unite
- LUPINUS (lupin)
- GLYCINE (SOJA) HISPIDA (soia)
- ARACHIS HIPOGEA (alune de pămînt - arahide)
c) Fabacee cu 9 stamine unite şi una liberă
- MEDICAGO (lucernă) sativa(flori mov) falcata(flori galbene)
- TRIFOLIUM PRATENSE (trifoi roşu)
- TRIFOLIUM REPENS (trifoi alb)
- VICIA FABA (bob)
- LATHYRUS (linte)
- PISUM SATIVUM (mazăre)
- PHASEOLUS VULGARIS (fasole)
- ROBINIA PSEUDACACIA (salcâm)
E. ORDINUL MYRTALES
F. ORDINUL HALORRHAGALES
G. ORDINUL ELAEAGNALES
I. ORDINUL SAPINDALES(ACERALES)
J. ORDINUL GERANIALES
K. ORDINUL CORNALES
L. ORDINUL ARALIALES

* FAMILIA APIACEAE (UMBELLIFERAE) - familie mare, cu importanţă mare; plante

ierboase, cu rădăcini pivotante, excepţional arbustive sau
liane.Au tulpini fistuloase, articulate.Frunzele sunt alterne, fără peţiol cu teaca bine dezvoltată; florile
sunt grupate în inflorescenţe de tip umbelă,simplă sau compusă.
- SANICULA EUROPAEA (sănişoară)
- ASTRANTIA MAJOR (stevie de munte)
- HERACLEUM PALMATUM ( talpa ursului)
- ANGELICA ARCHANGELICA- monument al naturii
- CARUM CARVI (chimen)
- CICUTA VIROSA ( cucuta de apă)
- DAUCUS CAROTA (morcov)
- APIUM GRAVEOLENS (ţelină)
- PETROSELINUM SATIVUM (pătrunjel)
- PASTINACA SATIVA (păstîrnac)
- LEVISTICUM OFFICINALE (leuştean)
- ANETHUM GRAVEOLENS (mărar)

17
 - PIMPINELLA ANISUM (anason)
- CORIANDRUM SATIVUM (coriandru)
M. ORDINUL RHAMNALES
N. ORDINUL SANTALALES
O. ORDINUL EUPHORBIALES

IV. SUBCLASA DILLENIIDAE

A. ORDINUL DILLENIALES
B. ORDINUL THEALES
C. ORDINUL VIOLALES
D. ORDINUL CAPPARALES flori bisexuate, actinomorfe sau zigomorfe.Gineceu
sincarp, superior, placentaţie parietală.
* FAMILIA BRASSICACEAE(CRUCIFERAE)- plante ierboase, multe
anuale.Florile sunt grupate în inflorescenţe racemoase. Fructul este o silicvă sau siliculă.
1.Crucifere cu fructe dehiscente de tip silicvă
-CHEIRANTHUS CHEIRI (micşuneaua)
-BRASSICA NIGRA (muştar)
-BRASSICA OLERACEA var.capitata (varza de căpăţână)
-BRASSICA OLERACEA var.gemmifera (varza de Bruxelles)
-BRASSICA OLERACEA var.gongilodes (gulia)
-BRASSICA OLERACEA var.botrytis (conopida)
2.Crucifere cu fructe dehiscente de tip siliculă
-CAPSELLA BURSA- PASTORIS- traista ciobanului
3.Crucifere cu fucte indehiscente
-RAPHANUS SATIVUS (ridiche)
-RAPHANUS RAPHANISTRUM (ridiche sălbatică)
-CRAMBE MARITIMA (varza de mare)
E. ORDINUL SALICALES
F. ORDINUL CUCURBITALES
* FAMILIA CUCURBITACEAE
-ECBALLIUM ELATERIUM (plesnitoare)
-BRYONIA ALBA (mutătoare, împărăteasă)
-CUCURBITA PEPO (dovleac)
-CUCURBITA MAXIMA (dovleac turcesc)
-CUCUMIS SATIVUS (castravete)
-CUCUMIS MELO (pepene galben)
-CITRULUS LANATUS (pepene verde).
G. ORDINUL MALVALES
H. ORDINUL ERICALES

V. SUBCLASA CARYOPHYLLIDAE

-plante ierboase, rar lemnoase; frunze opuse sau alterne;flori actinomorfe,ciclice sau hemicidice,de
regulă pe tipul 5 dialipetale şi la cele evoluate gamopetale.

A. ORDINUL CARYOPHYLLALES
B. ORDINUL POLYGONALES

VI. SUBCLASA ASTERIDAE

Una dintre cele mai evoluate lumi filogenetică cu forile simpetale şi tetraciclice.Androceu-
5,4,2 stamine la majoritatea plantelor concrescute cu tubul corolei.Carpele reduse la număr la
2,placentaţia-centrală şi parietală.
A. ORDINUL GENTIANALES

18
 B. ORDINUL DIPSACALES
C. ORDINUL OLEALES
D. ORDINUL SCROPHULARIALES
* FAMILIA SOLANACEAE
Plante medicinale:
-HYOSCYAMUS NIGER (măselariţa) antireumatică
-DATURA STRAMONIUM (ciumăfaia)frunze pentru ţigări antiasmatice
-NICOTIANA TABACUM (tutunul)
Plante decorative:
-NICOTIANA ALATA (regina nopţi)
-PETUNIA HYBRIDA (petunie)
Solanacee cu fructul bacă:
-SOLANUM TUBEROSUM (cartof)
-SOLANUM MELONGENA (pătlăgele vinete)
-SOLANUM NIGRUM (zârna)
-SOLANUM DULCAMARA (lăsnicior)
-LYCOPERSICUM ESCULENTUM (pătlăgeaua roşie)
-CAPSICUM ANNUUM (ardeiul)
Plante spontane:
-ATROPA BELLADONNA (mătrăguna)
-PHYSALIS ALKEKENGI (păpălău)
-LYCIUM HALIMIFOLIUM (cătină de garduri)
E. ORDINUL LAMIALES(LABIATAE)- plante cu frunze de obicei opuse, corola
tubulifloră, bilabiată.
* FAMILIA LAMIACEAE (LABIATAE)
-LAMIUM MACULATUM (sugel pătat)
-LAMIUM ALBUM (urzica moartă)
-AJUGA GENEVENSIS (suliman)
-SALVIA PRATENSIS (jaleş)
-THYMUS PULEGIOIDES (cimbru de câmp)
-MENTHA ACUATICA (menta,isma)
Buruieni:
-MARRUBIUM VULGARE (unguraş)
-LEONURUS CARDIACA (coada leului)
-BALLOTA NIGRA (cătuşe)
Plante importante din punct de vedere economic:
-SATUREJA HORTENSIS (cimbru)- plantă condimentară
Plante medicinale:
-ROSMARINUS OFFICINALIS (rosmarin)
-LAVANDULA VERA (levănţică)
-SALVIA OFFICINALIS (salvie)
-MELISSA OFFICINALIS (roiniţă)
-MENTHA PIPERITA (menta)
-OCIMUM BASILICUM (busuioc)
F. ORDINUL CAMPANULALES
G. ORDINUL ASTERALES-cuprinde o singură familie caracterizată prin flori bisexuate sau
unisexuate, pentamere, tetraciclice, simpetale, grupate într-o inflorescenţă condensată numită calatidiu.

* FAMILIA ASTERACEAE(COMPOSITAE)

1. SUBFAMILIA ASTEROIDEAE- grupează speciile ale căror calatidii sunt alcătuite din
flori tubuloase şi ligulate, având în vârf 3 dinţişori indicând numărul petalelor concrescute.
Simetria florilor este în majoritatea cazurilor radiară,şi numai uneori zigomorfă. Asteroidele
produc uleiuri eterice.Organele vegetale nu conţin vase laticifere.
-CARDUUS ACANTHOIDES (scaieţi)

19
 - CIRSIUM ARVENSE (pălămida)
- ARCTIUM LAPPA (brusture)
- XANTHIUM SPINOSUM (holera)
- CENTAUREA CYANUS (albăstriţa)
- SENECIO VULGARIS (cruciuliţă)
-TUSSILAGO FARFARA (podbal)
-CHRYSANTHEMUM LEUCANTHEMUM (margaretă)
-ACHILLEA MILLEFOLIUM (coada şoricelului)
-MATRICARIA CHAMOMILLA (muşeţel)
-ARTEMISIA ABSINTHIUM ( pelin)
-gen ASTER (steluţă)
-INULA HELENIU (iarba mare)
-LEONTOPODIUM ALPINUS (floare de colţ)
- HELIANTHUS ANNUUS (floarea soarelui)

2. SUBFAMILIA CICHORIOIDEAE – grupează speciile ale căror calatidii sunt formate

numai din flori ligulate, zigomorfe, în vârf cu 5 dinţişori proveniţi din unirea a tot atâtea
petale.Organele vegetative conţin laticifere articulare,dar le lipesc glandele secretoare de uleiuri
eterice.
-CICHORIUM INTYBUS (cicoarea)
-TARAXACUM OFFICINALE (păpădie)
-TRAGOPOGON ORIENTALIS (barba caprei)
-SCORZONERA PURPUREA (salsifi)
-SONCHUS ARVENSIS (susai)
-LACTUCA SATIVA (salata)
Plante decorative:
-CALENDULA OFFICINALIS (filimica)
-TAGETES PATULA (crăiţe)
-ZINNIA ELEGANS (cârciumărese)
-DAHLIA VARIABILIS (dalia)
-CHRYSANTHEMUM INDICUM (crizantema)

20
 2. CLASA LILIATAE (MONOCOTHYLEDONATE)

- constituie un grup vast, cu cca 2800 genuri şi 66.000 specii.

Se deosebesc de dicotiledonate prin următoarele caractere:
- sunt plante predominant ierboase (exceptînd palmierii) ramificate mai ales monopodial,la care
rădăcina primară piere de timpuriu, şi este suplinită de rădădini adventive,adesea fasciculate.
- Frunzele sunt frecvent simple şi nestipelate,cu nervatură paralelă sau arcuată şi teacă bine
dezvoltată.
- Florile sunt frecvent cu perigon pe tipul 3 (rar 4 şi niciodată 5)
- Embrionul are un singur cotiledon dezvoltat.

I. SUBCLASA ALISMIDAE
–sunt monocotiledonate cu carpele libere.

A. ORDINUL ALISMALES
B. ORDINUL HYDROCHARITALES
C. ORDINUL POTAMOGETONALES

II. SUBCLASA LILIIDAE

A. ORDINUL LILIALES – ierburi,rar arbuşti tropicali,sau liane cu frunze alterne şi flori

actinomorfe,bisexuate.
* FAMILIA LILIACEAE – ierburi,rar arbuşti tropicali, sau liane cu frunze alterne şi ierburi
perene,cu frunze întregi şi flori bisexuate; fructe adesea capsulă rar bacă.
-LILIUM CANDIDUM (crin alb)
-ALLIUM CEPA (ceapa)
-ALLIUM SATIVUM (usturoi)
-ALLIUM PORUM (praz)
-ASPARAGUS OFFICINALIS (sparanghel)
-CONVALLARIA MAJALIS (lăcrămioară)
-TULIPA GESNERIANA (lalea)
-SCILLA BIFOLIA (viorea)
-HYACINTHUS ORIENTALIS (zambila)
-MUSCARI RACEMOSUS (ceapa ciorii)
-COLCHICUM AUTUMNALE (brânduşa de toamnă)
-ALOE ARBORESCENS (aloe)
-YUCCA FILAMENTOSA ( yucca)
B. ORDINUL IRIDALES
E. ORDINUL JUNCALES.
F. ORDINUL CYPERALES
G. ORDINUL BROMELIALES
H. ORDINUL COMMELINALES
I. ORDINUL POALES
* FAMILIA POACEAE (GRAMINEAE)- ierburi cu rădăcini fasciculate, tulpina un pai
alcătuit din noduri pline şi internoduri lacunare, rar lignificate. Frunzele sunt liniare, alterne cu
nervaţiune paralelă şi teaca vaginată, cu vagina despicată.Florile sunt bisexuate, trimere, cu perigonul
redus.Floarea alcătuită dintr- un ax floral pe care sunt prinse o palee superioară şi două lodicule (ce
reprezintă perigonul sepaloid), 3 (rar 6 sau 1)stamine şi un ovar cu două stigmate păroase. Florile sunt
grupate în spiculeţe învelite într-o palee inferioară şi o glumă superioară prinse pe axul spiculeţului.
Spiculeţele sunt grupate în trei tipuri de inflorescenţe: spic compus (spiculeţele sunt sesile), panicul

21
spiciform (spiculeţele sunt scurt pedicelate), panicul (spiculeţele sunt lung pedicelate).Fructul este o
cariopsă.
CEREALE
-TRITICUM AESTIVUM (grâu)
-SECALE CEREALE (secară)
-HORDEUM VULGARE (orz)
-HORDEUM DISTICHUM (orzoaică)
-AVENA SATIVA (ovăz)
-ORYZA SATIVA (orez)
-PANICUM MILIACEUM (mei)
-ZEA MAYS (porumb)
-SACCHARUM OFFICINARUM (trestia de zahăr)
-BAMBUSA ARUNDINACEA (bambus)
FURAJERE
- ARRENATHERUM ELATIUS (ovăscior)
-AGROPYRON REPENS (pir)
-LOLIUM PERENE (zâzanie)
-ALOPECURUS PRATENSIS (coada vulpii)
-PHLEUM PRATENSE (timoftică)
-POA PRATENSIS (firuţa)
-FESTUCA VALESIACA (păiuş de stepă)
-AGROSTIS TENUIS (iarba câmpului)
-DACTYLIS GLOMERATA (golomăţ)
-CYNODON DACTYLON (pir gros)
-SETARIA GLAUCA (mohor)
-ECHINOCHLOA CRUS-GALLI (costrei)
-PHRAGMITES COMMUNIS (stuf, trestie)

III.SUBCLASA ARECIDAE

– plantele au inflorescenţe cu spadice gros, cu flori mici.

A. ORDINUL ARECALES
B. ORDINUL ARALES
C. ORDINUL TYPHALES – ierburi de mlaştini şi bălţi.

22