ÎNCRENGĂTURA SPERMATOPHYTA,

SUBÎNCRENGĂTURA MAGNOLIOPHYTINA,
CLASA MAGNOLIOPSIDA,
SUBCLASA ASTERIDAE (continuare)

• Fam. Rubiaceae
Plante erbacee (în zonele tropicale familia este reprezentată de arbori și arbuști
– aborașul de cafea, arbori de chinină), cu frunze opuse sau verticilate. Cime de flori
hermafrodite, pe tipul 4 sau 5; corolă gamopetală, tubul corolei fiind concrescut cu
filamentele anterelor. Gineceu 2-carpelar, ce dă naștere unor fructe mericarpice
(multiple), bace, drupe etc.
• Galium aparine L. (turiță)
Plantă anuală, cu spini mici încovoiați pe frunze, tulpini și fructe; datorită faptului că
tulpina nu are țesuturi mecanice dezvoltate, planta se agață de alte plante. Tulpină 4-
muchiată, cu verticile compuse din 6-9 frunze liniare; dintre cele 6-9 frunze ale unui
vertical, se consideră că 2 sunt stipele. Flori în cime pauciflore axilare, albe, mici.
Fructele sunt di-achene. Buruiană comună în cereale păioase, dar și în păduri de
foioase pe soluri trofice sau în stațiuni ruderale. Creează probleme la momentul
recoltării grâului sau orzului, dacă este în cantitate mare, deoarece în combină ajunge
multă masă vegetativă verde.
• Galium verum L. (sânzîiene, drăgaice)
Perenă, se deosebește de turiță prin lipsa perilor agățători și inflorescențele dense
terminale, de flori galbene, cu miros de miere. Este o specie frecventă în pajiștile de la
câmpie până în etajul montan.

Galium aparine Galium verum

• Fam. Asteraceae (= Compositae)

1
 Una dintre cele mai vaste familii de plante, cuprinzând specii erbacee și
lemnoase. Tulpinile și frunzele unor specii (susai, păpădie, salată etc.) conțin latex.
Frunze simple sau compuse, alterne sau opuse. Inflorescența caracteristică este
calatidiul (= antodiul), cu bractee ce formează involucrul. Florile sunt de două feluri:
tubuloase, cu corola concrescută într-un tub, de regulă scurt, din care ies anterele
unite ale staminelor și cele 2 stigmate, și ligulate, cu petalele unite la bază și restul
formând o ligulă (a nu se confunda cu ligula ca anexă foliară !) prelungită unilateral. La
speciile din subfam. Asteroideae (= Tubuliflorae), calatidiul este format din flori
tubuloase sau flori tubuloase și ligulate, pe când la speciile din subfam. Cichorioideae (=
Liguliflorae), calatidiul poartă exclusive flori ligulate. Speciile din Cichorioideae prezintă
latex. Denumirea veche de Compositae (compozite) este inspirată de alcătuirea
inflorescenței din numeroase flori (inflorescență compusă). În limbajul neștiințific,
inflorescența este denumită floare (de exemplu: floare de dalie, de păpădie, de
cârciumărese etc.). Caliciul este redus la unele specii, la altele este compus din peri,
simpli sau plumoși (penat-ramificați, caracter observabil la lupă) și formează papusul,
formațiune ce facilitează diseminarea prin vânt (diseminare anemochoră). La păpădie,
spre exemplu, papusul este compus din peri pe o structură filiformă provenită din
alungirea caliciului, ceea ce conferă achenelor aspectul unor mici umbrele. Achenele
sunt uneori închise în involucru (la cornuți și holeră). Cotiledoanele conțin lipide, iar
rădăcinile tuberizate (dalie) sau tuberculii (topinambur) conțin inulină. Compozitele sunt
răspândite de la ecuator până în regiunile temperate reci, fiind considerată o familie
aflată în expansiune sau la apogeul evoluției sale.
• Conyza canadensis (L.) Cronquist (= Erigeron canadensis L.) (bătrâniș)
Plantă anuală, cu tulpina erectă, ce poate depăși 1 m înălțime, ramificată în treimea
superioară, fiecare ramură purtând la vârf un calatidiu mic, rezultând o inflorescență de
tip panicul din calatidii. Flori ligulate, alb-murdar, puțin mai lungi decât involucrul și flori
tubuloase albe-gălbui. Achenele prezintă papus alb-cenușiu, astfel încât planta capătă
aspectul “îmbătrânit”. Specie de origine nord-americană (invazivă), foarte comună,
întâlnită în culturi și mai ales ca ruderală; în regiunea de deal și munte domină adesea
pârloagele în primii ani de după abandonarea cultivării.

Conyza canadensis Xanthium spinosum

2
 • Xanthium spinosum L. (holeră)
Specie anuală, cu tulpina ramificată, de cca 0,5 m înălțime. Frunze tilobate, evident
bicolore (cu fața inferioară cenușie-albicioasă); la baza fiecărei frunze se găsește un
spin trifurcat, mare, galben-portocaliu. Flori unisexuate pe aceeași plantă, cele mascule
în calatidii terminale, cele female în calatidii axilare, din două flori. La maturitate, cele
două achene sunt acoperite complet în involucrul cu spini cu vârful încârligat (spini
uncinați). Cu ajutorul acestor spini, involucrul se agață de părul și lâna animalelor.
Specie termofilă, originară din America de Nord, întâlnită în pășuni de la câmpie, locuri
ruderale și în culturi de prășitoare.
• Xanthium strumarium L. (cornuți)
Specie anuală, cu tulpini robuste, ramificate și frunze aspre, alterne, ovat-triunghiulare,
cu baza cordată. Tot plantă monoică, ca precedenta, însă nu prezintă spini. Flori
femeiești tot câte 2, achenele într-un involucru spinos, ovoidal, de cca 10-15 mm
lungime; spinii uncinați, la vârf cu doi spini divergenți, ca niște coarne, de unde
denumirea de cornuți. Frecventă în culturi (prășitoare), pârloage și ca ruderală. Ca
adaptare interesantă este faptul că cele două achene dintr-un involucru sunt inegale și
germinează eșalonat (achena mai mică germinează în anul 2). Depreciază lâna oilor.
Asemănătoare ca port este și specia Xanthium italicum Moretti (uneori considerată ca
subspecie: X. strumarium subsp. italicum (Moretti) D.Löve), însă deosebită prin faptul
că frunzele emană un miros aromatic și prin involucrul fructifer mai mare (până la 25
mm lungime).

Xanthium strumarium
• Helianthus annuus L. (floarea soarelui)
Plantă anuală, robustă, aspru păroasă, cu tulpini groase, neramificate, cu măduvă
spongioasă bine dezvoltată. Frunze alterne, pețiolate, mari ovat-cordate. Calatidii mari
(pot depăși 40 cm în diametru), plate, ușor concave sau convexe (la maturitate), cu
numeroase flori centrale tubuloase, dispuse regulat și un rând de flori ligulate, sterile, la
marginea calatidiilor. Calatidiul poartă hipsofile mari, verzi ca și frunzele. Achene mari,
negre, cenușii, albe sau dungate. Specie originară din America de Nord, una dintre cele
mai importante plante producătoare de ulei comestibil din zonele temperate. Helianthus
tuberosus L. (napi porcești, topinambur) este specie perenă, cu tuberculi bogați în
inulină (inulina este un compus întâlnit la multe composite). Seamănă la port cu floarea
soarelui, însă frunzele sunt mai mici, iar tulpina se ramifică în partea superioară, fiecare
ramificație purtând un calatidiu mic, ca de floarea soarelui. Cultivată furajer și sălbăticită
(specie invazivă).

3
 Helianthus annuus Helianthus tuberosus
• Galinsoga parviflora Cav. (busuioacă)
Plantă anuală, cu tulpini ramificate și frunze ovate, opuse. La vârfurile ramurilor prezintă
calatidii mici, din câteva flori tubuloase galbene și câteva flori ligulate albe. Achene fără
papus. Este una dintre cele mai prolifice buruieni de prășitoare (inclusive legume), o
singură plantă putând produce câteva mii de achene. Fiind originară din America de
Nord, este specie adventivă și invazivă. Poate fi întâlnită și în habitate ruderale.

Galinsoga parviflora Achillea millefolium

• Anthemis arvensis L. (romaniță de câmp)
Plantă erbacee anuală, cu tulpină (sub 0,5 m) ramificată, frunze alterne, fin penat-
divizate, fin-păroase. Calatidii conic-aplatizate, pline în interior, cu flori centrale galbene,
tubuloase și flori marginale ligulate, sterile. Fără miros tipic de mușețel. Buruiană de
cereale păioase, poate germina atât primăvara, cât și toamna.
• Achillea millefolium L. (coada șoricelului)
Plantă perenă cu rizom, cu frunze alterne, penat-fin-divizate, de culoare verde-cenușie.
Corimbe de calatidii mici, cu câteva flori ligulate albe, uneori alb-roze. Spontană în
pajiști și ruderală. Valoroasă plantă medicinală.
• Chamomilla recutita (L.) Rauschert (= Matricaria chamomilla L. pro parte)

4
 (mușețel, romaniță)
Plantă anuală, de talie mică, cu tulpina erectă, ramificată. Frunze alterne, cu segmente
liniar-divizate. Calatidii conic-alungite, cu o cavitate centrală. Flori centrale tubuloase,
galbene; un rând de flori marginale sterile albe, ligulate. Achene fără papus. Calatidii cu
miros caracteristic, dat de uleiurile esențiale al căror component principal este
chamazulena. Spontană, în pâlcuri, pe soluri ușor sărăturate, ruderală și cultivată.
• Matricaria perforata Mérat (= Matricaria inodora L.) (mușețel prost / nemirositor)
Asemănătoare la frunze și conformația calatidiilor cu mușețelul, dar este mai robustă,
are calatidiile mai mari, fără miros de mușețel, cu axul plin. Este buruiană de cereale
păioase și ruderală.

Anthemis arvensis Matricaria perforata

Chamomilla recutita
• Leucanthemum vulgare Lam. (=Chrysanthemum leucanthemum L.) (margaretă
de pajiște)

5
Plantă perenă, cu tulpini erecte, puțin ramificate și frunze oblanceolate (cu lățimea
maximă în jumătatea dinspre vârf), cu marginea limbului dințată, cu dinți obtuzi. Calatidii
solitare, cu flori ligulate marginale, albe și flori centrale galbene, tubuloase. Achenele nu
au papus. Specie de pajiști, din zona de câmpie până în etajul montan.

Leucanthemum vulgare Ambrosia artemisiifolia

Artemisia absinthium Artemisia vulgaris

• Artemisia absinthium L. (pelin)
Plantă perenă, cu tulpini ce depășesc frecvent 1m înălțime, la bază lignificate. Are miros

6
caracteristic și gust foarte amar. Frunze penat-2-3-sectate, cenușii pe fața dorsală.
Calatidii mici de flori tubuloase. Este plantă medicinală și folosită (tulpinile tinere și
frunzele) ca aromatizant. La sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea, alcoolul
aromatizat cu pelin, numit absint, era o băutură comună, însă cu efecte psihotrope,
datorate alcaloidului tuionă. În Uniunea Europeană, legislația permite fabricarea și
comercializarea absintului, dar cu un conținut de tuionă sub un anumit prag. Crește
spontană ca ruderală și în pajiști aride. În regiunea de câmpie se mai întâlnesc și alte
specii de Artemisia, majoritatea ruderale, unele componente ale vegetației primare de
stepă. Există și specii din gen care cresc ca ruderale în etajele colinar și montan.
• Ambrosia artemisiifolia L. (iarba pustei, ambrozie)
Plantă anuală, cu tulpini de cca 1 m, bogat ramificate. Epitetul artemisiifolia face
trimitere la frunzele penat-divizate, ca ale pelinului (Artemisia). Flori unisexuate, plantă
monoică. Calatidiile de flori bărbătești sunt mici, nutante, grupate la vârful ramurilor;
florile femeiești sunt acoperite în involucru. Specie adventivă și invazivă, originară din
America de Nord. Este ruderală, pe margini de drumuri, în sate și orașe, pârloage. Este
una dintre cele mai redutabile plante alergene, polenul său provocând reacții severe
persoanelor sensibile. S-a extins foarte mult în ultimii ani, manifestând tendința de a
deveni buruiană în culturi. Împotriva acestei specii trebuie luate măsuri susținute, iar
acolo unde nu se poate combate chimic, cosirea înainte de înflorire este o măsură
obligatorie.

Carduus nutans Cirsium arvense

• Calendula officinalis L. (gălbenele)
Plantă anuală, cu tulpina erectă și frunze bazale spatulate. Calatidii cu diametru de 2-4
cm, cu flori galben-portocalii, cele marginale ligulate, cele interne tubuloase. Achene
fără papus, curbate. Specie cultivată ornamental și medicinal (calatidii culese la

7
înflorire). Uneori persistă câțiva ani ca subspontană în habitate ruderale. Există și forme
cu calatidii involte (cu mai multe rânduri de flori ligulate).
• Carduus nutans L. (ciulin)
Bienală, cu tulpina erectă, înaltă de cca 1-1,3 m. Tulpina aripat-spinoasă; frunze penat-
fidate, cu lobii terminați cu spini. Flori roșii-purpurii, tubuloase, în calatidii mari, ușor
aplecate (nutante). Pedunculii calatidiilor nu sunt aripați. Achene cu papus din peri
simpli, neplumoși. Plantă ruderală comună și buruiană în pășuni (animalele o ocolesc
din cauza spinilor). Asemănătoare, dar cu calatidii erecte și pedunculii acestora
nearipați, este Carduus acanthoides L. (spin); crește în aceleași habitate.
• Cirsium arvense (L.) Scop. (pălămidă)
Plantă perenă, cu rădăcini cu muguri (drajonante), ce pot ajunge la profunzimi de
peste 1 m în sol. Inițial, formează o rozetă de frunze lanceolate, cu lobii terminați cu
câte un spin. Tulpina viguroasă, poate depăși 1 m înălțime și se ramifică la partea
superioară; calatidii mai mult sau mai puțin cilindrice, din flori tubuloase purpurii-liliachii,
cu bracteele involucrului spinoase. Achene cu papus plumos. Buruiană comună atât
culturilor de cereale păioase, cât și prășitoarelor, în care formează vetre (pâlcuri); se
mai întâlnește în pârloage și ca ruderală.

Calendula officinalis Cichorium intybus

• Cichorium intybus L. (cicoare)
Specie perenă, cu rădăcină pivotantă și rizom scurt. Frunzele bazale în rozetă,
asemănătoare cu cele de păpădie (runcinate), însă mai mari și păroase, de regulă. Ca
și păpădia, prezintă latex. Tulpina floriferă pornește în creștere la sfârșitul primăverii și
depășește 1 m înălțime. Calatidii de flori ligulate, albastre (rareori albe-albăstrui),
axilare. Achena nu prezintă papus, ci o coroană mică (coronulă) de solzi. Foarte

8
comună în pajiști, pârloage și locuri ruderale. Rădăcinile de cicoare uscate, prăjite și
măcinate se folosesc ca înlocuitor de cafea (pentru copii, în special, deoarece nu
conține cofeină). Specia Cichorium endivia L. (andive) este cultivată pentru frunzele
cărnoase, albicioase, ce formează căpățâni alungite (păpuși), consumate ca salată.
• Taraxacum officinale Webber (păpădie)
Plantă bienală sau perenă, cu rizom scurt și rădăcină pivotantă. Prezintă latex. Toate
frunzele sunt grupate în rozetă, runcinate (penat-neregulat-divizate, de la penat-lobate
până la penat-sectate). Calatidiul se găsește pe un internodiu fistulos numit scap. Toate
florile sunt ligulate, galbene. Achene cu papus cu picior (rostru). Înainte de diseminare,
calatidiul este sferic. Foarte comună în pajiști, ca ruderală, mai rar segetală (vii, livezi).
Înflorește și fructifică devreme, uneori mai are o generație de toamnă. Deși florile sunt
vizitate de polenizatori, formarea achenei se face fără a fi nevoie de fecundare
(apomixie, cazurile în care fecundarea are loc fiind rare). Rezistă destul de bine la
pășunat. Este și medicinală.
• Lactuca sativa L. (salată, lăptuci)
Plantă anuală sau bienală, cu frunze bazale întregi, gofrate, formând o rozetă sau o
căpățână. Tulpina floriferă este ramificată, poartă frunze mici semi-amplexicaule.
Calatidii mici, compuse numai din flori ligulate, galbene. Fructul este o achenă cu papus
pedicelat. Cultivată ca legumă pentru frunze, folosite ca salată (termenul salată se
folosește și pentru a desemna preparate din plante, servite ca aperitive sau însoțitoare
a felurilor de mâncare principale), în sandwich-uri (hamburgeri). Denumirea de lăptuci
vine de la prezența latexului. Este o cultură legumicolă eficientă economic, de
primăvară sau toamnă (în spații protejate nu necesită temperaturi ridicate).
• Sonchus arvensis L. (susai)
Plantă perenă, cu rădăcini cu muguri (rădăcini drajonante), cu rozetă de frunze și tulpini
robuste (cca 1,2 m). Frunze lanceolate, runcinate (ca la păpădie), dar lobii poartă spini.
Inflorescența este un corimb de calatidii de flori galbene ligulate. Achene cu papus.
Buruiană în culturi și segetală. Frunzele tinere, din rozetă, erau consumate ca salată.
Susaiul moale (Sonchus oleraceus L.) este de asemenea buruiană, însă este de regulă
plantă anuală și are frunzele mai puțin rigid-spinoase.

Notă: Familia Asteraceae cuprinde numeroase alte specii ornamentale (ochiul boului –
Callistephus sinensis (L.) Nees, cârciumărese – Zinnia elegans Jacq., gherghină / dalie
– Dahlia variabilis (Willd.) Desf., crăițe – Tagetes patula L. etc.), segetale (albăstriță –
Centaurea cyanus L.), de pajiști (Hieracium sp., Centaurea sp., arnică – Arnica
montana L. etc.), ruderale (brusture – Arctium lappa L., scai măgăresc – Onopordum
acanthium L. etc.), de stâncării (floarea de colț – Leontopodium alpinum L.) etc.

9
 Taraxacum officinale Lactuca sativa

Sonchus arvensis Centaurea cyanus

Întrebări de autoevaluare
• Frunzele rubiaceelor sunt:
• verticilate
• pețiolate
• reduse, solziforme.
• Floarea soarelui are flori:
• numai tubuloase
• tubuloase și ligulate

10
 • numai ligulate
• ligulate în centrul calatidiului și tubuloase pe marginea acestuia.
• Enumerați, cu denumiri științifice, speciile de compozite ornamentale și pe cele
care sunt buruieni.
• Prin ce criteriu morfologic se deosebește mușețelul bun de mușețelul
nemirositor?

11