CURS 6 – BIOLOGIE GENERALĂ, VEGETALĂ ŞI

ANIMALĂ

Subfamilia Maloideae

Cuprinde arbori şi arbuşti cu importanţă economică. Frunzele sunt simple,

căzătoare, florile pe tipul 5, cu învelişuri florale libere, gineceul are poziţie inferioară şi
este format din 5 carpele (uneori se reduce la 2 sau 1), libere sau concrescute cu
receptaculul concav, cel puţin la fructificare formând împreună un fruct cărnos şi fals
numit poamă (pseudopolifoliculă).

Cydonia oblonga - Gutuiul

Arbore scund sau arbust de 1-8m, cu ramuri extinse, erecte sau pendule. Frunze
alterne, ovate, eliptice sau alungite, peţiolate, pe faţă verzi întunecate, pe dos cenuşiu
verzui, tomentoase, cu margini întregi şi stipelate. Flori solitare, aproape sesile, mari, cu
receptacul alb cenuşiu tomentos, format din 5 sepale, libere, 5 petale obovate, albe sau
rozee, 15-20 stamine, dispuse pe 3 cercuri, cu filamente violete şi antere galbene.
Gineceul inferior, este format din 5 carpele libere concrescute numai la bază, închise în
întregime în receptaculul cărnos. Fructul mare, poama, este galben verzui, spongios,
odorant, cu caliciul persistent.
Specie cultivată şi subspontană pe coline însorite, margini de pădure, mai ales în
zonele sudice. Importanţă farmaceutică prezintă frunzele – folium, fructele - fructus şi
seminţele - semen Cydoniae. Frunzele conţin tanin şi au efecte antidiareice, seminţele
conţin pectine, substanţe mucilaginoase şi amigdalină şi au efect emolient, infuzia fiind
indicată în tuse, bronşite, traheite, boli de piele iar fructele prin conţinutul ridicat în
glucide, protide, lipide, săruri minerale, vitamine şi tanin se utilizează ca astringent în
diaree, dizenterie, ca antihemoragic în hemoptizie, metroragii, hemoroizi, tonifiant în
infecţii respiratorii, hepatite cronice, slab acid în dispepsii şi inapetenţă.

Sorbus aucuparia - Scoruş de munte

Arbore melifer de 10-18m, cu coroana rotundă. Ramuri tomentoase şi cenuşii în
tinereţe, mai târziu lucitoare. Frunze imparipenat compuse, cu 5-7 perechi de foliole.
Foliolele sunt sesile, alungit eliptice, cu marginea acut serată, pe faţă verzi întunecate, pe
dos verzi deschis, toamna roşietice. Inflorescenţele sunt corimbe multiflore. O floare
prezintă un receptacul la început tomentos apoi glabru, 5 sepale triunghiulare, 5 petale,
albe, 20 stamine, 3 carpele, fruct fals, poamă, globuloasă, uşor alungită, roşie, lucioasă,
comestibilă, astringentă.
Creşte prin păduri de foioase sau răşinoase, turbării, din etajul montan şi subalpin.
Importanţă farmaceutică prezintă fructele - Aucupariae baccae – ce au conţinut
ridicat în vitamina C, taninuri, acizi, ulei volatil, etc. Se utilizează în reumatism, ca
diuretic, antitusiv, antianemic, antiscorbutic şi hemostatic. Taninurile îi conferă
proprietăţi astringente.

Crataegus monogyna - Păducelul

1
 Arbust de până la 8m înălţime, cu lujerii prevăzuţi cu spini brun roşcaţi. Frunze
variabile, lat ovate, rombic ovate, pe faţă lucioase, glabre, penat lobate sau inegal sectate,
cu marginea serată, peţiolate şi dispuse altern. Inflorescenţele sunt corimbe multiflore cu
flori pedicelate şi formate din 5 sepale libere, 5 petale albe libere, cca 20 de stamine,
gineceu monocarpelar inferior concrescut cu receptaculul, fructul o poamă roşie.
Creşte prin păduri, poieni, tufişuri.
Importanţă farmaceutică prezintă florile - Crategi flores, frunzele - Crategi folium
şi fructele - Crategi fructus. Utilizarea lor se datorează prezenţei acizilor crategic,
crategolic, ursolic, oleanolic, cafeic, vitaminelor C şi B, alături de amine, taninuri,
antociani, glucoză, fructoză, săruri minerale, etc. Sunt indicate în angină pectorală,
miocardită, hipertensiune arterială, ateroscleroză, nevroză cardiacă, stări de excitabilitate
cu tahicardie, emotivitate excesivă. La cardiaci se recomandă când tratamentul cu digitală
nu este suportat.

Subfamilia Prunoideae

Cuprinde specii lemnoase cu frunze simple, flori hermafrodite, unisexuate,

pentamere cu androceul polimer în multiplu de 5, gineceu monocarpelar, superior,
neconcrescut cu receptaculul. Receptaculul concav sau în formă de cupă, nu este cărnos
şi nu ia parte la formarea fructului care este o drupă.

Amygdalus communis

Cerasus avium - Cireşul

Arbore de 20m înălţime, cu ritidom gros, negricios. Scoarţa se exfoliază în fâşii
circulare. Coroană ovală, cu ramuri lungi, frunze alterne, peţiolate, cu nectarine pe peţiol,
alungit ovate, acuminate, pe margini dublu crenat serate, cu stipele liniare. Flori dispuse
în fascicule (umbele sesile) câte 3-6, pedicelii sunt foarte lungi, la bază cu solzii
mugurelui floral, cleioşi. Sepale 5, concrescute la bază şi căzătoare, petale 5, libere, albe,
stamine numeroase, gineceu monocarpelar superior, fructul o drupă roşie, negricioasă,
galbenă, lucioasă, sferică.
Creşte spontan prin păduri, tufişuri, coaste însorite, dar se cultivă prin livezi şi
grădini.
Importanţă farmaceutică prezintă fructele – Cerasorum fructus şi codiţele fructelor
coapte - Cerasorum stipites. Codiţele conţin săruri de potasiu, taninuri şi flavone. Sunt
utilizate pentru proprietăţile lor diuretice, astringente, antidiareice, dar şi pentru efectul
antiinflamator renal, fiind folosite în cistite, pielite, pielonefrite. Fructele sunt bogate în
vitamine: A, B, C, săruri minerale (K, Ca, P, Mg, Co, Fe, Cu, Co, Zn), levuroză, zaharuri.
Se utilizează ca remineralizant, sedativ nervos, depurativ, laxativ, fiind indicate în gută,
reumatism, constipaţie, hipertensiune, prevenirea îmbătrânirii.

Prunus spinosa - Porumbar

Arbust ramificat de 1-3m, cu ramurile laterale prevăzute cu spini ascuţiţi de 4-8cm,
frunze eliptic ovate, cu margini dinţate. Flori solitare, mici, albe, pe tipul 5, apar înaintea
frunzelor. Fructe drupe globuloase, albastru închis brumate.

2
 Importanţă farmaceutică prezintă Pruni spinosi flos, recoltate la începutul înfloririi,
conţin flavone şi au puternică acţiune depurativă şi hipotensivă. Pruni spinosi fructus,
recoltate toamna după căderea brumei, conţin tanin şi au acţiune astringentă, antidiareică
şi se utilizează şi în dischinezii biliare.

ORD. FABALES (LEGUMINOSALES)

Cuprinde cel mai mare număr de specii între ordinele Subclasei Rosidae – 18.000 şi
sunt răspândite pe tot globul. Denumirea ordinului derivă de la fructul caracteristic –
legumă sau păstaie. Sunt plante lemnoase şi ierboase, anuale sau perne. Rădăcina lor
prezintă nodozităţi care se formează din simbioza acestor plante cu bacteria fixatoare de
azot – Rhizobium leguminosarum.
Frunzele compuse, rareori simple, sunt stipelate (uneori stipelele sunt transformate
în spini) şi adesea metamorfozate în cârcei. Florile de cele mai multe ori grupate în
raceme, capitule sau umbele, sunt de regulă zigomorfe, mai rar actinomorfe. Caliciul este
format din 5 sepale concrescute, uneori bilabiat sau cu lacinii inegale. Corola este
alcătuită din 5 petale libere, egale sau inegale, uneori se reduc la una. Androceul este
format din numeroase stamine, din 10, sau se reduce la 5 sau 4, pot fi libere sau
concrescute prin filamentele lor. Gineceul monocarpelar are ovarul dispus superior.
Fructul este păstaie sau legumă (uneori lomentă), ce se desface longitudinal pe două linii:
pe linia de sutură a carpelei şi pe linia nervurii mediane; lomenta se desface prin
macerare, fragmentare. Din punct de vedere chimic, fabaceele sun bogate în substanţe
proteice (în special în cotiledoane şi seminţe), alcaloizi, saponine, taninuri. Ordinul
Fabales cuprinde 3 familii: Mimosaceae, Caesalpinaceae şi Fabaceae.

Fam. Mimosaceae
Cuprinde arbori şi arbuşti, mai rar plante ierboase, foarte răspândite în regiunile
tropicale şi cultivate în zonele temperate. Frunzele sunt simplu sau dublu penat compuse.
Florile mici au simetrie radiară cu învelişurile florale pe tipul 4-5. Caliciul este dialisepal
iar corola gamopetală. Androceul este format din 4-5 stamine, lungi, libere, rar
concrescute. Gineceul este monocarpelar superior. Fructul păstaie.

Acaccia senegal - Acacie

Este un arbust tropical cu frunze alterne, dublu paripenat-compuse, cu 10-15
perechi de foliole înguste, la baza cărora se întâlnesc trei spini negricioşi, recurbaţi. Flori
mici galbene, grupate în spice. O floare prezintă 5 sepale sudate, 5 petale mici, galbene,
libere, numeroase stamine libere, gineceu monocarpelar, fruct păstaie.
În scoarţa tulpinii se găsesc pungi secretoare din care prin incizii exudă un lichid
mucilaginos, care se întăreşte la aer, denumit gumă arabică. Arabicum gummi sau
Acaciae gummi, este utilizată drept emulgator.

Acacia catechu
Arbore înalt de 10-15m, cu scoarţa brun roşcată, frunze alterne, dublu paripenat
compuse cu numeroase foliole. Flori albe, hermafrodite, grupate în spice puţin laxe.
Fructul este o păstaie dreaptă, aplatizată, coriacee, glabră. Specie originară din Africa
tropicală şi Asia. Farmaceutic se folosesc scoarţele din care se extrage „catechu”,

3
substanţă ce are un conţinut ridicat de taninuri catehice şi se foloseşte ca astringent şi
hemostatic în afecţiuni ale cavităţii bucale.

Mimosa pudica - Sensitivă

Plantă anuală înaltă de 30-50cm ghimpoasă, cu frunze dublu paripenat compuse,
lung peţiolate, prevăzute cu stipele. Flori roz violete cu 4 sepale concrescute la bază, 4
petale mici şi 4 stamine cu filamente lungi. Inflorescenţă pedunculată, capituliformă,
fruct păstaie liniară păroasă. Originară din Brazilia. Scoarţa conţine tanin şi are acţiune
astringentă.

Fam. Caesalpinaceae
Plantele din această familie sunt în majoritate arbori tropicali cu frunze stipelate,
simplu sau dublu penat compuse, rareori întregi, cu dispoziţie alternă. Flori uşor
zigomorfe cu sepalele şi petalele libere. Caliciul este format din 5-4 sepale, corola din 5-4
petale se reduce uneori la 3-2 sau complet. Androceul din numeroase stamine este dispus
pe două verticile. Fructul este o păstaie de formă şi mărime variabilă.

Cassia angustifolia - Siminichie

Arbust mic, de până la 1m, tropical sau subtropical. Frunze paripenat compuse cu
5-9 perechi de foliole glabre, îngust lanceolate, cu marginea întreagă şi aproape sesile.
Flori galbene, zigomorfe, pe tipul 5, în raceme axilare. Fiecare floare prezintă 5 sepale, 5
petale inegale, 10 stamine inegale, cu filamente libere. Gineceu monocarpelar.
Importanţă farmaceutică prezintă foliolele frunzelor, Sennae folium, cunoscute sub
numele de foi de mamă. Sunt recunoscute pentru conţinutul lor în antrachinone, sub
formă de diantrone (senozida A şi B) şi folosite sub formă de ceaiuri medicinale sau sub
formă de extracte datorită acţiunii laxative şi purgative. De asemenea fructele, Sennae
fructus, se utilizează pentru prepararea unor infuzii laxative pentru copii (au efect laxativ
mai blând), datorită conţinutului mai scăzut în glicozide antrachinonice.

Krameria triandra
Subarbust din America de Sud, ce trăieşte la 1000- 2000m înălţime. Rădăcina este
foarte bine dezvoltată, groasă de 1m, ramificată, dură. Tulpină cu ramuri pubescente,
frunze alterne, întregi, cenuşiu-argintii. Flori roşii, solitare, zigomorfe, formate din 4
sepale colorate (petaloide), 4 petale, 2 anterioare mai mici şi cărnoase, 3 stamine roşii şi o
carpelă pubescentă. Fruct păstaie globuloasă. Importanţă farmaceutică prezintă rădăcina –
Ratanhiae radix, bogată în tanin catehic şi se foloseşte ca antidiareic, antiseptic,
antihemoragic.

Ceratonia siliqua - Roşcovă, pâinea Sf. Ioan

Arbore sau arbust mediteranean, cultivat pentru păstăile sale foarte lungi (15-
20cm), Ceratoniae fructus, utilizate înainte în alimentaţie, dar în prezent şi în scopuri
medicinale. Se utilizează sub formă de făină de fructe în tulburări dispeptice la copii, în
gastrite, enterocolite, dizenterii. Această pulbere, bogată în mucilagii, pectine, vitamine,
glucide, galactomanan, are proprietatea de a absorbi toxinele şi secreţiile prevenind
deshidratarea şi au şi rol nutritiv.

4
 Tamarindus indica
Arbore înalt de 20-25m, cu lemn dur, colorat, frunze foarte dese, alterne, paripenat
compuse cu 12-15 perechi de foliole întregi, cu vârf rotunjit. Florile hermafrodite şi
zigomorfe sunt grupate în raceme terminale şi formate din 5 sepale, 5 petale galbene cu
vinişoare roşietice, androceu monadelf, şi gineceu monocarpelar superior. Fructul o
păstaie aplatizată, indehiscentă. Este o specie tropicală originară din Africa. Farmaceutic
se folosesc păstăile, Pulpa Tamarindorum, bogate în glucide şi acizi organici şi din care
se prepară o băutură răcoritoare cu efect purgativ blând şi coleretic.

Copaifera officinalis
Arbust tropical originar din Africa, cu ramuri glabre, frunze paripenat compuse
dispuse altern şi foliole asimetrice, margine întreagă şi vârf acuminat. Flori grupate în
panicule axilare de lungimea frunzelor. Perigon sepaloid, androceu din 8-10 stamine,
gineceu monocarpelar. Fruct păstaie monospermă. Farmaceutic se utilizează scoarţa şi
lemnul care sunt străbătute de canale secretoare. Prin incizii profunde se obţine o rezină
din care se prepară balsamul de Copaibe, cu acţiune antiseptică puternică.

Fam. Fabaceae
Din această familie fac parte leguminoasele propriu-zise ce cresc spontan sau se
cultivă pentru importanţa lor alimentară sau furajeră. Sunt arbori, tufe, liane şi plante
ierboase, cu frunze penat sau palmat compuse. Florile pot fi solitare sau grupate în
raceme, hermafrodite şi zigomorfe. Caliciul este format din 5 sepale concrescute iar
corola din petale libere, diferite ca formă şi mărime. Cea superioară este cea mai mare şi
se numeşte stindard sau vexil, cele două laterale se numesc aripioare sau alae, iar cele
două inferioare, parţial sudate terminal, formează luntriţa sau carena, în ele fiind
adăpostite staminele şi gineceul. Androceul este format din 10 stamine care pot fi libere şi
dispuse câte 5 pe două verticile, pot fi toate concrescute prin filamentele lor într-un singur
mănunchi – androceu monadelf sau 9 stamine concresc prin filamente într-un mănunchi
şi una rămâne liberă – androceu diadelf. Gineceul este monocarpelar cu ovarul dispus
superior. Fructul păstaie polispermă, rar monospermă.

- fabacee cu filamente staminale libere, A5+5

Sophora japonica – Salcâmul japonez
Arbore înalt de până la 20-30m cu coroană rotundă şi deasă şi ramuri divergente,
lipsite de spini. Tulpina este scurtă, cu scoarţă netedă, de culoare verde închis, mai târziu
cenuşiu gălbuie ce formează un ritidom adânc brăzdat în sens longitudinal. Frunze
alterne, imparipenat compuse cu 7-11 foliole ovate şi ascuţite la vârf, de culoare verde
închis şi lucioase pe faţă şi mai pale pe epiderma inferioară. Florile sunt grupate în
panicule erecte şi au culoare alb-gălbuie. Fructele (lomente), sunt cărnoase, polisperme,
indehiscente şi strangulate între seminţe. În scopuri farmaceutice se folosesc bobocii
florali, Sophorae immaturi flores, nedesfăcuţi şi de culoare galben verzuie. Bobocii
constituie sursa cea mai bogată de rutozid (rutina), conţinut ce poate ajunge la 15-20%.
Alături de acesta se găsesc şi alte glicozide flavonoidice: camferol, cvercetol, soforodol,
etc. Florile de salcâm japonez nu se folosesc ca atare. Rutina are proprietăţi de vitamina P
mărind rezistenţa capilarelor şi diminuând permeabilitatea lor. Este indicată în edeme
cardiace, insuficienţă hepatică, în hemoragii datorate fragilităţii capilarelor, în

5
oftalmologie în glaucom, în retinopatia diabetică, etc. Industria noastră farmaceutică
produce Rutozid comprimate şi în asociere cu vitamina C, Tarosin şi un compus solubil,
Rutin S.

Myroxylon balsamum
Arbore înalt de 15-20m, originar din America centrală (San Salvador, Guatemala),
cu frunze imparipenat compuse, cu 4-7 foliole, oval alungite, asimetrice. Flori albe
grupate în raceme axilare, cu stindardul oval foarte dezvoltat. Fructul o păstaie
monospermă cu sămânţa separată de endocarp printr-un înveliş rezinos. De la această
specie se foloseşte scoarţa din care se extrage prin incizii un lichid vâscos brun roşcat, cu
miros aromat, numit Balsamum Peruvinum- balsamul de Peru, folosit ca antiseptic.

Myroxylon toluifera
Arbore înalt de 40m cu trunchiul drept de 15-20m, originar din America centrală
(Columbia şi Venezuela), cu frunze imparipenat compuse şi flori grupate în panicule
axilare. Fruct păstaie cu suprafaţa netedă. Această specie furnizează balsamul de Tolu,
Balsamum Tolutanum, utilizat ca expectorant în bronşite întrucât fluidifică secreţiile
bronşice.

- fabacee cu 9 stamine unite şi una liberă, A(9)+1

Astragalus gummifer
Subarbust înalt de 0,5-1m, cu ramuri tomentoase, frunze paripenat compuse cu
numeroase foliole glabre şi prevăzute cu nişte spini duri, foarte ascuţiţi, gălbui care sunt
de fapt prelungirile rahisului frunzelor. Foliolele sunt mici, caduce, pe ramuri rămânând
doar rahisul spinos şi fololiole glabre.
Florile sunt grupate în raceme axilare, pauciflore (2-5 flori). Bracteele florale sunt
mai lungi decât caliciul pubescent format din 5 sepale concrescute la bază. Corola este
formată din 5 petale galbene sau portocalii cu stindardul lăţit la bază. Fructul este o
păstaie globuloasă, ovată, păroasă. Specie răspândită în Iran, Irak, Siria, în zone montane
la înălţimi de 1500-3000m. Planta este cunoscută din antichitate.
Prin incizia ramurilor şi tulpinii exudă o substanţă vâscoasă care la aer se solidifică
şi se transformă în fragmente mici de culoare alb - gălbuie şi care reprezintă produsul
vegetal cunoscut sub numele de Tragacantha sau Gummi Tragacanthae. Guma se
foloseşte în tehnica farmaceutică ca liant pentru comprimate, emulgator şi la prepararea
cimentului dentar.

Physostigma venenosum – Calabar

Este o liană tropicală lungă de până la 15m, cu frunze trifoliate, alterne, cu foliolele
ovate întregi. Florile sunt grupate în raceme axilare, sunt hermafrodite, zigomorfe, de
culoare roşie-purpurie. Fructele sunt păstăi alungite ce conţin 2-3 seminţe mari cu
tegumentul brun negricios. Farmaceutic se folosesc seminţele, Physostigmae semen sau
Faba calabarica, care au un conţinut ridicat de alcaloizi, dintre care mai important este
fisostigmina, un parasimpaticomimetic cu acţiune opusă atropinei. Stimulează secreţiile
salivară, intestinală, pancreatică şi peristaltismul intestinal şi tonifică musculatura.

6
Separat, alcaloidul se foloseşte, datorită proprietăţilor miotice, în oftalmologie, în
operaţiile de cataractă.

Trigonella foenum graecum – Schinduf

Plantă ierboasă anuală, erectă, înaltă de 30-70cm, neramificată sau ramificată
numai în partea superioară. Tulpina este cilindrică, fistuloasă, glabră. Frunzele sunt
trifoliate, lung peţiolate, cu foliolele obovate, cu marginea uşor dinţată, glabre pe faţa
superioară şi slab păroase pe dos. Florile sunt solitare sau grupate câte două în axila
frunzelor superioare. Sunt de tip papilionat, de culoare gălbuie sau slab liliachie, cu
caliciul păros. Fructele sunt păstăi alungite, drepte sau uşor curbate, comprimate. Se
termină cu un rostru lung de 2-4cm şi conţin 10-20 seminţe brun gălbui. Farmaceutic se
folosesc seminţele, Foenugraeci semen, ce conţin substanţe de natură glucidică, proteine,
lecitină, substanţe amare, ulei volatil, cantităţi mici de rutozid, vitamina PP, aminoacizi
liberi, Fe, Mg, fosfaţi. Se utilizează ca stimulent neuromuscular, afrodiziac, tonic general,
antianemic, hipoglicemiant, hipocolesterolemiant.

Glycyrrhiza glabra – Lemn dulce

Subarbust erect, înalt de 1,5m, cu aspect de tufă. Se întâlneşte numai în regiunile
joase, mai călduroase, fiind adaptat la temperaturi mai ridicate. Puţin răspândit în flora
spontană. În sol prezintă un rizom principal gros, fusiform, din care se desprind rizomi
secundari, bruni la exterior, galbeni în interior, lungi de 1-2m, de pe care se desprind
numeroase rădăcini. Tulpini erecte, viguroase, puţin ramificate în partea superioară,
frunze imparipenat compuse, cu 5-9 perechi de foliole ovate sau lat-eliptice. Flori albastre
violet, scurt pedicelate, grupate câte 50-80 în raceme alungite. Fruct, păstaie erectă,
comprimată cu 3-5 seminţe reniforme. Se cultivă în scopuri medicinale.
Importanţă farmaceutică prezintă rădăcina, Liquiritae radix, ce are o compoziţie
chimică foarte complexă. Conţine 5-10% glicirizină, un derivat triterpenic de 50 de ori
mai dulce decât zahărul, flavonoide, un hormon estrogen de natură steroidică similar
estradiolului, rezine, vitamine din grupa B, manitol etc.
Este folosită în afecţiuni pulmonare întrucât fluidifică secreţiile traheobronşice şi
faringiene. Derivaţii de natură flavonoidică au acţiune diuretică şi antispastică. Acidul
gliciretic are acţiune antiinflamatoare şi antiulceroasă, extractul total are acţiune laxativă
şi intră în numeroase forme şi produse farmaceutice.

Pisum sativum - Mazăre

Plantă ierboasă perenă de 60-150 cm înălţime. Rădăcina pivotantă cu ramificaţii
secundare conţine numeroase nodozităţi. Tulpina este goală în interior, rotundă, mai
groasă şi mult mai ramificată spre bază. Frunze paripenat-compuse cu 2-3 perechi de
foliole, adeseori cu marginea zimţată spre bază, ultima foliolă se transformă într-un cârcel
ramificat. Cârceii se prind de plantele vecine susţinându-se reciproc.
La baza frunzelor se află două stipele amplexicaule, semicordate, lungi de 5-10 cm
şi late de 3-4 cm. Florile mari, albe, sunt dispuse câte 2-5 în subsuoara frunzei. Caliciul
gamosepal este format din 5 sepale; corola dialipetală din 5 petale diferite ca formă şi
mărime (stindard, 2 aripioare, carena rezultată din unirea a două petale); androceu din 10
stamine din care 9 unite prin filamente, sub forma unui tub şi una liberă; gineceu cu ovar
superior.

7
 Mazărea reprezintă o importantă sursă de fosfor şi săruri de potasiu, fiind uşor
laxativă. Florile conţin flavonoide. În medicina tradiţională ceaiul din cârceii frunzelor de
mazăre se utiliza în colici gastrice, iar cataplasmele din făina obţinută din seminţe, în
amigdalite.

Lens culinaris - Linte

Plantă ierboasă, anuală, legumicolă, înaltă de 20-75 cm, acoperită cu peri fini. La
noi în ţară se cultivă pe suprafeţe mici. Rădăcina pivotantă, ramificată, pătrunde în sol
până la 60-70 cm. Tulpina este flexibilă, fragedă, patrunghiulară, striată. Frunze
paripenat-compuse, cu 2-7 perechi de foliole alungit-ovate, fin-păroase însoţite de stipele
mici. Florile albe, grupate câte 2-4 în raceme, au nervurile stindardului albăstrui. Fructul
este o păstaie rombică sau ovală, glabră, galbenă, mai rar brună sau neagră.
Specie alimentară de o deosebită valoare nutritivă datorită conţinutului foarte
ridicat în proteine şi glucide, săruri minerale, vitamine, etc. Se folosesc seminţele în
convalescenţe, ca energizant. Au proprietăţi galactogoge, iar extern se folosesc în abcese
(grăbesc maturarea).

Melilotus officinalis - Sulfină

Plantă perenă ierboasă cu rădăcina prevăzută cu nodozităţi, tulpini înalte până la
2,5m, cilindrice, glabre, foarte ramificate. Frunzele trifoliate, peţiolate, cu foliole
lanceolate sau obovate, cu peţiol scurt, dinţate pe margine şi cu stipele înguste şi lungi.
Florile sunt grupate în raceme lungi dispuse la subţioara frunzelor şi sunt formate din 5
sepale concrescute, 5 petale libere, inegale, ce formează o corolă zigomorfă, galbenă,
androceu din 10 stamine, din care 9 concrescute şi una liberă, gineceu monocarpelar
superior, fructul o păstaie mică, indehiscentă.
Creşte prin locuri cultivate şi necultivate, prin fâneţe, semănături, coaste pietroase,
marginea drumurilor şi a căilor ferate.
Importanţă farmaceutică prezintă inflorescenţele - Meliloti flores, ce au miros de
cumarină şi gust sălciu sau iarba - Meliloti herba, adică vârfurile tulpinii. Produsul brut
medicamentos conţine cumarină, melilotină, acid cumaric, taninuri, săruri minerale. Are
acţiune vasodilatatoare, măreşte permeabilitatea vasculară, scade tensiunea arterială, este
un regenerator al celulei hepatice. Florile se folosesc ca sedativ, expectorant, hipotensiv şi
diuretic. Se recomandă în tratamentul astmului bronşic, bronşitei, HTA, hepatitei cronice.
Intră în compoziţia ţigărilor antiasmatice.

Phaseolus vulgaris - Fasole

Plantă anuală ierboasă, cu rădăcină cu nodozităţi, tulpină în formă de jgheab, frunze
trifoliate, cu foliolele late, ovat alungite, cu marginea întreagă, lipsite de cârcei şi însoţite
de stipele. Flori în raceme axilare, papilionate, de culoare alb violacee, albe, roşietice.
Fructul este o păstaie monocarpelară care se deschide prin două valve. Seminţele au
tegumentul alb sau divers colorat, cu nuanţe de galben, brun sau roşcat. Este cultivată.
Importanţă farmaceutică prezintă Faseoli fructus sine seminibus - care reprezintă
tecile uscate (pericarpul) după îndepărtarea seminţelor. Tecile conţin cantităţi însemnate
de flavonoide, săruri minerale, aminoacizi arginină, asparagină, tirozină, etc., motiv
pentru care se utilizează ca adjuvant în tratamentul diabetului deoarece determină
scăderea glucozei din sânge.

8
 Totodată au şi acţiune diuretică fiind indicate în afecţiuni ale rinichilor, vezicii
urinare, în boli de inimă, în erupţiile pielii şi acnee, calmează spasmele şi uşurează
urinarea. Boabele de fasole sunt un aliment foarte apreciat datorită conţinutului ridicat în
protide, hidraţi de carbon, potasiu, vitamine, oligoelemente, săruri minerale, glucide etc.

Robinia pseudacacia - Salcâmul

Arbore de până la 25 m înălţime, cu lemn tare şi rezistent la umezeală, cu trunchi şi
coroană largă, frunze imparipenat compuse, cu stipelele transformate în spini şi formate
din 7- 19 foliole eliptice, cu vârf rotunjit şi mucronat, cu marginea întreagă. Ramurile
sunt prevăzute şi ele cu spini. Inflorescenţele sunt raceme pendule formate din 20-40 flori
papilionate, albe, plăcut mirositoare. Fructul aste o păstaie lungă, comprimată, brun
roşietică, cu seminţe reniforme.
Specie spontană, dar şi mult cultivată pe marginea drumurilor sau ca pădure de
protecţie.
Importanţă farmaceutică prezintă inflorescenţele - Acaciae flores- ce conţin
robinină, acaciină, ulei volatil, fiind utilizate sub formă de ceaiuri pentru calmarea tusei,
în dureri reumatice, bronşite, migrene, hiperaciditate. Tot în scopuri medicinale se
foloseşte şi scoarţa, Acaciae cortex, care conţine taninuri, toxalbumină şi se foloseşte
empiric în tratamentul hiperacidităţii gastrice, a arsurilor la stomac, gastritelor, a ulcerului
gastroduodenal dar şi ca purgativ. Scoarţa trebuie utilizată cu prudenţă deoarece este
toxică.

Medicago sativa - Lucerna

Plantă ierboasă perenă, cu rădăcină pivotantă, lungă de 1-2 m, cu tulpini numeroase
şi stoloni scurţi. Tulpină erectă, ascendentă sau întinsă, uşor muchiată, glabră sau dispers
păroasă. Frunze foarte variabile ca formă şi dimensiuni. Foliole obovat cuneate sau
lanceolat cuneate, cu margini întregi sau la partea anterioară, mucronat dinţate Flori
grupate în inflorescenţe racemoase axilare, alungite sau capituliforme. Tubul caliciului
scurt păros sau glabru. Corolă albastră violacee; vexil ovat, încovoiat în afară, mai lung
decât aripile şi carena. Fruct păstaie totdeauna glabră, răsucită cu 3 - 4 spire. Specie
cultivată pe mari suprafeţe ca plantă furajeră.
Planta conţine flavone, saponine, săruri minerale, clorofilă, proteine, substanţe
estrogene, carotenoide (motiv pentru care s-a folosit la prepararea vitaminei A). Are
proprietăţi hipocolesterolemiante, antianemice antihemoragice, coagulante.

- fabacee cu androceu monadelf – A(10)

Laburnum anagyroides - Salcâmul galben

Arbore de 3-6 m înălţime, cu frunze trifoliate, eliptice, lungi de 3-8 cm, lung
peţiolate, fără stipele, pe spate verzui cenuşii şi acoperite cu peri rari. Flori grupate în
inflorescenţe sub formă de raceme pendule, de culoare galben auriu cu miros plăcut.
Racemele sunt formate din numeroase flori cu structură caracteristică, papilionată.
Fructul este o păstaie lungă de 5-6 cm, acoperită cu peri alipiţi, în interior cu 3-7 seminţe.
Salcâmul galben înfloreşte în lunile mai iunie. Se cultivă în parcuri şi grădini;
uneori creşte subspontan.

9
 Importanţă farmaceutică prezintă seminţele, Cytisi semen (Laburni semen), de
culoare brună la exterior şi albicioase la interior, reniforme, fără miros şi cu gust amar.
Conţin un alcaloid numit citisină care este folosit în terapeutică ca stimulent al căilor
respiratorii, înlocuind lobelina, pentru acţiunea ocitocică şi ca antitabagic.

Ononis spinosa - Osul iepurelui

Este un semiarbust mic, peren, cu rizom şi tulpina lignificată la bază, erectă,
ramificată, spinoasă de 30-60 cm. Ramurile au spini rigizi, adesea dubli, frunzele
inferioare trifoliate cu stipele ce înconjoară tulpina, frunzele superioare simple. Foliolele
sunt ovate, dinţate pe margini, cu peri glanduloşi pe ambele feţe. Florile sunt aşezate la
baza unei bractei şi dispuse spre vârful tulpinii distanţat. Au culoare roz cu dungi închise,
sunt papilionate. Fructul este o păstaie păroasă, mică. Creşte prin fâneţe, păşuni aride,
locuri nisipoase şi de-a lungul apelor curgătoare.
Importanţă farmaceutică prezintă rădăcinile - Ononidis radix - ce conţin substanţe
proteice, saponozide, taninuri, ulei volatil şi ulei gras. Se recomandă folosirea în
hidropizie (reţinerea apei în ţesuturi şi cavităţile naturale ale organismului) însoţită de
edem, în calculoză renală, cistite, reumatism, bronşită.

Arachis hypogaea - Alune de pământ, arahide

Este o plantă anuală originară din Brazilia, cu tulpina bogat ramificată de la
suprafaţa solului, cu frunze paripenat–compuse (cu două perechi de foliole), flori solitare,
galbene, axilare, lung pedunculate. Androceul este format din zece stamine cu filamentele
concrescute (gamostemon monadelf). După polenizare şi fecundare, pedunculii florali se
curbează în jos, se alungesc introducând ovarele în sol până la o adâncime de 8 – 9cm.
Aici ovarele se transformă în păstăi indehiscente lungi de 2 – 4cm, rotunde cu 1 – 2
seminţe mari care conţin 25 – 50% grăsimi, 30% proteine. Seminţele se consumă fierte
sau prăjite sau sunt folosite la fabricarea ciocolatei.

Genista sagittalis - Grozamă

Subarbust înalt de până la 25 cm cu tulpini târâtoare şi ramuri simple sau ramificate
uneori de la bază, cu 3 – 6 internoduri pe care se află două aripi laterale, tari, glabre,
lucitoare, verzi, întrerupte la noduri. Frunzele sunt alterne, fără stipele, sesile, lungi de 1-
2 cm, late de 5 mm, acute sau obtuze, mai mult sau mai puţin noi. Flori galbene–aurii,
grupate câte 3 – 16 în inflorescenţe globuloase până la racemoase, cu bractei subuliforme;
pediceli florali mai lungi decât tubul caliciului; caliciu bilabiat, moale păros; corolă cu
petale egale în lungime, persistente, cu aripi liniare, alungit obtuze, vexil glabru, uneori
uşor ciliat. Fruct, păstaie turtită.
Conţine alcaloizii metilcitizină, citizină, sparteină, substanţe flavonice. Partea
aeriană înflorită are utilizare în medicina umană tradiţională care îi atribuie proprietăţi
depurative, diuretice, laxative. Contribuie la eliminarea din organism a toxinelor şi a
produşilor rezultaţi din dezasimilaţie; determină creşterea secreţiei şi excreţiei de urină,
mărind cantitatea de urină eliminată în timp; provoacă o purgaţie uşoară, fără a irita
mucoasa intestinală şi i se mai atribuie proprietăţi de stimulare a funcţiei ficatului, splinei
şi tiroidei.

10
 Spartium junceum - Bucsău
Arbust înalt până la 2 – 3 m, cu ramuri erecte, cilindrice, longitudinal brăzdate,
verzi, glabre, fără frunze sau cu puţine frunze. Frunze simple, papilionate, îngust sau mai
lat lanceolate, glabre sau dispers păroase, de timpuriu caduce, albăstrui verzi, lungi 1 –
2,5cm. Flori mirositoare, scurt pedicelate, adunate în racem terminal, erect, pauciflor.
Caliciu membranos. Petale lungi, deschis galbene. Păstăi polisperme, liniare.
Planta conţine alcaloizii citizină (foarte toxic) şi sparteină. Sparteina este ocitocic,
antiaritmic, diuretic. Citizina este analeptic respirator cu acţiune asemănătoare lobelinei şi
nicotinei.

Sarothamnus scoparius (sin. Cytisus scoparius) – Drob, măturice

Arbust erect, ramificat, înalt de până la 2 m, care drajonează puternic şi invadează
zonele din jur. Tulpina prezintă numeroase ramuri subţiri, alipite de tulpină, cu 5 muchii,
verzi tot timpul anului. Frunzele bazale trifoliate, cele tulpinale superioare simple. Flori
papilionate, galben aurii dispuse câte 1-2 la subsuoara frunzelor dinspre vârful ramurilor.
Fructe păstăi turtite, negricioase. Importanţă farmaceutică prezintă partea supraterană,
Sarothamnii herba sau Spartii scoparii herba, care conţine alcaloizi, dintre care cel mai
important este sparteina, flavonozide, săruri minerale, amine. Sparteina este deprimant
miocardic de tip chinidinic şi se foloseşte în pauzele digitalice, are şi acţiune analeptică
respiratorie, ocitocică (pentru care se foloseşte în obstetrică).

Glycine hispida ( sin. Glycine max, Soia hispida) – Soia

Plantă ierboasă anuală, de 30-150 cm înălţime. Are rădăcină pivotantă, lungă de
până la 1 m, cu numeroase nodozităţi. Tulpina mai mult sau mai puţin ramificată, poartă
frunze trifoliate, mari, păroase, lung peţiolate. Florile liliachii sau albe-gălbui sunt
grupate câte 3-9 în raceme. Fructul este o păstaie uşor curbată, galbenă sau galbenă
brunie, acoperită cu numeroşi perişori. Conţine 2-4 seminţe.
Importanţă farmaceutica prezintă seminţele, Glycinae semen, care au un conţinut
ridicat de proteine (peste 35%), aminoacizi liberi, grăsimi, zaharuri, vitamine, săruri
minerale, lecitine. Făina de soia este un aliment ideal pentru diabetici, pentru reumatici,
convalescenţi şi cei suferinzi de gută. Este indicată în astenii nervoase, surmenaj fizic şi
intelectual.

Galega officinalis – Ciumărea

Plantă ierboasă, anuală înaltă de până la 100 cm, cu tulpină erectă, fistuloasă,
glabră. Frunzele sunt imparipenat compuse cu 11-17 perechi de foliole lanceolate sau
liniar lanceolate, glabre. Florile liliachii sau albastru liliachii sunt grupate în raceme şi au
organizare papilionată. Androceul are stamine monadelfe. Fructul este o păstaie glabră,
slab gâtuită între seminţe, de 2-3 cm. În scopuri medicinale se foloseşte partea aeriană,
Galegae herba, care conţine alcaloidul galegină, derivaţi flavonici, săruri minerale. Are
acţiune galactogogă, diuretică, diaforetică, antihelmintică. Influenţează sistemul cardio
vascular. Datorită alcaloidului galegină are şi acţiune hipoglicemiantă.

11