CURS 6 – BIOLOGIE GENERALĂ, VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ

Ord. FABALES (LEGUMINOSALES)

Cuprinde cel mai mare număr de specii între ordinele Subclasei Rosidae – 18.000 şi sunt
răspândite pe tot globul. Denumirea ordinului derivă de la fructul caracteristic – legumă sau păstaie.
Sunt plante lemnoase şi ierboase, anuale sau perne. Rădăcina lor prezintă nodozităţi care se formează
din simbioza acestor plante cu bacteria fixatoare de azot – Rhizobium leguminosarum.
Frunzele compuse, rareori simple, sunt stipelate (uneori stipelele sunt transformate în spini) şi
adesea metamorfozate în cârcei. Florile de cele mai multe ori grupate în raceme, capitule sau umbele,
sunt de regulă zigomorfe, mai rar actinomorfe. Caliciul este format din 5 sepale concrescute, uneori
bilabiat sau cu lacinii inegale. Corola este alcătuită din 5 petale libere, egale sau inegale, uneori se
reduc la una. Androceul este format din numeroase stamine, din 10, sau se reduce la 5 sau 4, pot fi
libere sau concrescute prin filamentele lor. Gineceul monocarpelar are ovarul dispus superior.
Fructul este păstaie sau legumă (uneori lomentă), ce se desface longitudinal pe două linii: pe linia de
sutură a carpelei şi pe linia nervurii mediane; lomenta se desface prin macerare, fragmentare. Din
punct de vedere chimic, fabaceele sun bogate în substanţe proteice (în special în cotiledoane şi
seminţe), alcaloizi, saponine, taninuri. Ordinul Fabales cuprinde 3 familii farmaceutic importante:
Mimosaceae, Caesalpinaceae şi Fabaceae.

Fam. Mimosaceae
Cuprinde arbori şi arbuşti, mai rar plante ierboase, foarte răspândite în regiunile tropicale şi
cultivate în zonele temperate. Frunzele sunt simplu sau dublu penat compuse. Florile mici au simetrie
radiară cu învelişurile florale pe tipul 4-5. Caliciul este dialisepal iar corola gamopetală. Androceul
este format din 4-5 stamine, lungi, libere, rar concrescute. Gineceul este monocarpelar superior.
Fructul păstaie.

Acaccia senegal Willd.- Acacie

Este un arbust tropical cu frunze alterne, dublu paripenat-compuse, cu 10-15 perechi de foliole
înguste, la baza cărora se întâlnesc trei spini negricioşi, recurbaţi. Flori mici galbene, grupate în
spice. O floare prezintă 5 sepale sudate, 5 petale mici, galbene, libere, numeroase stamine libere,
gineceu monocarpelar, fruct păstaie.
În scoarţa tulpinii se găsesc pungi secretoare din care prin incizii exudă un lichid mucilaginos,
care se întăreşte la aer, denumit gumă arabică. Arabicum gummi sau Acaciae gummi, este utilizată
drept emulgator.

Acacia catechu Willd.

Specie originară din Africa tropicală şi Asia. Arbore înalt de 10-15 m, cu scoarţa brun roşcată,
frunze alterne, dublu paripenat compuse cu numeroase foliole. Flori albe, hermafrodite, grupate în
spice puţin laxe. Fructul este o păstaie dreaptă, aplatizată, coriacee, glabră. Farmaceutic se folosesc
scoarţele din care se extrage „catechu”, substanţă ce are un conţinut ridicat de taninuri catehice şi se
foloseşte ca astringent şi hemostatic în afecţiuni ale cavităţii bucale.
Mimosa pudica L. - Sensitivă
Plantă anuală înaltă de 30-50cm ghimpoasă, cu frunze dublu paripenat compuse, lung peţiolate,
prevăzute cu stipele. Flori roz violete cu 4 sepale concrescute la bază, 4 petale mici şi 4 stamine cu
filamente lungi. Inflorescenţă pedunculată, capituliformă, fruct păstaie liniară păroasă. Originară din
Brazilia. Scoarţa conţine tanin şi are acţiune astringentă.

Fam. Caesalpinaceae
Plantele din această familie sunt în majoritate arbori tropicali cu frunze stipelate, simplu sau
dublu penat compuse, rareori întregi, cu dispoziţie alternă. Flori uşor zigomorfe cu sepalele şi

BGVA – CURS 6 1
petalele libere. Caliciul este format din 5-4 sepale, corola din 5-4 petale se reduce uneori la 3-2 sau
complet. Androceul din numeroase stamine este dispus pe două verticile. Fructul este o păstaie de
formă şi mărime variabilă.

Cassia angustifolia Vahl. - Siminichie

Arbust mic, de până la 1m, tropical sau subtropical. Frunze paripenat compuse cu 5-9 perechi
de foliole glabre, îngust lanceolate, cu marginea întreagă şi aproape sesile. Flori galbene, zigomorfe,
pe tipul 5, în raceme axilare. Fiecare floare prezintă 5 sepale, 5 petale inegale, 10 stamine inegale, cu
filamente libere. Gineceu monocarpelar.
Importanţă farmaceutică prezintă foliolele frunzelor, Sennae folium, cunoscute sub numele de
foi de mamă. Sunt recunoscute pentru conţinutul lor în antrachinone, sub formă de diantrone
(senozida A şi B) şi folosite sub formă de ceaiuri medicinale sau sub formă de extracte datorită
acţiunii laxative şi purgative. De asemenea fructele, Sennae fructus, se utilizează pentru prepararea
unor infuzii laxative pentru copii (au efect laxativ mai blând), datorită conţinutului mai scăzut în
glicozide antrachinonice.

Gleditsia triacanthos L. - Glădiţă

Arbore înalt de 20 m la noi, până la 45 m în patria de origine America de Nord, cu tulpina
relativ dreaptă, în tinereţe cu o scoarţa netedă. Coroană rară, luminoasă. Frunzele sunt simplu
paripenat compuse pe ramurile mai mari şi dublu paripenat compuse pe lujerii mici. Florile mici
verzui, hermafrodite, uneori unisexuate sau poligame, dispuse în raceme înguste, sesile şi bogate în
nectar. O floare zigomorfă, are caliciul din 5 sepale libere, corola din 5 petale, androceul din 10
stamine libere dispuse pe doua verticile, gineceul unicarpelar, superior. Fructele păstăi mari, lungi de
20-40cm, late de 4-5cm, indehiscente, răsucite longitudinal, brun roşcate.
Importanţă farmaceutică prezintă fructele, Gleditschiae fructus, recoltate toamna târziu şi chiar
peste iarnă, ce conţin în seminţe un galactomanan şi taninuri, precum şi un alcaloid, triacantina, acid
cafeic şi acid clorogenic. Galactomananul are acţiune antispastică, fiind recomandat în ulcer şi astm
bronşic. Triacantina are acţiune spasmolitică asupra musculaturii netede.

Cercis siliquastrum L. – Arborele lui Iuda

Arbore sau arbust, cu scoarţă de culoare brun roşcată.Frunze alterne, simple, lung peţiolate, cu
lamina palmat nervată, la bază adânc cordată, cu margini întregi, la vârf rotunjite sau emarginate.
Stipele mici ovate, caduce. Flori bilateral simetrice, hermafrodite, roze-purpurii, rar albe, cu
pedunculi roşietici, apar înaintea frunzelor pe ramurile mai bătrâne. Caliciul concrescut, campanulat.
Petale 5, de un roz viu, inegale, libere, asemănătoare ca formă cu petalele papilionatelor. Stamine 10,
libere. Fructul păstaie turtită, dehiscentă, alungită, lat liniară, subţire, la vârf ascuţită. Seminţe ovate
sau eliptice, tari, brune, turtite. Cultivată ca plantă ornamentală în parcuri.
Importanţă farmaceutică prezintă păstăile care conţin tanin şi au acţiune astringentă.

Krameria triandra Ruiz-Pavon

Subarbust din America de Sud, ce trăieşte la 1000- 2000 m înălţime. Rădăcina este foarte bine
dezvoltată, groasă de 1m, ramificată, dură. Tulpină cu ramuri pubescente, frunze alterne, întregi,
cenuşiu-argintii. Flori roşii, solitare, zigomorfe, formate din 4 sepale colorate (petaloide), 4 petale, 2
anterioare mai mici şi cărnoase, 3 stamine roşii şi o carpelă pubescentă. Fruct păstaie globuloasă.
Importanţă farmaceutică prezintă rădăcina – Ratanhiae radix, bogată în tanin catehic şi se foloseşte
ca antidiareic, antiseptic, antihemoragic.

Ceratonia siliqua L. - Roşcovă, pâinea Sf. Ioan

Arbore sau arbust mediteranean, cultivat pentru păstăile sale foarte lungi (15-20cm),
Ceratoniae fructus, utilizate înainte în alimentaţie, dar în prezent şi în scopuri medicinale. Se

BGVA – CURS 6 2
utilizează sub formă de făină de fructe în tulburări dispeptice la copii, în gastrite, enterocolite,
dizenterii. Această pulbere, bogată în mucilagii, pectine, vitamine, glucide, galactomanan, are
proprietatea de a absorbi toxinele şi secreţiile prevenind deshidratarea şi au şi rol nutritiv.

Tamarindus indica L.
Arbore înalt de 20-25m, cu lemn dur, colorat, specie tropicală originară din Africa. Frunze
foarte dese, alterne, paripenat compuse cu 12-15 perechi de foliole întregi, cu vârf rotunjit. Florile
hermafrodite şi zigomorfe sunt grupate în raceme terminale şi formate din 5 sepale, 5 petale galbene
cu vinişoare roşietice, androceu monadelf, şi gineceu monocarpelar superior. Fructul o păstaie
aplatizată, indehiscentă. Farmaceutic se folosesc păstăile, Pulpa Tamarindorum, bogate în glucide şi
acizi organici şi din care se prepară o băutură răcoritoare cu efect purgativ blând şi coleretic.

Copaifera officinalis Lindl.

Arbust tropical originar din Africa, cu ramuri glabre, frunze paripenat compuse dispuse altern
şi foliole asimetrice, margine întreagă şi vârf acuminat. Flori grupate în panicule axilare de lungimea
frunzelor. Perigon sepaloid, androceu din 8-10 stamine, gineceu monocarpelar. Fruct păstaie
monospermă. Farmaceutic se utilizează scoarţa şi lemnul care sunt străbătute de canale secretoare.
Prin incizii profunde se obţine o rezină din care se prepară balsamul de Copaibe, cu acţiune
antiseptică puternică.

Fam. Fabaceae
Din această familie fac parte leguminoasele propriu-zise ce cresc spontan sau se cultivă pentru
importanţa lor alimentară sau furajeră. Sunt arbori, tufe, liane şi plante ierboase, cu frunze penat sau
palmat compuse. Florile pot fi solitare sau grupate în raceme, hermafrodite şi zigomorfe. Caliciul
este format din 5 sepale concrescute iar corola din petale libere, diferite ca formă şi mărime. Cea
superioară este cea mai mare şi se numeşte stindard sau vexil, cele două laterale se numesc aripioare
sau alae, iar cele două inferioare, parţial sudate terminal, formează luntriţa sau carena, în ele fiind
adăpostite staminele şi gineceul. Androceul este format din 10 stamine care pot fi libere şi dispuse
câte 5 pe două verticile, pot fi toate concrescute prin filamentele lor într-un singur mănunchi –
androceu monadelf sau 9 stamine concresc prin filamente într-un mănunchi şi una rămâne liberă –
androceu diadelf. Gineceul este monocarpelar cu ovarul dispus superior. Fructul păstaie polispermă,
rar monospermă.

- fabacee cu filamente staminale libere, A5+5

Sophora japonica L.– Salcâmul japonez
Arbore înalt de până la 20-30m cu coroană rotundă şi deasă şi ramuri divergente, lipsite de
spini. Tulpina este scurtă, cu scoarţă netedă, de culoare verde închis, mai târziu cenuşiu gălbuie ce
formează un ritidom adânc brăzdat în sens longitudinal. Frunze alterne, imparipenat compuse cu 7-
11 foliole ovate şi ascuţite la vârf, de culoare verde închis şi lucioase pe faţă şi mai pale pe epiderma
inferioară. Florile sunt grupate în panicule erecte şi au culoare alb-gălbuie. Fructele (lomente), sunt
cărnoase, polisperme, indehiscente şi strangulate între seminţe. În scopuri farmaceutice se folosesc
bobocii florali, Sophorae immaturi flores, nedesfăcuţi şi de culoare galben verzuie. Bobocii
constituie sursa cea mai bogată de rutozid (rutina), conţinut ce poate ajunge la 15-20%. Alături de
acesta se găsesc şi alte glicozide flavonoidice: camferol, cvercetol, soforodol, etc. Florile de salcâm
japonez nu se folosesc ca atare. Rutina are proprietăţi de vitamina P mărind rezistenţa capilarelor şi
diminuând permeabilitatea lor. Este indicată în edeme cardiace, insuficienţă hepatică, în hemoragii
datorate fragilităţii capilarelor, în oftalmologie în glaucom, în retinopatia diabetică, etc. Industria
noastră farmaceutică produce Rutozid comprimate şi în asociere cu vitamina C, Tarosin şi un
compus solubil, Rutin S.

BGVA – CURS 6 3
 Myroxylon balsamum L.
Arbore înalt de 15-20m, originar din America centrală (San Salvador, Guatemala), cu frunze
imparipenat compuse, cu 4-7 foliole, oval alungite, asimetrice. Flori albe grupate în raceme axilare,
cu stindardul oval foarte dezvoltat. Fructul o păstaie monospermă cu sămânţa separată de endocarp
printr-un înveliş rezinos. De la această specie se foloseşte scoarţa din care se extrage prin incizii un
lichid vâscos brun roşcat, cu miros aromat, numit Balsamum Peruvinum- balsamul de Peru, folosit ca
antiseptic.

Myroxylon toluifera Tschirch

Arbore înalt de 40m cu trunchiul drept de 15-20m, originar din America centrală (Columbia şi
Venezuela), cu frunze imparipenat compuse şi flori grupate în panicule axilare. Fruct păstaie cu
suprafaţa netedă. Această specie furnizează balsamul de Tolu, Balsamum Tolutanum, utilizat ca
expectorant în bronşite întrucât fluidifică secreţiile bronşice.

- fabacee cu 9 stamine unite şi una liberă, A(9)+1

Astragalus gummifer Labill.

Specie răspândită în Iran, Irak, Siria, în zone montane la înălţimi de 1500-3000m. Subarbust
înalt de 0,5-1m, cu ramuri tomentoase. Frunze paripenat compuse cu numeroase foliole glabre şi
prevăzute cu nişte spini duri, foarte ascuţiţi, gălbui care sunt de fapt prelungirile rahisului frunzelor.
Foliolele sunt mici, caduce, pe ramuri rămânând doar rahisul spinos şi fololiole glabre.
Florile sunt grupate în raceme axilare, pauciflore (2-5 flori). Bracteele florale sunt mai lungi
decât caliciul pubescent format din 5 sepale concrescute la bază. Corola este formată din 5 petale
galbene sau portocalii cu stindardul lăţit la bază. Fructul este o păstaie globuloasă, ovată, păroasă
Planta este cunoscută din antichitate.
Prin incizia ramurilor şi tulpinii exudă o substanţă vâscoasă care la aer se solidifică şi se
transformă în fragmente mici de culoare alb - gălbuie şi care reprezintă produsul vegetal cunoscut
sub numele de Tragacantha sau Gummi Tragacanthae. Guma se foloseşte în tehnica farmaceutică ca
liant pentru comprimate, emulgator şi la prepararea cimentului dentar.

Physostigma venenosum Balf. – Calabar

Este o liană tropicală lungă de până la 15m, cu frunze trifoliate, alterne, cu foliolele ovate
întregi. Florile sunt grupate în raceme axilare, sunt hermafrodite, zigomorfe, de culoare roşie-
purpurie. Fructele sunt păstăi alungite ce conţin 2-3 seminţe mari cu tegumentul brun negricios.
Farmaceutic se folosesc seminţele, Physostigmae semen sau Faba calabarica, care au un conţinut
ridicat de alcaloizi, dintre care mai important este fisostigmina, un parasimpaticomimetic cu acţiune
opusă atropinei. Stimulează secreţiile salivară, intestinală, pancreatică şi peristaltismul intestinal şi
tonifică musculatura. Separat, alcaloidul se foloseşte, datorită proprietăţilor miotice, în oftalmologie,
în operaţiile de cataractă.

Trigonella foenum graecum L.– Schinduf

Plantă ierboasă anuală, erectă, înaltă de 30-70cm, neramificată sau ramificată numai în partea
superioară. Tulpina este cilindrică, fistuloasă, glabră. Frunzele sunt trifoliate, lung peţiolate, cu
foliolele obovate, cu marginea uşor dinţată, glabre pe faţa superioară şi slab păroase pe dos. Florile
sunt solitare sau grupate câte două în axila frunzelor superioare. Sunt de tip papilionat, de culoare
gălbuie sau slab liliachie, cu caliciul păros. Fructele sunt păstăi alungite, drepte sau uşor curbate,
comprimate. Se termină cu un rostru lung de 2-4cm şi conţin 10-20 seminţe brun gălbui. Farmaceutic
se folosesc seminţele, Foenugraeci semen, ce conţin substanţe de natură glucidică, proteine, lecitină,
substanţe amare, ulei volatil, cantităţi mici de rutozid, vitamina PP, aminoacizi liberi, Fe, Mg, fosfaţi.

BGVA – CURS 6 4
Se utilizează ca stimulent neuromuscular, afrodiziac, tonic general, antianemic, hipoglicemiant,
hipocolesterolemiant.

Anthyllis vulneraria L. - Vătămătoare

Plantă anuală cu tulpină înaltă de 5-60cm, simplă sau ramificată, dreaptă, cilindrică. Frunzele
sunt imparipenat compuse, cu 1-7 foliole, cea terminală de obicei mai mare decât cele laterale.
Foliole laterale uneori puţine. Florile sunt grupate în inflorescenţe mari, solitare, au caliciul tubulos,
de obicei umflat, alb sau alb gălbui, uneori roşiatic păros, cu dinţi inegali, mici, dintre care cei
superiori ovaţi, cei inferiori subulaţi şi corolă galbenă, alb-gălbuie sau ± roşcat galbenă. Androceul
este format din nouă stamine unite şi una liberă iar gineceul monocarpelar superior.Fructul este o
păstaie cu peduncul lung, înconjurată de caliciul persistent, indehiscent.
Planta conţine saponozide, taninuri, xantofile, substanţe colorante. Anthyllis vulnerariae flores
se utiliza sub formă de infuzie în tratamentul rănilor greu vindecabile şi pentru proprietăţile
pectorale.

Astragalus glycyphyllos L.– Unghia găii

Plantă ierboasă perenă, înaltă de 20-80cm cu rădăcină pivotantă, adâncă, la bază lemnoasă,
ramificată şi tulpini ramificate, întinse pe pământ flexuase, glabrescente. Frunzele sunt subţiri,
imparipenat compuse cu 4-7 perechi de foliole eliptice sau alungit eliptice, obtuze, rotunjite. Florile
sunt grupate în inflorescenţă oval alungită, densă, multifloră. Au caliciu tubulos, corolă cu petale
galben verzui, lung unguiculate şi cu vexil prevăzut cu o lamină ovată, la vârf emarginată, mult mai
lungă decât aripile. Androceu diadelf, gineceu monocarpelar superior. Fructul este o păstaie liniară,
încovoiată până la uşor spiralată, umflată la ambele capete îngustată, rostrată.
În medicina tradiţională, partea aeriană a plantei, Astragali glycyphyllos herba, împreună cu
fructele, se foloseau sub formă de decoct în combaterea limbricilor, în hernie, iar fiartă în lapte,
pentru calmarea eritemului fesier la copii, a opărelilor şi în băi antireumatismale.

Colutea arborescens L. - Băşicoasă

Arbust de 2-3m înălţime cu rădăcina scurtă, ramificată şi tulpină la bază lemnoasă, în partea
superioară ierboasă şi ramificată. Frunze imparipenat compuse cu 7-11 foliole, foliolele scurt
peţiolate, obovate, lat eliptice, la vârf emarginate. Flori grupate câte 2-8 în axila frunzelor, au
pedunculi nutanţi; sunt de culoare galben deschis, lungi de cca. 2cm. Caliciul este campanulat,
bilabiat, acoperit cu peri albi iar corola cu vexil erect, rotund, lung cât aripile şi carena. Fructul este o
păstaie nutantă, indehiscentă.
În medicina tradiţională frunzele sunt utilizate pentru acţiunea lor purgativă. Seminţele în doze
mari sunt toxice.

Coronilla varia L. - Coronişte

Plantă ierboasă, perenă, de 30-120 cm, tulpină culcată sau agăţătoare, muchiată, ± goală, scurt
păroasă sau glabră. Frunze scurt peţiolate sau sesile, foliole eliptice sau liniare, rar obovate, deschis
verzi, terminate în mucron. Flori grupate în inflorescenţă umbeliformă, cu peduncul lung formată din
12-15 (20) flori, caliciul 1/3 din lungimea pedicelului, corolă cu petale prevăzute cu unguicule ± mai
lungi decât caliciul; vexil roz, rar violet, puţin mai scurt decât aripile albe sau roz nuanţate; carenă
deschis roză, la vârf neagră purpurie. Fruct păstaie erectă sau patentă, gâtuită între seminţe, ±
curbată.
Specia în stare proaspătă este toxică, dar prin uscare îşi pierde toxicitatea. Partea aeriană a
plantei conţine coronilina, substanţă cu acţiune cardiotonică. Seminţele conţin alcaloizi.

Dorycnium germanicum Rony. - Suliţică

BGVA – CURS 6 5
 Plantă subfrutescentă, perenă, înaltă de 15-45cm, tulpina tufos ramificată, la partea inferioară
lemnoasă, decumbent ascendentă, alipit păroasă, frunze puţin mai scurte decât internodul, foliole
îngust obovate până la lanceolate, sericeu tomentoase, dispuse în verticil, sesile. Flori în
inflorescenţă de obicei formată din 6-14 flori cu pediceli lungi cât tubul caliciului, caliciul sericeu,
din 5 sepale unite, zigomorfe, corolă cu vexil lung şi carenă puţin mai scurtă decât aripile. Fruct
păstaie ovată, aproape de 2 ori mai lungă decât caliciul, lucioasă, bruniu neagră.
Florile plantei au acţiune antitusivă.

Glycyrrhiza glabra L. – Lemn dulce

Subarbust erect, înalt de 1,5m, cu aspect de tufă. Se întâlneşte numai în regiunile joase, mai
călduroase, fiind adaptat la temperaturi mai ridicate. Puţin răspândit în flora spontană. În sol prezintă
un rizom principal gros, fusiform, din care se desprind rizomi secundari, bruni la exterior, galbeni în
interior, lungi de 1-2m, de pe care se desprind numeroase rădăcini. Tulpini erecte, viguroase, puţin
ramificate în partea superioară, frunze imparipenat compuse, cu 5-9 perechi de foliole ovate sau lat-
eliptice. Flori albastre violet, scurt pedicelate, grupate câte 50-80 în raceme alungite. Fruct, păstaie
erectă, comprimată cu 3-5 seminţe reniforme. Se cultivă în scopuri medicinale.
Importanţă farmaceutică prezintă rădăcina, Liquiritae radix, ce are o compoziţie chimică foarte
complexă. Conţine 5-10% glicirizină, un derivat triterpenic de 50 de ori mai dulce decât zahărul,
flavonoide, un hormon estrogen de natură steroidică similar estradiolului, rezine, vitamine din grupa
B, manitol etc.
Este folosită în afecţiuni pulmonare întrucât fluidifică secreţiile traheobronşice şi faringiene.
Derivaţii de natură flavonoidică au acţiune diuretică şi antispastică. Acidul gliciretic are acţiune
antiinflamatoare şi antiulceroasă, extractul total are acţiune laxativă şi intră în numeroase forme şi
produse farmaceutice.

Lathyrus hirsutus L. – Piedica vântului

Plantă ierboasă, anuală, păroasă, înaltă de 30- 80 cm cu tulpină erectă sau ascendentă,
agăţătoare, slab aripată, ramificată. Frunze cu o singură pereche de foliole şi cu peţiol îngust aripat;
foliole lanceolate sau alungit eliptice, acute şi mucronate. Rachis terminat cu un cârcel trifurcat,
stipele semisagitate. Flori grupate în inflorescenţă racemoasă, formată din 2 flori care la început sunt
liliachii, mai târziu albăstrii.Fructul este o păstaie hirsută, lanceolat eliptică, comprimată.
Planta se utilizează în unele zone ale Munţilor Apuseni în uz extern, în băi contra unor forme
de paralizie.
Lotus corniculatus L. - Ghizdei
Plantă ierboasă perenă de 10-60 cm înălţime. Tulpina are colet multicapitat din care pornesc
numeroşi lăstari culcaţi la bază sau erecţi. Frunze scurte peţiolate, 5-foliolate, cu foliole alungite
ovate, cele inferioare îndepărtate. Flori grupate în inflorescenţe umbeliforme. Caliciul cilindric, cu 5
dinţi triunghiular lanceolaţi, corolă galbenă sulfurie, vexil rotund, aripi lat ovate, carenă scurtă,
perpendicular arcuită în sus. Androceu din 10 stamine diadelfe, gineceu monocarpelar. Fruct păstaie
cilindrică.
Importanţă farmaceutică prezintă frunzele şi florile care conţin numeroase flavonoide.
Medicina populară îi atribuie proprietăţi antiseptice şi sedative, fiind indicată în insomnii şi stări de
anxietate şi calmantă în stările de excitaţie nervoasă.

Onobrychis viciifolia Scop. – Sparcetă

Plantă ierboasă perenă, înaltă de 30-70 cm. Tulpina arcuită, erectă cu internoduri superioare
relative scurte. Frunzele imparipenat compuse, cu 5-12 perechi de foliole, scurt pedicelate sau
subsesile, alungit obovate sau eliptice. Inflorescenţa lung pedunculată, de 2-3 ori mai lungă decât
frunza bracteantă. Racem la început dens, scurt, în cursul înfloririi se prelungeşte şi devine lax. Flori
scurt pedicelate. Caliciul, cu tub scurt, campanulat şi dinţi de 3-4 ori mai lungi decât tubul. Petale

BGVA – CURS 6 6
scurt unguiculate, viu carmin roşii cu vexil întunecat nervat, lat eliptic, de lungimea carenei; aripi de
lungimea caliciului, scurt auriculat. Fruct păstaie în formă de semicerc comprimat. Trăieşte prin
locuri ierboase.
Planta conţine proteine (19 %), lipide, substanţe minerale, celuloză, substanţe extractive
neazotate. Este o importantă plantă meliferă.

Vicia faba L. - Bob

Plantă ierboasă anuală înaltă de 20-40 cm.
Rădăcină pivotantă cu ramificaţii secundare prevăzute cu nodozităţi colţuroase, neregulate ce
pătrunde în sol până la 1,20 m. Tulpina în 4 muchii, erectă, glabră, slab ramificată, cu 2-3 perechi de
foliole mari, eliptice, prevăzute cu nectarii. Flori mari, albe, cu o pată neagră pe aripioare, grupate
cate 3-6 în racem. Formează un număr foarte mare de boboci (peste 200) florali, ceea ce indică o
mare potenţialitate productivă, mare parte însă dispar. Fructul este o păstaie, la maturitate brun-
negricioasă.
În medicina populară este folosită cenuşa obţinută prin arderea tulpinilor şi păstăilor care
conţin un procent ridicat de azotat de potasiu, având acţiune diuretică şi sedativă în durerile
aparatului urinar. A fost folosită ca sedativ şi în litiază renală, inflamaţii vezicale ale bolnavilor de
prostată, în colici nefritice, reumatism.

Vicia sativa L. - Măzăriche de primăvară

Plantă ierboasă, anuală, cu tulpină viguroasă, angulată, ramificată, păroasă până la
glabrescentă, înaltă de 30-80cm. Frunzele inferioare de obicei fără cârcei, cu foliole obcordate, cele
superioare cu cârcei ramificaţi, de obicei cu 4-8 perechi de foliole, mai mult sau mai puţin egale,
alungit obovate, emarginate şi slab mucromate. Stipele lungi, semisagitate. Flori variat colorate cu
vexilul lat obovat, glabru, de culoare viu albastră, puţin mai lung decât aripile purpuriu închise,
carena alburie până la rozee, caliciu cu diviziuni egale, erecte linear-lanceolate, ciliate. Fruct păstaie
alungit liniară. Spontană prin semănături, cereale, păşuni, fâneţe, pe lângă drumuri.
În scopuri medicinale se foloseşte făina obţinută din seminţe sub formă de cataplasme, ca
emolient sau intern ca purgativ.

Pisum sativum L. - Mazăre

Plantă ierboasă perenă de 60-150 cm înălţime. Rădăcina pivotantă cu ramificaţii secundare
conţine numeroase nodozităţi. Tulpina este goală în interior, rotundă, mai groasă şi mult mai
ramificată spre bază. Frunze paripenat-compuse cu 2-3 perechi de foliole, adeseori cu marginea
zimţată spre bază, ultima foliolă se transformă într-un cârcel ramificat. Cârceii se prind de plantele
vecine susţinându-se reciproc. La baza frunzelor se află două stipele amplexicaule, semicordate,
lungi de 5-10 cm şi late de 3-4 cm. Florile mari, albe, sunt dispuse câte 2-5 în subsuoara frunzei.
Caliciul gamosepal este format din 5 sepale; corola dialipetală din 5 petale diferite ca formă şi
mărime (stindard, 2 aripioare, carena rezultată din unirea a două petale); androceu din 10 stamine din
care 9 unite prin filamente, sub forma unui tub şi una liberă; gineceu cu ovar superior.
Mazărea reprezintă o importantă sursă de fosfor şi săruri de potasiu, fiind uşor laxativă. Florile
conţin flavonoide. În medicina tradiţională ceaiul din cârceii frunzelor de mazăre se utiliza în colici
gastrice, iar cataplasmele din făina obţinută din seminţe, în amigdalite.

Lens culinaris Medik. - Linte

Plantă ierboasă, anuală, legumicolă, înaltă de 20-75 cm, acoperită cu peri fini. La noi în ţară se
cultivă pe suprafeţe mici. Rădăcina pivotantă, ramificată, pătrunde în sol până la 60-70 cm. Tulpina
este flexibilă, fragedă, patrunghiulară, striată. Frunze paripenat-compuse, cu 2-7 perechi de foliole
alungit-ovate, fin-păroase însoţite de stipele mici. Florile albe, grupate câte 2-4 în raceme, au

BGVA – CURS 6 7
nervurile stindardului albăstrui. Fructul este o păstaie rombică sau ovală, glabră, galbenă, mai rar
brună sau neagră.
Specie alimentară de o deosebită valoare nutritivă datorită conţinutului foarte ridicat în
proteine şi glucide, săruri minerale, vitamine, etc. Se folosesc seminţele în convalescenţe, ca
energizant. Au proprietăţi galactogoge, iar extern se folosesc în abcese (grăbesc maturarea).

Melilotus officinalis G. - Sulfină

Plantă perenă ierboasă cu rădăcina prevăzută cu nodozităţi, tulpini înalte până la 2,5m,
cilindrice, glabre, foarte ramificate. Frunzele trifoliate, peţiolate, cu foliole lanceolate sau obovate, cu
peţiol scurt, dinţate pe margine şi cu stipele înguste şi lungi. Florile sunt grupate în raceme lungi
dispuse la subţioara frunzelor şi sunt formate din 5 sepale concrescute, 5 petale libere, inegale, ce
formează o corolă zigomorfă, galbenă, androceu din 10 stamine, din care 9 concrescute şi una liberă,
gineceu monocarpelar superior, fructul o păstaie mică, indehiscentă.
Creşte prin locuri cultivate şi necultivate, prin fâneţe, semănături, coaste pietroase, marginea
drumurilor şi a căilor ferate.
Importanţă farmaceutică prezintă inflorescenţele - Meliloti flores, ce au miros de cumarină şi
gust sălciu sau iarba - Meliloti herba, adică vârfurile tulpinii. Produsul brut medicamentos conţine
cumarină, melilotină, acid cumaric, taninuri, săruri minerale. Are acţiune vasodilatatoare, măreşte
permeabilitatea vasculară, scade tensiunea arterială, este un regenerator al celulei hepatice. Florile se
folosesc ca sedativ, expectorant, hipotensiv şi diuretic. Se recomandă în tratamentul astmului
bronşic, bronşitei, HTA, hepatitei cronice. Intră în compoziţia ţigărilor antiasmatice.

Phaseolus vulgaris L. – Fasole

Plantă anuală ierboasă, cu rădăcină cu nodozităţi, tulpină în formă de jgheab, frunze trifoliate,
cu foliolele late, ovat alungite, cu marginea întreagă, lipsite de cârcei şi însoţite de stipele. Flori în
raceme axilare, papilionate, de culoare alb violacee, albe, roşietice. Fructul este o păstaie
monocarpelară care se deschide prin două valve. Seminţele au tegumentul alb sau divers colorat, cu
nuanţe de galben, brun sau roşcat. Este cultivată.
Importanţă farmaceutică prezintă Faseoli fructus sine seminibus – care reprezintă tecile uscate
(pericarpul) după îndepărtarea seminţelor. Tecile conţin cantităţi însemnate de flavonoide, săruri
minerale, aminoacizi arginină, asparagină, tirozină, etc., motiv pentru care se utilizează ca adjuvant
în tratamentul diabetului deoarece determină scăderea glucozei din sânge.
Totodată au şi acţiune diuretică fiind indicate în afecţiuni ale rinichilor, vezicii urinare, în boli
de inimă, în erupţiile pielii şi acnee, calmează spasmele şi uşurează urinarea. Boabele de fasole sunt
un aliment foarte apreciat datorită conţinutului ridicat în protide, hidraţi de carbon, potasiu, vitamine,
oligoelemente, săruri minerale, glucide etc.

Robinia pseudacacia L. - Salcâmul

Arbore de până la 25 m înălţime, cu lemn tare şi rezistent la umezeală, cu trunchi şi coroană
largă, frunze imparipenat compuse, cu stipelele transformate în spini şi formate din 7- 19 foliole
eliptice, cu vârf rotunjit şi mucronat, cu marginea întreagă. Ramurile sunt prevăzute şi ele cu spini.
Inflorescenţele sunt raceme pendule formate din 20-40 flori papilionate, albe, plăcut mirositoare.
Fructul aste o păstaie lungă, comprimată, brun roşietică, cu seminţe reniforme.
Specie spontană, dar şi mult cultivată pe marginea drumurilor sau ca pădure de protecţie.
Importanţă farmaceutică prezintă inflorescenţele - Acaciae flores- ce conţin robinină, acaciină,
ulei volatil, fiind utilizate sub formă de ceaiuri pentru calmarea tusei, în dureri reumatice, bronşite,
migrene, hiperaciditate. Tot în scopuri medicinale se foloseşte şi scoarţa, Acaciae cortex, care
conţine taninuri, toxalbumină şi se foloseşte empiric în tratamentul hiperacidităţii gastrice, a arsurilor
la stomac, gastritelor, a ulcerului gastroduodenal dar şi ca purgativ. Scoarţa trebuie utilizată cu
prudenţă deoarece este toxică.

BGVA – CURS 6 8
 Medicago sativa L. - Lucerna
Plantă ierboasă perenă, cu rădăcină pivotantă, lungă de 1-2 m, cu tulpini numeroase şi stoloni
scurţi. Tulpină erectă, ascendentă sau întinsă, uşor muchiată, glabră sau dispers păroasă. Frunze
foarte variabile ca formă şi dimensiuni. Foliole obovat cuneate sau lanceolat cuneate, cu margini
întregi sau la partea anterioară, mucronat dinţate Flori grupate în inflorescenţe racemoase axilare,
alungite sau capituliforme. Tubul caliciului scurt păros sau glabru. Corolă albastră violacee; vexil
ovat, încovoiat în afară, mai lung decât aripile şi carena. Fruct păstaie totdeauna glabră, răsucită cu 3
- 4 spire. Specie cultivată pe mari suprafeţe ca plantă furajeră.
Planta conţine flavone, saponine, săruri minerale, clorofilă, proteine, substanţe estrogene,
carotenoide (motiv pentru care s-a folosit la prepararea vitaminei A). Are proprietăţi
hipocolesterolemiante, antianemice antihemoragice, coagulante.

- fabacee cu androceu monadelf – A(10)

Laburnum anagyroides Medik.- Salcâmul galben

Arbore de 3-6 m înălţime, cu frunze trifoliate, eliptice, lungi de 3-8 cm, lung peţiolate, fără
stipele, pe spate verzui cenuşii şi acoperite cu peri rari. Flori grupate în inflorescenţe sub formă de
raceme pendule, de culoare galben auriu cu miros plăcut. Racemele sunt formate din numeroase flori
cu structură caracteristică, papilionată. Fructul este o păstaie lungă de 5-6 cm, acoperită cu peri
alipiţi, în interior cu 3-7 seminţe.
Salcâmul galben înfloreşte în lunile mai iunie. Se cultivă în parcuri şi grădini; uneori creşte
subspontan.
Importanţă farmaceutică prezintă seminţele, Cytisi semen (Laburni semen), de culoare brună la
exterior şi albicioase la interior, reniforme, fără miros şi cu gust amar. Conţin un alcaloid numit
citisină care este folosit în terapeutică ca stimulent al căilor respiratorii, înlocuind lobelina, pentru
acţiunea ocitocică şi ca antitabagic.

Ononis spinosa L.- Osul iepurelui

Este un semiarbust mic, peren, cu rizom şi tulpina lignificată la bază, erectă, ramificată,
spinoasă de 30-60 cm. Ramurile au spini rigizi, adesea dubli, frunzele inferioare trifoliate cu stipele
ce înconjoară tulpina, frunzele superioare simple. Foliolele sunt ovate, dinţate pe margini, cu peri
glanduloşi pe ambele feţe. Florile sunt aşezate la baza unei bractei şi dispuse spre vârful tulpinii
distanţat. Au culoare roz cu dungi închise, sunt papilionate. Fructul este o păstaie păroasă, mică.
Creşte prin fâneţe, păşuni aride, locuri nisipoase şi de-a lungul apelor curgătoare.
Importanţă farmaceutică prezintă rădăcinile - Ononidis radix - ce conţin substanţe proteice,
saponozide, taninuri, ulei volatil şi ulei gras. Se recomandă folosirea în hidropizie (reţinerea apei în
ţesuturi şi cavităţile naturale ale organismului) însoţită de edem, în calculoză renală, cistite,
reumatism, bronşită.

Arachis hypogaea L. - Alune de pământ, arahide

Este o plantă anuală originară din Brazilia, cu tulpina bogat ramificată de la suprafaţa solului,
cu frunze paripenat–compuse (cu două perechi de foliole), flori solitare, galbene, axilare, lung
pedunculate. Androceul este format din zece stamine cu filamentele concrescute (gamostemon
monadelf). După polenizare şi fecundare, pedunculii florali se curbează în jos, se alungesc
introducând ovarele în sol până la o adâncime de 8 – 9cm. Aici ovarele se transformă în păstăi
indehiscente lungi de 2 – 4cm, rotunde cu 1 – 2 seminţe mari care conţin 25 – 50% grăsimi, 30%
proteine. Seminţele se consumă fierte sau prăjite sau sunt folosite la fabricarea ciocolatei.

Genista germanica L. - Drobiţă

BGVA – CURS 6 9
 Subarbust înalt de 10 – 60 cm cu tulpini erecte sau ascendente, ramificate şi ramuri tinere
striate, verzi, moale păroase spre partea superioară. In axilele frunzelor se află spini verzi striaţi,
proveniţi din transformarea ramurilor scurte, cei superiori ramificaţi, cei inferiori de obicei simpli.
Frunze aproape sesile, eliptice sau eliptic lanceolate, lungi de 1 – 1,5cm şi late până la 5mm, acute,
cu nervuri laterale, neînsemnate, pe margini aspru păroase. Inflorescenţe în raceme lungi până la 5
cm; pediceli florali scurţi, cu bractei înguste, subulate, aspru păroşi. Caliciul aspru păros, bilabiat, cu
labiul inferior 3–dinţat, iar cel superior profund divizat. Corolă lungă de 8 – 10cm, galbenă–aurie, la
uscare verde; vexil ovat, acut, cu unguiculă scurtă, mai scurt decât carena. Fruct păstaie alungit
romboidală.
Importanţă farmaceutică prezintă florile în care s-au identificat derivaţi flavonici (cvercetol,
diadzeol). Empiric s-a folosit pentru tratamentul hepatitei.

Genista sagittalis L. - Grozamă

Subarbust înalt de până la 25 cm cu tulpini târâtoare şi ramuri simple sau ramificate uneori de
la bază, cu 3 – 6 internoduri pe care se află două aripi laterale, tari, glabre, lucitoare, verzi, întrerupte
la noduri. Frunzele sunt alterne, fără stipele, sesile, lungi de 1- 2 cm, late de 5 mm, acute sau obtuze,
mai mult sau mai puţin noi. Flori galbene–aurii, grupate câte 3 – 16 în inflorescenţe globuloase până
la racemoase, cu bractei subuliforme; pediceli florali mai lungi decât tubul caliciului; caliciu bilabiat,
moale păros; corolă cu petale egale în lungime, persistente, cu aripi liniare, alungit obtuze, vexil
glabru, uneori uşor ciliat. Fruct, păstaie turtită.
Conţine alcaloizii metilcitizină, citizină, sparteină, substanţe flavonice. Partea aeriană înflorită
are utilizare în medicina umană tradiţională care îi atribuie proprietăţi depurative, diuretice, laxative.
Contribuie la eliminarea din organism a toxinelor şi a produşilor rezultaţi din dezasimilaţie;
determină creşterea secreţiei şi excreţiei de urină, mărind cantitatea de urină eliminată în timp;
provoacă o purgaţie uşoară, fără a irita mucoasa intestinală şi i se mai atribuie proprietăţi de
stimulare a funcţiei ficatului, splinei şi tiroidei.

Lupinus luteus L. - Lupin galben

Plantă ierboasă cu rădăcină pivotantă, ramificată, lungă până la 100 cm. Tulpină dens păroasă,
ramificată de la bază, înaltă de 70 – 120 cm. Frunze palmat compuse, alterne, formate din 9 – 12
foliole lat–lanceolate, păroase pe ambele feţe. Flori galbene cu miros de rezedă, aşezate în verticile,
apoi reunite în raceme. Fruct, păstaie uşor curbată galben brună, păroasă, cu 4 -7 seminţe gălbui
prevăzute cu pete negre ori brune.
Seminţele de lupin galben conţin proteine (39,5% ), substanţe active neazotate, lipide, celuloză,
alcaloizi toxici (lupinina, lipinidina, lupanina, hidroxi–lupanina, sparteina) până la 3,87% şi ictrogen,
care accentuează toxicitatea. Plantele verzi conţin proteine, substanţe extractive neazotate, lipide,
derivaţi flavonici, celuloză şi de 3 – 7 ori mai puţini alcaloizi decât seminţele. Alcaloizii scad
cantitativ din masa verde pe măsură ce planta se apropie de maturitate.

Spartium junceum L. - Bucsău

Arbust înalt până la 2 – 3 m, cu ramuri erecte, cilindrice, longitudinal brăzdate, verzi, glabre,
fără frunze sau cu puţine frunze. Frunze simple, papilionate, îngust sau mai lat lanceolate, glabre sau
dispers păroase, de timpuriu caduce, albăstrui verzi, lungi 1 – 2,5cm. Flori mirositoare, scurt
pedicelate, adunate în racem terminal, erect, pauciflor. Caliciu membranos. Petale lungi, deschis
galbene. Păstăi polisperme, liniare.
Planta conţine alcaloizii citizină (foarte toxic) şi sparteină. Sparteina este ocitocic, antiaritmic,
diuretic. Citizina este analeptic respirator cu acţiune asemănătoare lobelinei şi nicotinei.

Sarothamnus scoparius Koch. (sin. Cytisus scoparius Link.) – Drob, măturice

BGVA – CURS 6 10
 Arbust erect, ramificat, înalt de până la 2 m, care drajonează puternic şi invadează zonele din
jur. Tulpina prezintă numeroase ramuri subţiri, alipite de tulpină, cu 5 muchii, verzi tot timpul anului.
Frunzele bazale trifoliate, cele tulpinale superioare simple. Flori papilionate, galben aurii dispuse
câte 1-2 la subsuoara frunzelor dinspre vârful ramurilor. Fructe păstăi turtite, negricioase. Importanţă
farmaceutică prezintă partea supraterană, Sarothamnii herba sau Spartii scoparii herba, care conţine
alcaloizi, dintre care cel mai important este sparteina, flavonozide, săruri minerale, amine. Sparteina
este deprimant miocardic de tip chinidinic şi se foloseşte în pauzele digitalice, are şi acţiune
analeptică respiratorie, ocitocică (pentru care se foloseşte în obstetrică).

Glycine hispida Sieb et Zuc. (Soia hispida Moench.) – Soia

Plantă ierboasă anuală, de 30-150 cm înălţime. Are rădăcină pivotantă, lungă de până la 1 m,
cu numeroase nodozităţi. Tulpina mai mult sau mai puţin ramificată, poartă frunze trifoliate, mari,
păroase, lung peţiolate. Florile liliachii sau albe-gălbui sunt grupate câte 3-9 în raceme. Fructul este o
păstaie uşor curbată, galbenă sau galbenă brunie, acoperită cu numeroşi perişori. Conţine 2-4
seminţe.
Importanţă farmaceutica prezintă seminţele, Glycinae semen, care au un conţinut ridicat de
proteine (peste 35%), aminoacizi liberi, grăsimi, zaharuri, vitamine, săruri minerale, lecitine. Făina
de soia este un aliment ideal pentru diabetici, pentru reumatici, convalescenţi şi cei suferinzi de gută.
Este indicată în astenii nervoase, surmenaj fizic şi intelectual.

Galega officinalis L. – Ciumărea

Plantă ierboasă, anuală înaltă de până la 100 cm, cu tulpină erectă, fistuloasă, glabră. Frunzele
sunt imparipenat compuse cu 11-17 perechi de foliole lanceolate sau liniar lanceolate, glabre. Florile
liliachii sau albastru liliachii sunt grupate în raceme şi au organizare papilionată. Androceul are
stamine monadelfe. Fructul este o păstaie glabră, slab gâtuită între seminţe, de 2-3 cm. În scopuri
medicinale se foloseşte partea aeriană, Galegae herba, care conţine alcaloidul galegină, derivaţi
flavonici, săruri minerale. Are acţiune galactogogă, diuretică, diaforetică, antihelmintică.
Influenţează sistemul cardio vascular. Datorită alcaloidului galegină are şi acţiune hipoglicemiantă.

BGVA – CURS 6 11