Catina-Hippophae

rhamnoides
Scurt istoric

Cătina este menţionată în scrierile vechilor învăţaţi greci ca Dioscorid

şi Therophast. În vechea Grecie, cătina a fost cunoscută ca un
remediu pentru cai. Frunzele şi lăstarii tineri au fost adăugate în hrana
animalelor. Acest lucru a provocat o creştere rapidă în greutate şi un
păr strălucitor al cailor. Astfel a luat naştere numele plantei, în latină
'Hippo' - cal, 'phaos' - a strălucii
Experienţa chineză în ceea ce priveşte producerea cătinei la scară
mare este mai recentă, chiar dacă utilizările tradiţionale datează în
urmă cu multe secole. Cercetările şi plantaţiile au fost începute în anii
1980. Începând cu 1982 peste 300.000 hectare cu cătină au fost
plantate în China. Pe lângă acest lucru, 150 de fabrici pentru
procesarea acesteia au fost create care produc un sortiment de 200
de produse
 Particularități morfologice
 Catina este un arbust fructifer, cunoscut ca facand parte din flora spontana a
Romaniei.
 Catina alba se prezinta ca un arbust inalt de 1,5-5 m, iubitor de lumina. In
functie de conditiile de clima si sol, ea poate creste diferit si anume ca tufa
joasa taratoare, in zonele aride si pe soluri sarace, sau sub forma arborescenta
pe soluri fertile. Sistemul radicular este foarte bine dezvoltat, raspandit mai mult
la suprafata solului, pana la circa 20 cm adancime, si are o mare capacitate de
drajonare. Planta rezista bine la seceta, totusi o cantitate minima de 400 mm de
precipitatii anuale este necesara pentru o recolta buna de fructe.
 Tulpina catinei are o scoarta neteda, de culoare bruna-verzuie, care cu timpul
se inchide la culoare. O particularitate a acestei plante este prezenta a
numerosi spini puternici, lignificati si foarte ascutiti.
 Catina alba este o specie unisexuat-dioica, avand plante de ambele sexe. Plantele
barbatesti sunt mai viguroase decat cele femele, au ramuri anuale mai mici, mai
groase si de culoare inchisa, precum si mugurii mai mari. Florile barbatesti sunt
grupate in conuri scurte de culoare bruna si se afla pe ramurile anuale. Florile
femele sunt grupate cate 10-12 intr-un racem foarte scurt.
 Fructele sunt drupe false, mici, de forma variabila, de la ovoide la globuloase,
uneori chiar turtite. Culoarea lor predominanta este portocalie cu treceri spre
galben. Mai rar apar si fructe de culoare rosie. Fiind in numar foarte mare, foarte
scurt pedunculate si asezate unul langa altul, fructele imbraca ramurile ca un
manson. Pulpa fructelor este de culoare galbena sau portocalie, foarte suculenta si
lasa pete unsuroase. Fructele de catina au un miros placut si aromat, dar nu se pot
consuma cu placere in stare proaspata, fiind acre si astringente. La maturitate
completa ele pierd mult din aciditate si au aroma particulara mai puternica atunci
cand se recolteaza dupa inghet.
 Catina alba infloreste in aprilie-mai, cand temperatura medie diurna este de
12-15 °C, iar inflorirea se desfasoara pe o perioada de 15 zile. Plantele
barbatesti infloresc mai devreme, in timp ce plantele femele infloresc odata
cu infrunzirea. Polenizarea se face cu ajutorul vantului si al insectelor. La
sfarsitul perioadei de inflorire, florile femele polenizate evolueaza spre
fructe. Maturarea fructelor incepe in luna august, cam la 100 de zile dupa
polenizare. In primele saptamani, fructele se ingalbenesc iar semintele sunt
complet formate si capabile sa germineze. La maturare, culoarea pielitei si a
pulpei se intensifica odata cu cresterea in volum a fructelor. La sfarsitul lunii
septembrie si inceputul lunii octombrie, fructele ajung la maturitate deplina.
Daca recoltarea se face cu intarziere, calitatea fructelor se depreciaza,
acestea crapa si pierd din suc. In plantatii, catina alba intra pe rod din anul
al treilea, in perioada optima de productie obtinandu-se cantitati ce pot
depasi 25 t / ha.
 Tehnologia de cultura

Pregatirea terenului in vederea infiintarii unei culturi

Avand o mare plasticitate ecologica catina se poate planta din zonele de campie
pana la cele submontane, cu conditia ca solurile sa aiba o fertilitate medie, sa fie
usoare si permeabile. Trebuie evitate solurile grele si fara drenaj, cu apa stagnanta
la suprafata sau la adancimi mai mici de 1,5-2,0 m. Se aleg terenurile expuse la
soare (orientare S, S-V si S-E) si se stabilesc distante de plantare care sa nu
conduca la umbrirea reciproca a plantelor. Orientarea randurilor sa fie pe cat
posibil, pe directia nord-sud astfel ca plantele vor fi luminate deopotriva in timpul
zilei si pe-o parte si pe cealalta a randului.
Parcela aleasa se curata de resturi vegetale, se ara la adancimea de 25–30 cm si
se discuie pentru ca plantarea sa se execute in conditiile cele mai bune.
Densitati: distantele de plantare se aleg in functie de vigoarea soiului, forma de conducere a
plantelor, modul de recoltare si nu in ultimul rand de fertilitatea si configuratia terenului. Pe
terenurile in panta se adopta o distanta mai mica intre randuri. In cazul in care terenul in panta s-
a terasat numarul de randuri intr-o terasa este in functie si de latimea terasei.
Distantele pot fi urmatoarele:
 2,8–3,0 m intre randuri si 2,0 m intre plante pe rand cand coroana pomului se aplatizeaza pe
rand;
 3,5–4,0 m intre randuri si 2,0– 2,5 m intre plante pe rand la forma globuloasa;
 3,7-4,0 m intre randuri si 1,10-1,25 m intre plante pe rand , in plantatii superi ntensive, cu
recoltarea fructelor prin detasarea ramurilor si separarea fructelor de ramuri dupa congelare,
cu masini speciale.
 4,0 m intre randuri si 3,0 m pe rand in cazul soiurilor foarte viguroase, pe terenuri fertile, cu
recoltarea fructelor fara taierea ramurilor, forma globuloasa a coroanei;

Intretinerea solului
Mentinerea curata a solului prin prasile repetate este foarte importanta pentru dezvoltarea
plantelor in primii 2-3 ani. In aceasta perioada pentru folosirea mai intensiva a solului intre
randurile de catina se pot cultiva diferite plante cu talie joasa, cum ar fi legumele: radacinoase,
cartofi, etc. De asemenea, in primii ani nu se recomanda utilizarea erbicidelor, catina fiind o
planta destul de sensibila la diferitele substante chimice.
Tehnica taierilor de formare

Forma de coroana piramidala: taierile se fac cu scopul formarii coroanei pomului, a

usurarii culesului, a stimularii cresterii ramurilor fructifere printr-o expunere cat mai buna a
acestora la lumina-soare si de a limita inaltimea pomului. Catina suporta bine taierea,
putandu-se conduce sub diferite forme, de la coroana globuloasa la gardul fructifer de tip
cordon.

Forma de coroana aplatizata pe rand: formarea incepe tot de la plantare cand se alege
tulpina centrala si 2 ramuri pozitionate pe directia randului. Tulpina centrala, adica axul, se
scurteaza la 30-40 cm inaltime si impreuna cu cele 2 ramuri formeaza primul etaj al
pomului. In anii al 2-lea si al 3-lea se aleg alte ramuri pe directia randului la distanta de 25
cm intre ele, ale caror lastari de prelungire se scurteaza cu o treime din lungimea lor spre
a favoriza astfel garnisirea lor cu ramuri de semischelet. Aceste ramuri ca si in cazul
formei globuloase se raresc la 12-15 cm una de cealalta si se scurteaza la o lungime de
30-35 cm.

Forma de coroana cu trunchi de 40-50 cm, ramurile din coroana scurtate in cepi de 3-4
muguri, cu un numar de 8-12 cresteri verticale viguroase si 3-4 cu crestere orizontala sau
pendenta mai scurte.
Recoltarea fructelor
Inceputul coacerii este marcat de intensificarea culorii, cand fructele capata
culoarea caracteristica soiului, fiind mai tari si rezistente la crapare. In general,
momentul cand toate componentele biochimice ating valoarea maxima (maturarea
deplina ) corespunde calendaristic cu sfarsitul lunii septembrie–prima jumatate a
lunii octombrie. Datorita dificultatii culesului, ponderea cheltuielilor aferente culturii
o detine cheltuielile cu recoltarea fructelor.
Se practica diferite modalitati de recoltare a fructelor de catina: manual, prin
taierea ramurilor, recoltarea mecanizata si cea semi-mecanizata prin scuturare.
Recoltarea manuala consta in desprinderea individuala a fructelor de pe planta, cu
un randament foarte scazut, un muncitor, in functie de indemanare, putand sa
culeaga intre 10 si 15 kg fructe pe zi.
Taierea ramurilor in lungimi de 30-40 cm, incarcate cu fructe, transportul lor in
spatii amenajate unde se efectueaza desprinderea individuala a fructelor manual,
cu ajutorul unor carlige, piepteni, etc. In acest caz, randamentul la cules poate
ajunge la 25-28 kg/culegator/zi.
Recoltarea mecanizata este metoda cea mai indicata pentru plantatiile comerciale
si consta in scuturarea individuala a ramurilor cu ajutorul unui vibrator pneumatic
actionat de la priza de forta a unui tractor. Fructele cad pe o prelata colectoare
care se aseaza sub pom, dupa care se pot curata de impuritati cu o instalatie de
ventilare.
Intrebuintari medicale ale catinei
Preparate din catina:
 Gripa, guturaiul, sensibilitatea la răceli
 Hepatita, ciroza hepatică
 Enterita, colita de putrefacție
 Ateroscleroza, fragilitate vasculară
 Adjuvant în cancer, leucemie, scleroză în plăci
 Alcoolism și tabagism
 Adjuvant în bolile psihice
Aplicații externe ale cătinei
 Eczeme infecțioase
 Revigorarea tenului obosit
Uleiul de cătină se utilizează la:
 Boli de ochi
 Fertilitate la bărbați și femei
 Regenerarea țesuturilor după arsuri, răniri, intervenții chirurgicale
 Psoriazis, sclerodermie, dermatoze rezistente la tratament