Atlas Botanic

De Tutu Andrei
Tipuri De Flori

1.Trandafir
2.Crin
3.Zambila
4.Ghiocel
5.Garoafa
6.Narcisa
7.Laleaua
8.Iasomie
9.Frezia
10.Lavanda
11.Liliacul
12.Magnolia
13.Bujor Romanesc
14.Iris
15.Camelia
16.Carciumaresele
17.Orhidee
18.Dalia
19.Gerbera
20.Margareta
21.Frezia
22.Anthurium
23.Plumeria
24.Amaryllis
25.Petunia
 Trandafir

Trandafir- este un gen de plante perene ornamentale din

familia Rosaceae, originar din regiunile continentale și
subtropicale ale emisferei nordice, cuprinzând peste 200
de specii de arbuști erecți, deseori spinoși.
Planta tipică are tulpina spinoasă și fructul
ca măceșele trandafirului sălbatic, „Rosa canina” care
crește sub formă de tufișuri în regiunile aride, cu
soluri calcaroase.
 Crin

Crinul este numele popular al genului Lilium, un gen

de plante cu flori erbacee ce cresc din bulbi. Cele mai
multe specii sunt native emisferei nordice temperate. Ele
cuprind un gen de circa 110 specii din familia crinului
(Liliaceae).
Au o importanță culturală și literară în mare parte a lumii.
Unele specii sunt, uneori, cultivate sau recoltate pentru
bulbii comestibili. Speciile în acest gen sunt adevărații
crini.
 Zambila

Zambila, iacintul, sau Hyacinthus orientalis, este o plantă,

perenă, care este originară din Orientul Mijlociu, însă s-a
răspândit în toată lumea. Ea face parte din ordinul Asparagales.
Iacintul este o plantă perenă, decorativă. Poate atinge 40 cm în
înălțime. Frunzele sunt alungite, cu o lungime de 25 – 30 cm.
Florile sale pot avea cele mai diverse culori: purpuriu, violet, alb,
roz, piersic, albastru, rosu, galben si portocaliu, grupate câte 5 -
10. Bulbul are până la 10 cm. Înflorește primăvara. Are nevoie de
un sol umed, cald.
Zambilele sunt apreciate pentru parfumul lor intens, bulbii lor fiind
foarte scumpi acum cateva sute de ani si deaceea erau pastrati in
casele oamenilor foarte bogati ca drept trofeu al bogatiei
acestora.
 Ghiocel

Ghiocelul este un gen de plante bulboase

din familia Amaryllidaceae, plante care înfloresc printre
primele la începutul primăverii. Ghioceii nu trebuie
confundați cu 2 plante asemănătoare, lușca(Leucojum
vernum) și ghiocelul bogat (Leucojum aestivium); acestea
sunt mult mai mari și au toate cele șase petale de aceeași
mărime, deși unele specii de Galanthus au segmentele
interioare de aceeași mărime cu cele exterioare.
 Garoafa

Garoafa (Dianthus caryophyllus) este o plantă erbacee

aparținând familiei Caryophyllaceae. Tulpina ajunge la 1
metru înălțime, are frunzele înguste și ascuțite dispuse în
opoziție și flori ce pot avea o gamă amplă de culori.
 Narcisa

Narcisa (genul Narcissus) este un gen originar din

nordul Africii, regiuni mediteraneene și Europa Centrală,
circa 32 specii erbacee, bulboase.
Termenul de narcisă vine de la mitul frumosului
tânăr Narcis din mitologia greacă, care s-ar fi îndrăgostit
de chipul său. Legenda spune că floarea a apărut la
moartea sa, chiar pe mormântul său.
În România este vestită rezervația naturală Poiana cu
narcise din localitatea Vad, județul Brașov,
din depresiunea Făgărașului. Un alt loc cu narcise este
Rezervația naturală Poiana cu narcise de la Racâș-Hida
de lângă satul Racâș, Sălaj.
 Lalea

Laleaua (Tulipa) este un gen care cuprinde aproximativ

100 de specii de plante cu flori din familia Liliaceae. Sunt
originare din sudul Europei, nordul Africii și Asia,
din Anatolia și Iran (unde floarea este reprezentată pe
drapelul național) până în China și Japonia. Zonele cele
mai diversificate în ceea ce privește speciile de lalele
sunt Munții Pamir, Munții Hindu Kush și stepele
din Kazakhstan.
 Iasomie

Iasomia este un gen de arbuști din familia Oleaceae, cu

aproximativ 200 de specii, originare din regiunile tropicale
și temperat calde are Lumii vechi. Majoritatea speciilor
cresc cățărându-se pe alte plante.
Iasomia este utilizata in:
- Ceai de iasomie
- Sirop de iasomie
- Uleiuri de iasomie
 Frezie

Freesia (Ecklon ex Klatt) este un gen de plante erbacee,

perene din familia Iridaceae.
Speciile acestui gen sunt originare din sudul Africii și
importate pentru prima dată în Europa la sfârșitul secolului
19. 12 specii provin din Capul Bunei Speranțe, Africa de
Sud și alte două provin din Africa tropicală, una dintre ele
având o arie de răspândire la nord de Ecuator, până în
Sudan.
Denumirea plantei datează din 1886 și a fost atribuită în
onoarea medicului german, Heinrich Theodor Freese
(1795-1876) de către botanistul Christian Friedrich Ecklon
(1795-1868).
 Lavanda

Lavandula este un gen de plante din familia Lamiaceae,

native din regiunea mediteraneană până
în Africa tropicală și până în regiunile sud-estice ale Indiei.
Genul include circa 40 (până la 60) de specii de plante
anuale, plante ierboase, arbuști. Zonele native se întind de
la Insulele Canare, nordul și estul Africii, sudul Europei și
Mediterana, Arabia și India. Deoarece formele cultivate
sunt plantate în grădini din toată lumea, sunt uneori găsite
și în sălbăticie, departe de mediul natural. Denumirea de
lavandă este folosită uneori pentru a
desemna parfumul extras din levănțică.
 Liliac

Liliacul (Syringa vulgaris) face parte din familia oleaceelor

și este o specie din genul Syringa care înflorește
primăvara. Este un arbust a cărui înălțime poate ajunge
până la șapte metri, cu ramuri drepte și lujeri puțin
muchiați.
 Frunzele sunt ovate sau lat-ovate, la bază cordate,
până la 12 centimetri lungime, acuminate, pețiol circa
2,5 cm lungime, glabre, verzi-întunecat.
 Florile sunt simple sau duble, plăcut mirositoare,
grupate în penicule de până la 20 cm lungime,
multiflorale, în culori diferite, de la liliachiu la alb.
Floarea are caliciul mic, campanulat, cu patru dinți,
corolă cu tub de un centimetru lungime, cu patru lobi
patenți și două stamina.
 Magnolia

Magnolia (Magnolia L.) este un gen de plante care

aparține familiei Magnoliaceae. Genul Magnolia este
originar din Asia, America de Nord și America Centrală și
cuprinde circa 77 de specii de arbori sau arbuști.
 Frunzele sunt simple cu marginea întreagă sau rar-lobată,acute, scurt-
pețiolate, alterne, caduce sau persistente si ovale.
 Radacina este ramuroasa.

 Tulpina este aeriana,ramificata.

 Florile sunt mari, solitare, hermafrodite (cca 12 foliole, număr mare de

stamine și stile), de culoare roz, alb, purpur, albastru sau verzi-gălbui.

 Fructul este compus , în formă de con.

 Samanta este dicotiledonata(cu 2 cotiledoane).

 Bujor Romanesc

Bujorul românesc (Paeonia peregrina Mill. var.

romanica) este
o specie de bujor din familia Paeonia prezentă în pădurile
de câmpie sau la marginea acestora,
în Dobrogea, Muntenia și sudul Moldovei. Floarea roșie
are petale mai puține decât bujorul de grădină. Este o
plantă ocrotită de lege, nu trebuie distrusă sau
colecționată. Se găsește în Parcul Natural Comana în
locurile însorite.
 Iris

Iris este denumirea comună a unor plante monocotilidonate din

familia Iridaceae. Plante ierbacee cu rizomi orizontali, adesea
ramificați, mai rar cu bulboteri și cu frunze. Tulpină frunzoasă, cu
inflorescență terminală paucifloră, monocazială. Flori mari, viu
colorate, cu hipsofile membranoase. Perigon actinomorf,
gamotepal spre bază, cu lacinii late, dintre cele 3 externe arcuit
reflecte, cele 3 interne erect conivente, mai scurte. Stamine – 3,
cu antere lungi, alipite de lobii petaloizi bilobați
ai stigmatului. Fruct – capsulă ovată, 3-valvată, 2-loculară,
multipsermă. Genul cuprinde apriximativ 260-300 de specii,
în România – cca 42 de specii.
 Camelia

Camellia este un gen de plante care grupează aproape

120 specii originare din regiunile tropicale și subtropicale
din Asia de Sud-Est, China și Japonia. Se întâlnesc în
pădurile situate la o înălțime medie deasupra nivelului
mării.
Botanistul iezuit din Austria Georg Joseph Kamel (cu
numele latin Gregorius Josephus Camellus) a introdus
această plantă din Filipine în Europa, și în onoarea sa a
fost denumită „camelia”.
Camellia sinensis are o importanță comercială majoră,
deoarece ceaiul se face din frunzele sale. Uleiul de ceai
este un ulei dulce, pentru gătit, produs prin presarea
semințelor de Camellia sinensis sau Camellia oleifera.
 Carciumaresele

Carciumaresele (Zinnia) impresioneaza prin coloritul foarte

viu al florilor. Sunt unele dintre cele mai cunoscute flori
anuale de gradina, cu crestere rapida, de pana la un
metru inaltime. Sunt plante rustice, modeste, care se
adapteaza usor la conditiile oferite. Pot creste pe orice tip
de sol, dar inflorirea este mai frumoasa pe solurile
permeabile, insorite, potrivit de umede.
 Orhidee

Orhideele (Orchidaceae) formează o familie de plante în

cadrul monocotiledonatelor. Este cea mai diversificată și răspândită dintre
familiile de plante superioare; familia orhideelor conține peste 30.000 de
specii și peste 200.000 de hibrizi.
Orhideele au inspirat numeroase mituri. Literatura chineza menționează în
jurul anului 800 I.C. o floare în Shih Ching (Cartea Poeziilor), care este
foarte probabil Spiranthes sinensis. Referiri la orhidee s-au găsit și în Rig
Veda (text antic din India, 1550-1000 I.C.). Filozoful și botanistul grec
Theophrastus (372 - 286 I.C.), care a lucrat cu Aristotel, discută despre
orhidee și folosește pentru prima oară numele „Orchis” într-un context
științific.
Orhideele sunt un simbol al purității, perfecțiunii și feminității. Ele au fost
cultivate din cele mai vechi timpuri în China, iar în secolele XVIII-XIX a
început mania orhideelor și în Europa de vest. Linden a fost un renumit
cultivator de orhidee în Belgia secolului, iar catalogul său
comercial Lindenia este și astăzi o valoare, prin numeroasele sale desene
de orhidee exotice
 Dalia

Originară din Mexic, dalia sau gherghina, cum i se mai

spune, este o floare deosebit de frumoasă. De aceea o
vom întâlni foarte des, în special în grădinile caselor de la
țară, dar și în parcurile din orașe. Daliile pot fi pitice, cu
tulpina de câțiva cm, dar pot atinge și înălțimi de 1,5-2 m.
Florile lor pot fi simple sau bătute, rotunde, sau cu petale
ascuțite, colorate în alb, galben, multe nuanțe de roșu sau
de mov. Daliile sunt iubite și pentru faptul că înfloresc din
iunie până în octombrie, sau chiar mai târziu, până la
primul îngheț, înfrumusețând grădinile cu bogăția de culori
și forme a florilor.
 Gerbera

Gerbera este o planta cu flori de culori vibrante. Exista in

jur de 40 de specii, raspandite din Africa, Madagascar si
pana in Asia tropicala si America de Sud. Florile au intre
10 si 25 cm diametru, pat fiecare planta are mai mult de
10 frunze de culoare verde, aranjare intr-o coroana
paralelea cu pamantul.

Gerbera poate fi plantata in gradina, in ghivece individuale

sau in ghivece decorative, la un loc cu alte specii de
plante. Exista multi hibrizi si culorile variaza la fel de mult -
de la alb, crem, galben, portocaliu - rosiatic, pana la
purpuriu sau violet. Gerbera se cultiva de obicei in sere
si este foarte o floare taiata foarte indragita. Infloreste
toata perioada anului.
 Margareta

Margaretele (Leucanthemum vulgare) sunt flori de câmp,

care pot fi întâlnite frecvent pe pășuni și pajiști. Ele fac
parte din familia Asteraceae.
Margareta este o plantă perenă cu tulpina ierboasă, care
poate atinge o înălțime între 30 – 60 cm. Are o tulpină
neramificată care prezintă pe secțiune transversală
muchii. Frunzele sunt lobate dințat, și nu sunt așezate
perechi pe tulpină. Petalele sunt albe, așezate pe un
singur rând. Florile, mai ales când încep să vestejească,
au un miros neplăcut.
Margaretele sunt răspândite pe pajiștile din toată Europa,
iar în Asia se întâlnește specia Leucanthemum
ircutianum chiar în regiunea Irkutsk. Cercetările genetice
presupun că genul „Leucanthemum” ar proveni din Africa
de Nord.
 Frezia

Freesia (Ecklon ex Klatt) este un gen de plante erbacee,

perene din familia Iridaceae.
Speciile acestui gen sunt originare din sudul Africii și
importate pentru prima dată în Europa la sfârșitul secolului
19. 12 specii provin din Capul Bunei Speranțe, Africa de
Sud și alte două provin din Africa tropicală, una dintre ele
având o arie de răspândire la nord de Ecuator, până în
Sudan.
Denumirea plantei datează din 1886 și a fost atribuită în
onoarea medicului german, Heinrich Theodor Freese
(1795-1876) de către botanistul Christian Friedrich Ecklon
(1795-1868). Denumirea populară românească a plantelor
din genul Freesia este Frezie sau uneori Fresie.
 Anthurium

Anthurium, intalnita sub denumirea populara de ''floarea

flamingo'', este o planta tropicala, ale carei origini se gasesc pe
continentul sud-american. Planta ANTHURIUM este decorativa
prin florile sale delicate, protejate de o frunza modificata numita
spata, carnoasa si colorata, in functie de specie, in alb, roz,
portocaliu sau rosu.

Planta este perena, creste sub forma de tufa si este foarte decorativa prin
florile sale galbene sau portocalii, reunite intr-o inflorescenta cilindrica,
subtire si usor ondulata, numita spadice, la baza careia se afla o spata, ce
seamana cu o frunza mare pieloasa, cerata, colorata in rosu, portocaliu,
roz, alb, cafeniu, vernil.

Frunzele sunt persistente, pieloase, verzi, lucioase, de diferite forme:

oblonge, cordiforme, rotunde, sustinute de petioluri lungi. Anthurium se
dezvolta bine in camere cu ferestre estice sau sudice, bine iluminate dar
fara soare direct. O lumina slaba va avea ca efect reducerea numarului de
flori sau absenta infloririi, precum si cresterea deformata a frunzelor.
 Plumeria

Aceste zile toride m-au făcut să mă gândesc la tropice, la o vacanţă în Asia,

America de Sud, Caraibe şi să-mi amintesc de frumoasele flori ale Plumeriei
(denumită și Frangipani). Este floarea naţională a Laosului şi un simbol al tuturor
ţărilor asiatice, de aceea este purtată în cadrul festivităților și dansurilor tradiționale sub
formă de coronițe și coliere. Acest arbust de talie medie are un sistem de ramificare
formidabil, iar florile sale ţi se întipăresc în minte chiar de la prima întâlnire. Printr-o
înflorire abundentă şi susţinută, structura coronamentului se transformă parcă într-o
lucrare de excepţie a unui iscusit horticultor.

Florile sale pot avea culoarea roz, roşie, albă, galbenă sau pot fi în combinaţii de
culori. Sunt grupate câte 20 sau 30 de flori într-o inflorescenţă, având un aspect
paradisiac. Parfumul florilor este îmbătător, însă dimineaţa şi seara, când atrag
insectele pentru polenizare, este de-a dreptul ameţitor. Perioada de înflorire se întinde
de-a lungul întregii veri, până spre luna octombrie. S-ar putea să o găsești în florării în
perioada când nu are flori, așa că-ți postez și imagini cu arbustul la ghiveci ca să
recunoști planta ce te va încânta atunci când va înflorii.

În concluzie Plumeria sau Frangipani emană exotism prin toţi porii, nu este greu
de îngrijit şi merită să o ai în colecţia ta de plante. Cu florile sale te poţi juca în
bucătărie fie pentru a ornamenta preparatele culinare sau torturile.
 Amaryllis

Amaryllis este o plantă tropicală de ghiveci, cu bulb, apreciată pentru

florile sale colorate divers. O găsim în florării sau în supermarketurile
care au sector de grădină începând de toamna târziu și până în
primăvară.

Această plantă ne va atrage privirile datorită faptului că are doar o tijă cu

boboc, sau cu floare, și nicio frunză. Uneori nici tija nu i se vede foarte
bine, ci doar mugurul cărnos al florii care iese din pământ.

Amaryllis provine din Africa de Sud și face parte din familia

Amaryllidaceae. Numele ei complet este Amaryllis belladonna și i-a fost
dat în 1753 de Carl Linnaeus după numele unei ciobănițe din una din
operele poetului latin Virgil,"Bucolicele", Amarysso, care înseamnă "a
străluci" dar și după cuvântul"amarella", care vine de la gustul amar al
bulbului. Amaryllis este cunoscută și ca planta care este forțată să
înflorească iarna, în casă.
 Petunia

Una dintre florile care ne incanta in timpul verii este petunia. Cu un parfum
deosebit, aceasta se prezinta in culori puternice si foarte variate, iar vara o
intalnim, adesea, alaturi de muscate si regina noptii. Petunia este una
dintre cele mai populare plante, utilizate pentru amenajarea gradinilor si
teraselor, iar inaltimea sa variaza intre 20 si 80 cm, in functie de soi.

Petunia infloreste pe intreaga durata a verii, pana in septembrie. In aceasta

perioada, petunia se va uda in cantitati moderate, excesul de apa ducand
la putrezirea radacinilor si, implicit, la uscarea plantei. Intrucat este o mare
iubitoare de lumina, se recomanda amplasarea petuniei in zone sub
actiunea directa a razelor solare. Aceasta prefera zonele exterioare, nu
cele interioare sau umbrite, balcoanele si gradinile fiind cele mai indicate.
Cu toate acestea, in timpul iernii, inainte de primul inghet, se va muta in
interior, transplantandu-se intr-un ghiveci mic in luna septembrie. Desi are
un aspect firav, petunia este rezistenta la vant, iar petalele sale nu vor
cadea in urma unei ploi sau a unor temperaturi mai scazute.