1 Universitatea Titu Maiorescu - Facultatea de Farmacie - Lucrări Practice Botanică Farmaceutică

Laborator nr. 11 /Semestrul 2

Regn Plantae
Subregn Cormobionta
Încrengătura Magnoliophyta

Clasa Liliatae
(Monocotyledonatae)

Monocotiledonatele sunt plante a căror sămânţă au un singur cotiledon, cu frunze de

obicei întregi, cu nervaţiune arcuată sau paralelă şi flori pe tipul 3.

Ord. Liliales

Fam. Liliaceae
Cuprinde plante ierboase cu frunzele întregi, cu nervaţiune arcuată, sau paralelă, grupate
într-o teacă bazală. Prezintă rizomi sau bubi. Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, cu periant
petaloid format din 3-5 tepale libere, androceu cu 3-5 stamine libere şi gineceu superior alcătuit
din 3 carpele sudate. Formula florală este:
♀♂ * P3- 5 A 3-5 G (3)

Colchicum autumnale L.(brânduşa de toamnă)

Descriere: plantă ierboasă, perenă, înaltă de 30 cm, cu un bulbo-tuber mare, oval.
Primăvara prezintă 3-5 frunze glabre, alungite, liniare, care dispar în timpul înfloririi. Florile
apar toamna, în număr de 1-3, fiind solitare, roz-liliachii, având cele 6 tepale dispuse pe 2
verticile.Fructele se dezvoltă în primăvara următoare. Înfloreşte în septembrie – octombrie.
Se utilizează seminţele recoltate în aprilie şi bulbii toamna, în octombrie – noiembrie.
Compoziție chimică: alcaloizi (colchicina)
Acţiune: antigutoasă
Utilizări: gută.
2 Universitatea Titu Maiorescu - Facultatea de Farmacie - Lucrări Practice Botanică Farmaceutică

Fig.1. Brânduşa de toamnă

Convallaria majalis L. (lăcrămioare, mărgăritar)

Descriere: Plantă ierboasă cu rizom orizontal. Prezintă 2-3 frunze ovate, acoperite bazal
de o teacă, cu marginea întreagă, cu nervura arcuată. Tulpina floriferă este înaltă de 40 cm,
neramificată. Florile sunt dispuse în inflorescenţe de tip racem, cu florile conţin 6 tepale albe,
dispuse sub forma unei cupe, mici, plăcut mirositoare. Fructul este o bacă roşie. Înflorește în
aprilie.
Se utilizează partea aeriană, herba, recoltată în aprilie.
Compoziție chimică: glicozide cardiotonice şi saponozide
Acţiune: cardiotonică, diuretică.
Utilizări: doar sub forma principiilor active extrase în insuficienţă cardiacă, edeme.

Fig.2. Lăcrămioare
3 Universitatea Titu Maiorescu - Facultatea de Farmacie - Lucrări Practice Botanică Farmaceutică

Aloe vera L. (aloe)

Descriere: plantă suculentă cu rizom bine dezvoltat cu numeroase rădăcini adventive.
Tulpina este simplă, neramificată, înaltă de 50 cm, sau lipseşte. Frunzele sunt cărnoase,
alungite, triunghiulare, cu marginea spinoasă. Florile sunt grupate în raceme terminale
portocalii, tubuloase, iar fructul este o capsulă.
Se utilizează frunzele, recoltate permanent.
Compoziție chimică: mucilagii, antracenozide (aloină).
Acţiune: laxativă, cicatrizantă.
Utilizări: constipaţii ocazionale, răni, înţepături de insecte, arsuri.

Fig. 3. Aloe vera

Ruscus aculeatus (ghimpe)

Descriere: Arbust cu rizom bine dezvoltat şi tulpină ramificată, înaltă de 1 – 1,5 m.
Frunzele sunt reduse, foarte mici, iar ramurile secundare (cladofile) au formă de frunze,
obovate, cu marginea întreagă, terminate cu spini . Florile sunt mici, albe, cu corola în formă
de stea şi apar pe cladofore. Fructele sunt bace mici, sferice, roşii.
Se utilizează rizomul, recoltat toamna târziu.
Compozitie chimică: saponozide (ruscina)
Actiune: diuretică, vasoprotectoare, venotonică.
Utilizări: insuficienţe venoase şi venolimfatice, crize hemoroidale.
Produse farmaceutice: Proctolog supozitoare şi unguent, Ruscoven cps, gel.
4 Universitatea Titu Maiorescu - Facultatea de Farmacie - Lucrări Practice Botanică Farmaceutică

Fig. 4. Ruscus aculeatus (ghimpe)

Lilium candidum (crin)

Tulipa gesneriana (lalea)
Scilla bifolia (viorea)
Hyacinthus orientalis (zambilă)
Asparagus officinalis (sparanghel)
Allium cepa (ceapă)
Allium sativum (usturoi)

Fam. Amaryllidaceae
Conţine plante perene, cu bulbi, frunze liniare şi flori cu periant petaloid cu 6 tepale
libere, androceul are 6 stamine dispuse pe 2 verticile, gineceul este inferior, format din 3
carpele. Formula florală este:
♀♂ * P6 A 3+3 G (3)

Galanthus nivalis L. (ghiocei)

Descriere: Plantă perenă, de dimensiuni mici (30 cm), cu un bulb oval şi 2 frunze
bazilare, liniare. Tulpina neramificată poartă o singură floare albă, în vârf, fiind în formă de
clopoţel, însoţită de 2 bractee sudate. Înflorește în februarie – martie.
Se utilizează bulbul, recoltat toamna (octombrie).
Compoziție chimică: alcaloizi (galantamină).
5 Universitatea Titu Maiorescu - Facultatea de Farmacie - Lucrări Practice Botanică Farmaceutică

Acţiune: regenerantă neuronală.

Utilizări: accidente vasculare, demenţă (doar sub formă de alcaloid extras).

Fig. 5. Ghiocei

Narcissus poeticus (narcise)

Fam. Iridaceae
Conţine plante ierboase, perene, cu rizomi, sau bulbi şi frunze sesile, flori actinomorfe,
hermafrodite, perigon format din 6 tepale dispuse pe 2 verticile, androceul cu 3 stamine şi
gineceul superior, format din 3 carpele sudate. Formula florală este:
♀♂ * P3+3 A 3 G (3)

Iris germanica L. (stânjenel)

Descriere: plantă ierboasă, perenă, cu rizom orizontal, galben şi tulpină floriferă de 1m.
Frunzele sunt alungite, cu vârful ascuţit şi nervaţiune paralelă. Florile sunt solitare, mari
violacee, cu 3 tepale externe coborâte şi 3 tepale interne, îndreptate în sus. Înflorește în mai –
iunie.
Se utilizează rizomul, recoltat în octombrie.
Compoziție chimică: ulei volatil, iridoide, alcaloizi.
Acţiune: antiseptică, antispastică, diuretică, expectorantă.
Utilizări: în parfumerie, cosmetică
6 Universitatea Titu Maiorescu - Facultatea de Farmacie - Lucrări Practice Botanică Farmaceutică

Fig. 6. Stânjenei

Crocus sativus L. (şofran)

Descriere: plantă ierboasă, perenă, de 10-30 cm, cu bulb globulos şi frunze liniare.
Floarea este violetă, cu stamine cu anterele galbene şi ovarul inferior portocaliu. Înflorește în
octombrie – noiembrie.
Se utilizează stigmatele, recoltate toamna, la înflorire.
Compoziție chimică: heterozide (crocozida), carotenoide, Vit. B1, B2.
Acţiune: antispastică, sedativă, antivomitivă.
Utilizări: industria alimentară, colorant.

Fig. 7. şofranul
7 Universitatea Titu Maiorescu - Facultatea de Farmacie - Lucrări Practice Botanică Farmaceutică

Ord. Poales

Fam. Poaceae
Cuprinde plante ierboase cu rădăcini fasciculate, tulpina de tip pai, cu noduri
proeminente, neramificată şi goală în interior şi frunzele întregi, sesile, liniare, alungite, cu
nervaţiune paralelă. Florile sunt dispuse în inflorescenţe de tip spic compus. Ȋn spice se găsesc
mai multe spiculeţe, iar fiecare spiculeţ este învelit într-o bractee inferioară numită palee, şi una
exterioară, numită glumă. Florile din spiculeţ sunt hermafrodite, uneori unisexuate, zigomorfe,
la care periantul este format din 3 elemente sau lipseşte, androceul este format din 3 stamine
libere, iar gineceul este superior, format din 2 carpele sudate, cu stigmatele păroase. Fructul
este o cariopsă.

Formula florală este:

♀♂ % P0- 3 A 3 G (2)

Fig.8. Inflorescenţa şi fructul plantelor din familia Poaceae

Agropyron repens L. (pir)

Descriere: plantă ierboasă, perenă, înaltă de 30 cm, cu un rizom stolonifer şi rădăcini
adventive ramificate. Tulpina aeriană este înaltă de 20 – 150 cm, cu noduri proeminente.
Frunzele sunt întregi, liniare, cu teaca bazală bine dezvoltată. Florile verzi sunt dispuse în spice
lungi, înguste, cu spiculeţele dispuse pe două rânduri. Înfloreşte în iunie – august.
Se utilizează rizomii (Graminis rizoma) cu rădăcinile, recoltaţi primăvara sau toamna.
Compoziție chimică: polizaharide, saponozide (triticină), ulei volatil.
Acţiune: diuretică, laxativă, antibiotică
8 Universitatea Titu Maiorescu - Facultatea de Farmacie - Lucrări Practice Botanică Farmaceutică

Utilizări: afecţiuni renale

Fig.9. Pirul

Zea mays L. (porumb) FRX

Descriere: Plantă ierboasă, anuală, cu rădăcină fibroasă, cu stoloni. Tulpina este înaltă
de 100 – 200 cm., dreaptă, groasă, plină cu măduvă. Frunzele sunt întregi, ovate, late, alungite,
cu nervaţiunea paralelă şi marginea ondulată. Florile sunt unisexuate, monoice. Florile mascule
sunt dispuse în vârful tulpinii¸ având spiculețele inserate pe două rânduri. Florile femele sunt
inserate la axila frunzelor, în inflorescenţe numite spadix, cu bractee late, mari (pănuşi), un ovar
scurt şi stigmat lung şi păros, care constituie mătasea de porumb. Fructul este o cariopsă galben-
portocalie. Cariopsele, axul inflorescenţei şi bracteele (pănuşile) formează ştiuletele de porumb.
Se utilizează stigmatele, recoltate în august – septembrie (mătase de porumb).

Compoziție chimică: flavone, saponozide, vitamine, ulei gras.

Acţiune: diuretică, emolientă.
Utilizări: afecţiuni renale. Amidonul extras din porumb este utilizat ca excipient în tehnica
farmaceutică.
Produse farmaceutice: Glicerolat de amidon.
9 Universitatea Titu Maiorescu - Facultatea de Farmacie - Lucrări Practice Botanică Farmaceutică

Fig. 10. Porumbul