Familia Rosaceae

Mceul

Legendarul mce are beneficii aproape incredibile pentru sntate Mceul este o adevrat planta panaceu. Cu greu poi gsi o afeciune indiferenta la aciunea nenumratelor principii active pe care le conine aceasta. Din primele zile de viata si pana la adnci btrnee, mceele ar trebui s ne nsoeasc n permanenta. Am fi cu mult mai sanatosi si mai fericii. nvluit in legende si ajunsa astzi obiect de studiu a nenumrate colective de cercetare din lumea ntreaga, intrnd in compoziia a mereu mai multor produs farmaceutice, aceasta planta-minune nu contenete sa ne uimeasc cu efectele ei aproape miraculoase si cu gustul minunat al ceaiului, vinului, dulceei, sosurilor sau a supei de mcee. Planta slbatic, dar si decorativa, aliment delicios, dar, nainte de toate, un medicament de excepie, merita sa ne luam rgazul sa aflam mai multe despre mce. Mceul, ruda trandafirului nrudit cu trandafirul si fcnd parte din genul Rosa, familia Rosaceae, mceul este rspndit prin cele aproximativ 200 de specii ale sale in majoritatea regiunilor temperate si subtropicale ale emisferei nordice. Numai la noi in tara ntlnim 51 de specii spontane sau cultivate, cea mai rspndit fiind specia spontana Rosa canina L. Denumirile populare sunt extrem de variate: cocadar, calcaderiu, cecadar, cascadin, ciucuri de mrcine,

mrcinele cioarei, mce, mrcinele coofenei, rsura, rug de maces, rug slbatic, rugul-vacii, ruja, rujita, scoabe, scochin, scorus nemesc, sipica, suies, trandafir de cmp, trandafir slbatic, trandafir de pdure, trandafir cainesc, tufa de rug, zgorghin. Foarte asemntor cu mceul este si trandafirul de dulcea, Rosa rugosa. Dintre nenumratele specii de mce o atenie deosebita o merita mceul de munte, Rosa pendulina L, care prezint un coninut de 10 ori mai mare de vitamina C dect mceul obinuit de sas, Rosa canina L.

Descrierea plantei Mceul este extrem de rspndit, fiind foarte puin pretenios. Rezista la geruri de -25 sau -30 de grade Celsius, creste si pe cele mai srace soluri, pietroase si erodate, pe pante nclinate, pana la inaltimi de 1.200 - 1.700 m si nu are nevoie speciale in privina apei, dar nu rezista n turbrii si pe terenuri mltinoase si are nevoie de soare. Astfel, mceul l ntlnim att in liziere de pduri de foioase, pe coaste nsorite sau semiumbrite, cat si pe pasiuni, fanete, in apropierea lacurilor, pe vai si lunci de ruri sau pe marginea drumurilor si a cailor ferate. Crescnd in tufe de 1-5 m nlime, formate din mai multe tulpini lungi si elastice acoperite cu spini puternici, mceul este ideal pentru garduri vii.

Mceele sunt, de fapt, pseudofructe, rezultate din dezvoltarea receptaculului floral. In interiorul lor se afla achenele, adevratele fructe, denumite impropriu semine, care sunt si ele utilizate, si peri aspri care pot produce alergii. Mceele au forma sferica sau elipsoidala, culoare portocalie in faza de parga si roie sau roieportocalie la maturitatea deplina, pentru a cpta apoi, atunci cnd ncep sa se nmoaie, o culoare rou nchis. Florile, de 4-6 cm in diametru, au cinci petale de obicei roz pal, dar pot fi si albe sau roz nchis, iar frunzele ovale si cu marginea dinata au o lungime de 24 cm si o lime de 1-2 cm. La maces frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulie. Tulpina este alungita si ramificata cu ramuri lungi de 14 m, cu ghimpi de 3-15 mm, puternici si ncovoiai.

Cpunile Cpunile se numara printre cele mai timpurii fructe care ajung la maturitate in cursul anului (mai-iunie). Ele sunt solicitate pentru consum in stare proaspata,

congelat sau prelucrata. n stare proaspata, capsunele contin 5-12% zaharuri, 0,6-1,6% acizi. Sub raportul vitaminei C, capsunele sunt intrecute numai de coacazele negre. Capsunele fac parte din fmailia Rosaceae, sub familia Rosoideae, genul Fragaria. Din capsunul de padure provin soiurile europene de capsun, cu fruct mic. Denumirea de capsuni pe care o atribuim soiurilor existente n cultura este improprie; in realitate aceste soiuri sunt fragi cu frcutul mare, provenite din trei specii de fragi americani. Capsunul este o planta de talie redusa (15-40 cm), sub forma compacta sau rara. Se poate cultiva in spatii foarte mici din grdin casei, dar i pre suprafete mari in aer liber, in sere sau solarii. In primul an de viata formeaza o tulpina subterana (rizom) foarte scurta, situata foarte aproape de suprafata solului. Din partea inferioara a acestei tulpini cresc radacini, iar la partea superioara se gaseste o rozeta de frunze. Pn toamna, in varful tulpinii se formeaza un mugur floral, iar la subsuoara frunzelor n rozeta 1-3 muguri vegetativi. n al doilea an, din mugurul floral pare inflorecent, iar din mugurii vegetativi laterali cresc lstari scuri de 1-2 cm. Frunzele capsunului triesc n medii 60-70 de zile, reinnoindu-se treptat. De accea plantele au in tot deauna frunze verzi, chiar si in timpul iernii sub acoperamantul de zapada.

Inflorescentele apar la 2-4 saptamani de la inceputul cresterii frunzelor, asa incat cand se deschid primele flori, plantele poseda un aparat foliar bogat si normal dezvoltat.

Prun

Prunul (denumire tiinific: Prunus domestica) este un arbore fructifer din familia rozaceelor. Fructele sale crnoase, de culoare albastru nchis sau glbui, i gsesc multiple ntrebuinri n industria alimentar, pentru conserve sau gemuri, fiind consumate i n stare proaspt. Dar cea mai cunoscut utilizare este pentru fabricarea rachiului, uneori fiind i depozitat n butoaie fabricate din lemnul acestuia. Fructele sale imature sunt uneori ntrebuinate n

combinaie cu murturi. Crete n zone de nalt fertilitate, preferabil deluroase. Soiurile sale cele mai rezistente sunt: cioreti, corcodane, vinete i grase (denumiri regionale). Trunchiul su are un duramen (miez) foarte dur, rezistent la ap, de culoare rou-maroniu, nvelit de un alburn de culoare deschis prin care circul seva. Arderea sa degaj o putere caloric superioar celei a fagului, crbunele su fiind folosit n fierrii.

Cireul

Cireul (Prunus avium), este un pom fructifer care face parte din genul taxonomic Prunus familia Rosaceae. Termenul avium provine din cuvntul latin avis - pasre, denumire care datoreaz faptului c cireele sunt o hran preferat de psri. Cireul este un arbore ce atinge nlimea de 15 - 20 m, mai rar ajunge s aib 30 de m. Pomul are o coroan circular, sferic, crengile sunt n general scurte i groase. Coaja cireului este

friabil de culoare cenuiu rocat, tulpinile tinere au la nceput scoara neted urmnd ca apoi scoara s devin zgrunuroas. Frunzele sunt de form oval alungit, zimate pe margini i ascuite la capt. Lungimea frunzelor este ntre 6 - 15 cm, iar limea de 3,5 - 7 cm. Florile, de culoare alb, sunt grupate frecvent cte dou sau cte patru, o floare avnd un diametru ntre 2,5 - 3,5 cm. Fructele pot fi de culori diferite, cu nuane de la rou spre galben pn la negru, ele fiind de form sferic sau elipsoidal, cu un diametru de 6 - 25 mm; n mijlocul fructului crnos se afl un smbure rotund, cu mrimea de 7 - 9 mm.

Cais Caisul (Prunus armeniaca, n Latin, sinonim Armeniaca vulgaris Lam.) e o specie de Prunus, clasificat mpreun cu prunul n subgenul Prunus. Aria de rspndire nativ e oarecum nesigur datorit cultivrii extensive nc din preistorie, dar cel mai probabil

e originar din nordul i vestul Chinei si Asiei centrale, posibil deasemenea Coreea i Japonia. Caisul (Prunus armeniaca), este un pom fructifer, ce aparine de familia Rosaceae, genul Prunus. Caisul este un pom de mrime mijlocie cu o coroan larg i deas. Frunzele au form lanceolat cu o lungime medie de 8 cm. Florile sunt de culoare alb sau rozalie. Fructele crnoase care pot fi acoperite de peri, sunt de culoare galben portocalie, cu nuane roii, au n centru un smbure dur.

Caisul provine din China de Nord, regiune situat aproape de grania cu Rusia. n Armenia, de unde este cunoscut ca Prunus armeniaca, va ajunge numai peste 3000 de ani, dup ce a aprut deja n regiunile din Asia Central. Caisul va fi adus de romani n Anatolia i Europa. Regiune tradiional pentru cultivarea caisului este Cmpia Ungar care a fost extins n perioada ocupaiei otomane. Caisul fiind adecvat pentru regiuni calde cu clim uscat, a nceput prin secolul XIX cultivarea lui n regiunile nisipoase de deert, ca Spania i Italia, fiind cultivat de asemenea n Tirol, Wachau, cantonul Wallis (Elveia). Dar cele mai mari culturi de cais se afl n regiunea Malatya (Turcia) pe cursul superior al Eufratului.