PRINCIPII DE BAZA ALE CERCETARII ŞTIINŢFICE

Cursul 8

ANCHETA PE BAZĂ DE CHESTIONAR

Metoda anchetei
Ca metodă de cercetare, ancheta presupune recoltarea sistematică a unor informaţii despre un
fenomen, proces, individ sau grup social şi interpretarea acestora în vederea desprinderii
semnificaţiei lor.
În principal există două forme ale acestei metode, care se folosesc în cercetarea psihologică:
ancheta pe bază de chestionar şi ancheta pe bază de interviu.

Ancheta pe bază de chestionar constă în folosirea chestionarului ca instrument de lucru şi

urmează în derularea sa mai multe etape:
– etapa prealabilă sau preancheta care presupune: stabilirea obiectului anchetei; documentarea;
formularea ipotezei; determinarea universului (populaţia) anchetei; eşantionarea.
– etapa I – constă în alegerea tehnicilor şi redactarea chestionarului. Se impune în prima fază
aplicarea unui pretest pentru a vedea dacă a fost bine conceput chestionarul, după care se poate redacta
definitiv (chestionarul). Tot în această etapă se vor stabili şi modalităţile de administrare ale
chestionarului fie prin autoadministrare, fie prin intermediul personalului specializat.
– etapa a II-a – este rezervată desfăşurării propriu-zise a cercetării.
– etapa a III-a – prelucrarea datelor obţinute.
– etapa a IV-a – analiza şi interpretarea datelor precum şi redactarea şi comunicarea raportului
final de anchetă.
Cele mai dificile şi, totodată, cele mai importante momente ale anchetei pe bază de chestionar sunt
alegerea eşantionului, care trebuie neapărat să fie reprezentativ – adică să reproducă la scară mică
toate caracteristicile populaţiei care urmează a fi investigată – şi redactarea întrebărilor, a
chestionarului.

I. Definitia chestionarului
Ancheta prin chestionar are ca obiectiv producerea unei cunoasteri stiintifice. Chestionarul este o
succesiune logica si psihologica de intrebari scrise sau de imagini grafice cu functie de stimuli, in
raport cu ipoteza cercetarii, care prin administrare de operatori de ancheta sau prin
autoadministrare, determina din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal,
ce urmeaza a fi inregistrat in scris.

II. Conceperea chestionarului

Prima operatie de selectie consta in delimitarea obiectului, a granitelor sale. Totodata trebuie
definite inca de la inceput, macar provizoriu, notiunile care vor sta in centrul anchetei, cu scopul de a
gasi indiactori adecvati. Dificultatea in aceasta faza consta in explicitarea unei proceduri pe care o
practicam, cel mai adesea, inconstient.
Dupa ce am definit notiunea sau notiunile care constituie obiectul anchetei, terbuie gasiti indicatori
empirici, mijloace de a evidentia empiric, de a masura.
Inainte de a elabora un chestionar, trebuie realizate concomitent trei operatii:
- lectura a ceea ce s-a scris despre tema studiata, cunoasterea modului in care anchetatorii au incercat
pana in acel moment sa explice conduita in cauza, a rezultatelor si limitelor cercetarilor anterioare;
 - ascultarea a ce spun actorii sociali despre propriile practici, in scopul familiarizarii cu practicile ce
urmeaza a fi analizate; nu trebuie sa stii numai cum sa le vorbesti indivizilor, cum sa le pui intrebari, ci
si sa fii atent la modul in care ei descriu activitatile la care participa;
- elaboarea progresiva a unei problematici, a unei interogari retorice.
In ceea ce priveste partile chestionarului acestea sunt:
- una care se refera la obiectul propriu-zis al anchetei;
- alta care permite cunoasterea determinantilor sociali ai acestuia.
Chestionarul necesită o deosebită atenţie atât faţă de conţinutul întrebărilor, cât şi faţă de tipul, forma şi
ordinea lor. În formularea întrebărilor trebuie evitate greşelile care pot interveni: întrebări prea
generale, limbaj greoi, artificializat, cuvinte cu înţeles dublu, întrebări tendenţioase etc.

III. Clasificarea chestionarului

A. Dupa continut
• chestionare de date factuale - de tip administrativ, vizand fapte obiective, susceptibile de a fi
observate direct si verificate de alte persoane;
• chestionare de opinie-date de ordin subiectiv, imposibil de observat direct; se studiaza si
atitudinile, motivatiile si interesele, dispozitiile si inclinatiile unei persoane;
• chestionare speciale - cu o singura tema; se utilizeaza in studierea pietei sau comportamentului
electoral;
• chestionare “omnibus”- cuprind mai multe teme; ofera posibilitatea de a surprinde interactiunea
si conditionarea acestora;
B. Dupa forma intrebarilor
1) Intrebari inchise (precodificate) - permit decat alegerea unor raspunsuri dinainte fixate,
existand astfel posibilitatea cuantificarii raspunsurilor cu ajutorul unei scale. Acestea au cateva
avantaje cum ar fi: faciliteaza analiza statistica, sprijina memoria celui anchetat, permit aplicarea unor
chestionare cu mai multi itemi, sporesc anonimatul si securitatea celui anchetat. Inconvenientul acestui
tip de intrebari este legat de sugestibilitatea pe care o implica prezentarea precodificata a raspunsurilor.
2) Inrebari deschise (libere, postcodificate). Acestea lasa libertatea unei exprimari personale,
aducand un plus in cunoasterea particularitatilor populatiei. Un dezavantaj al acestui tip de intrebari
este ca sunt greu de codificat.
3) Intrebari mixte - au o parte inchisa si una deschisa; acesta din urma lamurind sensul
raspunsului inchis.
C. Dupa modul de aplicare
a) Chestionare autoadministrate:
Raspunsurile sunt inregistrate de insisi subiectii supusi investigatiei, eliminandu-se in acest mod unul
din factorii care influenteaza raspunsurile - personalitatea celui care aplica chestionarul;
b) Chestionare administrate de operatori de ancheta:
Aceasta reprezinta modalitatea cea mai raspandita de culegere a datelor. In cazul acestiu tip de
chestionare foarte importanta este stabilirea contactulu dintre persoana anchetata si operatorul de
ancheta. Este interzisa modificarea unui raspun dupa ce s-a trecut la urmatoarea intrebare. Totodata
operatorul nu se va multumi, in cazul intrebarilor inchise, sa incercuiasca codul, ci va consemna si
comentarii. Administrarea chestionarului prin intermediul operatorilor de ancheta presupune din partea
acestora respectarea unor reguli tehnice: studierea chestionarului, memorarea intrebarilor, respectarea
succesiunii intrebarilor, inregistrarea fidela a raspunsurilor, intervievarea persoanelor indicate,
pastrarea secretului profesional.
IV. Structura chestionarului

In functie de tipul de intrebari:

1) Intrebari introductive - sparg gheata si dau celui anchetat sentimentul de incredere. Prima
interbare nu se va referi nici la date personale, nici la lucruri foarte complicate si este bine sa
fie inchisa (de tipul Da-Nu).
2) Intrebari de trecere - au ca scop marcarea in structura chestionarului aparitia unei noi
grupe de intrebari referitoare la o alta problema.
3) Intreabari filtru - au functie contrara tipului (2), asigurand controlul calitatii raspunsurilor.
4) Intrebari bifurcate - separa sensurile pro si contra din raspunsurile subiectilor.
5) Intrebari “De ce?” - au functie de a provoca explicarea in raport cu diferite opinii
exprimate.
6) Interabari de control - nu aduc informatii noi, ci verifica fidelitatea, constanta opiniei
exprimate.
7) Intreabari de identificare - servesc la analiza raspunsurilor din chestionar (ex.: interbari
privind varsta, sexul, nivelul de scolarizare, situatia profesionala).

In functie de tehnicile de constructie ale chestionarului:

►Tehnica palniei - presupune trecerea de la general la particular; se formulleaza intrebari libere

urmate de interbari inchise, avand ca scop determinarea raportului existent intre comportamentul
verbal si comportamentul efectiv.

►Tehnica palniei rasturnate - presupune trecerea de la particular la general.