ANGIOSPERMATOPHTA (continuare)

6.ORDINUL SOLANALES (Scrophulariales)

Cuprinde mai multe familii de plante ierboase, mai puţine lemnoase, răspândite îndeosebi în zonele
temperate.Unele specii au tuberculi subterani.Frunzele sunt simple, nedivizate sau divizate. Se caracterizează prin
flori gamopetale, pentamere, zigomorfe( mai rar actinomorfe). Androceul format din 5, 4 sau chiar două stamine,
de regulă concrescute cu tubul corolei.Gineceul este superior bicarpelar. Fruct bacă sau capsulă.
Familia Solanaceae - grupează plante ierboase, rar lemnoase, cu frunze simple sau sectate dispuse
altern.Florile pot fi solitare sau grupate în cime, sunt bisexuate, rareori unisexuate, sunt pentamere, actinomorfe.
Caliciul este gamosepal, persistent, iar corola gamopetală tubuloasă sau rotată. Androceul este format din 5
stamine prinse de petale. Gineceul este superior, bicarpelar. Fructe bace sau capsule. Solanaceele conţin alcaloizi
(atropină, capsicină, solanină, nicotină).
- Solanaceae cu fructul capsulă -
 Datura stramonium -ciumăfaie - buruină anuală otrăvitoare, originară din America de Nord,
frecventă prin locuri ruderale, malul apelor.Are tulpina erectă, frunze peţiolate cu limbul acut - ovat, flori
pedicelate, solitare cu caliciu caduc după înflorire şi corola albă lungă.Fructul capsulă ghimpoasă se deschide
prin 4 valve.Frunzele se folosesc pentru prepararea de ţigări antiastmatice.
 Datura arborea - cultivat, arbust cu flori lungi de 20-25 cm, pendule, alb-galbene.
 Hyosciamus niger - măselariţa - plantă anuală sau bianuală, buruiană ruderală,cu tulpina erectă,
păroasă,cu frunze sesile amplexicaule, flori sesile cu caliciul tubulos şi corola tubuloasă gălbuie cu vinişoare
violacee. Fruct pixidă.Toată planta este toxică, conţine alcaloizi; din frunze se obţine un extract folosit ca
unguent pentru calmarea durerilor reumatice şi traumatice.
 Nicotiana tabacum - tutunul cultivat - specie anuală cultivată în numeroase soiuri. Frunzele
ovate şi lanceolate bogate în alcalioizi.Flori cu corola infundibuliformă roşie-roz-albă.
 Nicotiana alata - regina nopţii -specie ornamentală, cu flori lungi dispuse terminal, odorante, alb-
gălbui care se deschid către seară.
 Petunia hybrida- petunie - plantă ornamentală, cu tulpini păroase, flori axilare, solitare, corola
campanulată.Se cultivă mai multe soiuri.
- Solanacee cu fructul bacă -
 Solanum tuberosum - cartof - plantă alimentară originară din America de Sud, cultivată astăzi în
toate ţările cu climă temperată. Plantă perenă, cu stoloni subterani ai căror muguri se trasnsformă în
tuberculi.Tulpina aeriană ramificată, frunze penat sectate, cu 2-4 perechi de segmente mai mari care alternează
cu perechi de segmente mai mici.Inflorescenţa este compusă din flori mici, fructul bacă. Se cultivă în
numeroase soiuri.Tuberculii sunt bogaţi în amidon, monozaharide şi vitamine şi se folosesc în alimentaţie,
industrie (pentru obţinerea spirtului, glucozei) şi ca furaj.
 Solanum melongena - vinetele - originară din India, produce fructe mari de culoare violetă
(bace) care se întrebuinţează în diferite preparate culinare.
 Lycopersicum esculentum -roşiile, tomatele - plantă anuală, cu tulpini ascendente, cu miros
puternic datorită perilor glanduloşi, frunze peţiolate întrerupt imparipenat sectate, inflorescenţe cimoase, fruct
bacă comestibilă, considerată una din cele mai preţioase legume. Se consumă proaspătă, preparată sau
conservată.Conţine zahăr, proteine, grăsimi, diferite vitamine (A,C,K).
 Capsicum annuum - ardei- plantă anuală legumicolă şi condimentară cu fructele comestibile.
Are tulpina erectă, frunze peţiolate cu limb acut lanceolat sau ovat, flori pedicelate dispuse în locul de
ramificare a tulpinilor. Fructul bacă a cărei formă şi mărime depinde de soi: cilindrică, ascuţită, mică, turtită.
Soiurile dulci se consumă proaspete sau în diferite preparate culinare. Fructele iuţi se consumă proaspete sau
uscate şi servesc la condimentarea alimentelor. Fructele sunt bogate în vitamina A şi C precum şi în pigmenţi
carotenoidici.Principiul activ care produce senzaţia de gust -iute azător este capsicina, localizată în ţesuturile
placentare.
 Atropa belladona - mătrăguna - plantă ierboasă perenă ce conţine alcaloizi: atropină,
hiosciamină, din carese obţin preparate farmaceutice folosite în afecţiunile gastro-intestinale şi oftalmologie.
 Physalis alkekengi - păpălău - specie perenă cu tulpini erecte cu frunze simple,creşte spontan dar
se şi cultivă ca plantă decorativă. Florile solitare au corola albă, fructul bacă sferică care la maturitate este
complet acoperit de caliciu portocaliu sau roşu, oval şi umflat.

Familia Scrophulariaceae - sunt plante ierboase sau arbustive, uneori parazite sau semiparazite.Au frunze
alterne sau opuse, inflorescenţe axilare din flori bisexuate, zigomorfe, pentamere, caliciul gamosepal, persistent,
corola gamopetală. Corola poate fi rotată sau bilabiată, cu buza superioară fromată din 2 petale concrescute şi cea
inferioară din 3 petale de asemenea unite. Androceul este format din 5, 4 sau 2 stamine prinse de tubul corolei.
Gineceul bicarpelar, este superior, sincarp.Fructele sunt capsule sau bace.
 Verbascum phlomoides - coada vacii - abundent păroasă,cu frunze bazale adunate în rozetă iar
cele tulpinale alterne.Corola galbenă.Vegetează în pajişti xerofile.
 Scrophularia nodosa - iarba neagră - prin păduri umede.
 Linaria vulgaris - cu flori galbene şi corola pintenată, prin locuri ruderale.
 Digitalis grandiflora - degetărel galben - plantă ierboasă cu flori tubuloase galbene dispuse în
racem lung terminal.Frunzele conţin glicozizi de ex. digitalina.
 Digitalis purpurea - degetărel roşu - spontană prin păduri, dar se şi cultivă ca ornamentală şi
medicinală, frunzele conţin glicozizi cardiotonici folosiţi în farmacie.
 Antirrhinum majus - gura leului - specie anuală ornamentală cu tulpina erectă frunze lanceolate,
întregi, corola bilabiată de culori variate.Se cultivă mai multe soiuri horticole.
 Calceolaria hybrida - cultivat - plantă ierbacee cu flori mari, variat colorate (galben, roşu, cu
pete) cu labiul superior mic şi labiul inferior foarte dezvoltat de forma unei pungi.
 Veronica - specii ierbacee din păduri, pajişti.Buruieni anuale: V. hederifolia, prin locuri ruderale
: V. chamaedris , V. arvensis, V. prostrata.
-scrofulariacee semiparazite -
 Rhinanthus glaber - clocotici - specie anuală semiparazită cu flori grupate în racem, corola lung
lubuloasă, galbenă iar fructul capsulă, închis în caliciu persistent, veziculos umflat. Comună prin pajişti şi
semănături.
 Melampyrum nemorosum - soră cu frate - tulpini erecte, frunze opuse flori tubuloase bilabiate,
galbene.Creşte prin păduri.
- scrofulariacee parazite
 Lathraea squamaria - muma pădurii - plantă parazită, lipsită de clorofilă, cu tulpinile albe,
cărnoase.Parazitează rădăcinile arinului, alunului, fagului şi ale altor plante lemnoase din păduri.
Familia Bignoniaceae - familie cu specii răspândite în zonele calde ale globului, la noi în ţară sunt specii
cultivate, ornamentale.Sunt arbori sau arbuşti unele cu tulpini agăţătoare.
 Catalpa bignonioides- arbore ci frunze lung peţiolate cu limb mare, întreg, nedinţat, flori albe cu
pete purpurii, grupate în panicule, fruct (capsulă) îngust cilindric de 20-40 cm lungime.
 Tecoma radicans - trâmbiţa - plantă lemnoasă agăţătoare, liană cu ajutorul rădăcinilor
adventive.Frunze opuse penat compuse, flori portocalii cu corola lung tubuloasă.
Familia Pedaliaceae - familie cu specii răspândite în zonele călduroase.
 Sesamum indicum - susan - plantă anuală, cu tulpini muchiate, frunze opuse, flori violacee
uneori albe dispuse câte 2,3, fruct capsulă. Seminţele conţin 5-50% ulei de calitate superioară, alimentar.
Cultivată în regiunile cu climat cald.
 Familia Gesneriaceae - cuprinde plante ierbacee, arbustive sau epifite majoritatea răspândite în zonele
calde.
 Sainpaulia jonantha - violele africane -plantă mică, cu sistem radicular fibros, tulpina foarte
scurtă, frunzele cu peţiol şi lamina cărnoasă, păroase, aşezate în rozetă. Se formează permanent frunze noi din
meristemul apical. Flori dispuse în inflorescenţe cime. Se cultivă în numeroase soiuri şi varietăţi horticole.

Familia Orobanchaceae - cuprinde specii de plante parazite - holoparazite - lipsite de clorofilă, de culoare
brun -gălbuie, frunze reduse, solziforme, flori zigomorfe dispuse în raceme, cu caliciul unit, corolă bilabiată,
gineceu bicarpelar, superior. Fruct capsulă.
 Orobanche - singurul gen de la noi din ţară, cu 22 specii.Ex.Orobanche cumana - una dintre cele
mai păgubitoare specii cu tulpini neramificate şi flori liliachii; parazitează pe floarea soarelui, roşii,
tutun.Orobanche ramosa - tulpinii ramificate şi flori violacee, parazitează pe rădăcinile de la: Zea mays,
Lycopersicum esculentum, Cannabis sativa.Toate speciile de Orobanche sunt buruieni vătămătoare, de
carantină.

7.ORDINUL LAMIALES
Familia Lamiaceae (Labiatae)- cuprinde plante ierbacee sau arbustive, prevăzute cu tulpini tetramuchiate,
prevăzute în dreptul muchiilor sub epidermă cu colenchim angular. Frunzele sunt simple şi opuse.Inflorescenţele
sunt cime mai mult sau mai puţin contractate. Florile bisexuate, pe tipul 5 au conformaţie caracteristică. Caliciul
este gamosepal şi persistent. Corola este bilabiată prevăzută cu 2 buze, (labii) una superioară formată din 2 petale
concrescute integral iar alta inferioară rezultată din unirea a trei petale.Androceul este format din 4 stamine
(didinam) sau din 2 stamine (Salvia). Aici stamina are o alcătuire caracteristică de pârghie, filamentul staminei
având 2 brae, unul anterior lung şi curbat, în vârf cu antera situat sub labiul superior iar altul posterior scurt şi
lăţit. Filamentul este fixat în treimea superioară de tubul corolei, favorizându-i oscilarea.O insectă atinge cu
trompa capătul lăţit al filamentului, care se mişcă după principiul pârghiei, coborând braţul lung, cu antera, care
atinge corpul insectei şi o umple cu polen. Insecta trece în altă floare unde depune polenul şi astfel se realizează
polenizarea încrucişată.
Gineceul este bicarpelar, superior, sincarp în fiecare lojă cu 2 ovule.Intre cele 2 ovule din fiecare cameră
apare de timpuriu un perete despărţitor astfel încât ovarul se separă în 4 loji, care la maturitate devin
tetraachene.Labiatele sunt adesea acoperite cu peri secretori de uleuri eterice plăcut mirositoare.
 Lamium maculatum - urzica moartă roşie - specie perenă frecventă prin păduri şi zăvoiaie, cu
frunze peţiolate, flori purpuriu deschis.
 Lamium amplexicaule - sugel -specie anuală ramificată de la bază. Frunzele bazale peţiolate
cordat-reniforme, frunzele tulpinale sesile amplexicaule, flori roz cu tub corolar lung. Comună prin locuri
cultivate sau pe lângă drumuri.
 Salvia - salvie, gen cu numeroase specii ierboase, caracterizate prin androceu cu 2 stamine.Salvia
officinalis - jaleş de grădină, specie cultivată, ornamentală, medicinală (tonic şi carminativ). Salvia nutans -
specie perenă ruderală, cu frunze bazale peiţolate, tulpina înaltă inflorescenţele albastre violacee pendule.Salvia
glutinosa - perenă, cu flori galben sulfurii, lipicioase.
 Stachys annua - cinsteţ- buruiană anuală cu flori alb gălbui dispuse în verticile, plantă bună
meliferă.
 Mentha piperita - menta, izma bună- plantă medicinală folosită pentru vindecarea nevralgiilor şi
reumatismului cât şi ca aromatizant pentru medicamente sau dulciuri. Mentha longifolia - izma proastă - este
specie spontană ce creşte prin locuri umede, la care tulpina se termină cu inflorescenţe spiciforme.
  Melissa officinalis - roiniţă -specie perenă cu miros plăcut de lămâie cu tulpini erecte ramificate,
frunze peţiolate, inflorescenţe verticilate formate din flori gălbui.Spontană prin luminişuri şi poieni de pădure,
uneori cultivată pentru extragerea uleiului eteric.
 Lavandula officinalis - levănţica - specie ierboasă cu frunze întregi, liniare, inflorescenţa lung
pedunculată, flori cu corola albastruie sau violacee.Din inflorescenţele propaspăt recoltate se obţine uleiul sau
esenţa de levănţică, cu miros plăcut caracteristic (pentru care se cultivă).
 Ocimum basilicum - busuioc - specie anuală, aromatică,tulpina ramificată de la bază,
inflorescenţă spiciformă,cu flori albe sau alburii.Specie cultivată, aromatică.
 Majorana hortensis - măghiran - plantă ierboasă, mediteraneeană, tulpina foarte ramificată, flori
albe sau liliachii dispuse în inflorescenţe globuloase.Se cultivă, are aplicaţii în medicină pentru proprietăţile
expectorante, sedative.
 Thymus vulgaris - cimbrişor - plantă condimentară.Tulpini repente, cu frunze scurt peţiolate,
flori în inflorescenţe capituliforme au corola mică, roşietică.
 Satureja hortensis - cimbrul de grădină - specie anuală mediteraneeană, cultivată ca plantă
condimentară, tulpina ramificată cu frunze liniare, flori liliachii, roze sau alburii.Specie bună meliferă.
 Origanum vulgare - şovârv-
 Rosmarinum officinalis - rozmarin - arbust sempervirescent, mediteranean, plăcut mirositor,
cultivat la noi în sere, grădini.Conţine uleiuri eterice cu proprietăţi stimulante, tonice, folosite în industria
farmaceutică şi a parfumurilor.
 Ajuga chamaepitys - plantă ierboasă cu tulpini terminate într-un racem florifer cu flori galbene la
care corola este unilabiată : caliciu superior este redus.Buruiană anuală prin semănături.

8.ORDINUL PLANTAGINALES
Familia Plantaginaceae - cuprinde plante ierboase (rar arbustive). Au frunze simple, de obicei aterne sau
dispuse în rozetă, al suprafaţa solului.Inflorescenţa este un spic simplu. Flori unisexuate sau bisexuate, pe tipul 4,
actinomorfe, cu înveluşurile florale persistente. Fruct capsulă.
 Plantago media, Plantago lanceolata – pătlagina.

9.ORDINUL CAMPANULALES
Familia Campanulaceae - plante ierboase (rar arbuşti, rar liane) cu frunze simple şi alterne, rar
opuse.Inflorescenţe cimoase, flori bisexuate, actinomorfe, pe tipul 5,corola gamopetală.Androceul este inserat pe
un disc la baza petaleor este format din stamine libere cu antere lungi uneori unite între ele într-un tub prin care
trece stilul gineceului sincarp inferior. Fruct capsulă.
 Campanula - cu 250 specii ex. Campanula patula, C. abietina, C. persicifolia prin pajiştile din
pădurile noastre

10. ORDINUL COMPOSITALES (ASTERALES)

Cuprinde o singură familie.
Familia Asteraceae (Compositae)
Grupează plante în majoritate ierboase. Au frunze simple sau sectate, de obicei alterne.Se caracterizează
prin flori bisexuate şi unisexuate, pentamere, tetraciclice, zigomorfe sau actinomorfe, grupate în inflorescenţă
caracteristică numită calatidiu.
Florile sunt sesile dispuse pe un receptacul lăţit sau bombat.Calatidiul este înconjurat la exterior dintr-unul
sau mai multe rânduri de bractei care alcătuiesc un involucru. Calatidiile pot fi solitare sau pot fi la rândul lor
grupate în inflorescenţe: racem,corimb, spic, capitul.
 Alcătuirea florii - caliciul este redus, şi greu de distins, transformat într-o creastă cu 5 dinţi sau într-un
număr mare de perişori care la maturitate formează în vârful fructului un papus.Corola este formată din 5 petale
unite în diferite moduri. Dacă este tubuloasă, are simetrie actinomorfă, petalele fiind unite într-un tub cu 5 dinţi.
Dacă petalele se unesc asimetric, floarea este zigomorfă, de ex. corola ligulată având o bază scurt tubulară iar cea
mai mare parte este lăţită ca o limbă =ligulă cu 3 sau 5 dinţi ceea ce indică numărul petalelor unite. Androceul este
format din 5 stamine cu filametele libere şi anterele concrescute formând un tub în jurul stilului. Gineceul inferior
este bicarpelar, prevăzut cu un stil prevăzut cu 2 stigmate.Fructul este achenă cu sau fără papus în vârf.
Multe asteracee au ca substanţă de rezervă polizaharidul inulină.Unele specii au latex ce conţine substanţe
amare, altele au uleiuri eterice, alte specii conţin alcaloizi.
Sunt considerate cele mai evoluate dicotiledonate, fiind relativ tinere, fosile din terţiar.Este cea mai
cuprinzătoare familie din clasa Dicotiledonate, se cunosc 20 000 specii răspândite pe tot globul.
Subfamilia Tubuliflorae- grupează asteraceae cu calatidii alcătuite numai din flori tubuloase, actinomorfe
sau din flori tubuloase şi ligulate.Organele vegetative nu conţin vase laticifere.
 Helianthus annuus - floarea soarelui -plantă anuală industrială, oleaginoasă.Are tulpina aspru
păroasă, înaltă, unoeri de peste 2 m.Frunzele sunt nedivizate, simple, alterne.Calatidiul este mare, receptacul
plan, acoperit cu scvame mebranoase, rigide.Florile marginale ligulate, sterile, florile din centrul calatidiului
tubuloase, fertile.Fructul =achenă.Se cultivă pentru fructele sale din care se extrage ulei, cu miros plăcut, de
culoare galben deschis, cu importanţă economică şi industrială. Turtele rămase după extragerea uleiului pot fi
folosite pentru hrănirea animalelor (vaci de lapte, porci).In timpul înfloririi este o bună plantă meliferă.
 Matricharia chamomilla - muşeţel mirositor - plantă anuală cu miros plăcut. Recepataculul conic
este gol pe dinăuntru.Pe marginea calatidiului sunt flori ligulate albe, iar în centru numeroase flori tubuloase
galbene.Valoroasă plantă medicinală.
 Matricharia inodora - muşeţel prost - plantă anuală, fără miros specific cu receptaculul
semiglobulos de obicei compact.Buruiană comună prin locuri cultivate sau la marginea drumurilor.
 Bellis perennis - bănuţei - buruiană perenă frecventă prin locuri înierbate, cu frunze spatulate,
dispuse în rozetă.Tulpina scap cu caltidiu terminal, flori marginale ligulate labe, cele tubuloase galbene.Se
cultivă în grădini var. hortensis cu calatidii mari.
 Xanthium spinosum - holeră -buruiană anuală, răspândită prin locuri ruderale,ogoare, păşuni
neîngrijite.Tulpini ramificate, erecte cu frunze alterne peţiolate, trilobat partite cu lobul terminal mai lung, în
subsuara lor cu spini trifurcaţi, galbeni.
 Zinnia elegans - cârcimărese - plantă ornamentală anuală, cu tulpina erectă, frunze opuse, sesile,
întregi, calatidii terminale lung pedunculate cu flori marginale ligulate, multiseriate, late colorate
diferit.Cultivată în numeroase soiuri horticole.
 Dahlia variabilis - dalie, gherghina- Plantă perenă cu tulpina tufos ramificată, cu rădăcini
tuberizate.Frunze opuse, de 1-2 penat sectate, calatidii mari cu flori marginale ligulate sterile viu colorate, florile
centrale tubuloase galbene, la formele horticole înlocuite de obicei cu flori ligulate. Se cultivă numeroase forme
şi soiuri de diferite mărimi şi culori.
 Tagetes patula - crăiţe- plantă anuală ornamentală cu frunze opuse penat sectate, cu segmente
lanceolate.Florile marginale ligulate portocalii, galben brune sau purpurii, flori centrale tubuloase galbene,
adeseori înlociue cu flori ligulate. Se cultivă ca specii decorative.
 Cosmos bipinnatus - plantă anuală ornamentată, tulpina înaltă de peste 1 m, cu frunze de 1-3 penat
sectate, calatidii cu flori ligulate viu colorate, flori centrale tubuloase galbene. Se cultivă în grădini.
 Achillea millefolium - coada şoricelului - plantă ierboasă cu frunze lanceolate de 2-4 ori penat
sectate, caltidii mici grupate în corimb. Creşte prin locuri înerbate, uscate, însorite.
 Artemisia absinthium - pelin alb - plantă perenă comună prin ogoare sau marginea drumului.
Frunzele bipenat partite sau sectate, pe ambele feţe păroase, calatidii alburii. Are miros caracteristic de pelin,
planta conţine substanţe amare, glande secretoare de uleiuri eterice. Se foloseşte în farmacie ca remediu pentru
bolile de stomac şi ca tonic. Băutura alcoolică, absintul, se prepară din pelin alb şi alte plante aromatice.
 Artemisia dracunculus - tarhon - plantă perenă tufos ramificată, frunze nedivizate, liniar
lanceolate.Calatidii mici.In stare verde este plantă condimetară, conţine ulei aromat.
 Tusilago farfara -potbal -buruiană perenă,frecventă pe locuri umede, argiloase, malul apelor.
Tulpina floriferă înaltă de 20 cm, apare înainte frunzelor bazale care sunt lung peţiolate,pe dos păroase.
 Senecio vulgaris -spălăcioasă-buruiană anuală comună prin locuri cultivate şi ruderale.
 Calendulla officinalis - gălbenele - plantă ornamentală anuală, cu miros caracteristic, tulpina
înaltă, frunze simple alterne, calatidii cu flori ligulate galben aurii, cele centrale colorate, adesea înlocuite cu
flori ligulate.
 Arctium lappa - brusture - buruiană cu tulpina înaltă de peste 1m., frunze bazale lung peţiolate,
calatidii globuloase. Florile sunt toate tubuloase, purpurii.
 Carduus acanthoides - spin -buruiană de locuri ruderale cu tulpină înaltă de peste 1m.
 Cirsium arvense - pălămida - buruiană perenă foarte răspândită îndeosebi în culturile de cereale, pe
marginea arăturilor. Tulpini înalte de peste 1m, frunze sesile, calatidii dispuse câte 1-3 în vârful ramurilor. Pe
fiecare individ se pot produce 30 000 - 40 000 achene, care îşi păstrează capacitatea de germinare timp
îndelungat.Se înmulţesc şi pe cale vegetativă. Produce pagube mari, de aceea e considerată una dintre cele mai
vătămătoare din arăturile noastre.
 Cynara scolymus -anghinare -plantă uneori cultivată pentru calatidiile mari de 7-8 cm.
 Centaurea - gen cu peste 400 specii, în ţara noastră 70.Calatidiile au florile marginale tubuloase
mult mai mari decât cele centrale.Ex. Centaurea cyanus, C. austriaca.
Subfamilia Liguliflorae - au calatidii numai cu flori ligulate şi au laticifere în toate organele lor vegetative.
 Cichorium intybus - cicoare - buruiană perenă sau plantă cultivată pentru rădăcinile groase bogate
în inulină.Glucidele din rădăcini au importanţă industrială pentru producerea fructozei şi alcoolului.Rădăcinile
sunt prelucrate pentru obţinerea de cafea de cicoare.
 Taraxacum officinale - păpădia - specie comună prin locuri înierbate şi ruderale, grădini.Frunzele
bazale, runcinate, tulpina scap cilindric fistulos, cu calatidiu în vârf cu flori galbene.
 Sonchus arvensis - susai - buruiană perenă cu înmulţire vegetativă foarte puternică prin muguri
radiculari. Rădăcina pătrunde în sol până la 50 cm formând ramificaţii orizonatale.Tulpina fistuloasă, înaltă de
50-60 cm. Invadează mai ales culturile de primăvară.
 Lactuca sativa - salata - plantă anuală sau bianulă, cultivată în varietăţi şi forme. Frunze bazale
adunate în rozetă, comestibile.Tulpina erectă poartă în vârf calatidii mici, cu flori galbene.Se cultivă mai multe
soiuri.
 Hieracium - vulturica - gen cu peste 800 specii, plante ierboase, perene, la noi 170 specii
răspândite prin tufărişuri, păsuni alpine sau subalpine.