Tehnologia de cultivare pentru catina: cum o

plantam si cum o ingrijim pentru a avea recolte

bogate
Autor: Redactor

Catina reprezinta o alternativa importanta si profitabila la culturile pomicole existente,

avand capacitatea sa valorifice cu succes terenurile improprii altor specii.
Fructele catinei, frunzele si lemnul au un continut deosebit de bogat si variat (peste 150 de
substante identificate pana in prezent): aproape toata gama de vitamine naturale, uleiul bogat in
caroten cu efecte curative certe, acizii organici, sarurile minerale (calciu, magneziu, potasiu etc.)
si multe alte substante cu rol biologic activ, drept pentru care catina alba este considerata o planta
miraculoasa si o adevarata „uzina vie”.

Cei care intentioneaza sa dezvolte o plantatie de catina trebuie sa stie ca aceasta rezista bine la
gerurile din timpul iernii, la ingheturile tarzii din primavara si la cele timpurii din toamna, precum
si la temperaturile caniculare. Catina este de asemenea o mare iubitoare de lumina. Desi catina se
adapteaza la conditii de seceta puternica, in primii 2-3 ani dupa infiintarea plantatiei este destul de
sensibila la lipsa apei din sol. De aceea necesita irigarea in momentele critice.

In ceea ce priveste solul, catita are capacitatea sa valorifice diverse tipuri de sol, de la cele sarace,
degradate, erodate pana la soluri bogate in humus si elemente minerale (cernoziomuri). Catina
este definita ca o planta „pionier” deoarece colonizeaza terenurile lipsite de vegetatie (nisipuri,
grohotisuri, pante abrupte, prundisuri din luncile apelor) contribuind la fixarea acestora si la
ameliorarea proprietatilor fizico-chimice ale solului, prin fixarea in nodozitati a azotului
atmosferic.

Pregatirea terenului in vederea infiintarii unei culturi

Avand o mare plasticitate ecologica catina se poate planta din zonele de campie pana la cele
submontane, cu conditia ca solurile sa aiba o fertilitate medie, sa fie usoare si permeabile. Trebuie
evitate solurile grele si fara drenaj, cu apa stagnanta la suprafata sau la adancimi mai mici de 1,5-
2,0 m. Se aleg terenurile expuse la soare (orientare S, S-V si S-E) si se stabilesc distante de
plantare care sa nu conduca la umbrirea reciproca a plantelor. Orientarea randurilor sa fie pe cat
posibil, pe directia nord-sud astfel ca plantele vor fi luminate deopotriva in timpul zilei si pe-o
parte si pe cealalta a randului.

Parcela aleasa se curata de resturi vegetale, se ara la adancimea de 25–30 cm si se discuie pentru
ca plantarea sa se execute in conditiile cele mai bune. Pe terenurile cu panta neterasata dupa
curatirea de resturile vegetale se executa gropile de plantare, fara a mai mobiliza solul prin
aratura.

Densitati: distantele de plantare se aleg in functie de vigoarea soiului, forma de conducere a

plantelor, modul de recoltare si nu in ultimul rand de fertilitatea si configuratia terenului. Pe
terenurile in panta se adopta o distanta mai mica intre randuri. In cazul in care terenul in panta s-a
terasat numarul de randuri intr-o terasa este in functie si de latimea terasei.

Distantele pot fi urmatoarele:

1. 2,8–3,0 m intre randuri si 2,0 m intre plante pe rand cand coroana pomului se aplatizeaza pe rand;

2. 3,5–4,0 m intre randuri si 2,0– 2,5 m intre plante pe rand la forma globuloasa;

3. 3,7-4,0 m intre randuri si 1,10-1,25 m intre plante pe rand , in plantatii superi ntensive, cu recoltarea
fructelor prin detasarea ramurilor si separarea fructelor de ramuri dupa congelare, cu masini speciale.

4. 4,0 m intre randuri si 3,0 m pe rand in cazul soiurilor foarte viguroase, pe terenuri fertile, cu recoltarea
fructelor fara taierea ramurilor, forma globuloasa a coroanei;

Intretinerea solului
Mentinerea curata a solului prin prasile repetate este foarte importanta pentru dezvoltarea
plantelor in primii 2-3 ani. In aceasta perioada pentru folosirea mai intensiva a solului intre
randurile de catina se pot cultiva diferite plante cu talie joasa, cum ar fi legumele: radacinoase,
cartofi, etc. De asemenea, in primii ani nu se recomanda utilizarea erbicidelor, catina fiind o
planta destul de sensibila la diferitele substante chimice.

Lucrarea solului intre randuri se face mecanizat, prin 3-4 discuiri, lucrari cu cultivatorul sau cu
freza. Acestea trebuie executate superficial la adancimea maxima de 8-10 cm, pentru a nu distruge
radacinile care cresc razant aproape de suprafata solului. De asemenea, pe rand prasila manuala sa
nu depaseasca adancimea de 6-7 cm. In zonele cu rozatoare (iepuri, caprioare etc.) se vor inveli
trunchiurile pe timpul iernii cu benzi din hartie cerata, plase de material plastic etc. sau se
imprejmuieste plantatia cu plasa de sarma prinsa pe s palieri, cu inaltimea gardului de 120-150
cm.

Tehnica taierilor de formare

Forma de coroana piramidala: taierile se fac cu scopul formarii coroanei pomului, a usurarii
culesului, a stimularii cresterii ramurilor fructifere printr-o expunere cat mai buna a acestora la
lumina-soare si de a limita inaltimea pomului. Catina suporta bine taierea, putandu-se conduce
sub diferite forme, de la coroana globuloasa la gardul fructifer de tip cordon.

Pentru forma de coroana piramidala in primii 2-3 ani se urmareste formarea unui schelet al
coroanei alcatuit din axul principal pe care se insereaza bratele laterale, sarpantele, in numar de 3-
5, cat mai bine distantate pe ax. Imediat dupa plantare se alege tulpina principala din care se
scurteaza o treime din lungimea ei, la plantele viguroase, sau la jumatate din lungime la plantele
mai mici.

In anul al 2-lea si al 3-lea se urmareste ca pe axul principal la inaltimea de 1,6-1,7 m sa se

formeze aproximativ din 30 in 30 cm ramurile de schelet, iar pe ramurile de schelet ramificatii
dese purtatoare de rod, distantate la 12-15 cm si dispuse in pozitie alterna.
Forma de coroana aplatizata pe rand: formarea incepe tot de la plantare cand se alege tulpina
centrala si 2 ramuri pozitionate pe directia randului. Tulpina centrala, adica axul, se scurteaza la
30-40 cm inaltime si impreuna cu cele 2 ramuri formeaza primul etaj al pomului. In anii al 2-lea si
al 3-lea se aleg alte ramuri pe directia randului la distanta de 25 cm intre ele, ale caror lastari de
prelungire se scurteaza cu o treime din lungimea lor spre a favoriza astfel garnisirea lor cu ramuri
de semischelet. Aceste ramuri ca si in cazul formei globuloase se raresc la 12-15 cm una de
cealalta si se scurteaza la o lungime de 30-35 cm.

Forma de coroana cu trunchi de 40-50 cm, ramurile din coroana scurtate in cepi de 3-4 muguri, cu
un numar de 8-12 cresteri verticale viguroase si 3-4 cu crestere orizontala sau pendenta mai
scurte.

In perioadele critice se recomanda aplicarea de udari, cu norme diferite in functie de sistemul de

udare, varsta plantelor, tipul de sol. Normele de udare recomandate sunt de 300–400 m3/ha (5-7
aplicatii) si, respectiv, cu 2-3 ore de picurare la o aplicatie, cu un numar de 12-15 udari pe sezon.

Recoltarea fructelor
Inceputul coacerii este marcat de intensificarea culorii, cand fructele capata culoarea caracteristica
soiului, fiind mai tari si rezistente la crapare. In general, momentul cand toate componentele
biochimice ating valoarea maxima (maturarea deplina ) corespunde calendaristic cu sfarsitul lunii
septembrie–prima jumatate a lunii octombrie. Datorita dificultatii culesului, ponderea cheltuielilor
aferente culturii o detine cheltuielile cu recoltarea fructelor.

Se practica diferite modalitati de recoltare a fructelor de catina: manual, prin taierea ramurilor,
recoltarea mecanizata si cea semi-mecanizata prin scuturare.

Recoltarea manuala consta in desprinderea individuala a fructelor de pe planta, cu un randament

foarte scazut, un muncitor, in functie de indemanare, putand sa culeaga intre 10 si 15 kg fructe pe
zi.

Taierea ramurilor in lungimi de 30-40 cm, incarcate cu fructe, transportul lor in spatii amenajate
unde se efectueaza desprinderea individuala a fructelor manual, cu ajutorul unor carlige, piepteni,
etc. In acest caz, randamentul la cules poate ajunge la 25-28 kg/culegator/zi. Procesul este urmat
de congelarea fructelor la -25..-30 0C. Este indicat sa nu se taie toate ramurile cu fructe de pe o
planta, deoarece catina fructifica pe ramuri de 2 ani. Inseamna ca in anul urmator, plantele nu vor
mai avea rod iar o productie la 2 ani nu este convenabila si eficienta pentru fermier. De aceea,
pentru a obtine productie in fiecare an, se va efectua o taiere alternanda prin rarirea ramurilor cu
fructe in coroana pomului sau numai pe o jumatate a acesteia, apoi in anul urmator, sa fie taiate
toate ramurile de pe cealalta jumatate. In acest fel se vor obtine productii mai mici insa recoltarea
este mult mai usoara si economica.

Recoltarea mecanizata este metoda cea mai indicata pentru plantatiile comerciale si consta in
scuturarea individuala a ramurilor cu ajutorul unui vibrator pneumatic actionat de la priza de forta
a unui tractor. Fructele cad pe o prelata colectoare care se aseaza sub pom, dupa care se pot curata
de impuritati cu o instalatie de ventilare.

Sursa: Ghidul „Pomi, arbusti fructiferi, capsun – Ghid tehnic si economic”, realizat de
Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru pomicultura si Societatea Nationala a
Pomicultorilor din Romania.